Teoria stadiilor psihosociale (E.

Erikson)

Evenimente din viata-tatal paraseste familia inainte ca el sa se nasca. Tatal lui

devine medicul pediatru al familiei. El primeste numele tatalui adoptiv fara a i se
opune. Colegii de scoala nu il acceptau (era evreu), iar prietenii evrei nu il aceptau
pentru ca era inalt, blond. Trece la crestinism. Pana la varsta de 25 de ani nu isi
gaseste o orientare ocupationala, i se propune sa devina profesor la Viena la o scoala
de cu copii ai clientilor lui Freud. Este analizat de Ana Freud. La scoala nu este
stralucit, emigreaza in SUA. La Hardvard pica anumite examene. Profesional are
experienta clinica-studiu asupra unor grade de militari afectate in timpul razboiului
(practici utile in cresterea si ingrijirea copiilor). Erikson considera ca dezvoltarea
umana presupune parcurgerea unei serii de stadii a caror configuratie si ordonare
sunt guvernate de un principiu de moment “principiul epigenetic al motivarii” =
exista predispoziti native ce determina indivizii sa se confrunte cu o serie de
conflicte/crize in momentul in care aceste predispozitii sunt activate de conditii
speifice din mediu. In configurarea dezvoltarii important este mediul (reflectat in
denumirea teoriei sale) si ereditatea (ce se reflecta in principiul evocat ca stand la
baza dezvoltarii. Fiecare stadiu este caracterizat de o sarcina de dezvoltare si de o
criza/conflict, exprimata prin 2 sintagme polare, amplasate la limitele unui
continuu. Solutionarea favorizanta a crizei apare cand este realizata sarcina de
dezvoltare a fiecarui stadiu creandu-se astfel premisele pentru trecerea in stadiul
urmator.
I Primul stadiu: incredere-neincredere, aternative polare de la nastere, 1 ½
ani
Sarcina de dezvoltare caracteristica-edificarea atasamentului fata de
mama/principala sursa de ingrijire. Crize cu care se confrunta in I: de incredere-
increderea in persoanele de care este dependent pentru satisfacerea nevoilor vitale.
Cand nevoile copilului sunt satisfacute parintii sunt afectuosi, protectori disponibili
pentru joc si interactiuni. Atunci cand lumea va fi privita ca un mediu sigur,
previzibil se va dezvolta o atitudine fundamentala de incredere fata de aceasta.
Atitudinea caracteristica pentru toate stadiile ulterioare. Daca ingrijirile nu sunt
consistente rezulta neincredere fata de cei de care depinde copilul apoi fata de toti
indivizii.
II Autonomie-indoiala de sine (1 ½ - 3 ani) Sarcina de dezvoltare este
obtinerea controlului minimal asupra propriei persoane si asupra mediului. De
exeplu prin controlul sfincterian, exploaterea activa a mediului. Crize: “de
incredere in sine” mai ales incepand cu al doi-lea an de viata copii utilizeaza fecvent
si cu placere aspectul locomotor. Cand parintii sunt permisivi fata de asemenea
actiuni copilul va invata sa fie autonom sa actioneze independent. Cand nu sunt
acesta va dezvolta o atitudine fundamentata de neincrederea in propriile capacitati.
III initiativa-culpabilitate (3-6 ani)
Sarcina de dezvoltare, raportarea sistematica a activitatii la scopurile proprii. In
nici o alta perioada a existentei sale insul nu este atat de avid de a invata. Copilul va
intreba neincetat si se angajeaza in actiuni fizice indraznete si uneori riscante. Daca
parintii raspund intrebarilor si acorda libertate in a se angaja in astfel de actiuni
copilul va tinde sa isi asume din ce in ce mai frecvent initaiative. Astfel daca nu au
rabdare, daca au tendinta de a-l face sa creada ca astfel de intrebari sunt
inoportune, stupide copilul va dezvolta o atitudine fundamentata de culpabilitate in
raport cu propriile impulsuri si dorinte.
IV competenta – inferioritate (6-12 ani)
Sarcina de dezvoltare: edificarea de activitati sociale, locomotorii si de invatare
sistematica. Pentru copil, primii ani de scoala sunt sunt “varsta lui Robinson
Crusoe”, in sensul ca minutiozitatea si entuziasmul cu care isi descriu activitatile.
Debutul propriei identitati, copilul este ajutat de faptul ca a realizat progrese
semnificative din punct de vedere cognitiv, este interesat de modul cum sunt
construite obiectele si efectul acestora. Daca parintii il vor incuraja sa construiasca,
sa demonteze, daca il vor recompensa acesta va dezvolta o orientare stabila catre
competenta, harnicie. Daca parintii considera eforturile ca lipsite de importanta,
deranjante, el va dezvolta o orientare cate reangajarea sistematica in eforturi
constructive.
V Confuzie de rol (12-20 ani)
Sarcina de desvoltare: tranzactia de la statutul de adolescent catre cel de adult si
dobandirea unei prime versiuni a identitatii proprii. Debuteaza cu schimbarile
pubertale si care continua cu explorarile active a diferitelor seturi de
comportamente de rol. Acestea aduc pe prim plan gasirea de raspunsuri la: cine
sunt eu?, care este menirea mea? etc.. Gasirea unor raspunsuri satisfacatoare
presupune integrarea unei game variate si contradictorii de perceprtii despre sine si
de perceptii ale altora despre propriul sine intr-o structura coerenta respectiv
propria identitate. Nerealizarea privind propriul viitor, asumarea de
responsabilitati, edificarea unei identitati negative, deviante (cu elemente pe care
subiectul nu le doreste, elemente ale identitatii se afla in contradictie si sunt putin
compatibile cu normele sociale).
VI intimitate-izolare (20-40 ani)
Sarcina de dezvoltare: edificarea unor raporturi de dragoste/prietenie
caracteriazate de intimitate. Intimitatea presupune fuzionarea libera a identitatilor
fara sa existe nici o teama si nici realitatea pierderii acestora. Intimitatea (Burn)-
relatie a carei caracteristica principala este lipsa socurilor si a manipularii, fiecare
ofera si primese pornind de la optiuni personale si nu de la calcule privind posibile
beneficii. Burn-intimitatea este forma ideala de traire a vietii caracterizata de cele
mai mari recompense si riscuri. Recompensele asociate intimitatii sunt atat de mari
incat si persoanele cu echilibru psihologic fragil vor fi dispuse sa-si asume riscurile.
Alternativa nefavorabila descrisa celor care refuza acceptarea limitarilor propriei
independente/riscurile intimitatii este aceea a izolarii.
VII generativitate-stagnare (40-65 ani)
Sarcina de dezvoltare: formularea si realizarea unor observatii amplasate dincolo
de limitele propriului sine si raportate la elemente ca familia, cariera profesionala,
societatea in ansamblu. Sunt activitati la fel de bune: cercetari ce redau
cunoasterea/cresterea si educarea copiilor. Toate institutiile sociale valorizeaza si
recompenseaza generativitatea constituind un stoc de cunosastere, abilitati, atitudini
care sa furnizeze suport si orientare pentru noile generatii. Insii pot gasi in orice
cadru institutional multiple oportunitati pentru angajarea in actiuni ce presupun
generativitatea. Cand sarcina nu este rezolvata alternativa este limitarea lipsita de
speranta la propriile interese.
VIII integritate-disperare (de la 65 de ani)
Integritatea eu-lui rezulta din faptul ca insul poate privi retrospectiv propria
existenta cu satisfactie fiind capabil sa accepte atat propriile succese cat si propriile
insuccese. Cand situatia aceasta nu apare, constatarea faptului ca nu exista timpul
disponibil pentur operarea unor schimbari majore, noi obiective, realizarea
acestora rezulta disperarea. Individul este dezgustat de viata, dezvolta o imagine de
sine negativa ce nu mai poate fi modificata.

Consideratii generale: realizarea cu succes a fiecareia din sarcinile de dezvoltare va

conduce la achizitionarea a 8 virtuti, 8 puteri fundamentale: speranta (increderea),
vointa (ce deriva din autonomie), orientarea spre scop (initiativa), competenta,
fiedelitatea (identitatea), dragostea (intimitatea), protectia si ingrijirea altora
(generativitatea), intelepciunea (integritatea).

Teoria lui Freud cu privire la dezvoltarea umana. Energia fizica si energia psihica
aui aceeasi natura si se pot transforma una in cealalta. Instinctele sunt considerate
componente ale energiei psihice rezultate din transformarea energiei psihice.
Fluxurile de energie psihica-instinctele au nevoie de un obiect corespunzator; in
categoria obiecte intra si actiuni/imagini mentale se numesc “catharsis intelectual”.
Prin acest mecanism al directionarii si atasarii de obiecte, instinctele energizeaza si
directioneaza comportamentul al cfarui obiectiv primordial este satisfacerea
nevoilor generate de instincte. Nevoile nesatisfacute genereaza tensiuni pe care
copmortamentul incearca sa le reduca/elimine. Prezenta tensiunilor este neplacuta,
reducerea acestora este placuta. Ex.: “principiul placerii este tendinta indivizilor de
a mentine tensiunea interioara la un nivel minimal. Exista si alte forte ce actioneaza
in contradictie cu principiul placerii. Instinctele sunt sursele de energie ale
personalitatii si pot fi grupate in: eros –instincte ale vietii care tind sa combine tot
mai multe substante vii/entitati in unitati vitale tot mai extinse. Printre instinctele
vietiisunt: conservarea sinelui, conservarea speciei, iubirea de sine, iubirea pentru
obiectele exterioare sinelui, energia psihica caracteristica petru instantele vietii-
libido.