Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
22)
1
În toate cazurile, pentru realizarea proceselor oscilatorii este
necesară existența unei forțe, care tinde să întoarcă corpul în
starea sa de echilibru.
Oscilaţiile care au loc numai sub acțiunea forței de revenire se
numesc oscilaţii libere neamortizate.
Oscilaţiile ce au loc după legea sinusului ori cosinusului se
numesc oscilaţii armonice şi se descriu prin relaţia:
x A cos 0t 0 , (1)
unde x este deplasarea sistemului de la starea de echilibru, în
momentul de timp t , cum ar fi elongaţia în cazul oscilaţiilor
mecanice ori valoarea momentană a curentului (tensiunii) în
circuitul oscilant, iar A - este devierea, elongația maximală sau
amplitudinea sistemului oscilant de la starea de echilibru.
Argumentul 0t 0 se numește fază a oscilațiilor, iar
constanta 0 - faza inițială.
Mărimea:
2
0 (2)
T
se numeşte frecvenţa circulară (ciclică) sau pulsație. Mărimea T
reprezintă perioada oscilaţiei, adică perioada de timp în care se
efectuează o oscilație completă și după care oscilaţia se repetă
identic.
Numărul de oscilaţii complete, care se efectuează într-o
unitate de timp se numeşte frecvenţă a oscilațiilor:
1
(3)
T
Deci, din (2) şi (3) avem:
0 2 (4)
Frecvenţa în sistemul SI se măsoară în Hertz Hz :
1
1Hz s . Se mai utilizează și multiplii lui precum:
1kHz 103 Hz ;
1MHz 10 Hz ;
6
2
1GHz 109 Hz ;
1THz 1012 Hz .
Calculăm viteza corpului la mișcarea oscilatorie:
dx
A0 sin(0t 0 ) (5)
dt
Calculăm accelerația corpului la mișcarea oscilatorie:
d d 2 x
a 2 02 A cos(0t 0 ) 02 x (6)
dt dt
Deci, am obținut conform relației (6):
a 02 x (7)
Am obţinut o relaţie remarcabilă, care ne indică că acceleraţia
este proporţională cu deplasarea (elongaţia)!
a
02 (8)
x
Mărimea 0 nu depinde de deplasarea (elongaţia) x; dacă
creşte x , creşte şi a , deci, 0 - este o constantă. Prin urmare,
rămân constante atât frecvenţa, cât şi perioada T de oscilaţii.
Anume de aceea oscilaţiile armonice se utilizează pentru
măsurarea timpului, de exemplu, în ceasornice cu arc, cu pendul
etc.
Revenind la ecuaţia (6) observăm că ea poate fi scrisă ca:
d 2x
2
02 x
dt
Sau, egalând cu zero v-om obține o ecuaţie diferenţială
omogenă de gradul doi, care descrie procesele oscilatorii armonice
neamortizate:
d 2x
2
02 x 0 (9)
dt
Fig. 1.
mg k l0 (12)
4
Vom caracteriza deplasarea greutății din poziția de echilibru
prin coordonata x. Orientăm axa Ox după verticală în jos, astfel
încât originea ei să coincidă cu poziția de echilibru a greutății.
Dacă deplasăm greutatea din poziția de echilibru la o distanță
x, alungirea arcului va deveni egală cu (∆l0 + x) și proiecția forței
rezultante pe axa x va fi:
F mg k (l x) (13)
Ținând cont de condiția de echilibru (12), după întinderea
arcului oscilațiile corpului vor avea loc şi vor fi armonice în
limitele legii lui Hooke. Deci, la deplasări " x" nu prea mari
obținem
F k x , (14)
unde k - este coeficientul de elasticitate a arcului care se exprimă
ca
P
k (15)
st
st - fiind întinderea statică iar P – ponderea greutății.
Fig. 2.
5
Semnul “ – “ din formula (14) arată, că elongația și forța au
sensuri opuse: dacă greutatea se deplasează din poziția de
echilibru în jos ( x > 0), forța este orientată în sus ( F < 0), când
greutatea se deplasează în sus ( x < 0), atunci forța este orientată
în jos ( F > 0). Așadar forța F posedă următoarele proprietăți:
1)ea este proporțională cu deplasarea bilei din poziția de echilibru,
2) ea este întotdeauna orientată spre poziția de echilibru.
În acest exemplu forța (14) după natura sa este, de fapt,
elastică. Se poate întâmpla ca o forță de altă natură să se supună
aceleiași legități, adică să fie egală cu – kx, unde k este o mărime
pozitivă constantă. Forțele de acest fel, independent de natura lor,
se numesc forțe cvasielastice.
Pentru a comunica sistemului deplasarea x, contra forței
cvasielastice trebuie să efectuăm lucrul
x x
kx 2
L F dx kx dx
0 0
2
Acest lucru se consumă pentru formarea rezervei de energie
potențială a sistemului. Prin urmare, la deplasarea din poziția de
echilibru la distanța x sistemul, în care acționează forța
cvasielastică, posedă energie potențială.
kx 2
Ep (15.1)
2
Fig. 3.
6
Presupunem că energia potențială în poziția de echilibru este
egală cu zero. Expresia (15.1) coincide cu expresia energiei
potențiale a unui arc deformat.
Să revenim la sistemul, reprezentat în figura 2. Comunicăm
corpului deplasarea x = A și lăsăm sistemul liber. Sub acțiunea
forței F = – kx corpul se va mișca spre poziția de echilibru cu
viteza mereu crescândă dx / dt . În acest caz energia
potențială a sistemului va descrește (fig. 3), însă va apărea energia
cinetică mereu crescândă Ec mx2 ( masa arcului se neglijează).
2
7
k
02 (18)
m
Deoarece 0
k , soluția ecuației (17) este :
m
k
x A cos t 0 (19)
m
Determinăm perioada de oscilaţie :
2 k
0
T m
Deci:
m
T 2 (20)
k
Substituind valoarea lui k din (15), avem:
m st m st
T 2 2 2 st (21)
P mg g
2. Oscilații electromagnetice
8
Fig. 4.
dI 1
q0 (30)
dt LC
Luând în consideraţie (26), avem o ecuaţie tipică mişcării
oscilatorii, unde oscilează sarcina electrică:
d 2q 1
q0 (31)
dt 2 LC
Aici:
1
02 (32)
LC
Deci,
1
0 (33)
LC
Soluţia ecuaţiei (31) este:
10
1
q qmax cos t 0 (34)
LC
iar frecvența ciclică și perioada oscilaţiilor vor fi:
1 2
0 (35)
LC T
și,
T 2 LC (36)
Această relaţie (36) se numeşte formula lui Thomson.
Deoarece în experiment se măsoară de regulă nu sarcina dar
tensiunea sau curentul în circuit, să exprimăm soluţia ecuaţiei (31)
prin aceste mărimi.
Capacitatea şi sarcina pe plăcile condensatorului sunt legate
q
prin relaţia U , prin urmare, din (34) avem:
C
q 1 1
U max cos t 0 U max cos t 0 (37)
C LC LC
12