SUMERIENII

Sumerienii sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii. Ei erau așezați geografic între fluviile Tigru și
Eufrat (în prezent Irak). Ei au inventat scrierea cuneiformă, construiau zigurate, au construit primele orașe
civilizate, printre care: Ur, Uruk, Kiș, Babilon, Ninive și Assur, au făcut primele încercări de irigații
sistematizate în agricultură, au inițiat primele schimburi comerciale cu alte popoare, au făcut descoperiri în
astrologie și astronomie. Fiecare oraș-stat își avea propriul rege, dar nu a luat niciodată în stăpânire întregul
Sumer. Familiile regale erau foarte bogate și purtau haine de cea mai bună calitate.
Sumerienii, s-au stabilit în mileniul al IV -lea sau la începutul mileniului al III -lea în partea sudică a
văilor celor 2 fluvii Tigru și Eufrat in Mesopotamia (messo - mijloc, potamos - ape, rauri).
Istoricul babilonian Berossus spune că sumerienii erau „străini cu fața neagră” Cunoscută ca
„leagănul civilizației” Mesopotamia a servit ca loc de apariție pentru unele dintre cele mai timpurii așezări
umane. O consecință importantă a dezvoltării acestora a fost faptul că civilizația sumeriană ivită în zona pe
la 3500 î.Hr. a construit un sistem de canale și primele orașe-cetăți ale omenirii. Numită astăzi de către
specialiști și regat, Sumerul – mai curând civilizația sumeriană, organizată într-o serie de orașe-state
prospere s-a format în jurul regiunii unde Tigrul și Eufratul curg relativ paralel către Golful Persic. Această
zona este locul nașterii primei civilizații cunoscute a omenirii. Mai târziu, civilizația sumeriană a fost
absorbită de către cea babiloniană, de limbă semită.
Sumerienii construiau un templu în centrul fiecarui oraș-stat. În jurul anului 2000 î.Hr., templele
aveau forma unor piramide înalte denumite ziggurate, cum era acesta din Ur. Regele, care era și mare preot,
oficia ceremonii religioase și efectua sacrificii în templul situat în vârful turnului. Zigguratul era împărțit în
șapte etaje, deoarece sumerienii credeau că zeii coborau din cer în șapte zile.
Sumerienilor li se atribuie descoperirea rotii olarului (mai tarziu roata carului) si tehnologia
prelucrarii metalelor. In necropola regală de la Ur au fost descoperite multe obiecte din aur si lapislazuli (o
piatră pretioasă de culoare albastră intens),dintr-un aliaj de aur si argint (electrum) sau din os si lapislazuli.
Ar fi suficient, poate, să mentionăm, intr-o ordine aleatorie, că în Sumerul antic erau inventate: scrierea,
roata, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigatii, armura, carul de lupta, săbiile,
harnasamentul cailor, cuiele, morile, sandalele, roata olarului, harponul, dalta, inelele, seile sau acul.

Din punct de vedere politic, cetatile-stat erau conduse de câte un prinț sau rege (lugal) care stătea în fruntea
societății. Alături de rege stătea și marele-preot. Religia acestor triburi era politeistă cu o mare influență
animistă. Zeii erau personificarea soarelui și a lunii, putere manifestată în vegetație, apă și furtună. Larsa și
Sippar au avut ca zeu pe Șamaș (zeul-soare), Ur si Harran s-au închinat lui Sin (zeul-lunii), Uruk și Ishtar
(zeiței-mamă), pe când Eridu a avut-o pe EA, zeița apei și Enhil a fost zeul furtunii în Nippur.
Într-un final putem spune că sumerienii aveau peste 60 de zeități. Anu era zeul cerului și era
considerat zeul-zeilor. Enlil – zeul aerului- el era ajutorul regilor și un mare viteaz. Nanna(Sin) era zeul
lunii. Ea – zeul apelor, Shamash – zeul soarelui. Ninhursag – zeița-mama, Inanna – zeița fertilității și a
dragostei. Rugăciunile erau deseori însoțite de sacrificii animale. Oamenii aduceau ca jertfă uneori vegetale,
legume, parfumuri, îmbrăcăminte… Zeița fertilității era foarte respectată deoarece ea era cea care aducea
fertilitatea în țară.
Fiecare oraș a avut propriul său zeu suprem. Temple închinate zeilor sunt întâlnite în toate orașele
sumerienilor. Fiecare oraș avea un templu cu un mare preot în frunte și o zeitate supremă. Existau și alte
temple pentru celelalte zeități dar templul principal caracteriza zeitatea supremă din acel oraș. Unele dintre
aceste orașe au adoptat mai târziu așa numitul „cult al regelui”

Timp de 1000 de ani sumerienii au deținut zona dintre râuri (Meso-potamia) dar în jurul anului 2340
o armată puternică, cea a lui Sargon din Akkad a intrat pe teritoriul acesta cucerindu-l și unind aceste orașe-
state. În jurul anului 2060 a avut loc o perioadă de stagnare a societății și a politicii interne.