Manevra navei

Unitatea de învățare nr. 11

MANEVRA DE ANCORARE. STAȚIONAREA ŞI PLECAREA
NAVEI DELA ANCORĂ.

Cuprins Pagina

Obiectivele unității de învățare nr. 11

11.1 Manevra de ancorare a navei, cu o singură ancoră
11.2Manevra de ancorare a navei, cu două ancore

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu:

Studentul va asimila logic continutul unitatii de invatere pusa la dispozitie , fiind
capabil sa reprezinte toate elementele grafice prezentate , sa faca descrierea lor si sa
le dezvolte(prin diverse variante de lucru) daca este cazul.Studiul individual aferent
Unitatii de invatare este 2-3 ore

Test de autoevaluare – unitatea de învățare nr. 11

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învățare nr. 11
 Manevra navei

OBIECTIVELE unității de învățare nr. 11

La sfarsitul acestei unitati studentul va fi capabil sa:

-asimileze conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un loc considerat

potrivit pentru ancorarea unei nave;
-cunoasca algoritmul cu operatiunile pregatitoare in vederea efectuarii in
siguranta a manevrei de ancorare;
- cunoasca etapele manevrei de fundarisire/ridicare a ancorei,in conditii de
maxima siguranta;
- deseneze si sa explice schemele de ancorare cu o ancora si ,respectiv, cu
doua/mai multe ancore;
-conoasca atributiunile ofiterului de cart pe timpul stationarii navei la
ancora;
-cunoasca comenzile si rapoartele specifice ancorarii navei si procedeele de
comunicare

Considerații privind manevra de ancorare.

Locul de ancoraj trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- să dispună de amenajări de navigație care să permită aterizarea pe punctul de ancorare şi controlul
poziției navei ancorate, atât ziua cât şi noaptea. De obicei, zona de ancoraj este marcată pe harta de
navigatie.
- să prezinte un bun adăpost contra valurilor, curenților şi vântului, mai ales în cazul staționării
îndelungate la ancoră;
- natura fundului să fie favorabilă prinderii ancorei, astfel încât ancora să țină bine nava;
- adâncimea apei să fie suficient de mare față de pescajul navei;
- panta fundului să fie mică, adâncimile uniforme, fără pericole de navigație care să pericliteze nava
în cazul derapării ancorelor;
- să permită plecarea rapidă a navei de la ancoră în orice condiții hidrometeorologice, ziua sau
noaptea.

baliză

Zonă de
ancorare Far

Intrare
port

Far
 Manevra navei

Calculul locului de ancorare.

Nava la ancoră, de regulă se orientează cu prova în vânt, iar în cazul ancorării în condițiile
acțiunii vântului sau curentului, nava se va orienta pe rezultanta celor doi vectori.
Dacă pe timpul staționării navei la ancoră vântul îşi schimbă direcția, nava va gira şi va
descrie un cerc, în centrul căruia se va găsi locul unde s-a fundarisit ancora. Raza R a cercului
descris de nava care a girat, se determină ca fiind suma proiecțiilor orizontale ale lanțului care s-a
filat L1 şi lungimea navei L2, astfel:
R = L1 + L2.
Dacă adâncimea apei unde se ancorează este mai mică de 30 m, în calcul se va introduce
lungimea lanțului de ancoră filat.
În practică, la calculul lungimii lanțului se mai iau în considerare şi alți factori, cum ar fi:
spațiul de siguranță în cazul grapării ancorei, spațiul dat de eroarea în determinarea punctului etc.

MANEVRA DE ANCORARE.

Procedee de ancorare:
- cu o ancoră ;
- cu două ancore (în barbă, afurcare, ambosare) ;
- cu trei ancore ;
- cu şase ancore (la drăgi).

11.1MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI, CU O SINGURĂ ANCORĂ.

Ancorarea cu o singură ancoră este frecvent utilizată, pentru că manevra de ancorare şi

plecare de la ancoră este simplă, însă prezintă şi inconveniente:
- necesită un spațiu de evitare aproape egal cu lungimea lanțului filat la apă, la care se adaugă şi
lungimea navei;
- lanțul se poate încolăci pe ancoră, ceea ce micşorează forța ancorei de menținere a navei în locul
de ancorare;
- pe funduri mici şi în zone cu maree joasă, girația navei în jurul ancorei poate provoca avarii la
opera vie a navei.

Pregătiri la bord pentru ancorare.

Reuşita unei ancorări depinde foarte mult de pregătirea amănunțită a instalației de ancorare,
pregătire care comportă respectarea efectuării în ordine a operațiunilor următoare:
- se conectează la tabloul principal electric vinciul sau cabestanul de ancoră;
- se conectează controlerul cu ajutorul unei chei speciale;
- se verifică dacă frânele sunt strânse;
- se decuplează barbotina lanțului care nu se filează;
- se desface stopa lanțului cu care se ancorează;
- se desface frâna lanțului cu care se ancorează;
- se virează puțin lanț, atât cât să se poată desface boțul lanțului cu care se ancorează.
 Manevra navei

Ancorarea propriu-zisă :
- se dă comanda: funda ancora!
- se filează 1-2 chei de lanț, până când lanțul este liber, după care se ține uşor lanțul;
- se filează lanț la cerere, sau din vinci (după caz);
- se voltează ancora;
- se ridică bula (ziua) sau se aprinde lumina de ancoră (noaptea).
Se urmăreşte poziția lanțului şi se raportează la comanda de navigație poziția acestuia
(folosind regula ceasului, sau orientarea sa față de navă) şi cum tensionează acesta (dacă este slab,
întins etc).
După terminarea operațiunii se strâng stopa şi frâna şi se pune boțul (gheara de drac).

Aterizarea navei pe punctul de ancorare.

Pentru a stabili drumul navei până la punctul de ancorare, în mod obligatoriu se va ține cont
de direcția şi forța vântului şi curentului.
În cazul în care vântul nu depăşeşte forța 2 şi nu există curent, nava se poate apropia de
punctul de ancorare din orice drum.
Pe vânt şi curent puternic, dacă situația permite, drumul navei spre punctul de ancorare se
recomandă să fie contra vântului sau curentului, pe rezultanta celor două forțe, sau contra celui mai
puternic dintre ele.
Dacă nava se apropie de punctul de ancorare sub un anumit unghi față de vânt sau curent,
ancorajul trebuie executat numai cu ancora din vânt sau curent, evitându-se astfel derivarea navei
peste lanțul ancorei proprii. De asemenea, la navele cu o singură elice, se recomandă fundarisirea
ancorei din bordul opus pasului elicei.
Când vântul şi curentul acționează din prova navei, trebuie fundarisită ancora din bordul
pasului elicei.
Siguranța staționării navei la ancoră, depinde pe lângă alți factori şi de poziția ancorei pe
fund, de modul în care ancora s-a fixat pe fund. Aşezarea şi prinderea ancorei se realizează dacă
ancorarea s-a produs la marş înapoi, nava având inerție şi fiind orientată cu prova în vânt, curent sau
pe rezultanta celor două forțe. În acest caz, orientarea ancorei pe fund va fi cu inelul către prova
navei, iar sub greutatea lanțului în poziție orizontală. După frânarea lanțului, acesta începe să se
întindă, ancora alunecând pe direcția întinderii lui, până la întâlnirea unui obstacol în care se înfige,
realizând fixarea navei.
Dacă fundarisirea ancorei se execută la marş înainte, nava având inerție, aceasta se va
întoarce după ancorare cu prova în vânt, va trage după ea şi lanțul, care se poate încurca de fusul sau
brațele ancorei.
Drumul ales pentru aterizarea pe punctul de ancorare trebuie să fie perpendicular pe direcția
coastei sau a liniilor batimetrice, când adâncimea apei este mică, iar direcția acestor linii nu este
paralelă cu coasta.
Pe drumul de aterizare, poziția navei se determină cât mai des, în special când ancorarea are
loc într-o zonă necunoscută. Se va menține sonda în funcțiune, controlându-se frecvent adâncimea
apei sub chilă.
 Manevra navei

Manevra de ancorare a navei la marş înainte se executǎ în general când nava este moale
şi la marş înapoi când nava este ardentǎ.

Manevra de ancorare la marş înainte, pe calm şi fără curent.

Nava trebuie să se apropie de punctul de ancorare cu maşina stopată (din inerție).

5
4
3 6
7
1 2

Când nava se află la distanța L/2 de punctul de ancorare, se pune cârma în bordul în care se
află ancora cu care se face ancorarea. Când pupa tinde să se abată în bordul opus, se fundariseşte
ancora şi se lasă lanțul liber.
După ce se filează lungimea necesară de lanț pentru adâncimea respectivă, lanțul se volteză.

Manevra de ancorare la marş înainte, pe vânt şi curent din pupa.

Viteza de apropiere a navei de punctul de ancorare este în funcție de elementele vântului şi
curentului.
Cu puțin timp înainte de a se ajunge pe punctul de ancorare se pune maşina înapoi.
Când s-a ajuns pe punctul de ancorare, se fundariseşte ancora şi se lasă să se fileze 2/3 din
lungimea lanțului ce trebuie filat, se strânge frâna pentru un timp foarte scurt ca să se întindă lanțul
şi apoi se filează şi restul de lanț.

Manevra de ancorare la marş înainte, pe vânt şi curent din prova.

Înainte de a se ajunge pe punctul de ancorare, se stopează maşina.
După fundarisirea ancorei, se pune maşina înapoi o scurtă perioadă de timp şi cârma se pune
sub un unghi mic în bordul opus bordului ancorei fundarisite.
Pe măsură ce nava este derivată sub acțiunea vântului, se filează lungimea de lanț necesară
staționării în siguranță la ancoră.

Manevra de ancorare la marş înainte, cu vântul şi curentul din travers.

Nava ajunge pe punctul de ancoraj din inerție (maşina stopată).
Cârma se pune uşor în bordul din vânt, înainte de a se fundarisi ancora.
 Manevra navei

Se fundariseşte ancora.
Sub acțiunea lanțului ancorei, a vântului şi a curentului, nava începe să vină cu prova în vânt
şi să deriveze.

Manevra de ancorare a navei la marş înapoi, pe calm şi fără curent.

Pe drumul spre punctul de ancorare, nava trebuie să se deplaseze cu viteza care îi mai
permite doar să guverneze.
În apropiere de punctul de ancorare, nava stopează maşina, deplasându-se spre acest punct
din inerție.
După ce se ajunge pe punctul de ancorare, se pune maşina înapoi, iar când nava începe să se
deplaseze înapoi, se fundariseşte ancora.
După voltare, lanțul se va întinde uşor, după care va cădea în bandă, iar nava începe să se
întoarcă spre poziția sa de echilibru la ancoră, indiferent de bordul în care este fundarisită ancora.

1 2 3 4 5

10

11

8 7 6 5

12

13

Manevra de ancorare a navei la marş înapoi, cu vânt şi curent din prova,

În acest caz, vântul şi curentul ajută nava să-şi păstreze traiectoria, să guverneze, să oprească
şi să se deplaseze înapoi.
Când se ajunge aproape de punctul de ancorare, se stopează maşina şi nava se va mai deplasa
o perioadă din inerție.
Înainte de fundarisirea ancorei, se pune cârma sub un unghi mic în bordul opus bordului cu
care se ancorează, pentru a aduce ancora în vânt.
Pentru reducerea inerției, dacă este nevoie, se poate pune maşina înainte, un timp cât mai
scurt.
Când inerția este aproape anulată (vântul şi curentul încep să deriveze nava, deplasând-o
înapoi), se fundariseşte ancora din bordul adus în vânt.
 Manevra navei

11.2MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI, CU DOUĂ ANCORE.

Generalități.

Manevra de ancorare a navei cu două ancore asigură corespunzător siguranța navei pe timpul
staționării, întrucât raza de girație a navei ancorate astfel este mică, ceea ce implicit măreşte spațiul
de evitare.
Dezavantajul acestei manevre constă în posibilitatea încurcării lanțurilor când nava girează şi
în necesitatea virării ancorei de sub vânt, când vântul se schimbă. Desigur, când vântul se stabileşte,
ancora se poate fundarisi din nou.

11.2.1Ancorarea în barbă.
Manevra este asemănătoare celei de la ancorarea navei cu o singură ancoră, diferența
constând în pregătirea ambelor ancore pentru fundarisit. Unghiul format între lanțuri este sub 60˚.
În efectuarea acestei manevre se disting două cazuri particulare şi anume:
- ancorarea în barbă cu prova în vânt/curent;
- ancorarea în barbă cu vântul/curentul dintr-un bord.

4
6
7
2

1
8

Ancorarea în barbă cu prova în vânt/curent.

- se fundariseşte prima ancoră;
- se aşteaptă orientarea navei după ancorare;
- se acționează maşina foarte încet înainte şi se abate nava de pe poziția anterioară cu un unghi de
30˚; nava se deplasează către înainte pe noul drum, până când se ajunge pe linia unde s-a fundarisit
prima ancoră; pe timpul deplasării navei, în funcție de situație, se poate recupera din lanțul filat;
- se fundariseşte a doua ancoră, se acționează maşina foarte încet înapoi, se filează numărul de chei
de lanț necesare staționării în siguranță la ancoră.
 Manevra navei

Ancorarea în barbă cu vântul/curentul dintr-un bord.

- se navighează perpendicular pe direcția vântului/curentului, sau pe rezultanta celor doi factori;
- pe punctul de ancorare se fundariseşte ancora din vânt şi se filează lanț;
- din inerție se mai parcurge o distanță de 30-60 m, după care se fundariseşte ancora de sub vânt;
- după ce nava se întoarce, se acționează maşina foarte încet înapoi, permițând lanțului să se fileze
cât este necesar staționării în siguranță la ancoră.

11.2.2Ancorarea prin afurcare.

Manevra cu ajutorul căreia nava poate fi ancorată cu două ancore, astfel ca lanțurile
ancorelor să formeze un unghi între 60-180˚ se numeşte manevră de afurcare.

1800

600

a) clasică (la marş înainte), sau din zbor:

1 2 3

4
3
 Manevra navei

Această manevră prezintă avantajul de a micşora spațiul pe care girează nava, ajungându-se
la un unghi de aproape 180˚ între lanțurile ancorelor, la o mărime a razei de girație egală cu
lungimea navei. Practic, realizarea unghiului de 180˚ între lanțurile ancorelor nu este posibilă.
Realizarea acestei manevre va face ca nava să gireze sub acțiunea valurilor, vântului şi a
curenților, pe o curbă de girație elipsoidală.
Mod de executare:
- se navighează perpendicular pe direcția vântului/curentului sau pe rezultanta celor doi factori;
- pe punctul de ancorare ales se fundariseşte ancora din vânt şi se filează lanțul;
- din inerție se parcurge o distanță de circa 140-160 m, după care se fundariseşte şi ancora de sub
vânt;
- nava se va orienta, iar lanțurile vor fi virate în aşa fel încât lungimea de lanț filată să fie egală în
ambele borduri, realizându-se între lanțurile ancorelor un unghi de apropiere de 180˚.

b) Ancorarea navei cu prova şi pupa (la mars înapoi).

1 2 3

3 4

Se utilizează atunci când nu trebuie ca nava să gireze în jurul ancorei.

Executarea manevrei:
- se fundariseşte ancora din prova în vânt/curent;
- se pune maşina înapoi, sub vânt/curent, filând o lungime de lanț egală cu lungimea lanțului prova
plus lungimea parâmei metalice a ancorei pupa;
- la terminarea filării se fundariseşte ancora pupa (ancorot);
- se virează lanțul ancorei prova şi se filează parâma ancorotului, reglându-se lungimea dorită.

11.2.3 Manevra de ambosare a navei.

Se numeşte ambosarea navei manevra prin care o navă se dispune şi se menține într-o poziție
voită, indiferent de direcția vânturilor, a curentului apei sau valurilor.
Scopurile pentru care se realizează ambosarea navei sunt următoarele:
- să asigure condiții prielnice pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor pe timp rău în bordul de
sub vânt în bazinele, radele porturilor şi chiar în marea largă;
 Manevra navei

- să asigure posibilitatea lansării şi ridicării ambarcațiunilor bordului pe timp rău în bordul de sub
vânt;
- să asigure condiții pentru efectuarea de lucrări de întreținere, de scafandrerie etc. pe timp rău;
- să favorizeze aerisirea compartimentelor navei în zone cu căldură excesivă.

Manevra de ambosare a navei prin ancorare, cu şpring.

În timpul deplasării navei pe drumul de aterizare spre punctul de ancorare, se pregăteşte nava
pentru ambosare ca urmare a comenzii „pregătiți nava pentru ambosare, orientare … grade”.
Pregătirile pentru ambosare comportă următoarele activități:
- se dă de la pupa navei un şpring de sârmă prin urechea din axul longitudinal al navei;
- gaşa şpringului se leagă de inelul ancorei printr-o cheie de împreunare;
- de-a lungul bordajului (de la pupa la prova) şpringul este susținut la distanțe convenabile de
atârnători în dublin, care se filează odată cu fundarisirea ancorei, sau după fundarisire;
- la prova navei, şpringul se face colac, acesta aruncându-se în apă înainte de fundarisirea ancorei.
Lungimea şpringului trebuie să fie egală cu adâncimea apei în locul de ancorare, plus
jumătate din această lungime.
Este recomandabil ca apropierea de punctul de ancorare să se facă sub un unghi de 20-30˚
față de direcția din care acționează vântul sau curentul. Fundarisirea ancorei şi a şpringului trebuie
să se facă atunci când nava are inerție înapoi, şpringul în această situație întinzând către înainte,
evitându-se astfel prinderea sa la elice.
După stoparea maşinii, se desfac legăturile care susțin şpringul de-a lungul bordajului.
Şpringul eliberat va fi voltat la vinciul (cabestanul) din pupa, iar prin virarea lui se va orienta nava în
poziția voită.
Unghiul de orientare poate fi schimbat prin virarea lanțului ancorei, cu condiția ca în acest
timp şpringul la pupa să aibă volta luată la baba.
Molarea legăturilor care susțin şpringul nu se face în totalitate, dublinul care susține şpringul
la pupa menținându-se cât timp nava se va găsi ambosată.
Dacă forța vântului este mai mare de 6-7, dacă sunt valuri sau curenți prea puternici,
ambosarea navei în marş nu se recomandă.
nara de
etambou

ypring

ancoră

colacul de
sârmă al
ypringului
Manevra de ambosare prin ancorare cu şpring.
 Manevra navei

3
3
lanţ de
ypring
ancoră
4
2

6
1 5

Manevra de ambosare a navei, prin legarea unui şpring la ancora fundarisită.

Executarea manevrei:
- se ordonă la posturile de manevră „pregătiți nava pentru ambosare prin tribord/babord, orientarea
… grade”;
- se virează puțin lanț, iar gaşa şpringului se aduce de la pupa prin exteriorul bordajului;
- se leagă gaşa şpringului printr-o cheie de împreunare de una din zalele lanțului;
- se filează lanțul şi şpringul cu 1-2 chei;
- se voltează şpringul la vinciul (cabestanul) pupa şi se virează, orientându-se nava în poziția dorită,
după bordul în care este legat şpringul.
 Manevra navei

3
3

2
4

1
5 7
6

Manevra de ambosare a navei, cu ajutorul ancoroatelor.

Această manevră se poate executa cu o navă ancorată sau cu o navă care se deplasează,
fundarisind din marş ancora şi ancorotul.

1 4 3 2

Manevra de ambosare, prin ancorare şi legare la geamandură.

Nava se apropie de punctul de fundarisire a ancorei, venind la ancorare pe un drum travers la
vântul existent în momentul începerii manevrei de ambosare, trecând pe lângă şi prin vântul
geamandurii de legare.
După parcurgerea unui spațiu, din punctul în care geamandura se află la traversul pupei navei
şi până la punctul de fundarisire a ancorei din vânt, egal cu lungimea lanțului ce trebuie filat la apă,
se fundariseşte ancora.
 Manevra navei

Cu cârma în bordul din vânt se pune maşina înapoi, filându-se lanțul. În apropierea
geamandurii se dă şalupei de manevră prima legătură din sârmă, care se prinde cu cheia de inelul
geamandurii, apoi se va da o a doua legătură din parâmă ca dublin.
După terminarea operațiunilor de încărcare/descărcare se molează sârma şi se rămâne în
dublin. La manevra de plecare doar se molează dublinul şi se începe virarea lanțului de ancoră.

Manevra de plecare a navei care a fost ambosatǎ.

Dacă manevra navei s-a efectuat din marş întrebuințând şpringul, plecarea navei se va face
prin filarea şpringului de la pupa, nava girând şi orientându-se cu prova în vânt sau curent. După
orientarea navei, începe operațiunea de virare a ancorei.
Când ancora a fost fixată la post, se desface gaşa şpringului de la inelul ancorei şi se lasă la
apă, virându-se cât se poate de repede şpringul prin urechea de la pupa. La ieşirea din apă a gaşei
şpringului recuperat, şeful manevrei pupa va raporta la comanda navei „liberă pupa”. În nici un caz
nu se vor acționa maşinile până când nu s-a primit acest raport la comandă.
Când ambosarea navei s-a efectuat cu nava anterior ancorată, manevra de plecare se execută
în felul următor:
- se filează şpringul de la pupa, până când nava se orientează cu prova în vânt sau curent ;
- se virează lanțul ancorei, până când pe punte ajunge cheia de împreunare care a legat şpringul de
lanțul ancorei. Această cheie se desface, iar şpringul se lasă la apă, fiind recuperat lung şi repede la
pupa.
În continuare, dacă se intenționează staționarea la ancoră, se filează lanț corespunzător
adâncimii apei, sau dacă nava pleacă de la ancoră, se virează complet lanțul, iar ancora se pune la
post.

STAYIONAREA LA ANCORĂ.

Pe timpul staționǎrii la ancorǎ, se iau următoarele măsuri:

- se asigură semnele şi luminile prevăzute de COLREG pentru o navă la ancoră;
- pentru o mai bună conservare a lanțului, când nava stă mult timp la ancoră, la anumite intervale, se
filează sau trage puțin lanț, pentru ca efortul să nu fie suportat de aceleaşi zale;
- se controlează frecvent poziția navei, având în vedere ca ancora să nu derapeze/grapeze;
În ape cu curenți şi pe vânt, când vin ambarcațiuni să acosteze la navă, se pregăteşte din timp
un curent lung tras dinspre prova. Curentul va fi aruncat la prova ambarcațiunii, care îl foloseşte ca
să se apropie de navă.

Pe vreme rea, la ancoră se iau următoarele măsuri:

- maşinile se pregătesc de marş;
- instalația de guvernare se pune în funcțiune;
- echipajul gata de manevră;
- a doua ancoră gata de fundarisit.

Dacǎ ancora nu ține:

- se filează mai mult lanț;
 Manevra navei

- se fundariseşte a doua ancoră, dacă vântul nu girează. Dacă vântul începe să gireze, se virează
imediat ancora de sub vânt, pentru a se evita încurcarea lor; după ce vântul se stabileşte, se
fundariseşte din nou;
- dacă ancorele nu țin, se ancorează într-un loc adăpostit; când însă vântul bate spre coastă şi nu sunt
locuri adăpostite în apropiere, nava iese la larg, ținând drum de capă.

Pe timp de ceațǎ la ancorǎ:

- se dau semnalele de ceață prevăzute de COLREG;
- se închid porțile etanşe;
- se face linişte la bord pentru a se auzi semnalele de ceață ale navelor din apropiere;
- se pregătesc maşinile pentru marş;
- se menține vinciul ancorei în funcțiune;
- se pregăteşte un proiector puternic;
- se întăreşte veghea.

MANEVRA DE PLECARE DE LA ANCORĂ.

Manevra navelor pentru plecarea de la ancoră presupune efectuarea unor pregătiri prealabile
pentru navă şi echipaj, care se referă la următoarele aspecte:
- să se cunoască scopul plecării, ordinea şi ora virării ancorei (ancorelor), situația
hidrometeorologică, starea aparatelor, mecanismelor, instalațiilor etc, nava fiind gata de marş în
momentul stabilit;
- se vor pregăti şi balansa mecanismele şi instalațiile aparatului propulsor, legăturile de comunicare
interioare şi exterioare, luminile de navigație, instalația de remorcaj, mijloacele de salvare, se vor
amara obiectele de pe punte.
Manevra de plecare de la ancoră trebuie să se execute într-un timp scurt, mai ales în condiții
hidrometeorologice nefavorabile, când pe timpul manevrei se întrebuințează maşina şi cârma.

Principalele operațiuni la plecarea unei nave de la ancoră sunt:

Virarea ancorei (ancorelor).

În cazul în care ancorajul s-a efectuat cu ambele ancore, virarea acestora se face pe rând,
începând cu ancora de sub vânt. Dacă vântul sau curentul este puternic, virarea nu se execută
folosind exclusiv forța vinciului sau cabestanului, ci se va acționa temporar maşina înainte, ajutând
astfel virarea lanțurilor şi a ancorelor.
De asemenea, trebuie să se cunoască în permanență câte chei de lanț s-au virat, când ancora
s-a smuls de pe fund, când ajunge la suprafața apei şi când se află la post.
Momentul smulgerii ancorei este important, deoarece atunci începe manevrarea concretă a
navei cu ajutorul maşinilor şi a cârmei.

Punerea ancorelor la post.

Ancorele fără traversă (patent) se virează până ce fusul intră complet în tunelul nării, iar
brațele articulate se fixează pe buza de bordaj. Trebuie urmărit ca ancora să se aşeze bine cu brațele
 Manevra navei

pe bordaj şi să fie lipite de acesta. După aşezarea ancorei se boțează, se pune stopa şi se strânge
frâna, iar dacă ancorarea nu se va efectua curând, se decuplează barbotinul. Se va deconecta, de
asemenea, pupitrul electric de comandă de la tablou.
Ancorele cu traversă (amiralitate) după ce ajung la suprafață se prind de inelul de traversă cu
gruiul şi se aşează pe ancorot, pe care sunt fixate cu sistemul de boțuri al acestuia. După fixarea pe
ancorotul ancorei, lanțul se virează până în poziția normală şi se fixează în boțuri şi stope, se
decuplează barbotinul şi se strânge frâna.

Caz particular: Descurcarea lanțurilor.

Dacă ancora este încurcatǎ în lanţul propriu, se procedează astfel:

- se virează ancora atât cât este posibil;
- prin urechea sau nara de la prova se coboară şi se voltează la brațul liber al ancorei gaşa unei
parâme metalice, a cărei rezistență asigură greutatea ancorei;
- se filează încet lanțul, greutatea ancorei fiind preluată de parâma metalică cu care a fost boțată
ancora;
- prin filare, lanțul va face o buclă, descurcându-se de pe brațul sau fusul ancorei;
- după descurcare, lanțul se virează, preia greutatea ancorei, iar parâma care a boțat ancora se
molează, se recuperează şi se pune la post.

În cazul în care ancora s-a prins de un lanţ strǎin, descurcarea se face astfel:
- se virează ancora până când iese la suprafață împreună cu obiectul de care s-a prins;
- se pregăteşte o parâmă metalică cu care se va boța în legătură dublă obiectul prins de ancora
proprie; capătul de pe punte al boțului se voltează la baba;
- se filează lanțul ancorei proprii, astfel că greutatea obiectului prins este preluată de boț; brațele
ancorei se eliberează, ancora poate fi fundarisită din nou, sau pusă la post;
- se molează boțul, obiectul prins eliberându-se şi căzând în apă pe locul de unde a fost prins de
ancora proprie.

De reținut!
Procedee de ancorare:
- cu o ancoră;
- cu două ancore (în barbă, afurcare, ambosare);
- cu trei ancore;
- cu şase ancore (la drăgi).

Reuşita unei ancorări depinde foarte mult de pregătirea amănunțită

a instalației de ancorare, a navei si a achipajului.
 Manevra navei

Test de autoevaluare – unitatea de învățare nr. 6

11.2.3.1 Procedee de ancorare:
a) cu o ancoră, cu două ancore;
b) cu o ancoră, cu două ancore, cu trei ancore;
c) cu o ancoră, cu două ancore, cu trei ancore, cu şase ancore.

11.2.3.2 Ancorarea în barbă este:

a) mai sigură decât ancorarea cu o singură ancoră;
b) mai nesigură decât ancorarea cu o singură ancoră;
c) asemănătoare cu ancorarea cu o singură ancoră, numai că se folosesc
ambele ancore.

11.2.3.3 Ancorare prin afurcare se poate face prin următoarele metode:

a) la marş înainte (din zbor) şi la marş înapoi;
b) la marş înainte, stop şi la marş înapoi;
c) la stop şi la marş înapoi.

11.2.3.4 Ambosarea cu spring se face de regulă:

a) cu nava la marş înainte;
b) cu nava la marş înapoi;
c) cu nava stopată, când vântul este sub forța 6-7.

11.2.3.5 Staționarea navei la ancoră presupune respectarea regulilor:

a) Convenția SOLAS ‘74, cap. V – siguranța navigației;
b) Regulile INCOTERMS;
c) COLREG ‘72, pentru o navă aflată la ancoră.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de

autoevaluare
1. c) cu o ancoră, cu două ancore, cu trei ancore, cu şase ancore;
2. c) asemănătoare cu ancorarea cu o singură ancoră, numai că se folosesc
ambele ancore;
3. a) la marş înainte (din zbor) şi la marş înapoi;
4. c) cu nava stopată, când vântul este sub forța 6-7;
5. c) COLREG ‘72, pentru o navă aflată la ancoră.
 Manevra navei

Bibliografie:
1.Deboveanu M., (2000)-Tratat de Manevra Navei vol.2 ,Ed.Lumina
Lex.Bucuresti;
2.Brinza D.,Hanzu R., (2005)-Note de Curs –Manevra Navei
(CD),Univ.Mar.Constanta,
3. Bejan A.,+ colectiv,(2006)-Dictionar Enciclopedic de Marina, Ed.Societatii
Scriitorilor Militari,Bucuresti;

4. Rowe,R.W.,(1995)-The shiphandlers Guide,The Nautical Institute, London;

5 Hooyer,H.H.,The Behavior and Handling of Ships,Cornell Maritime Press