Sunteți pe pagina 1din 160

S. C. AQUACONS S. R. L.

Inregistrat la Registrul comertului : J/05/428/1993


Cod unic de inregistrare : RO 3458780
Adresa sediului central: str. Berzei nr. 4 - Oradea, jud.
Bihor

FOAIE DE CAPAT

Lucrare: Modernizare strazi si DC 262 in comuna Cristioru de Jos

Beneficiar: Comuna Cristioru de Jos

Proiectant general: S. C. AQUACONS S. R. L. ORADEA

Contract nr. 285/2014

Volum nr. II Caiete de sarcini

DIRECTOR: ing. Petru Unita

SEF PROIECT: ing. Petru Unita


S. C. AQUACONS S. R. L.
Inregistrat la Registrul comertului : J/05/428/1993
Cod unic de inregistrare : RO 3458780
Adresa sediului central: str. Berzei nr. 4 - Oradea, jud.
Bihor

Contract nr. 285/2014


Lucrarea : Modernizare strazi si DC262 in comuna Cristioru de Jos
Beneficiar : Comuna Cristioru de Jos
Faza: PT + CS

Volum nr. II - Caiete de sarcini

BORDEROU

I Generalitati
II Caiete de sarcini
III Lista reglementarilor legistlative si normative
I. GENERALITATI
Prevederile prezentelor Caiete de Sarcini se aplica la executarea lucrarilor de
„Modernizare strazi si DC262 in comuna Cristioru de Jos.

I. OBLIGATII SI RASPUNDERI ALE INVESTITORILOR

Investitorii au urmatoarele obligatii principale, referitoare la calitatea constructiilor:


- stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare si executie, pe baza
documentelor tehnice, normative, precum si a studiilor si cercetarilor adecvate;
- obtinerea acordurilor si avizelor prevazute de lege si a autorizatiei de constructie;
- asigurarea verificarii proiectelor, prin specialisti verificatori atestati;
- anuntarea cu 30 de zile inainte, organele teritoriale ale Inspectoratului Teritorial in
Constructii, a datei inceperii executiei lucrarilor de constructii;
- asigurarea verificarii executiei lucrarilor prin diriginti de specialitate, in scopul
obtinerii unui nivel minim necesar calitativ al lucrarii;
- actionarea de indata pentru solutionarea neconformitatilor, defectelor si
neconcordantelor proiectelor, sesizate pe parcursul executiei lucrarilor;
- asigurarea receptiei lucrarilor de constructii pe baza de executie si la terminarea
lucrarilor;
- intocmirea cartii tehnice si predarea acesteia catre proprietar.

II. OBLIGATII SI RASPUNDERI ALE EXECUTANTILOR

Constructorul, in calitate de executant al lucrarilor de constructii are urmatoarele


obligatii:
- sesizarea investitorului asupra neconformitatilor si neconcordantelor constatate in
proiecte, in vederea solutionarii;
- inceperea executiei lucrarilor numai la constructii autorizate, in conditiile legii si
numai pe baza si in conformitate cu proiecte verificate de persoane atestate;
- sa aiba angajati responsabili tehnici atestati in scopul obtinerii unui nivel minim
necesar pentru conducerea si asigurarea calitatii productiei pe care o realizeaza;
- convocarea in vederea verificarii lucrarilor ajunse in faze determinante ale
constructiei, conform proiectului si factorilor care trebuie sa participe la receptie si
asigurarea conditiilor necesare efectuarii verificarilor in scopul obtinerii Acordului
de continuare a lucrarilor;
- tratarea neconformitatilor, defectelor si neconcordantelor aparute in faza de
executie, numai pe baza solutiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului;
- utilizarea in executia lucrarilor care conduc la realizarea exigentelor de
performanta esentiale, numai a produselor si procedeelor din proiect, certificate
sau pentru care exista argumente tehnice precum si gestionarea probelor martor;
- respectarea proiectelor si detaliilor de executie pentru realizarea nivelului de
calitate corespunzator exigentelor de performanta rezultate din clauzele
contractuale, documentele tehnice normative in constructii si celelalte prevederi
legale;
- sesizarea in termen de 24 de ore a Inspectoratului Teritorial in Constructii in cazul
producerii unor accidente tehnice in timpul executiei lucrarilor;
- supunerea la receptie numai a constructiilor care corespund cerintelor de calitate si
pentru care a predat investitorului documentele necesare intocmirii cartii tehnice a
constructiei;
- aducerea la indeplinire la termenele stabilite a masurilor dispuse prin actele de
control sau prin documentele de receptie a lucrarilor de constructii;
- remedierea pe propria cheltuiala, a defectelor calitative aparute din vina sa, in
perioada de garantie stabilite potrivit legii.
II CAIETE DE SARCINI
BORDEROU

1.Drumuri

Caietul 1. Lucrari de terasamente


Caietul 2. Fundatii din balast
Caietul 3. Strat de piatra din piatra sparta
Caietul 4. Mixturi asfaltice cilindrate la cald
Caietul 5. Marcaje rutiere
Caietul 6. Indicatoare rutiere
Caietul 7. Podete tubular
Caietul 8. Dispozitive de scurgere a apelor de suprafata

2.Lucrari de arta

Caietul 1. Poduri si pasaje - specificatii tehnice generale


Caietul 2. Infrastructuri; fundatii directe de suprafata si de adancime
Caietul 3. Infrastructuri – fundatii indirecte
Caietul 4. Infrastructuri –culei,pile
Caietul 5. Suprastructuri din beton armat
Caietul 6. Schele,esafodaje si cintre
Caietul 7. Cofraje
Caietul 8. Armaturi
Caietul 9. Betoane
Caietul 10. Suprastructuri din beton precomprimat
Caietul 11. Echipament tabliere
Caietul 12. Hidroizolatii si dispozitive de acoperire a rosturilor de dilatatie
Caietul 13. Imbracaminti rutiere la poduri
Caietul 14. Lucrari de amenajare in albiile apelor curgatoare
Caietul 15. Ziduri de sprijin din piatra bruta in mortar de ciment
1. DRUMURI
CAIET DE SARCINI NR. 1
Lucrari de terasamente
I. Domeniul de aplicare
Prezentul caiet de sarcini se aplică la executarea terasamentelor pentru modernizarea,
construcţia şi reconstrucţia drumurilor publice. El cuprinde condiţiile tehnice comune ce
trebuie să fie îndeplinite la executarea debleurilor, rambleurilor, transporturilor, la
compactarea, nivelarea şi finisarea lucrărilor, precum şi controlul calităţii şi condiţiile de
recepţie.
II. Prevederi generale
La executarea terasamentelor se vor respecta prevederile din STAS 2914 şi alte standarde şi
normative în vigoare, la data execuţiei, în măsura în care acestea completează şi nu contravin
prezentului caiet de sarcini.
Antreprenorul va asigura prin mijloace proprii sau prin colaborare cu alte unităţi de
specialitate, efectuarea tuturor încercărilor şi determinărilor rezultate din aplicarea
prezentului caiet de sarcini.
Antreprenorul este obligat:
o să efectueze, la cererea beneficiarului şi alte verificări suplimentare faţă de
prevederile prezentului caiet de sarcini
o să asigure adoptarea măsurilor tehnologice şi organizatorice care să conducă la
respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini
o să ţină evidenţa zilnică a terasamentelor executate, cu rezultatele testelor şi a
celorlalte cerinţe
În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul
poate dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun, pe cheltuiala
antreprenorului.
III. Materiale folosite
3.1. Pământ vegetal
Pentru acoperirea suprafeţelor, ce urmează a fi însămânţate sau plantate, se foloseşte
pământ vegetal rezultat de la curăţirea terenului şi cel adus de pe alte suprafeţe locale de
teren.
3.2. Pământuri pentru terasamente
Categoriile şi tipurile de pământuri, clasificate conform STAS 1243, care se folosesc
la executarea terasamentelor sunt date în tabelele de mai jos:
Categoriile şi tipurile de pământuri clasificate conform STAS 1243
Granulozitate Indice
Conţinut în părţi fine în De
S % din masa totală plasti- Cali-tate
Coef. Umf-
I pentru: citate mate-
de neuni lare
Denumirea şi caracterizarea principalelor tipuri de M Ip rial
formi libe-
pământuri B pt.frac pentru
d< d< d< tate Ră
O -ţiunea terasa-
0,005 0,05 0,25 Un Ui%
L sub mente
min min min
0,5
mm
1.Pământuri neco- Cu foarte puţine părţi fine,
ezive grosiere (frac- neuniforme (granu-lozitate
ţiunea mai mare de 2 continuă) insen-sibilitate la 1a >5
Foarte
mm reprezintă mai îngheţ dez-gheţ şi la variaţiile <1 <10 <20 0
bună
mult de 50%). de umiditate
Blocuri, bolovăniş, Idem 1a, însă uniforme
pietriş (granulozitate continuă) 1b <5
2.Pământuri neco- Cu părţi fine, neuniforme
ezive medii şi fine (granulozitate continuă)
Foarte
(fracţiunea mai mică sensibilitate mijlocie la îngheţ- 2a >5
bună
de 2 mm reprezintă dezgheţ, insensi-bile la <6 <20 <40 <10
mai mult de 50%). variaţiile de umiditate
Nisip cu pietriş, nisip Idem 2a, însă uniforme
2b <5 Bună
mare, mij-lociu sau fin (granulozitate disconti-nuă)
3.Pământuri neco- Cu părţi fine, neuniforme
ezive medii şi fine (granulozitate continuă)
(fracţiunea mai mică sensibilitate mijlocie la îngheţ- 3a - <40
de 2 mm reprezintă dezgheţ, insensi-bile la
mai mult de 50%). cu variaţiile de umiditate
Medi-
liant constituit din Idem 2a, însă uniforme >6 >20 >40 >10
ocră
pământuri coezi- (granulozitate discontinuă)
ve.Nisip cu pietriş,
3b - >40
nisip mare, mijlo-ciu
sau fin cu liant prăfos
sau argilos
NOTA: În terasamente se poate folosi şi material provenit din derocări, în condiţiile arătate în prezentul tabel.

Indice
S
de plasti- Umf- Calitate
I
citate Ip lare material
M Granulo-
Denumirea şi caracterizarea principalelor tipuri de pământuri pt.frac- libe- pentru
B zitate
ţiunea ră terasa-
O
sub 0,5 Ui% mente
L
mm
4. Pământuri coezive: Anorganice cu compresibilitate şi
nisip prăfos, praf, praf umflare liberă reduse, sen-
4a <10 <40
nisipos, nisip argilos, sibilitate mijlocie la îngheţ-
praf argilos nisipos, dezgheţ
Mediocră
praf argilos, argilă Anorganice cu compresibilitate
prăfoasă nisipoasă, mijlocie şi umflare liberă re-duse
4b <35 <70
argilă prăfoasă, argilă sau medii, foarte sen-sibile la
grasă, argilă, îngheţ-dezgheţ
Anorganice (MO>5%) cu
compresibilitate şi umflare li-beră Conform
4c <10 <40
reduse şi sensibilitate mijlocie la nomogramei
îngheţ-dezgheţ Casagrande
Anorganice cu compresibilitate şi prezentate mai
umflare liberă mare, sensibi-litate 4d jos >35 >70
mijlocie la îngheţ-dezgheţ
Anorganice (MO>5%) cu Rea
compresibilitate mijlocie, um-
4e <35 <75
flare liberă redusa sau medie şi
foarte sensibile la îngheţ-dezgheţ
Anorganice (MO>5%) cu
compresibilitate mare, umflare
4f >40 Foarte rea
liberă medie sau mare, foarte
sensibile la îngheţ-dezgheţ

Nomograma Casagrande

70

60
Indice de plasticitate Ip

50
4d
40
4a
30
4b
20
4f
10
4c 4e
0 10 20 30 60
40 50 70 80 90 100
Limita de scurgere Wc%
NOTA: Materiile organice sunt notate cu MO

Pământurile clasificare ca foarte bune, pot fi folosite în orice condiţii climatice şi


hidrologice, la orice înălţime de terasament, fără a se lua măsuri speciale.
Pământurile clasificate ca bune, pot fi de asemenea utilizate în orice condiţii climatice,
hidrologice şi la orice înălţime de terasament, compactarea lor necesitând o tehnologie
adecvată.
Pământurile prăfoase şi argiloase, clasificate ca mediocre în cazul când condiţiile
hidrologice locale sunt mediocre şi nefavorabile, vor fi folosite numai cu respectarea
prevederilor STAS 1709/1,2,3 privind acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de
drum.
În cazul terasamentelor în debleu sau la nivelul terenului, executate în pământuri rele
sau foarte rele (vezi tabelul 1b) sau a celor cu densitate în stare uscată compactată mai mică
de 1,5 g/cmc, vor fi înlocuite cu pământuri de calitate satisfăcătoare sau vor fi stabilizate
mecanic sau cu lianţi (var, cenuşă de furnal, etc.). Înlocuirea sau stabilizarea, se vor face pe
toată lăţimea platformei, la o adâncime de minim 20 cm în cazul pământurilor rele şi de
minim 50 cm în cazul pământurilor foarte rele sau pentru soluri cu densitate în stare uscată
compactată mai mică de 1,5 g/cmc. Adâncimea se va considera sub nivelul patului drumului
şi se va stabili în funcţie de condiţiile locale concrete, de către Inginer.
Pentru pământurile argiloase, simbolul 4d din tabel, se recomandă fie înlocuirea, fie
stabilizarea lor cu var, ciment, stabilizatori chimici, etc. pe o grosime de minim 15 cm, sau
când pământul din patul drumului are umiditatea relativă Wo>0,55 se va executa un strat de
separaţie din geotextil, rezistent şi permeabil:
Wo = W (umiditate naturala) / WL (limita de curgere)
Realizarea terasamentelor în rambleu, în care se utilizează pământuri simbol 4d
(anorganice) şi 4e (cu materii organice peste 5%) a căror calitate conform tabelului 1b este
rea, este necesar ca alegerea soluţiei de punere în operă şi eventualele măsuri de îmbunătăţire
să fie fundamentate cu probe de laborator pe considerente tehnico-economice.
Nu se vor utiliza în ramblee pământurile organice, mâluri, nămoluri, turba şi
pământurile vegetale, pământurile cu consistenţă redusă (care au indicele de consistenţă sub
0,75%), precum şi pământurile cu conţinut mai mare de 5% de săruri solubile în apă. Nu se
vor introduce în umpluturi Ş bulgări de pământ îngheţat sau cu conţinut de materii organice
în putrefacţie (brazde, frunziş, rădăcini, crengi, etc.).

4. Apa de compactare
Apa necesară compactării rambleurilor nu trebuie să fie murdară şi nu trebuie să
conţină materii organice în suspensie.
Apa sălcie va putea fi folosită cu acordul beneficiarului, cu excepţia compactării
terasamentelor din spatele lucrărilor de artă.
Eventuala adăugare a unor produse, destinate să faciliteze compactarea, nu se va face
decât cu aprobarea beneficiarului, aprobare care va preciza şi modalităţile de utilizare.

5. Pământuri pentru straturi de protecţie


Pământurile care se vor folosi la realizarea straturilor de protecţie a rambleurilor
erodabile să aibă calităţile pământurilor care se admit la realizarea rambleurilor, fiind excluse
nisipurile şi pietrişurile aluvionale. Aceste pământuri nu trebuie să aibă elemente cu
dimensiuni mai mari de 100 mm.

6. Verificarea calităţii pământurilor


Verificarea calităţii pământurilor constă în determinarea principalelor caracteristici ale
acestuia, prevăzute în tabelul de mai jos anexat la prezentul caiet de sarcini.
Laboratorul antreprenorului, va avea un registru cu rezultatele tuturor determinărilor
de laborator.
Nr. Caracteristici care se verifică Frecvenţe minime Metode de
Crt. determinare cf.
STAS
1 Granulozitate În funcţie de heterogenitatea pământului utilizat, 1913/5-85
2 Limita de plasticitate însă nu va fi mai mică decât o încercare la fiecare 1913/4-86
3 Densitate uscată maximă 5.000 mc 1913/3-76
4 Coeficientul de neuniformitate 730-89
5 Caracteristicile de compactare Pentru pământurile folosite în rambleurile din 1913/13-83
6 Umflare liberă spatele zidurilor şi pământurile folosite la 1913/12-88
protecţia rambleurilor, o încercare la fiecare
1.000 mc
7 Sensibilitate la îngheţ-dezgheţ O încercare la fiecare: 1709/3-90
- 2.000 mc pământ pentru rambleuri
- 250 m de drum in debleu
8 Umiditate Zilnic sau la fiecare 500 mc 1913/1-82

IV. Executarea terasamentelor


1. Pichetajul lucrărilor
De regulă, la pichetarea axei traseului sunt materializate pe teren toate punctele
importante ale traseului prin picheţi cu martori, iar vârfurile de unghi prin borne de beton
legaţi de reperi amplasaţi în afara amprizei drumului. Pichetajul este însoţit şi de o reţea de
reperi de nivelment stabili, din borne de beton, amplasaţi în afara amprizei drumului, cel
puţin câte doi reperi pe km.
În cazul când documentaţia este întocmită pe planuri fotogrammetrice, traseul
drumului proiectat nu este materializat pe teren. Materializarea lui urmează să se facă la
începerea lucrărilor de execuţie pe baza planului de situaţie, a listei cu coordonate pentru
vârfurile de unghi şi a reperilor de pe teren.
Înainte de începerea lucrărilor de terasamente Antreprenorul, pe cheltuiala sa, trece la
restabilirea şi completarea pichetajului în cazul situaţiei arătate la pct.8.1. sau la executarea
pichetajului complet nou în cazul situaţiei la pct.8.2. În ambele cazuri trebuie să se facă o
pichetare detailată a profilurilor transversale, la o distanţă maximă între acestea de 30 m în
aliniament şi de 20 m în curbe. Picheţii implantaţi în cadrul pichetajului complementar vor fi
legaţi , în plan şi în profil lung, de aceiaşi reperi ca şi picheţii din pichetajul iniţial.
Odată cu definitivarea pichetajului, în afară de axa drumului, Antreprenorul va
materializa prin ţăruşi şi şabloane următoarele:
o înălţimea umpluturii sau adâncimea săpăturii în ax, de-a lungul axului
drumului
o punctele de intersecţii ale taluzurilor cu terenul natural (ampriza)
o înclinarea taluzelor
Antreprenorul este răspunzător de buna conservare a tuturor picheţilor şi reperilor şi
are obligaţia de a-i restabili sau de a-l reamplasa dacă este necesar. În caz de nevoie,
scoaterea lor în afara amprizei lucrărilor este efectuată de către Antreprenor, pe cheltuiala şi
răspunderea sa, dar numai cu aprobarea scrisă a Beneficiarului, cu notificare cu cel puţin 24
ore în devans. Cu ocazia efectuării pichetajului vor fi identificate şi toate instalaţiile subterane
şi aeriene, aflate în ampriza lucrărilor în vederea mutării sau protejării acestora.
2. Lucrări pregătitoare
Înainte de începerea lucrărilor de terasamente, se execută următoarele lucrări
pregătitoare în limita zonei expropriate:
o defrişări
o curăţirea terenului de resturi vegetale şi buruieni
o decaparea şi depozitarea pământului vegetal
o asanarea zonei drumului prin îndepărtarea apelor de suprafaţă şi adâncime
o demolarea construcţiilor existente
Antreprenorul trebuie să execute în mod obligatoriu tăierea arborilor, pomilor şi
arbuştilor, să scoată rădăcinile şi buturugile, inclusiv transportul materialului lemnos rezultat,
în caz că este necesar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Scoaterea buturugilor şi rădăcinilor se face obligatoriu la rambleuri cu înălţimea mai
mică de 2 m precum şi la debleuri.
Curăţirea de frunze, crengi, iarbă, buruieni şi alte materiale, se face pe întreaga
suprafaţă a amprizei.
Decaparea pământului vegetal se face pe întreaga suprafaţă a amprizei drumului şi a
gropilor de împrumut. Pământul decapat şi orice alte pământuri, care sunt improprii pentru
umpluturi, vor fi transportate şi depuse în depozite definitive, evitând orice amestec sau
impurificare a terasamentelor drumului. Pământul vegetal va fi pus în depozite provizorii, în
vederea reutilizării.
Pe porţiunile de drum unde apele superficiale se pot scurge spre rambleul sau debleul
drumului, acestea trebuie dirijate prin şanţuri de gardă, care să colecteze şi să evacueze apa în
afara amprizei drumului. În general – dacă se impune – se vor executa lucrări de colectare,
drenare şi evacuare a apelor din ampriza drumului.
Demolările construcţiilor existente, vor fi executate până la adâncimea de 1,00 m sub
nivelul platformei terasamentelor. Materialele provenite din demolare, vor fi strânse cu grijă
pentru a fi reutilizate conform indicaţiilor precizate în caietele de sarcini speciale sau în lipsa
acestora, transportul fiind în sarcina Antreprenorului.
Toate golurile ca: puţuri, pivniţe, excavaţii, gropi rezultate dopă scoaterea buturugilor
şi rădăcinilor, etc. vor fi umplute cu pământ bun pentru umplutură, conform prevederilor art.4
şi compactate pentru a obţine gradul de compactare prevăzut.
Antreprenorul nu va trece la execuţia terasamentelor înainte ca Beneficiarul să
constate şi să accepte execuţia lucrărilor pregătitoare enumerate în prezentul capitol. Această
acceptare trebuie să fie în mod obligatoriu menţionată în registrul de şantier.
1. Mişcarea pământului
Mişcarea terasamentelor, se efectuează prin utilizarea pământului provenit din săpături, în
profilurile cu umplutură ale proiectului. La începutul lucrărilor Antreprenorul trebuie să
prezinte Consultantului spre aprobare, o diagramă a cantităţilor ce se vor transporta (inclusiv
un tabel de mişcare a terasamentelor), precum şi toate informaţiile cu privire la mutarea
terasamentelor (utilaje de transport, distanţe, etc.).
Necesarul de pământ, care nu poate fi asigurat din debleuri, va proveni din gropi de
împrumut. Recurgerea la debleuri şi rambleuri în afara profilului din proiect, sub formă de
supralărgire, trebuie să fie supusă aprobării Beneficiarului. Dacă în cursul execuţiei lucrărilor,
natura pământurilor provenite din debleuri şi gropi de împrumut este incompatibilă cu
prescripţiile prezentului caiet de sarcini şi ale caietului de sarcini speciale, sau ale
standardelor şi normativelor tehnice în vigoare, privind calitatea şi condiţiile de execuţie a
rambleurilor, Antreprenorul trebuie să informeze Beneficiarul şi să-i supună spre aprobare
propuneri de modificare a provenienţei pământului pentru umplutură, pe bază de măsurători
şi teste de laborator, demonstrând existenţa reală a materialelor şi evaluarea cantităţilor de
pământ ce se vor exploata.
La lucrările importante, dacă beneficiarul consideră necesar, poate preciza, completa
sau modifica prevederile art.4 al prezentei caiet de sarcini. În acest caz antreprenorul poate
întocmi, în cadrul unui caiet de sarcini speciale „Tabloul de corespondenţă a pământului” prin
care se defineşte destinaţia fie cărei naturi a pământului provenit din debleuri sau gropi de
împrumut.
Transportul pământului se face pe baza unui plan întocmit de antreprenor, „Tabloul de
mişcare a pământului” care defineşte în spaţiu mişcările şi localizarea finală a fiecărei
cantităţi izolate de pământ din debleu sau din groapa de împrumut. El ţine cont de „Tabloul
de corespondenţă a pământului” stabilit de beneficiar, dacă aceasta există, ca şi de punctele
de trecere obligatorii ale itinerariului de transport şi de prescripţiile caietului de sarcini
speciale. Acest plan este supus aprobării beneficiarului în termen de 30 de zile de la
notificarea ordinului de începere a lucrărilor.
4. Gropi de împrumut şi depozite de pământ
În cazul în care gropile de împrumut şi depozitele de pământ nu sunt impuse prin
proiect sau în caietul de sarcini speciale, alegerea acestora o va face antreprenorul cu acordul
beneficiarului. Acest acord va trebui să fie solicitat cu minim 8 zile înainte de începerea
exploatării gropilor de împrumut sau a depozitelor. Dacă beneficiarul consideră că este
necesar, cererea trebuie să fie însoţită de:
o un raport privind calitatea pământului din gropile de împrumut alese, în
spiritul prevederilor art.4 din prezentul caiet de sarcini, cheltuielile pentru
sondaje şi analize de laborator executate pentru acest raport fiind în sarcina
antreprenorului
o acordul proprietarului de teren pentru ocuparea terenurilor necesare pentru
depozite şi/sau pentru gropile de împrumut
o un raport cu programul de exploatare a gropilor de împrumut şi planul de
refacere a mediului
La exploatarea gropilor de împrumut, antreprenorul va respecta următoarele reguli:
o pământul vegetal se va îndepărta şi depozita în locurile aprobate şi va fi folosit
conform prevederilor proiectului
o crestele taluzurilor gropilor de împrumut trebuie – în lipsa autorizaţiei
prealabile a beneficiarului – să fie la o depărtare mai mare de 10 m de limitele
zonei drumului
o taluzurile gropilor de împrumut, pot fi executate în continuarea taluzurilor de
debleu ale drumului cu condiţia ca fundul săpăturii, la terminarea extragerii, să
fie nivelat pentru a asigura evacuarea apelor din precipitaţii, iar taluzurile să
fie îngrijit executate
o săpăturile în gropile de împrumut nu vor fi mai adânci decât cota practicată în
debleuri, sau sub cota şanţului de scurgere a apelor în zona de rambleu
o în albiile majore ale râurilor, gropile de împrumut, vor fi executate în avalul
drumului, amenajând o banchetă de 4,00 m lăţime între piciorul taluzului
drumului şi groapa de împrumut
o fundul gropilor de împrumut va avea o pantă transversală de 1...3% spre
exterior şi o pantă longitudinală care să asigure scurgerea şi evacuarea apelor
o taluzurile gropilor de împrumut amplasate în lungul drumului, se vor executa
cu înclinarea de 1:1,5...1:3; când între piciorul taluzului drumului şi marginea
gropii de împrumut nu se lasă nici un fel de banchete, taluzul gropii de
împrumut dinspre drum va fi de 1:3
Surplusul de săpătură din zonele de debleu, poate fi depozitat în următoarele moduri:
o în continuarea terasamentului proiectat sau existent în rambleu, surplusul
depozitat fiind nivelat, compactat şi taluzat conform prescripţiilor aplicabile
rambleurilor drumului; suprafaţa superioară a acestor rambleuri suplimentare
va fi nivelată la o cotă cel mult egală cu cota muchiei platformei rambleului
drumului proiectat
o la mai mult de 10,00 m de crestele taluzurilor de debleu ale drumurilor în
execuţie sau ale celor existente şi în afara firelor de scurgere a apelor; în
ambele situaţii este necesar să se obţină aprobarea pentru ocuparea terenului şi
să se respecte condiţiile impuse
La amplasarea depozitelor în zona drumului, se va urmări ca prin execuţia acestora să
nu se provoace înzăpezirea drumului.Antreprenorul va avea grijă ca gropile de împrumut şi
depozitele să nu compromită stabilitatea masivelor naturale şi nici să nu rişte antrenarea
terasamentelor de către ape sau să cauzeze – din diverse motive – pagube sau prejudicii
persoanelor sau bunurilor publice particulare. În acest caz, antreprenorul va fi în întregime
răspunzător de aceste pagube.
Beneficiarul se va opune executării gropilor de împrumut sau depozitelor, susceptibile
de a înrăutăţi aspectul împrejurimilor şi a scurgerii apelor, fără ca antreprenorul să poată
pretinde pentru acestea fonduri suplimentare sau despăgubiri.
Achiziţionarea sau despăgubirea pentru ocuparea terenurilor afectate de depozitele de
pământuri ca şi ale celor necesare gropilor de împrumut, rămân în sarcina antreprenorului.
5. Execuţia debleurilor
Antreprenorul nu va putea executa nici o lucrare înainte ca modul de pregătire a
amprizelor de debleu – precizat de prezentul caiet de sarcini şi caietul de sarcini speciale – să
fi fost verificat şi recunoscut ca satisfăcător de către beneficiarul lucrării. Aceste acceptări, în
mod obligatoriu, să fie menţionate în registrul de şantier.
Săpăturile trebuie atacate frontal pe întreaga lăţime şi pe măsură ce avansează, se
realizează şi taluzarea, urmărind pantele taluzurilor menţionate pe profilurile transversale. Nu
se vor crea supraadâncimi în debleu. În cazul când în mod accidental apar asemenea situaţii,
se va trece la umplerea lor, conform modalităţilor pe care le va prescrie beneficiarul lucrării şi
pe cheltuiala antreprenorului.
La săparea în terenuri sensibile la umezeală, terasamentele se vor executa progresiv,
asigurându-se permanent drenarea şi evacuarea apelor pluviale şi evitarea destabilizării
echilibrului hidrologic al zonei sau a nivelului apei subterane pentru a preveni umezirea
pământurilor. Toate lucrările preliminare de drenaj vor fi finalizate de începerea săpăturilor,
pentru a se asigura că lucrările se vor executa fără a fi afectate de ape. În cazul când terenul
întâlnit la cota fixată prin proiect nu va prezenta calităţile stabilite şi nu este de portanţa
prevăzută, se va putea prescrie realizarea unui strat de formă pe cheltuiala beneficiarului.
Compactarea acestui strat de formă se va face la gradul de compactare de 100 % Proctor
Normal. În acest caz se va limita pentru stratul superior al debleurilor, gradul de compactare
la 97 % Proctor Normal.
Înclinarea taluzurilor va depinde de natura terenului efectiv. Dacă acesta diferă de
prevederile proiectului, antreprenorul va trebui să aducă la cunoştinţa beneficiarului
neconcordanţa constatată, urmând ca acesta să dispună o modificare a înclinării taluzurilor şi
modificarea volumului terasamentelor.
Prevederile STAS 2914 privind înclinarea taluzurilor la deblee pentru adâncimi de
maxim 12,00 m sunt date în tabelul de mai jos, în funcţie de natura materialelor existente în
debleu.

NATURA MATERIALELOR DIN DEBLEU INCLINAREA TALUZURILOR


Pământuri argiloase, în general argile nisipoase, nisipuri argiloase sau prafuri 1,0:1,5
argiloase
Pământuri mărnoase 1,0:1,5...1,0:0,5
Pământuri macroporice (loess şi pământuri loessoide) 1,0:0,1
Roci stâncoase alterabile, în funcţie de gradul de alterabilitate şi de adâncimea 1,0:1,5...1,0:0,1
debleurilor
Roci stâncoase nealterabile 1,0:0,1
Roci stâncoase (care nu se degradează) cu stratificarea favorabilă în ce De la 1,0:0,1 până la poziţia verticală sau
priveşte stabilitatea chiar în consolă
În debleuri mai adânci de 12,00 m sau amplasate în condiţii hidrologice nefavorabile
(zone umede, infiltraţii, zone de băltiri) indiferent de adâncimea lor, înclinarea taluzurilor se
va stabili printr-un calcul de stabilitate. Taluzurile vor trebui să fie curăţate de pietre sau de
bulgări de pământ care nu sunt perfect aderente sau încorporate în teren ca şi rocile dislocate
a căror stabilitate este incertă.
Dacă pe parcursul lucrărilor de terasamente, masele de pământ devin instabile,
antreprenorul va lua măsuri imediate de stabilizare, anunţând în acelaşi timp beneficiarul.
Debleurile în terenuri moi, ajunse la cotă, se vor compacta până la 100 % Proctor
Normal, pe o adâncime de 30 cm (conform prevederilor din tabelul 5 pct.c.)
În terenuri stâncoase, la săpăturile executate cu ajutorul explozivului, antreprenorul va
trebui să stabilească şi apoi să adapteze planurile sale de derocare în aşa fel încât după
explozii să se obţină:
o degajarea la gabarit a taluzurilor şi platformei
o cea mai mare fracţionare posibilă, evitând orice risc de deteriorare a lucrărilor
Pe timpul întregii durate a lucrului va trebui să se inspecteze, în mod frecvent şi în
special după explozie, taluzurile de debleuri şi terenurile de deasupra acestora, în scopul de a
se înlătura părţile de rocă, care ar putea să fie dislocate de viitoare explozii sau din alte cauze.
După execuţia lucrărilor se va verifica dacă adâncimea necesară este atinsă peste tot. Acolo
unde aceasta nu este atinsă, antreprenorul va trebui să execute derocarea suplimentară
necesară.
Toleranţele de execuţie pentru suprafaţa platformei şi nivelarea taluzurilor sub lata de
3,00 m sunt date în tabelul de mai jos:

Profilul Toleranţe admise


Roci necompacte Roci compacte
Platformă cu strat de formă +/- 3 cm +/- 5 cm
Platformă fără strat de formă +/- 5 cm +/- 10 cm
Taluz de debleu neacoperit +/- 10 cm Variabil în funcţie de natura rocii
Metoda utilizată pentru nivelarea platformei în cazul terenurilor stâncoase este lăsată
la alegerea antreprenorului. El are posibilitatea de a realiza o adâncime suplimentară, apoi de
a completa – pe cheltuiala sa – cu un strat de pământ pentru aducerea la cote, care va trebui
compactat.
Dacă proiectul prevede executarea rambleurilor cu pământurile sensibile la umezeală,
beneficiarul va prescrie ca executarea săpăturilor în debleuri să se facă astfel:
o în perioada ploioasă – extragerea verticală
o după perioada ploioasă – săpături în straturi, până la orizontul al cărui conţinut
în apă va fi superior cu 10 puncte, umidităţii optime Proctor Normal
În timpul execuţiei debleurilor, antreprenorul este obligat să conducă lucrările astfel
ca pământurile ce urmează să fie folosite în realizarea rambleurilor să nu fie degradate sau
înmuiate de apele de ploaie. Va trebui în special să se înceapă cu lucrările de debleu de la
partea de jos a rampelor profilului în lung.
Dacă topografia locurilor permite o evacuare gravitaţională a apelor, antreprenorul va
trebui să menţină o pantă suficientă pentru scurgere, la suprafaţa părţii excavate şi să execute
în timp util şanţuri, rigole, lucrări provizorii necesare evacuării apelor în timpul excavării.
6. Pregătirea terenului de sub rambleuri
Lucrările pregătitoare arătate la art.8 şi 9 sunt comune, atât sectoarelor de debleu cât şi
celor de rambleu. Pentru rambleuri mai sunt necesare şi se vor executa şi alte lucrări
pregătitoare.
Când linia de cea mai mare pantă a terenului este superioară lui 20%, antreprenorul va
trebui să execute trepte de înfrăţire, având o înălţime egală cu grosimea stratului prescris
pentru umplutură, distanţele la maxim 1,00 m pe terenuri obişnuite şi cu înclinarea de 4%
spre exterior. Pe terenuri stâncoase, aceste trepte vor fi realizate cu mijloace agreate de
beneficiar.
Pe terenurile remaniate în cursul lucrărilor pregătitoare, sau pe terenuri de portanţă
scăzută, se va executa o compactare a terenului de la baza rambleului pe o adâncime minimă
de 30 cm pentru a obţine un grad de compactare Proctor Normal conform tabelului.
7. Execuţia rambleului
Prescripţii generale
Antreprenorul nu poate executa nici o lucrare înainte ca pregătirile terenului – indicate
în caietul de sarcini şi caietul de sarcini speciale – să fie verificate şi acceptate de Inginer.
Această acceptare trebuie să fie, în mod obligatoriu, consemnată în caietul de şantier.
Nu se execută lucrări de terasamente pe timp de ploaie sau ninsoare.
Executarea rambleurilor trebuie să fie întreruptă în cazul când calităţile lor minime
definite prin prezentul caiet de sarcini sau prin caietul de sarcini speciale vor fi compromise
de intemperii.
Execuţia nu poate fi reluată decât după un timp fixat de beneficiar sau reprezentantul
său, la propunerea antreprenorului.
Modul de execuţie a rambleurilor
Rambleurile se execută în straturi uniforme suprapuse, paralele cu linia proiectului,
întreaga lăţime a platformei şi în principiu pe întreaga lăţime a rambleului, evitându-se
segregările şi variaţiile de umiditate şi granulometrie.
Dacă dificultăţile speciale, recunoscute de beneficiar, impun ca execuţia straturilor
elementare să fie realizate pe lăţimi inferioare celei a rambleului, aceasta va putea fi
executate din benzi alăturate, care împreună acoperă întreaga lăţime a profilului, urmărind ca
decalarea în înălţime între două benzi alăturate să nu depăşească grosimea maxim impusă.
Pământul adus pe platformă este împrăştiat şi nivelat pe întreaga lăţime a platformei
(sau a benzii de lucru) în grosimea optimă de compactare stabilită, urmărind realizarea unui
profil longitudinal pe cât posibil paralel cu profilul definitiv.
Suprafaţa fiecărui strat intermediar, care va avea grosimea optimă de compactare, va
fi plană şi va avea o pantă transversală de 3...5% către exterior, iar suprafaţa ultimului strat va
avea panta prescrisă conform art.16.La realizarea umpluturilor cu înălţimi mai mari de 3,00
m, se pot folosi – la baza acestora – blocuri de piatră sau din beton cu dimensiunea maximă
de 0,50 m cu condiţia respectării următoarelor măsuri:
o împănarea golurilor cu pământ
o asigurarea tasărilor în timp şi luarea lor în considerare
o realizarea unei umpluturi omogene din pământ de calitate corespunzătoare pe
cel puţin 2,00 m grosime la partea superioară a rambleului.
La punerea în operă a rambleului, se va ţine seama de umiditatea optimă de
compactare. Pentru aceasta, laboratorul şantierului va face determinări ale umidităţii la sursă
şi se vor lua măsurile în consecinţă pentru punerea în operă, respectiv aşternerea şi
necompactarea imediată, lăsând pământul să se zvânte sau să se trateze cu var pentru a-şi
reduce umiditatea până cât mai aproape de cea optimă, sau din contră, udarea stratului
aşternut pentru a-l aduce la valoarea umidităţii optime.

Compactarea rambleului
Toate rambleurile vor fi compactate pentru a se realiza gradul de compactare Proctor
Normal prevăzut în STAS 2914, conform tabelului de mai jos.
Pământuri necoezive Pământuri coezive
Zonele din terasamente (la care se prescrie
Îmbrăcăminţi Îmbrăcăminţi Îmbrăcăminţi Îmbrăcăminţi
gradul de compactare)
permanente semipermanente permanente semipermanente
a. Primii 30 cm ai terenului natural sub
un rambleu, cu înălţimea:
h < 2,00 m 100 95 97 93
h > 2,00 m 95 92 92 90
b. În corpul rambleurilor, la adâncimea
sub patul drumului:
h < 0,50 m 100 100 100 100
0,50 m < h < 2,00 m 100 97 97 94
h > 2,00 m 95 92 92 90
c. În debleuri, pe adâncimea de 30 cm
100 100 100 100
sub patul drumului:
NOTA: Pentru pământurile necoezive, stâncoase, cu granule de 20 mm în proporţie mai
mare de 50% şi unde raportul dintre densitatea în stare uscată a pământului compactat nu se
poate determina, se va putea considera a fi de 100% din gradul de compactare Proctor
Normal, când după un anumit număr de treceri – stabilit pe tronsonul experimental –
echipamentul de compactare cel mai greu nu lasă urme vizibile la controlul gradului de
compactare.

Antreprenorul va trebui să supună acordului beneficiarului, cu cel puţin opt zile


înainte de începerea lucrărilor, grosimea maximă a stratului elementar pentru fiecare tip de
pământ, care poate asigura obţinerea (după compactare) gradelor de compactare arătate în
tabelul 5, cu echipamentele existente şi folosite pe şantier. În acest scop, înainte de începerea
lucrărilor, va realiza câte un tronson de încercare de minim 30 m lungime pentru fiecare tip
de pământ. Dacă compactarea prescrisă nu poate fi obţinută, antreprenorul va trebui să
realizeze o nouă planşă de încercare, după ce va aduce modificările necesare grosimii
straturilor şi utilajului folosit. Rezultatele acestor încercări trebuie să fie menţionate în
registrul de şantier. În cazurile când această obligaţie nu va putea fi realizată, grosimea
straturilor succesive nu va depăşi 20 cm după compactare.
Abaterile limită la gradul de compactare vor fi de 3% sub îmbrăcăminţile din beton de
ciment şi de 4% sub celelalte îmbrăcăminţi şi se acceptă în maxim 10% din numărul
punctelor de verificare.
Controlul compactări
În timpul execuţiei, terasamentele trebuie verificate după cum urmează:
a) controlul va fi pe fiecare strat
b) frecventa minimă a testelor trebuie să fie potrivit tabelului de mai jos

Denumirea încercării Frecveţa minima a Observaţii


încercărilor
Încercarea Proctor 1 la 5000 mc Pentru fiecare tip de pământ
Determinarea conţinutului de apă 1 la 250 m de platformă
Pe strat
Determinarea gradului de compactare 3 la 250 m de platformă

Laboratorul antreprenorului va ţine un registru în care se vor consemna toate


rezultatele privind încercarea Proctor, determinarea umidităţii şi a gradului de compactare
realizat pe fiecare strat şi sector de drum. Antreprenorul poate să ceară recepţia unui strat
numai dacă toate gradele de compactare rezultate din determinări au valori minime sau peste
valorile prescrise. Această recepţie va trebuie –în mod obligatoriu – menţionată în registrul de
şantier.
Profiluri şi taluzuri
Lucrările trebuie să fie executate de aşa manieră încât după cilindrare profilurile din
proiect să fie realizate cu toleranţe admisibile. Taluzul nu trebuie să prezinte nici scobituri şi
nici excrescenţe în afara celor rezultate din dimensiunile blocurilor constituite ale rambleului.
Taluzurile rambleurilor aşezate pe terenuri de fundaţie cu capacitatea portantă
corespunzătoare, vor avea înclinarea 1:1,5 până la înălţimile maxime pe verticală, indicate în
tabelul de mai jos.

Natura materialului în rambleu H max. (m)


Argile prăfoase sau argile nisipoase 6,00
Nisipuri argiloase sau praf argilos 7,00
Nisipuri 8,00
Pietrişuri sau balasturi 10,00

Panta taluzurilor trebuie verificată şi asigurată numai după realizarea gradului de


compactare indicat în tabelul 5.
În cazul rambleurilor cu înălţimi mai mari decât cele arătate în tabelul de mai sus –
dar numai până la maxim 12,00 m – înclinarea taluzurilor de la nivelul patului drumului în
jos, va fi de 1Ş1,5 , iar pe restul înălţimii până la baza rambleului înclinarea va fi de 1:2.
La rambleuri mai înalte de 12,00 m, precum şi la cele situate în albiile majore ale
râurilor, ale văilor şi în bălţi, unde terenul de fundaţie este alcătuit din particule fine şi foarte
fine, înclinarea taluzurilor se va determina pe baza unui calcul de stabilitate, cu un coeficient
de stabilitate de 1,3...1,5.
Taluzurile rambleurilor aşezate pe terenuri de fundaţie cu capacitate portantă redusă,
vor avea înclinarea 1:1,5 până la înălţimile maxime, H max pe verticală indicate în tabelul de
mai jos, în funcţie de caracteristicile fizice-mecanice ale terenului de fundaţie.
Panta Caracteristicile terenului de fundaţie
terenului de a) Unghiul de frecare internă în grade
fundaţie 5 10 15
b) Coeziunea materialului kPa
30 60 10 30 60 10 30 60 80
Înălţimea maximă a rambleului, h max (m)
0 3,00 4,00 3,00 5,00 6,00 4,00 6,00 8,00 10,00
1:10 2,00 3,00 2,00 4,00 5,00 3,00 5,00 6,00 7,00
1:5 1,00 2,00 1,00 2,00 3,00 2,00 3,00 4,00 5,00
1:3 - - - 1,00 2,00 1,00 2,00 3,00 4,00
Toleranţele de execuţie pentru suprafaţarea patului şi a taluzurilor sunt următoarele:
o platformă fără strat de formă +/- 3 cm
o platformă cu strat de formă +/- 5 cm
o taluz neacoperit +/- 10 cm
Denivelările sunt măsurate sub lata de 3,00 m lungime. Toleranţa pentru ampriza
rambleului realizat, faţă de cea proiectată este de +50 cm.
Prescripţii aplicabile pământurilor sensibile la apă
Când la realizarea rambleurilor sunt folosite pământuri sensibile la apă, beneficiarul
va putea ordona antreprenorului următoarele:
o aşternerea şi compactarea imediată a pământurilor din debleuri sau gropi de
împrumut cu un grad de umiditate convenabil
o un timp de aşteptare după aşternere şi scarificarea, în vederea eliminării apei
în exces prin evaporare
o tratarea pământului cu var pentru reducerea umidităţii
o practicarea de drenuri deschise, în vederea reducerii umidităţii pământurilor cu
exces de apă
Când umiditatea naturală este mai mică decât cea optimă, se vor executa stropi
succesive. Pentru aceste pământuri beneficiarul va putea impune antreprenorului măsuri
speciale pentru evacuarea apelor.
Prescripţii aplicabile rambleurilor din material stâncos
Materialul stâncos rezultat din derocări, se va împrăştia şi nivela astfel încât să se
obţină o umplutură omogenă şi cu un volum minim de goluri. Straturile elementare vor avea
grosimea determinată în funcţie de dimensiunea materialului şi posibilităţile mijloacelor de
compactare. Această grosime nu va putea – în nici un caz – să se depăşească 0,80 m în corpul
rambleului. Ultimii 0,30 m de sub patul drumului nu vor conţine blocuri mai mari de 0,20 m.
Blocurile de stâncă ale căror dimensiuni vor fi incompatibile cu dispoziţiile de mai sus, vor fi
fracţionate. Beneficiarul va putea aproba folosirea lor la piciorul taluzului sau depozitarea lor
în depozite definitive. Granulozitatea diferitelor straturi constituente ale rambleurilor trebuie
să fie omogenă. Intercalarea straturilor de materiale fine şi straturi de materiale stâncoase,
prezentând un procentaj de goluri ridicat, este interzisă.
Rambleurile vor fi compactate cu cilindri vibratori de 12 – 16 tone cel puţin, sau cu
utilaje cu şenile de 25 tone cel puţin. Această compactare va fi însoţită de o stropire cu apă,
suficientă pentru a facilita aranjarea blocurilor. Controlul compactării va fi efectuat prin
măsurarea parametrilor Q/S, unde: Q - reprezintă volumul rambleului într-o zi, măsurat
în mc după compactare
S + reprezintă suprafaţa compactată într-o zi de utilajul de compactare, care
s-a deplasat cu viteza stabiliză pe sectoarele experimentale
Valoarea parametrilor (Q/S) va fi stabilită cu ajutorul unui tronson de încercare
controlat prin încercări cu placa. Valoarea finală va fi cea a testului în care se obţin module
de cel puţin 500 bari şi un raport E2/E1 inferior lui 0,15. Încercările se vor face de
antreprenor într-un laborator autorizat, iar rezultatele vor fi înscrise în registrul de şantier.
Platforma rambleului va fi nivelată, admiţându-se aceleaşi toleranţe ca şi în cazul
debleurilor în material stâncos. Denivelările pentru taluzurile neacoperite trebuie să asigure
fixarea blocurilor de cel puţin jumătate din grosimea lor.
Prescripţii aplicabile rambleurilor nisipoase
Rambleurile din materiale nisipoase, se realizează concomitent cu îmbrăcămintea
taluzurilor, în scopul de a le proteja de eroziune. Pământul nisipos omogen (U < 5) ce nu
poate fi compactat la gradul de compactare prescris, va putea fi folosit numai după corectarea
granulometriei acestuia, pentru obţinerea compactării prescrise.
Straturile de pământuri nisipoase vor fi umezite şi amestecate pentru obţinerea unei
umidităţi omogene pe întreaga grosime a stratului elementar.
Platforma şi taluzurile vor fi nivelate admiţându-se toleranţele arătate în tabelul 4.
Aceste toleranţe se aplică straturilor de pământ care protejează platforma şi taluzurile
nisipoase.
Prescripţii aplicabile rambleurilor din spatele lucrărilor de artă (culei, aripi,
ziduri de sprijin, etc.)
În lipsa unor indicaţii contrare caietului de sarcini speciale, rambleurile din spatele
lucrărilor de artă, vor fi executate cu aceleaşi materiale ca şi cele folosite în patul drumului,
cu excepţia materialelor stâncoase. Pe o lăţime minimă de 1,00 m măsurată de la zidărie,
mărimea maxima a materialului din carieră – acceptat a fi folosit – va fi de 1/10 din grosimea
umpluturii. Rambleul se va compacta mecanic, la gradul din tabel şi cu asigurarea integrităţii
lucrărilor de artă. Echipamentul/utilajul de compactare va fi supus aprobării beneficiarului
sau reprezentantului acestuia, care vor preciza pentru fiecare lucrare de artă întinderea zonei
lor de folosire.
Protecţia împotriva apelor
Antreprenorul este obligat să asigure protecţia rambleurilor contra apelor pluviale şi
inundaţiilor provocate de ploi, a căror intensitate nu depăşeşte intensitatea celei mai puternice
ploi înregistrate în cursul ultimilor zece ani. Intensitatea precipitaţiilor de care se va ţine
seama, va fi cea furnizată de cea mai apropiată staţie pluviometrică.
8. Execuţia şanţurilor şi rigolelor
Şanţurile şi rigolele vor fi realizate conform prevederilor proiectului, respectându-se
secţiunea, cota fundului şi distanţa de la marginea amprizei. Şanţul sau rigola trebuie să
rămână constant, paralel cu piciorul taluzului. În nici un caz nu va fi tolerat ca acest
paralelism să fie întrerupt de prezenţa masivelor stâncoase. Paramentele şanţului sau ale
rigolei vor trebui să fie plane, iar blocurile în proeminenţă să fie tăiate. La sfârşitul şantierului
şi înainte de recepţia finală, şanţurile sau rigolele vor fi complet degajate de bulgări şi blocuri
căzute.
9. Finisarea platformei
Stratul superior al platformei va fi bine compactat, nivelat şi completat respectând
cotele în profil lung şi în profil transversal, declivităţile şi lăţimea prevăzute în proiect.
Gradul de compactare şi toleranţele de nivelare sunt date in tabele. În ce priveşte lăţimea
platformei şi cotele de execuţie, abaterile limită sunt:
o la lăţimea platformei se admit: +/- 0,05 m faţă de ax
+/- 0,10 m pe întreaga lăţime
o la cotele proiectului se admit +/- 0,05 m faţă de cotele de nivel ale proiectului
Dacă execuţia sistemului rutier nu urmează imediat după terminarea terasamentelor,
platforma va fi nivelată transversal, urmărind realizarea unui profil acoperiş, în două ape, cu
înclinarea de 4% spre marginea acestora. În curbe se va aplica deverul prevăzut în piesele
desenate ale proiectului, fără să coboare sub o pantă transversală de 4%.
10. Acoperirea cu pământ vegetal
Când acoperirea cu pământ vegetal trebuie să fie aplicată pe un taluz, acesta este în
prealabil tăiat în trepte sau întărit cu carotaje din brazde, nuiele sau prefabricate, etc. ,
destinate a le fixa. Aceste trepte sau carotaje sunt apoi umplute cu pământ vegetal. Terenul
vegetal trebuie să fie fărâmiţat, curăţat cu grijă de pietre, rădăcini sau iarbă şi umectat înainte
de răspândire. După răspândire pământul vegetal este tesat cu un mai plat sau cu un rulou
uşor. Executarea lucrărilor de îmbrăcare cu pământ vegetal este în principiu suspendată pe
timp de ploaie.
11. Drenarea apelor subterane
Antreprenorul nu este obligat să construiască drenuri în cazul în care apele nu pot fi
evacuate gravitaţional. Lucrările de drenare a apelor subterane, care s-ar putea să se
dovedească necesare, vor fi definite prin dispoziţii de şantier de către beneficiar şi
reglementarea lor se va face, în lipsa unor alte dispoziţii ale caietului de sarcini speciale,
conform prevederilor clauzelor contractuale.
12. Întreţinerea în timpul termenului de garanţie
În timpul termenului de garanţie, antreprenorul va trebui să execute – în timp util şi pe
cheltuiala sa – lucrările de remediere a taluzurilor rambleurilor, să menţină scurgerea apelor
şi să repare toate zonele identificate cu tasări datorită proastei execuţii. În afară de aceasta,
antreprenorul va trebui să execute în aceeaşi perioadă – la cererea beneficiarului – toate
lucrările de remediere necesare pentru care antreprenorul nu este răspunzător.
13. Controlul execuţiei lucrărilor
Controlul calităţii lucrărilor de terasamente
Acest control constă în:
o verificarea trasării axului, amprizei drumului şi a tuturor celorlalţi reperi de
trasare
o verificarea pregătirii terenului de fundaţie (de sub rambleu)
o verificarea calităţii şi stării pământului utilizat pentru umpluturi
o verificarea grosimii straturilor aşternute
o verificarea compactării umpluturilor
o controlul caracteristicilor patului drumului.
Obligaţiile Antreprenorului
Antreprenorul:
o este obligat să ţină evidenţa zilnică – în registrul de laborator – a verificărilor
efectuate asupra calităţii umidităţii pământului pus în operă şi a rezultatelor
obţinute în urma încercărilor efectuate privind calitatea lucrărilor executate
o nu va trece la execuţia următorului strat dacă stratul precedent nu a fost
finalizat şi aprobat de Inginer
o va întreţine pe cheltuiala sa straturile recepţionate până la acoperirea acestora
cu stratul următor
Verificarea trasării axului şi amprizei drumului şi a tuturor celorlalte repere de
trasare
Această verificare se va face înainte de începerea lucrărilor de execuţie a
terasamentelor urmărindu-se respectarea întocmai a prevederilor proiectului, toleranţa
admisibilă fiind de +/-0,10 m în raport cu reperii pichetajului general.
Verificarea pregătirii terenului de fundaţie (sub rambleu)
Înainte de începerea executării umpluturilor, după curăţirea terenului, îndepărtarea
stratului vegetal şi compactarea pământului, se determină gradul de compactare şi deformarea
terenului de fundaţie. Numărul minim de probe conform STAS 2914 pentru determinarea
gradului de compactare, este de 3 încercări pentru fiecare 2000 mp suprafeţe compactate.
Natura şi starea solului se vor testa la minim 2000 mc umplutură.
Verificările efectuate se vor consemna într-un proces verbal de verificare a calităţii
lucrărilor ascunse, specificându-se şi eventuale remedieri necesare.
Deformabilitatea terenului se va stabili prin măsurători cu deflectometru cu pârghii,
conform Normativului pentru determinarea prin deflectografie şi deflectometrie a capacităţii
portante a drumurilor cu structuri rutiere suple şi semirigide, indicativ CD 31-2002.
Măsurătorile cu deflectometrul se vor efectua în profiluri transversale, amplasate la
maxim 25 m unul după altul, în trei puncte (stânga, ax, dreapta).
La nivelul terenului de fundaţie, se consideră realizată capacitatea portantă necesară
dacă deformaţia elastică, corespunzătoare vehiculului etalon de 10 KN, se încadrează în
valorile din tabelul 9, admiţându-se depăşiri în cel mult 10 % din punctele măsurate. valorile
admisibile ale deformaţiei la nivelul terenului de fundaţie în funcţie de tipul pământului de
fundaţie sunt indicate în tabelul 9.Verificarea gradului de compactare a terenului de fundaţii,
se va face în corelaţie cu măsurătorile cu deflectometru, în punctele în care rezultatele
acestora atestă valori de capacitate portantă scăzută.
Verificarea calităţii şi stării pământului utilizat pentru umpluturi
Verificarea calităţii pământului constă în determinarea principalelor caracteristici ale
pământului.
Verificarea grosimii straturilor aşternute
Va fi verificată grosimea fiecărui strat de pământ aşternut la executarea rambleului.
Grosimea măsurată trebuie să corespundă grosimii stabilite pe sectorul experimental pentru
tipul de pământ, respectiv şi utilajele folosite la compactare.
Verificarea compactării umpluturilor
Determinările pentru verificarea gradului de compactare, se face pentru fiecare strat
de pământ pus în operă. În cazul pământurilor coezive, se vor preleva câte 3 probe de la
suprafaţa, mijlocul şi baza stratului, când acesta are grosimi mai mari de 25 cm şi numai de la
suprafaţa şi baza stratului când grosimea este mai mică de 25 cm. În cazul pământurilor
necoezive se va preleva o singură probă din fiecare punct care trebuie să aibă un volum de
minim 1000 cmp conform STAS 2914. Pentru pământurile stâncoase necoezive, verificarea
se va face potrivit notei din tabele.
Verificarea gradului de compactare, se face prin compararea densităţii în stare uscată
a acestor probe cu densitatea în stare uscată maxim stabilită prin încercarea Proctor STAS
1913/13. Verificarea gradului de compactare realizat, se va face în minim 3 puncte repartizate
(stânga, ax, dreapta) distribuite la fiecare 2000 mp de strat compactat.
La stratul superior al rambleului şi la patul drumului în debleu, verificarea gradului de
compactare realizat se va face în minim 3 puncte repartizate (stânga, ax, dreapta). Aceste
puncte vor fi la cel puţin 1,00 m de la marginea platformei, situate pe o lungime de maxim
250 m.
În cazul când valorile obţinute la verificări nu sunt corespunzătoare celor prevăzute în
tabelul 5, se va dispune fie continuarea compactării, fie scarificarea şi recompactarea stratului
respectiv.
Nu se va trece la execuţia stratului următor decât numai după obţinerea gradului de
compactare prescris, compactarea ulterioară a stratului ne mai fiind posibilă. Zonele
insuficient compactate pot fi identificate uşor cu penetrometrul sau cu deflectometrul cu
pârghie.
Controlul caracteristicilor patului drumului
Controlul caracteristicilor patului drumului, se face după terminarea execuţiei
terasamentelor şi constă în verificarea cotelor realizate şi determinarea deformabilităţii, cu
ajutorul deflectometrului cu pârghie la nivelul patului drumului.
Toleranţele de nivelment impuse pentru nivelarea patului suport sunt +/-0,05 m faţă
de prevederile proiectului. În ce priveşte suprafaţarea patului şi nivelarea taluzurilor.
Verificările de nivelment se vor face pe profiluri transversale, la 25,00 m distanţă.
Deformabilitatea patului drumului, se va stabili prin măsurători cu deflectometrul cu
pârghie.
Conform Normativului CD 13, capacitatea portantă necesară la nivelul patului
drumului, se consideră realizată dacă deformaţia elastică, corespunzătoare sub sarcina osiei
etalon de 115 kN, are valori mai mari decât cele admisibile, indicate în tabelul de mai jos, în
cel mult 10% din numărul punctelor măsurate.
Tipul de pământ Valoarea admisibilă a
conform STAS 1243 deformaţiei elastice 1/100 mm
Nisip prăfos, nisip argilos 350
Praf nisipos, praf argilos nisipos,
400
praf argilos, praf
Argilă prăfoasă, argilă nisipoasă,
450
argilă prăfoasă nisipoasă, argilă
Când măsurarea deformaţiei elastice, cu deflectometrul cu pârghie nu este posibilă,
antreprenorul va putea folosi şi alte metode standardizate sau agrementate, acceptate de
Inginer.
În cazul utilizării metodei de determinare a deformaţiei liniare prevăzută în STAS
2914/4, frecvenţa încercărilor va fi de 3 încercări pe fiecare secţiune de drum de maxim
250,00 m lungime.
IV.Recepţia lucrării
Lucrările de terasamente vor fi supuse unor recepţii pe parc ursul execuţiei (recepţii
pe faze de execuţie), unei recepţii preliminare şi unei recepţii finale.
1. Recepţia pe faze de execuţie
În cadrul recepţiei pe faze determinante (de lucrări ascunse) se efectuează conform
Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat cu HG 272/94 şi
conform Procedurii privind controlul studiului în fazele de execuţie determinante, elaborată
de MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor volum 4/1996 şi se va verifica dacă partea
de lucrări, ce se recepţionează, s-a executat conform proiectului şi atestă condiţiile impuse de
normativele tehnice în vigoare şi de prezentul caiet de sarcini. În urma verificărilor se încheie
proces verbal de recepţie pe faze, în care se confirmă posibilitatea trecerii execuţiei la faza
imediat următoare. Recepţia pe faze - efectuată de către beneficiar şi antreprenor, iar
documentul ce se încheie ca urmare a recepţiei purtând ambele semnături – se va face în mod
obligatoriu la următoarele momente ale lucrării:
o trasarea şi pichetarea lucrării
o decaparea stratului vegetal şi terminarea lucrărilor pregătitoare
o compactarea terenului de fundaţie
o în cazul rambleurilor pentru fiecare metru din înălţimea de umplutură şi la
realizarea umpluturii sub cota stratului de formă sau a patului drumului
o în cazul săpăturilor, la cota finală a săpăturii
Registrul de procese verbale de lucrări ascunse, se va pune la dispoziţia organelor de
control şi a comisiei de recepţie preliminară sau finală. La terminarea lucrărilor de
terasamente sau a unei părţi din aceasta, se va proceda la efectuarea recepţiei preliminare a
lucrărilor, verificându-se: concordanţa lucrărilor cu prevederile prezentului caiet de sarcini,
cu caietul de sarcini speciale şi a proiectului de execuţie; şi natura pământului din corpul
drumului. Lucrările nu se vor recepţiona dacă:
o nu sunt realizate cotele şi dimensiunile prevăzute în proiect
o nu este realizat gradul de compactare atât la nivelul patului drumului, cât şi pe
fiecare strat în parte (atestate de procesele verbale de recepţie pe faze)
o lucrările de scurgerea apelor sunt necorespunzătoare
o nu s-au respectat pantele transversale şi suprafeţele platformei
o se observă fenomene de instabilitate, începuturi de crăpături în corpul
terasamentelor, ravinări ale taluzurilor, etc.
o nu este asigurată capacitatea portantă la nivelul patului drumului.
Defecţiunile se vor consemna în procesul verbal încheiat, în care se vor stabili modul
şi termenele de remediere.
2. Recepţia preliminară, la terminarea lucrărilor
Recepţia preliminară, se face la terminarea lucrărilor pentru întreaga lucrare, conform
Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat
cu HG 273.
3. Recepţia finală
La recepţia finală a lucrării, se va consemna modul în care s-au comportat
terasamentele şi dacă acestea au fost întreţinute corespunzător în perioada de garanţie a
întregii lucrări, în condiţiile respectării prevederilor Regulamentului aprobat de HG 273.
Anexă – Documente de referinţă

pentru Caiet de sarcini generale la Lucrări de terasamente

I. ACTE NORMATIVE
Ordinul comun MT/MI Norme metodologice privind condiţiile de închidere a
nr. 411/1112/2000, circulaţiei şi de instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea
publicat în M.O. executării de lucrări în zona drumului public şi/sau pentru
nr. 397 din 24.08.2000 protejarea drumului
NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii
NSPM nr.79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea podurilor
Ordinul M.I. nr. 775/1998 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi dotarea cu
mijloace tehnice de stingere
Ordinul AND nr. 116/1999 Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de
întreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor
Legea nr. 137/1995 Legea protecţiei mediului
II. REGLEMENTĂRI TEHNICE
CD 31 Normativ pentru determinarea prin deflectografie şi
deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri
rutiere suple şi semirigide
III. STANDARDE
STAS 730 Agregate naturale pentru lucrări de căi ferate şi drumuri.
Metode de încercare
STAS 1243 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor
STAS 1709/1 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
Adâncimea de îngheţ în complexul rutier. Prescripţii de calcul
STAS 1709/2 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
Prevenirea şi remedierea degradărilor din îngheţ-dezgheţ.
Prescripţii tehnice
STAS 1709/3 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
Determinarea sensibilităţii la îngheţ a pământurilor de fundaţie.
Metoda de determinare
STAS 1913/1 Teren de fundare. Determinarea umidităţii
STAS 1913/3 Teren de fundare. Determinarea densităţii pământurilor
STAS 1913/4 Teren de fundare. Determinarea limitelor de plasticitate
STAS 1913/5 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
STAS 1913/12 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor fizice şi
mecanice ale pământurilor cu umflări şi contracţii mari
STAS 1913/13 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
compactare. Încercarea Proctor
STAS 1913/15 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren
STAS 2914 Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii tehnice generale de
calitate
CAIET DE SARCINI NR.2

Fundatii de balast
I. Generalitati
1. Obiect şi domeniu de aplicare
Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind execuţia şi recepţia
straturilor de fundaţie din balast din sistemele rutiere ale drumurilor publice şi ale străzilor. El
cuprinde condiţiile tehnice care trebuie să fie îndeplinite de materialele de construcţie
folosite, prevăzute în SR 662 şi de stratul de fundaţie realizat conform STAS 6400.
2. Prevederi generale
Stratul de fundaţie din balast, se realizează într-unul sau mai multe straturi, în funcţie
de grosimea stabilită prin proiect şi variază conform prevederilor STAS 6400, între 15 şi 30
cm.
Antreprenorul este obligat:
o să asigure măsurile organizatorice şi tehnologice corespunzătoare pentru
respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini
o să asigure prin laboratorul propriu sau al altor laboratoare autorizate,
efectuarea tuturor încercărilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de
sarcini
o să efectueze, la cererea beneficiarului, verificări suplimentare faţă de
prevederile prezentului caiet de sarcini.
În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va
dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun.
II. Materiale
1. Agregate naturale
Pentru execuţia stratului de fundaţie, se va utiliza balast, cu granula maximă de 63
mm. Balastul trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer, apă sau îngheţ, nu trebuie
să conţină corpuri străine vizibile (bulgări de pământ, cărbune, lemn, resturi vegetale) sau
elemente alterate.
În conformitate cu prevederile SR 662, balastul, pentru a fi folosite în stratul de
fundaţie, trebuie să îndeplinească caracteristicile calitative arătate în tabelul de mai jos
Condiţii de admisibilitate
Completarea Metode de
Caracteristici Amestec Fundaţii sistemului rutier la verificare
optim rutiere îngheţ-dezgheţ conform
- strat de formă -
Sort 0 - 63 0 - 63 0 - 63 -
Conţinut de fracţiuni % STAS 1913/5
sub 0,02 mm max. 3 max. 3 max. 3
sub 0,2 mm 4 – 10 3 – 18 3 – 33
0 - 1 mm 12 – 22 4 – 38 4 – 53
0 – 4 mm 26 – 38 16 – 57 16 –727
0 – 8 mm 35 – 50 25 – 70 25 –80
STAS 4606
0 – 16 mm 48 – 65 37 – 82 37 – 86
0 – 25 mm 60 – 75 50 – 90 50 – 90
0 – 50 mm 85 – 92 80 - 98 80 - 98
0 – 63 mm 100 100 100
Granulozitate Conform figurii anexate
Coeficient de neuniformitate (UN) minim - 15 15
Echivalent de nisip (EN) minim 30 30 30 STAS 730
Uzura cu maşina tip Los Angeles (LA) % max 30 30 30
Agregatul (balast), se va aproviziona din timp, în depozite intermediare, pentru a se
asigura omogenitatea şi constanţa calităţii acestuia. Aprovizionarea la locul de punere în
operă se va face numai după efectuarea testelor de laborator complete, pentru a verifica dacă
agregatele din depozite îndeplinesc cerinţele prezentului caiet de sarcini şi după aprobarea
inginerului lucrării.
Laboratorul antreprenorului va ţine evidenţa calităţii balastului, astfel:
o într-un dosar vor fi cuprinse toate certificatele de calitate emise de furnizor
o într-un registru (pentru încercări agregate) rezultatele determinărilor efectuate
de laborator
Depozitarea agregatelor, se va face în depozite deschise, dimensionate în funcţie de
cantitatea necesară şi de eşalonarea lucrărilor.În cazul în care se va utiliza balast din mai
multe surse, aprovizionarea şi depozitarea acestora se va face astfel încât să se evite
amestecarea materialelor aprovizionate din surse diferite.În cazul în care la verificarea
calităţii balastului aprovizionat, granulozitatea acestora nu corespunde prevederilor din
tabelul, aceasta se corectează cu sorturile granulometrice deficitare pentru îndeplinirea
condiţiilor calitative prevăzute.
2. Apa
Apa necesară compactării stratului de balast, poate să provină din reţeaua publică sau
din alte surse, dar în acest din urmă caz nu trebuie să conţină nici un fel de particule în
suspensie.
3. Controlul calităţii balastului înainte de realizarea stratului de fundaţie
Controlul calităţii se face de către antreprenor, prin laboratorul său, în conformitate cu
prevederile cuprinse în tabelul de mai jos.
Frecvenţa minimă Metoda de
Acţiunea, procedeul de verificare
determinare
sau caracteristici ce se verifică La aprovizionare La locul de punere în operă
conform
Examinarea datelor înscrise în certificatul -
La fiecare lot aprovizionat -
de calitate sau certificatul de garanţie
O probă la fiecare lot STAS 4606
Determinarea granulometrică
aprovizionat, de 500 tone,
Echivalentul de nisip -
pentru fiecare sursă (dacă
Neomogenitatea balastului STAS 730
este cazul pentru fiecare sort)
O probă pe schimb (şi sort)
înainte de începerea lucrărilor şi
Umiditate - ori de câte ori se observă o STAS 4606
schimbare cauzată de condiţii
meteorologice
O probă la fiecare lot
Rezistenţe la uzura cu maşini tip Los
aprovizionat pentru fiecare - STAS 730
Angeles (LA)
sursă (sort) la fiecare 5000 t

III.Stabilirea caracteristicilor de compactare


1. Caracteristicile optime de compactare
Caracteristicile optime de compactare ale balastului, se stabilesc de către un laborator
de specialitate acreditat înainte de începerea lucrărilor de execuţie.
Prin încercarea Proctor modificată, conform STAS 1913/13, se stabileşte:
o du max.P.M. = greutatea volumică în stare uscată, maximă exprima în g/cmc
o Wopt.P.M. = umiditate optimă de compactare, exprimată în %
2. Caracteristicile efective de compactare
Caracteristicile efective de compactare, se determină de laboratorul şantierului pe
probe prelevate din lucrare , şi anume:
o du ef = greutatea volumică în stare uscată, efectivă, maximă exprimată
în g/cmc
o W ef = umiditate efectivă de compactare, exprimată în %
în vederea stabilirii gradului de compactare [gc]
gc  du.d.u.ef.
max .PM x100
La execuţia stratului de fundaţie, se va urmări realizarea gradului de compactare arătat mai
jos.
IV.Punerea în operă a balastului
1. Măsuri preliminare
La execuţia stratului de fundaţie din balast, se va trece numai după recepţionarea
lucrărilor de terasamente, sau de strat de formă, în conformitate cu prevederile caietului de
sarcini pentru realizarea acestor lucrări. Înainte de începerea lucrărilor, se vor verifica şi regla
utilajele şi dispozitivele necesare punerii în operă a balastului. Înainte de aşternerea
balastului, se vor executa lucrările pentru drenarea apelor din fundaţii: drenuri transversale de
acostament, drenuri longitudinale sub acostament sau sub rigole şi racordurile stratului de
fundaţie la acestea, precum şi alte lucrări prevăzute în acest scop în proiect. În cazul
straturilor de fundaţie prevăzute pe întreaga platformă a drumului, cum este cazul la
autostrăzi sau la lucrările la care drenarea apelor este prevăzută a se face printr-un strat
drenant continuu, se va asigura în prealabil posibilitatea evacuării apelor în orice punct al
traseului, la cel puţin 15 cm deasupra şanţului sau în cazul rambleelor deasupra terenului.În
cazul când sunt mai multe surse de aprovizionare cu balast, se vor lua măsuri de a nu se
amesteca agregatele, de a se delimita tronsoanele de drum în funcţie de sursa folosită, acestea
fiind consemnate în registrul de şantier.
2. Experimentarea punerii în operă a balastului
Înainte de începerea lucrărilor, antreprenorul este obligat să efectueze o experimentare
pe un tronson de probă în lungime de minim 30 m şi o lăţime de cel puţin 3,40 m (dublul
lăţimii utilajului de compactare). Experimentarea are ca scop stabilirea – în condiţii de
execuţie curentă pe şantier – a componenţei atelierului de compactare şi a modului de
acţionare a acestuia, pentru realizarea gradului de compactare cerut prin caietul de sarcini,
precum şi reglarea utilajelor de răspândire pentru realizarea grosimii din proiect şi pentru o
suprafaţare corectă.
Compactarea de probă pe tronsonul experimental, se va face în prezenţa inginerului,
efectuând controlul compactării prin încercări de laborator, stabilite de comun acord şu
efectuate de un laborator de specialitate. În cazul în care gradul de compactare prevăzut nu
poate fi obţinut, antreprenorul va trebui să realizeze o nouă încercare, după modificarea
grosimii stratului sau a utilajului de compactare folosit.
Aceste încercări au drept scop stabilirea parametrilor compactării, şi anume:
o grosimea maximă a stratului de balast pus în operă
o condiţiile de compactare (verificarea eficacităţii utilajelor de compactare şi
intensitatea de compactare a utilajului) Intensitatea de compactare = Q / S
Q = Volumul de balast pus în operă, în unitatea de timp (oră, zi, schimb),exprimat în
mc
S = Suprafaţa compactat în intervalul de timp dat, exprimat în mp
În cazul folosirii de utilaje de acelaşi tip, în tandem, suprafeţele compactate de fiecare
utilaj se cumulează.
Partea din tronsonul experimental executat cu cele mai bune rezultate, va servi ca
sector de referinţă pentru restul lucrărilor ce se vor executa. Caracteristicile obţinute pe acest
tronson, se vor consemna în registrul de şantier, pentru a servi la urmărirea calităţii lucrărilor
ce se vor executa.
3. Punerea în operă a balastului
Pe terasamentul recepţionat, se aşterne şi se nivelează balastul într-unul sau mai multe
straturi, în funcţie de grosimea prevăzută în proiect şi de grosimea optimă de compactare,
stabilită pe tronsonul experimental. Aşternerea şi nivelarea se face la şablon, cu respectarea
lăţimilor şi pantelor prevăzute în proiect.
Cantitatea necesară de apă pentru asigurarea umidităţii optime de compactare, se
stabileşte de laboratorul de şantier, ţinând seama de umiditatea agregatului şi se adaugă prin
stropire. Stropirea va fi uniformă, evitându-se supraumezirea locală.
Compactarea straturilor de fundaţie din balast, se face cu atelierul de compactare
stabilit pe tronsonul experimental, respectându-se componenţa atelierului, viteza utilajelor de
compactare, tehnologia şi intensitatea Q/S de compactare. Pe drumurile pe care stratul de
fundaţie nu se realizează pe întreaga lăţime a platformei, acostamentele se completează şi se
compactează odată cu stratul de fundaţie, astfel ca acesta să fie permanent încadrat de
acostamente, asigurându-se totodată şi măsurile de evacuare a apelor. Denivelările, care se
produc în timpul compactării straturilor de fundaţie, sau care rămân după compactare, se
corectează cu materiale de aport şi se recompactează. Suprafeţele cu denivelări mai mari de 4
cm, se completează, se renivelează şi apoi se compactează din nou.Este interzisă:
o folosirea balastului îngheţat
o aşternerea balastului pe patul acoperit cu un strat de zăpadă sau cu pojghiţă de
gheaţă
4. Controlul calităţii compactării balastului
În timpul execuţiei stratului din balast, se vor face – pentru verificarea compactării –
încercările şi determinările din tabelul de mai jos.
Determinarea, procedeul de verificare sau Frecvenţe minime la locul de punere în operă Metode de verificare
caracteristica, care se verifică conform
Încercarea Proctor modificat - STAS 1913/13
Determinarea umidităţii de compactare şi Zilnic, dar cel puţin un test la fiecare 250 m de STAS 4606
corelaţia umidităţii bandă de circulaţie
Determinarea grosimii stratului compactat Minim 3 probe la o suprafaţă de 2000 mp de strat -
Verificarea realizării intensităţii de compactare zilnic -
(Q/S)
Determinarea gradului de compactare prin Zilnic în minim 3 puncte pentru suprafeţe < 2000 STAS 191/15
determinarea greutăţii volumice în stare uscată mp şi minim 5 puncte pentru suprafeţe >2000 mp STAS 12288
de strat
Determinarea capacităţii portante la nivelul În câte două puncte situate în profiluri transversale Normativ CD31
superior al stratului de fundaţie la distanţe de 10 m unul de altul pentru fiecare
bandă cu lăţime de 7,5 m
În ce priveşte capacitatea portantă la nivelul superior al stratului de balast, aceasta se
determină prin măsurători cu deflectometrul cu pârghie, conform Normativului pentru
determinarea prin deflectografie şi deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu
structuri rutiere suple şi semirigide – indicativ CD 31. Laboratorul antreprenorului va ţine
următoarele evidenţe, privind calitatea stratului executat:
o compoziţia granulometrică a balastului utilizat
o caracteristicile optime de compactare, obţinute prin metoda Proctor modificat
(umiditate optimă, densitate maximă uscată)
o caracteristicile efective ale stratului executat (umiditate, densitate, capacitate
portantă)
V.Condiţii tehnice, reguli şi metode de verificare
1. Elemente geometrice
Grosimea stratului de fundaţie din balast, este cea din proiect. Abaterea limită la
grosime poate fi de maxim +20 mm. Verificarea grosimii se face cu ajutorul unei tije metalice
gradate, cu care se străpunge stratul la fiecare 200 m de strat executat. Grosimea stratului de
fundaţie este media măsurătorilor obţinute pe fiecare sector de drum prezentat recepţie.
Lăţimea stratului de fundaţie din balast, prevăzută în proiect. Abaterile limită la înălţime pot
fi +5 cm. Verificarea lăţimii executate, se va face în dreptul pofilelor transversale ale
proiectului. Panta transversală a fundaţiei de balast este cea a îmbrăcăminţii sub care se
execută, prevăzută în proiect. Denivelările admisibile sunt cu +0,5 cm diferite de cele
admisibile pentru îmbrăcămintea respectivă şi se măsoară la fiecare 25 m distanţă.
Declivităţile în profil longitudinal sunt conform proiectului. Abaterile limită la cotele
fundaţiei din balast, faţă de cotele din proiect pot fi de +10 mm.
2. Condiţii de compactare
Straturile de fundaţie din balast, trebuie compactate până la realizarea următoarelor
grade de compactare, minime din densitatea în stare uscată maximă, determinată prin
încercarea Proctor modificat conform STAS 1913/13:
a) Pentru drumurile din clasele tehnice I, II şi III
o 100% în cel puţin 95% din punctele de măsurare
o 98% în cel mult 5% din punctele de măsurare la autostrăzi şi/în toate
punctele de măsurare la drumurile de clasa tehnică II şi III
b) Pentru drumurile din clasele tehnice IV şi V
o 98% în cel puţin 93% din punctele de măsurare
o 95% în toate punctele de măsurare
Capacitatea portantă la nivelul superior al stratului de fundaţie, se consideră realizată
dacă valorile deflexiunilor măsurate nu depăşesc valoarea deflexiunilor admisibile indicate în
tabelul de mai jos (conform CD 31)

Valorile deflexiunii admisibile


Stratul superior al terasamentelor alcătuit din:
Grosimea stratului de fundaţie din Strat de
Pământuri de tipul (conform STAS 1243)
balast sau balast amestec optimal – formă
h (cm) Praf nisipos, praf Argilă prăfoasă, argilă
Cf.STAS Nisip prăfos, nisip
argilos-nisipos, nisipoasă, argilă prăfoasă
12253 argilos (P3)
praf argilos (P4) nisipoasă (P5)
10 185 323 371 411
15 163 284 327 366
20 144 252 290 325
25 129 226 261 292
30 118 206 238 266
35 109 190 219 245
40 101 176 204 227
45 95 165 190 213
50 89 156 179 201
Notă: Balastul din stratul de fundaţie trebuie să îndeplinească condiţiile de
admisibilitate din SR 662 şi STAS 6400.Măsurătorile de capacitate portantă se vor efectua în
conformitate cu prevederile Normativului CD 31. Interpretarea măsurătorilor cu
deflectometrul cu pârghie tip Benkelman, efectuate în scopul calităţii execuţiei lucrărilor de
fundaţii, se va face prin examinarea modului de variaţie la suprafaţa stratului de fundaţie, a
valorii deflexiunii corespunzătoare vehiculului etalon (cu sarcina pe osia din spate de 115
kN) şi a valorii coeficientului de variaţie (CV).
Uniformitatea execuţiei este satisfăcătoare dacă, la nivelul superior al stratului de
fundaţie, valoarea coeficientului de variaţie este sub 35%.
3. Caracteristicile suprafeţei stratului de fundaţie
Verificarea denivelărilor suprafeţei fundaţiei, se efectuează cu ajutorul latei de 3,00 m
lungime, astfel:
o în profil longitudinal, măsurătorile se efectuează în axul fiecărei benzi de
circulaţie şi nu pot fi mai mari de +2,0 cm
o în profil transversal, verificarea se efectuează în dreptul profilelor arătate în
proiect şi nu pot fi mai mari de +1,0 cm
În cazul apariţiei denivelărilor mai mari decât cele prevăzute în prezentul caiet de
sarcini, se va face corectarea suprafeţei fundaţiei.
VI.Recepţia lucrărilor
1. Recepţia pe fază determinantă
Recepţia pe fază determinantă – stabilită în proiect – se efectuează conform
Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat cu HG 272/94 şi
conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinante, elaborată de
MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor volum 4/1996, atunci când toate lucrările
prevăzute în documentaţii sunt complet terminate şi toate verificările sunt efectuate în
conformitate cu prevederile din prezentul caiet de sarcini.
Comisia de recepţie examinează lucrările şi verifică îndeplinirea condiţiilor de
execuţie şi calitative impuse de proiect şi caietul de sarcini, precum şi constatările
consemnate pe parcursul execuţiei de către organele de control.
În urma acestei recepţii se încheie „Proces verbal” în registrul de lucrări ascunse.
2. Recepţia preliminară, la terminarea lucrărilor
Recepţia preliminară, se face odată cu recepţia preliminară a întregii lucrări, conform
Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat
cu HG 273/94.
3. Recepţia finală
Recepţia finală, va avea loc după expirarea perioadei de garanţie pentru întreaga
lucrare şi se va face în condiţiile Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi
instalaţii aferente acestora, aprobat cu HG 273/94.
Anexă – Documente de referinţă

pentru Caiet de sarcini generale la Fundaţii de balast

I ACTE NORMATIVE
Ordinul comun MT/MI Norme metodologice privind condiţiile de închidere a
nr. 411/1112/2000, circulaţiei şi de instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea
publicat în M.O. executării de lucrări în zona drumului public şi/sau pentru
nr. 397 din 24.08.2000 protejarea drumului
NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii
NSPM nr.79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea podurilor
Ordinul M.I. nr. 775/1998 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi dotarea cu
mijloace tehnice de stingere
Ordinul AND nr. 116/1999 Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de
întreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor
II REGLEMENTĂRI TEHNICE
CD 31 Normativ pentru determinarea prin deflectografie şi
deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri
rutiere şi semirigide
III STANDARDE
SR 661 Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră. Condiţii
tehnice de calitate
STAS 730 Agregate naturale pentru lucrări de căi ferate şi drumuri.
Metode de încercare
STAS 1913/1 Teren de fundare. Determinarea umidităţii
STAS 1913/5 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
STAS 1913/13 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
compactare. Încercarea Proctor
STAS 1913/15 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren
STAS 4606 Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi
minerali. Metode de încercare
STAS 6400 Lucrări de drumuri. Straturi de bază de fundaţie. Condiţii
tehnice generale de calitate
STAS 12288 Lucrări de drumuri. Determinarea densităţii straturilor rutiere
cu dispozitivul cu con şi nisip
CAIET DE SARCINI NR. 3

Straturi de baza din piatra sparta

1. GENERALITĂŢI
1.1 Macadamul este un strat de baza a carui alcatuire se bazeaza pe principiul realizarii
unui volum minim de goluri, prin umplerea celor existente cu sorturi de agregate naturale de
cariera avand dimensiuni din ce in ce mai reduse.
1.2 Tehnologia de executie este in conformitate cu prevederile SR 179. Acest strat
rutier nu se recomanda la executia structurilor rutiere pentru drumuri noi, cu exceptia
cazurilor in care macadamul se prevede intr-o prima etapa ca imbracaminte rutiera, la
drumuri cu clasa de trafic foarte usor – drumuri de clasa tehnica V, conform STAS 6400-84.
In acest caz grosimea macadamului este de 10 cm dupa compactare.

2. CONDIŢII TEHNICE
2.1 Elemente geometrice şi abateri limită
2.1.1 Lăţimea stratului de baza se stabileşte conform STAS 2900 / 89 şi 1598 / 89.
Latimea proiectata este egala cu latimea partii carosabile, plus latimea celor doua benzi de
incadrare.
2.1.2 Pantele în profil transversal şi declivităţile în profil longitudinal ale suprafeţelor
straturilor de baza sunt aceleaşi ca şi ale îmbrăcăminţilor sub care se execută
2.1.3 Denivelările admisibile în profil transversal ale straturilor de baza sunt cu ± 0,5
cm diferite de cele admisibile pentru îmbrăcăminţile sub care se execută, adica de ± 1,0 cm/m
la panta profilului transversal. Nu se adfmit denivelari care ar putea favoriza stagnarea apei
pe suprafata imbracamintii.
2.1.4 Denivelările admisibile în profil longitudinal ale suprafeţei straturilor de baza sub
dreptarul de 3,00 m sunt de maximum 1,5 cm.
2.1.5 La cotele profilului longitudinal se admite o abatere limita locala de ± 2,0 cm, cu
conditia respectarii pasului de proiectare adoptat.
2.1.6 Abaterile limita locale admise la latimea imbracamintii drumului pot fi cuprinse
in intervalul ± 5 cm.
2.1.7 Abaterile limita locale admise in minus fata de grosimea prevazuta in proiect pot fi de
maxim 10%, respectiv de 1cm. Abaterile in plus la grosime nu constituie motiv de respingere
a lucrarii.
2.2. Materiale
2.2.1 Materialele din care se execută straturile de baza trebuie să îndeplinească
condiţiile de calitate în conformitate cu prevederile SR 667 – 2001. Apa se va conforma
STAS 790 .
2.2.2 Piatra sparta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de admisibilitate :

Piatra sparta mare sort 40-63mm Piatra sparta sort 16-25mm


- Clasa minima a rocii de provenienta E E
- sortul 40 - 63 mm 25 - 40 mm
- conţinut de fracţiuni :
- peste 63 (40) mm max. 5 % max. 5 %
- sub 40 (25) mm max. 10 % max. 10 %
- corpuri straine max. 1 % max. 1 %
- conţinut de elemente friabile max. 10 % max. 10 %
- conţinut de argila nu e cazul max. 3 %
- uzura cu maşina tip Los Angeles max. 30 % max. 30 %
2.2.3. Savura pentru innoroire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de admisibilitate
- Clasa minima a rocii de provenienta D
- sortul 0 - 8 mm
- conţinut de fracţiuni peste 8 mm max. 5 %
- corpuri straine max. 1 %
2.2.4 Nisipul utilizat la protectia macadamului se recomanda sa fie de tip grauntos, provenit
din concasare, in proportie de cel putin 50%.
2.2.5 Sorturile de materiale si cantitatile folosite la executia unui metru patrat de suprafata
finita sunt urmatoarele :
Denumirea materialului STAS Cantitati
Piatra sparta mare, sort 40-63mm 667 140...145 kg
Split, sort 16-25 mm 667 16...20 kg
Savura, sort 0-8 mm 667 30...35 kg
Nisip, sort 0-3 sau 0-7mm 667 sau 662 15...18 kg
Apa 790 25...30 l

3. EXECUŢIA STRATURILOR DE BAZA DIN PIATRA SPARTA


Execuţia straturilor de baza va începe numai după recepţia stratului de fundatie, conf.
STAS 6400 / 84.
Pe fundatia bine compactata se aplica stratul de piatra sparta din sortul de rezistenta
40-63 mm, in grosime de 12 cm, cat mai uniform posibil. Dupa verificarea cu sablonul a
grosimii si a profilului se trece la compactarea uscata, cu cilindri compresori cu tamburi
metalici netezi, de 6-8 to, fara vibrare. Viteza de deplasare va fi 1,5km/ora. Operatia se
incepe de la margine spre ax, in asa fel incat urmele rotilor sa se suprapuna succesiv pe
minim 20cm. Deplasarea utilajului trebuie să fie liniară, fără şerpuiri, iar întoarcerea să nu
aibe loc pe porţiunile care se compactează sau care sunt de curând compactate. Operatia se
considera terminata in momentul in care materialul asternut nu se mai valureste inaitea
tamburului nivelator al compresorului, iar pe suprafata nu mai raman urme ale rotilor
acestuia.
Se procedeaza apoi la asternerea pietrei de acoperiere (impanare) – split sort 15-25
mm – in strat uniform, pe toata suprafata stratului de rezistanta, fara sa se formeze cuiburi de
material marunt. Se continua cilindrarea uscata, pana la impanarea si fixarea pietrei, de
aceasta data cu cilindrii lestati la 10-12 to.Ulterior se trece la innoroirea stratului de piatra
sparta, cu savura 0-8mm, provenita dintr-o roca mai dura si fara continut de argila. Materialul
de agregatie se asterne in doua reprize, de cate15 kg/mp, se uda din abundenta si se feaca cu
periile, pentru a patrunde in interstitiile pietrelor asternute. Concomitent se continua
cilindrarea cu compresorii grei. Operatia de stropire se repeta de mai multe ori, in asa fel
incat sa antreneze materialul marunt intre golurile existente ale scheletului mineral, iar
suprafata sa se prezinte ca un mozaic. Cilindrarea se considera incheiata in momentul in care
o piatra aruncata inaintea cilindrului compresor nu se afunda in corpul macadamului ci se
sfarama.Dupa terminare macadamul se acopera cu un strat de protectie format din savura sau
nisip grauntos si se da in circulatie. Ulterior materialul refulat spre marginea imbracamintii,
din cauza traficului, se readuce pe suprafata, timp de cel putin doua luni.
Acostamentele din pamant se completeaza si se compacteaza simultan cu stratul de
piatra sparta, astfel incat acesta sa fie in permanenta incadrat de acostamente.
Denivelarile care se produc in timpul compactarii straturilor de baza, sau care raman
dupa compactarea acestora, se corecteaza cu materiale de aport de acelasi tip si se
compacteaza. Suprafetele cu denvelari mai mari de 4 cm se decapeaza dupa contururi
regulate pe toata grosimea stratului, se complteteaza cu material de aport de acelasi tip si se
compacteaza.

4. REGULI ŞI METODE DE VERIFICARE A CALITĂŢII


LUCRĂRILOR
4.1 Verificarea calităţii materialelor
4.1.1 Verificarea calităţii materialelor se face pe toată durata execuţiei lucrărilor,
conform prevederilor standardelor în vigoare.
4.1.2 Verificarea se face de către laboratorul de şantier sau laboratorul central al
intreprinderii constructoare.
4.2 Verificarea elementelor geometrice
4.2.1 Suprafaţa straturilor de baza se verifică în profil transversal şi longitudinal şi
trebuie să corespundă datelor şi abaterilor limită prevăzute la cap. 2.1 din prezentul caiet de
sarcini şi celor din proiectul de execuţie.
4.2.2 Lăţimea straturilor de fundaţie se verifică conf. STAS 2900 / 89 şi STAS 1598 / 1
/ 89 şi trebuie să corespundă datelor din proiectul de execuţie.
Verificările se fac la distanţe de max. 200 m una de alta.
4.2.3 Grosimea straturilor de fundaţie trebuie să corespundă datelor din proiectul de
execuţie şi a prevederilor STAS 6400 / 84.
Verificarea grosimii straturilor de fundaţie se face prin sondaje cel puţin unul la 200 m
de drum.
4.2.4 Cotele în profil longitudinal se verifică în axa drumului cu aparate de nivel şi
trebuie să corespundă celor din proiectul de execuţie.
4.3 Verificarea execuţiei lucrărilor
4.3.1 Se verifică respectarea proceselor tehnol. prevăzute la cap. 3 din prezentul caiet
de sarcini.
4.3.2 Verificarea compactarii straturilor de baza din piatra sparta se face prin supunerea
la strivire a unei pietre de aceeasi natura petrografica ca si a pietrei utilizate in executie, cu
dimensiunea de 40mm, aruncata in fata utilajului cu care s-a executat compactarea.
Compactarea se considera corespunzatoare daca piatra respectiva este strivita, fara ca stratul
sa sufere dizlocari sau deformari.
Verificările se vor face în cel puţin un punct la 250 m lungime bandă de drum.
4.4 Rezultatele tuturor măsurătorilor, determinărilor şi a verificărilor specificate în
prezentul caiet de sarcini vor fi ţinute la zi în documentaţia de execuţie a şantierului, ce va
constitui documentaţia de control în vederea recepţiei lucrărilor.
5. RECEPŢIA LUCRĂRILOR
5.1 Recepţia straturilor de fundaţie se execută în doua etape : preliminare şi finale.
5.2 Recepţia preliminară a straturilor de baza din piatra sparta se face odată cu recepţia
preli-minară a întregii lucrări conform reglementărilor legale în vigoare.
Se efectuează astfel :
- se verifică respectarea proceselor tehnologice aplicate în execuţie, lăţimi, grosimi,
pante trans-versale şi longitudinale, suprafaţare, calitatea materialelor folosite,
calitatea execuţiei lucrărilor
- se verifică exactitatea rezultatelor determinărilor înscrise în registrele de laborator;
- se încheie proces verbal de recepţie specificându – se şi eventualele remedieri
necesare;
Verificarea grosimii straturilor de baza se poate face prin sondaje, la aprecierea
comisiei,dar cel putin câte două pe kilometru.
5.5 Recepţia finală a straturilor de baza se face odată cu recepţia finală a îmbrăcăminţii,
după expirarea perioadei de verificare a comportării în timp a acesteia. In cazul in care nu se
mai executa imbracamntea definitiva peste stratul de baza din piatra sparta, receptia finala a
acestei imbracaminti provizorii se face la un an de la darea ei in exploatare si verificarea
comportării în timp a acesteia.
CAIET DE SARCINI NR. 4

Mixturi asfaltice executate la cald

I.Generalităţi
1. Obiect şi domeniu de aplicare
Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind îmbrăcăminţile
bituminoase rutiere cilindrate, executate la cald, din mixturi asfaltice preparate cu agregate
naturale, filer şi bitum neparafinos şi cuprinde condiţiile tehnice de calitate prevăzute în AND
605/2013, care trebuie să fie îndeplinite la prepararea, transportul, punerea în operă şi
controlul calităţii materialelor şi al straturilor executate.
Caietul de sarcini se aplică la construcţia, modernizarea şi reabilitarea drumurilor
publice şi a străzilor, precum şi la construcţia drumurilor de exploatare.
Tipul de îmbrăcăminte bituminoasă cilindrată la cald se stabileşte în proiect de către
proiectant.Prevederile prezentului caiet de sarcini nu se aplică îmbrăcăminţilor executate din
mixturi cu nisipuri bituminoase sau executate cu mixturi asfaltice recuperate.
2. Definirea tipurilor de mixturi asfaltice
Îmbrăcăminţile rutiere bituminoase cilindrate, sunt de tipul betoanelor asfaltice
cilindrate, executate la cald, fiind alcătuite – în general – din două straturi şi anume:
o stratul superior, de uzură, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi
asfaltice:
o MAS12,5 şi MAS16, mixturi asfaltice stabilizate
o BA8, BA12,5 şi BA16, betoane asfaltice
o BAR16, beton asfaltic rugos
o BAPC16, beton asfaltic cu pietriş concasat
o stratul inferior, de legătură, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi
asfaltice:
o BAD20,BAD25, beton asfaltic deschis
o BADPC25, beton asfaltic deschis, cu pietriş concasat
o BADPS25, beton asfaltic deschis, cu pietriş sortat
În cazurile în care îmbrăcămintea bituminoasă cilindrată se execută într-un singur
strat, acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute pentru stratul de uzură.
o stratul de baza, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi asfaltice:
o AB16,AB25 anrobat bituminos cu criblura
o ABPC25, anrobat bituminos cu pietriş concasat
o ABPCC16, ABPCC 25 anrobat bituminos cu pietriş concasat si
min.35% criblura
o ABPS25, anrobat bituminos cu pietriş sortat
II. Natura, calitatea şi prepararea materialelor
1. Agregate
Pentru îmbrăcăminţi bituminoase, se utilizează un amestec de sorturi din agregate
naturale neprelucrate şi prelucrate, care trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate în
conformitate cu prevederile AND 605/2013,capitolul II ,Materiale conditii tehnice Sectiunile
1- 4
.
III.Modul de fabricare a mixturilor
1. Compoziţia mixturilor
Mixturile asfaltice atât pentru stratul de uzură cât , pentru stratul de legătură si stratul
de baza, pot fi realizate integral din agregate naturale de carieră sau din amestec de agregate
naturale de carieră şi de balastieră, funcţie de tipul mixturii asfaltice, conform prevederile
AND 605/2013,capitolul III .Proiectarea mixturilor asfaltice.Conditii tehnice. Sectiunea 1 -
Compozitia mixturilor asfaltice.
Compoziţia mixturii asfaltice se stabileşte pe baza unui studiu preliminar aprofundat,
ţinându-se seama de respectarea condiţiilor tehnice precizate în prescripţiile tehnice impuse
de caietul de sarcini. Studiul îl face antreprenorul în cadrul laboratorului sau autorizat, sau îl
comandă la un laborator autorizat.
Formula de compoziţie, stabilită pentru fiecare categorie de mixtură, susţinută de
studiile şi încercările efectuate împreună cu rezultatele obţinute, se supune aprobării
beneficiarului.
2. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice
Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice, se determină pe
corpuri de probă tip Marshall şi confecţionate din mixturi asfaltice preparate în laborator
pentru stabilirea dozajelor optime şi din probe prelevate de la malaxor sau de la aşternerea pe
parcursul execuţiei, precum şi din straturile îmbrăcăminţii gata executate. Prelevarea probelor
de mixturi asfaltice pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi din stratul gata executat, se
efectuează conform conform prevederile AND 605/2013,capitolul III .Proiectarea mixturilor
asfaltice.Conditii tehnice. Sectiunea 2 - Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor
asfaltice.
3. Caracteristicile straturilor gata executate
Caracteristicile straturilor realizate din mixturi sunt conform conform
prevederile AND 605/2013,capitolul III .Proiectarea mixturilor asfaltice.Conditii tehnice.
Sectiunea 3 - Caracteristicile straturilor gata executate.

4. Prepararea si transportul mixturilor asfaltice

Prepararea si transportul mixturilor asfaltice se va face cu respectarea prevederile


AND 605/2013,capitolul IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea 1
- Prepararea si transportul mixturilor asfaltice.
Cerinţele de preparare trebuie să fie automatizate şi dotate cu dispozitive de
predozare, uscare, resortare şi dozare gravimetrică a agregatelor naturale, dozare gravimetrică
sau volumetrică a bitumului şi filerului, precum şi dispozitiv de malaxare forţată a agregatelor
cu liantul bituminos.
Resortarea este obligatorie pentru instalaţiile în flux discontinuu.
În cazul instalaţiilor în flux continuu, corecţia de umiditate, respectiv corelarea
cantităţii de agregat natural total cu cantitatea de bitum, introdusă în uscător-malaxor se face
automat, pe computer.
Indiferent de tipul instalaţiei, aceasta trebuie dotată cu sisteme de înregistrare şi
afişare a temperaturii bitumului, a agregatelor naturale şi a mixturii asfaltice şi să asigure o
precizie a dozării
Controlul productiei se va face conform SR 13108-21.

IV.Modul de punere în operă


1. Lucrari pregatitoare
Pregătirea stratului suport se va face cu respectarea prevederile AND
605/2013,capitolul IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea 2 -
Pregătirea stratului suport inainte de punerea in opera a mixturilor asfaltice art.78.
Înainte de aşternerea mixturii , stratul suport trebuie bine curăţat. Materialele
neaderente, praful şi orice poate afecta legătura între stratul suport şi îmbrăcămintea
bituminoasă trebuie îndepărtat.
2.Amorsarea
La executarea îmbrăcăminţilor bituminoase, se vor amorsa rosturile de lucru şi
stratul suport cu o emulsie de bitum cationică cu rupere rapidă. Amorsarea stratului suport se
va face cu un dispozitiv special, care poate regla cantitatea de liant pe metru pătrat în funcţie
de natura stratului suport.Amorsarea se va face cu respectarea prevederile AND
605/2013,capitolul IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea 2 -
Pregătirea stratului suport inainte de punerea in opera a mixturilor asfaltice art.79.

3.Aşternerea
Aşternerea mixturilor asfaltice, se face în perioada martie-octombrie, la
temperaturi atmosferice de peste 10 0C, pe o suprafata uscata.Asternerea se va face cu un
dispozitiv special, care poate regla cantitatea de liant pe metru pătrat în funcţie de natura
stratului suport.Amorsarea se va face cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul
IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea3 - Aşternerea mixturilor
asfaltice.

4. Compactarea
La compactarea mixturilor asfaltice, se aplică tehnologii corespunzătoare, care să
asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute pentru fiecare tip de
mixtură asfaltică şi fiecare strat în parte. Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice, se
realizează cu compactoare cu pneuri şi compactoare cu rulouri netede, prevăzute cu
dispozitive de vibrare adecvate, astfel încât să se obţină un grad de compactare conform
tabelului 15.
Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut se determină – pe un sector
experimental – numărul optim de treceri ale compactoarelor ce trebuie utilizate, în funcţie de
performanţele acestora, de tipul şi grosimea stratului de îmbrăcăminte.
Compactarea se va face cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul
IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea 4 - Compactarea mixturilor
asfaltice.

V. Controlul calitatii lucrarilor


Controlul calitatii lucrarilor se va face cu respectarea prevederile AND
605/2013,capitolul V. Controlul calitatii lucrarilor.Sectiunea 1-4

VI.Recepţia lucrărilor
1. Recepţia pe fază determinantă
Recepţia pe fază determinantă, stabilită în proiectul tehnic, se va face cu respectarea
prevederile AND 605/2013,capitolul V. Controlul calitatii lucrarilor.Sectiunea 1 art.113.
2. Recepţia preliminară (la terminarea lucrărilor)
Recepţia preliminară a lucrărilor de către beneficiar, se efectuează conform
Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat
cu HG 273/94 si cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul V. Controlul calitatii
lucrarilor.Sectiunea 2 art.114-117.
Comisia de recepţie va examina lucrările faţă de prevederile documentaţiei tehnice
aprobate, faţă de documentaţia de control şi procesele verbale de recepţie pe faze, întocmit în
timpul execuţiei.
3. Recepţia finală
Recepţia finală, se va face conform prevederilor Regulamentului aprobat cu HG
273/94, si cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul V. Controlul calitatii
lucrarilor.Sectiunea 3 art.118
CAIET DE SARCINI NR.5
Marcaje rutiere
I. GENERALITATI
Prezentul caiet de sarcini tehnice cuprinde conditii obligatorii de realizare a
marcajelor rutiere, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, privind
circulatia pe drumurile publice precum si a standardelor din colectia Siguranta
Circulatiei.

II. CONDITII TEHNICE PENTRU MATERIALELE UTILIZATE


1. Conditii tehnice pentru materialele cu care se vor executa marcajele
Se pot utiliza urmatoarele tipuri de materiale pentru marcaj rutier:
Vopsea de marcaj ecologica, alba, tip masa plastica", monocomponenta, solubila
in apa (fara solventi organici) cu uscare la aer, pentru marcaje profilate in pelicula
continua sau in model structurat, asigurand vizibilitatea marcajului ziua si noaptea, pe
timp uscat sau ploios. Vopseaua se aplica, ca atare sau pe amorsa.
Marcajul se aplica cu masina echipata cu dispozitive speciale de aplicat vopsea,
amorsa si bile de sticla sau manual, in functie de tipul marcajului.
- Durata de serviciu a marcajului trebuie sa fie de minim 18 luni.
Calitatea vopselei se apreciaza pe baza datelor din "Fisa tehnica" prezentata in
Anexa 1, iar calitatea amorsei se apreciaza pe baza datelor din "Fisa tehnica" prezentata
in Anexa 2.
Se pot executa si marcaje termoplastice sau cu benzi autoadezive de culoare
alba, cu aplicare la cald sau la rece, care sa indeplineasca acelea si conditii tehnice de
exploatare ca vopseaua de tip masa plastica de la paragraful anterior.
Durata de serviciu a acestora trebuie sa fie de minim 36 luni. Tehnologia de aplicare
si fisele tehnice ale materialelor pentru executia marcajelor termoplastice vor fi prezentate
Beneficiarului spre aprobare. Materialele folosite trebuie agrementate de o institutie agreata
de Beneficiar.
De asemenea vor fi prezentate pentru materialele folosite certificate de atestare a
calitatii, eliberate de laboratoare recunoscute pe plan international (de preferinta BAST si
LGA).
2. Controlul vopselei de marcaj
Vopseaua de marcaj destinata efectuarii marcajelor rutiere, se va analiza pe baza de
probe, prelevate din recipienti originali, inchisi ermetic si sigilati.
Prelevarea probelor se face conform prescriptiilor emise de catre Laboratorul de
Siguranta Circulatiei (AND).
In cazul obtinerii unor rezultate necorespunzatoare, se va anunta urgent antreprenorul,
iar Administratia Nationala a Drumurilor va trimite pentru analiza la LGA, vopsea in
ambalaje originale.
L.G.A (Landesgewerbeanstalt Bayern) este laboratorul autorizat care asigura si
confirma calitatea vopselei de marcaj rutier.
Costul transportului si al analizelor va fi suportat de catre antreprenor. In cazul
confirmarii de catre LGA a unor rezultate necorespunzatoare, antreprenorul este obligat sa
inlocuiasca acest lot de vopsea.
3. Conditii tehnice pentru microbile si bile mari de sticla
Fiecare tip de vopsea de marcaj, utilizeaza un anumit tip de microbile sau bile mari de
sticla. Tipul si dozajul de microbile sau bile mari de sticla vor fi recomandate de fabricantul de
vopsea de marcaj, conform buletinului BAST. Ambalarea microbilelor sau a bilelor mari de
sticla se face in saci etansi. Calitatea lor trebuie sa corespunda datelor din fisele tehnice.
III. TIPURI DE MARCAJE
1. Marcajele longitudinale care la randul lor se subdivid in marcaje
pentru:
- separarea sensurilor
circulatie;
- delimitarea benzilor;
- delimitarea partii carosabile.
Toate aceste marcaje executate sunt reprezentate prin:
- linie discontinua simpla sau dubla;
- linie simpla sau dubla;
- linie dubla compusa dint-o linie continua si una discontinua. Dimensiunile
si modurile de pozare a marcajelor longitudinale.
Marcajele longitudinale de separare a sensurilor de circulatie se executa de regula din
linie discontinua simpla, iar in unele cazuri se folosesc linii continue sau linii formate dintr-o
linie continua mod prezentat in plansele nr. la, lc.
Marcajele longitudinale de delimitare se executa cand latimea unei benzi de circuiatie
este de minim 3,00 m, prin linii discontinue simple, avand segmentele si intervalele aliniate in
profil transversal pe sectoarele din aliniament.
In apropierea intersectiilor se aplica linii continue simple sau duble. Marcajele
longitudinale de delimitare a partii carosabile se executa pe banda de incadrare, in exteriorul
limitei partii carosabile cu:
- linii continue simple la exteriorul curbelor deosebit de periculoase;
- linii discontinue simple pe celelalte drumuri publice sau in intersectii.
Acest tip de marcaje sunt prezentate la figura Z din plansa nr. 1a. Marcajele
longitudinale pentru locuri periculoase, in mod special pentru sectoare de drum cu vizibilitate
redusa in plan prin profil longitudinal se executa marcaje axiale cu linii continue care
inlocuiesc sau dubleaza liniile discontinue atunci cand distanta de vizibilitate d min. este
inferioara valorilor date.
2. Marcaje transversale
a). de oprire - linie continua avand latimea de 0,40 m, astfel incat din locul de oprire sa
fie asigurata vizibilitatea in intersectie (vezi plansa nr. ld); b). de cedare a trecerii - linie
discontinua, latime de 40 cm care poate fi precedata de un triunghi (cu dimensiunile din plansa
nr. 2a); c). de traversare pentru pietoni - se executa prin linii paralele cu axa caii, cu latimea de
60 cm iar lungimea lor fiind de 3,00 m sau 4,00 m functie de viteza de circulatie pe zona
respectiva mai mica de 50 km/h, mai mare de 50 km/h.
In intersectiiie cu circulatie pietonala foarte intensa, marcajeie trecerilor de pietoni
pot fi compietate prin sageti indicand semnele de traversare.
- de traversare pentru biciclete - se executa prin doua linii intrerupte.
3. Marcaje diverse
- de ghidare - folosite la materializarea traiectoriei pe care vehiculele trebuie sa o
urmeze in traversarea intersectiei;
- pentru spatii interzise - se executa prin linii paralele care pot fi sau nu incadrate
de o linie continua, realizate,;
- pentru interzicerea stationarii;
- curbe deosebit de periculoase situate dupa aliniamente lungi, pot fi precedate de
marcaje de reducere a vitezei, constituite din linii transversale cu latime de 0,40m.
4. Marcaje prin sageti si inscriptii
Aceste marcaje dau indicatii privind destinatia benzilor, directiilor de urmat spre o
anumita localitate, limitari de viteza, etc., si au dimensiuni diferentiate functie de locul unde
se aplica si viteza de apropiere care poate fi mai mare de 50 km/h sau mai mica sau egala cu
50 km/h.
Culoarea utilizata la executia marcajelor este atba.
Marcajele se executa in general mecanizat cu masini si dispozitive adecvate.
Marcajele prin sageti, inscriptii, figuri precum si alte marcaje de volum redus se pot executa
manual cu ajutorul sabloanelor corespunzatoare.
La executia marcajelor cu vopsea suprafata partii carosabile trebuie sa fie perfect
uscata, iar temperatura mediului ambiant sa fie de min. + 15°C, astfel incat sa se asigure
functionarea dispozitivelor de pulverizare fara adaos de liant, iar intensitatea vantului sa fie
suficient de redusa incat sa nu perturbe jetul de vopsea.

III. CONDITII DE REALIZARE A MARCAJELOR


1. Tipul si tipodimensiunile marcajului
Marcajele rutiere cu vopsea ecologica, alba, diluabila cu apa, tip masa
plastica, care asigura vizibilitate in conditii de ceata, ploaie atat pe timp de zi cat 5i
de noapte. Vopseaua se aplica la rece, ca atare sau pe amorsa, in grosime de pelicula
uda de 2000 microni.
Marcajele rutiere termoplastice trebuie sa asigure vizibilitate in conditii de
ceata, ploaie, atat pe timp de zi, cat si pe timp de noapte.
Marcajele termoplastice se aplica conform tehnologiei Producatorului, dupa
aprobarea acesteia de catre Beneficiar.
2. Executia marcajului rutier
2.1. Specificatii generale
Se face cu respectarea prescriptiilor prezentului caiet de sarcini, in ceea ce
prive§te:
- calitatea vopselei conform prevederilor din Anexa 1;
- tipul imbracamintii rutiere, rugozitatea suprafetei, condii;ii de mediu 5i locale;
- filmul marcajului;
- executia premarcajului;
- pregatirea suprafetei pe care se aplica marcajul;
- stabilirea dozajului ud de vopsea;
- dozaj de microbile, bile de sticla de alte dimensiuni;
- metodologia decontrol a calitatii;
- norme de Protectia Muncii, Prevenirea si stingerea incendiilor.
2.2. Executia premarcajului
- se face prin trasarea unor puncte de reper, pe suprafata parii carosabile, care
au rolul de a ghida executantul pentru realizarea corecta a marcajelor;
- premarcajul se executa cu aparate topografice sau manual, marcandu-se pe
teren cu vopsea punctele de reper determinate;
- corectitudinea realizarii premarcajului de catre executant, va fi verificata cu
ocazia supravegherii realizarii lucrarilor, inainte de aplicarea marcajului definitiv. In
cazul respingerii premarcajului; execv.atantul va reface lucrarea pe cheltuiala sa.
Marcajul rutier se aplica numai pe suprafete curate si uscate.
- Pe sectoare de drum unde suprafata nu este corespunzatoare, aceasta se curata prin
suflare cu aer comprimat sau periere cu mijloace mecanizate; '
- Pe suprafete mici, grase, acestea se curata prin frezare, fara degradarea
suprafetei drumului sau prin spalare cu detergent sau solvent organic;
- Indepartarea prin frezare a unor suprafete marcate, in urmatoarele situatii:
1. Cand modificarife impuse de conditiile de teren necesita stergerea marcajului
existent;
2. Cand modificarea elementelor geometrice ale unui sector de drum impune stergerea
marcajului existent si executarea noului marcaj pe alt amplasament.
Executia marcajului rutier, cu ajutorul esalonului de lucru, poate demara in
urmatoarele conditii:
- executantul a obtinut aprobarea administratorului drumului si acordul politiei rutiere
pentru instituirea restrictiilor de circulatie pe drumul public, in vederea executarii lucrarilor;
- executantul este dotat cu indicatoare rutiere si panouri mobile de avertizare, pentru
presemnalizarea si semnalizarea lucrarii;
- executantul a obtinut dispozitie de lucru din partea administratorului drumului;
- s-a incheiat procesul verbal de receptionare a premarcajului.
Semnalizarea pe timpul executiei lucrarilor;
- presemnalizarea si semnalizarea lucrarilor prin indicatoare rutiere si mijloace de
avertizare;
- pozarea cu conuri pentru protectia vopselei ude;
- autovehicul de incheiere a esalonului, care are rolul de a proteja vopseaua aplicata
pana la darea in circulatie si de a recupera conurile.
V. CONTROLUL CALITATII MARCAJULUI
1. Specificatii generale

In timpul executarii marcajului rutier se va avea in vedere:


- daca executantul efectueaza omogenizarea vopselei in ambalaj;
- daca se fac determinari periodice ale grosimii filmului ud de vopsea si a
dozajelor de vopsea si microbile;
- banda de marcaj sa aiba un contur clar delimitat avand microbile sau bile mari
repartizate uniform pe lungimea si latimea benzii de vopsea;
- la controlul vizual, marcajul rutier sa prezinte rezistenta la uzura,
luminanta si retroreflexie uniform distribuite pe toata suprafata marcajului;
- in cazul nerespectarii prescriptiilor caietului de sarcini de catre aplicator,
acesta este obligat sa refaca marcajul pe cheltuiala proprie, in conditiile impuse de
responsabilul desemnat sa supravegheze si sa indrume in permanenta executia lucrarilor
de marcaje rutiere.

ANEXA

REFERINTE NORMATIVE

I. ACTE NORMATIVE
Ordinul MT/MI nr. 411/1112/2000 - Norme metodologice privind conditiile de
publicat in MO 397/24.08.2000 inchidere a circulatiei si de instruire a restrictiilor
de circulatie in vederea executarii de lucrari
in zona drumului public si/sau pentru
protejarea drumului.

Legea nr. 90/1996 - Legea protectiei muncii.

Ordin MI nr. 775/1998 -Norme de prevenire si


stingere a incendiilor si dotarea
cu mijloace tehnice de stingere.

II. STANDARDE

SR 1848/7-:2004 - Siguranta circulatiei. Marcaje rutiere.


CAIET DE SARCINI NR. 6

Indicatoare rutiere

I. GENERALITATI
1. Obiect si domeniu de aplicare
Prezentul caiet de sarcini se refera la executia indicatoarelor de semnalizare
rutiera si la receptia acestora dupa dimensiuni, simboluri, forme, prescriptii tehnice si alte
conditii ce trebuie indeplinite in vederea utilizarii lor pentru semnalizarea rutiera pe drumuri
natioanle si autostrazi.
2. Prevederi generale
Confectionarea indicatoarelor rutiere si calitatea acestora trebuie sa
corespunda prevederilor seriei de standarde privind Siguranta Circulatiei. Indicatoare rutiere
(STAS 1848/1, 2 si 3-86) cu completarilor ulterioare.
Producatorul va asigura prin mijloace proprii sau prin colaborare cu unitati de
specialitate, efectuarea incercarilor si determinarilor rezulltate din aplicarea prezentului caiet
de sarcini.
Producatorul este obligat ca la cererea beneficiarului sa efectueze pe cheltuiala sa
verificari suplimentare fata de cele prevazute in prezentul caiet de sarcini.
Producatorul este obligat sa asigure adoptarea masurilor tehnologice si organizatorice
care sa conduca la respectarea stricta a prevedeirlor prezentului caiet de sarcini.
In cazul in care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va
dispune inlocuirea indicatoarelor necorespunzatoare si aplicarea masurilor prevazute de
contract si de reglementarile legale in vigoare
II. TIPURI DE INDICATOARE
1.Forme, culori, simboluri ale indicatoarelor
Formele si sombolrurile indicatoarelor sunt prezentate in Anexa 1 a prezentului caiet
de
sarcini.
Indicatoare de avertizare a pericolului
Acest tip de indicatoare se prezinta in urmatoarele forme:
o Triunghi echilateral cu chenar rosu avand simbolul desenat cu negru pe
fond alb;
o Dreptunghiuri cu fond alb pe care sunt figurate farfurii de sageti rosii
care indica sensul virajului sau benzi rosii inclinate descendent spre
partea carosabila.
2. Indicatoare de reglemetare
Indicatoare de prioritate avand urmatoarele forme:
o Sageti incrucisate – pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea
ferata, de culoare alba cu chenar rosu – se instaleaza de administratorul
caii ferate
o Triunghi echilateral alb cu chenar rosu – pentru cedarea trecerii;
o Octogon de culoare rosie avand inscriptia ‘’STOP’’;
o Circular cu fon alb si chenar rosu, avand ca simbol doua sageti de sens
contrar, una rosie si una neagra;
o Partrat cu doua sageti de sens contrar, una rosie si una alba, pe fond
albastru.
Indicatoare de interzicere si restrictii: Au forma circulara cu chenar rosu si simboluri
negre sau dupa caz rosii pe fond alb sau albastru.
Indicatoare de obligare: Au forma circulara cu inscrisuri de culoare alba pe fond
albastru.
3. Indicatoare de oriectare si informare
Aceste indicatoare au fondul de culoare verde pe autostrazi, albastra pe celelalte drumuri
din afara localitatilor si alba pentru obiective locale. Semnalizarea devierii temporare a
circulatiei este pe fond galben.
Indicatoare de orientare: au urmatoarele forme
o Dreptunghiulara – pentru panourile de presemnalizare;
o Sageata – pentru orientarea in intersectii.
Pe autostrazi, scriere va fi de tip ‘’normal’’ cu inaltimea literei majuscule de 250 mm,
iar pe celelalte drumuri va fi de tip ‘’ingust’’, cu inaltimea literei majuscule de 200 mm sau
250 mm.
Indicatoare de informare: au forme patrate sau dreptunghiulare cu inscrisuri de
culoare alba pe fon albastru sau cu simbol negru ori rosu intr-un patrat cu fond alb.
4. Semne aditionale
Aceste panouri au forme de dreptunghi, patrat sau sageata si sunt montate sub
indicatoarele descrise anterior sau sub semafoarele rutiere din intersectiile de drumuri,
completandu-le semnificatia.
5. Indicatoare de semnalizare a lucrarilor
Aceste indicatoare se realizeaza similar cu indicatoarele pentru semnalizarea curenta
cu diferenta ca se executa pe fond galben.
III. CONFECTIONAREA INDICATOARELOR
Indicatoarele se vor confectiona din tabla de otel cu grosimea de 1 mm sau din tabla
de aluminiu cu grosimea de 2 mm, conform standardelor in vigoare, astfel incat sa se
realizeze cu precizie formele si dimensiunile prevazute in prezentul caiet de sarcini.
Indicatoarele triunghiulare, circulare, in forma de sageata si cele dreptunghiulare cu
laturi sub 1000 mm confectionate din aluminiu vor avea conturul ranforsat prin dubla indoire
la un unghi de 900. La indicatoarele din otel, bordurarea va fi facuta prin simpla indoire.
Indicatoarele din otel vor fi protejate integral prin zincare cu un strat de acoperire in grosime
de minimum 60 microni. La aceste indicatoare vopsirea se executa in camp electrostatic
pentru indicatoare cu dimensiunea maxima de 3 m si prin grunduire si vopsire pentru celelalte
dimensiuni. Indicatoarele din aluminiu se vopsesc numai pe spate si pe canturi in culoare gri
deschis, mata sau semimata spre a se evita efectul de oglinda. Se interzice utilizarea
vopselelor pe baza de ulei. Sistemul de prindere pe stalp al indicatorului va fi de asemenea
protejat anticoroziv. Protectia anticoroziva trebuie sa asigure o durata de serviciu a suprotului
metalic, egala cu durata de serviciu a foliei retroreflectorizante utilizate, in conditii normale
de exploatare.
Legatura intre indicatoare si sistemul de prindere pe stalpi se va realiza cu suruburi
montate in gauri practicate pe rebordul indicatoarelor, prin bolturi filetate prinse pe spatele
indicatoarelor cu sudura prin puncte sau cu benzi dublu adezive speciale.
Panourile dreptunghiulare sau patrate la care latura cea mai mica depaseste 1000 mm,
se executa astfel:
Din mai multe foi de tabla ranforsate cu cornire sau profile de tabla indoita, pe contur
si la imbinarea foilor de tabla;Din profile speciale din aluminiu.
La indicatoarele mentionate fetele indicatoarelor se executa din folii
Retroreflectorizante cu performante vizuale minim din clasa Ref.2 (SR EN 12899-1/2003).
Conturul de culoare rosie al indicatoarelor triunghiulare si circulare, precum si fondul
albastru sau verde al indicatoarelor de obligare si informare, se excuta prin serigrafiere.
Simbolul de culoare neagra al indicatoarelor triunghiulare si circulare, preucm si a celor de
informare se poate realiza fie prin serigrafiere, fie prin aplicarea simbolului decupat din folie
neagra autoadeziva.
Pentru realizarea indicatoarelor de orientare cu inscrisuri, se procedeaza la aplicarea
pe panou a unor folii retroreflectorizante clasa Ref.2 sau superioare peste care se aplica un
film colorat de culoare verde sau albastra din care au fost decupate literele constituind
mesajul dorit.
Spatele indicatorului si rebordul se vopsesc in culoare gri.
Suruburile utilizate trebuie protejate anticoroziv prin zincare sau cadmiere.
Folia retroreflectorizanta trebuie sa aiba durata de serviciu garantata de producator,
perioada in care performatele vizuale ale acesteia trebuie sa respecte cel putin valorile din
tabelul A.

*NOTA:
Pentru lucrarile de eliminare a punctelor negre se vor folosi numai indicatoare
confectionate cu folie retroreflectorizanta din clasa 3 (Diamond grade), aplicata pe
suport de tabla de aluminiu. Utilizarea foliei retroreflectorizante din clasa 2 (High
Intensity Grade) si/sau a suporturilor din tabla de otel se va face numai cu aprobarea
Consultantului sau a Beneficiarului. Este oblogatorie prezentarea unor monstre de
indicatoare fiecaruia dintre cei susmentionati. Nu se accepta utilizarea unei folii
inferioare din punct de vedere calitativ si al performantelor fata de caracteristicile
clasei High Intensity Grade si al clasei de Ref.2 (tabel A).
Pregatirea suprafetei vopsite a indicatoarelor in vedera aplicarii foliei
retroreflactorizante comporta unele operatiuni:
o Degresarea cu apa si detergenti a suprafetei pentru a indeparta orice
urma de ulei, la o temperatura de cca. 250C;
o Inlaturarea urmelor de praf cu o carpa moale curata si stergerea cu o
carpa inmuiata in alcool;
o Dupa zvantare se poate trece la aplicarea foliei retroreflectorizante.
Aplicarea foliei retroreflectorizante:
Foliile retroreflectorizante trebuie sa corespunda calitativ conditiilor din
caietul de sarcini.
Aplicarea foliei se poate face ‘’la rece’’ atunci cand se foloseste folie cu
adeziv activat prin presare, sau ‘’la cald’’, in instalatii speciale, atunci cand se
foloseste folie cu adeziv activat la cald.
In cazul aplicarii ‘’la rece’’, indicatorul cat si folia se lasa cel putin 24 ore la
temperatura incaperii, care trebuie sa fie de 200 – 250C.
Ambalarea indicatoarelor:
Indicatoarele se ambaleaza cate doua bucati, fata in afta, separate, printr-o foaie de
hartie
d protectie. Depozitarea se face pe stelaje a caror rafturi sa nu fie la inaltime mai mare de
1.50 m, in pozitie veritcala, fara a se sprijini direct unele de altele spre a evita zgarieturile.
Indicatoarele de presemnalizare care au dimensiuni mai mari se ambaleaza astfel
inacat sa nu fie degradate in timpul manipularii si a transportului.
Pe ambalaj se vor aplica sau atasa etichete pe care se va inscrie numarul figurii si
denumirile indicatoarelor ambalate.
Tolerantele pentru dimensiunile indicatoarelor sunt in conformitate cu prevederile
STAS 1848/2-86, capitolul 6.
Dimensiunile indicatoarelor pentru autostrazi sunt din categoria ‘’foarte mari’’, iar
pentru celelalte drumuri nationale din categoria ‘’mari’’, asa cum sunt prevazute in STAS
1848/2-6. Dimensiunile sunt date in mm.

VI.CONDITII DE CALITATE ALE FOLIEI RETROREFLECTORIZANTE


1. Generalitati
Prezentele specificatii privind calitatea foliilor retroreflectorizante permit
Administratiei Nationale a Drumurilor autorizarea instalarii indicatoarelor de semnalizare
rutiera executate in conditii optime si cu o durata de exploatare corespunzatoare.
Foliile retroreflectorizante utilizate trebuie sa aiba cel putin caracteristicile din clasa
de Ref.2 (vezi SR EN 12899-1/2003).
Metodele de testare se refera la foliile retroreflectorizante noi si la indicatoarele vechi
aflate in exploatare si constau din teste fotometrice, incercari la actiuni mecanice si rezistenta
la medii agresive.
Foliile retroreflectorizante de orice tip trebuie fie insotite in vedera contractarii de un
buletin de calitate emis de unul din laboratoearele specializate recunoscute pe plan european
mentionate in Anexa 2.
Tehnologiile de prelucrera, aplicare si imprimare a foliilor retroreflectorizante trebuie
sa respecte prescriptiile fabricantului foliei privind precautiile de luat la efectuarea acestor
operatii.
Indicatoarele terminate trebuie sa poarte pe spate o eticheta indestructibila cu
suprafata de max. 30 cm2 care sa precizeze producatorul indicatorului, producatorul foliei
retroreflectorizante, anul fabricatiei si cuvintele ‘’indicator garantat’’.
Pregatirea si conditionarea monstrelor in vederea efectuarii incercarilor de laborator.
Monstrele de folii retroreflectorizante se aplica pe placute din aluminiu cu grosimea de 2 mm
sau pe aliaje de aluminiu asmenatoare cu Al 2Mg2MnO3 ori se decupeaza din indicatoare
existente. Suprafata placutei trebuie sa fie plana. Conditionarea monstrelor se face prin
pastrarea lor timp de 24 ore la temperatura de 230 ± 20C si umiditate de 50 RH ± 5%.
4.1.8. Rezultatele testarii se exprima ca o marime medie, provenita din cel putin trei
determinari pe trei monstre testate in conditii asemanatoare.
2. Analize fotometrice
2.1. Determinarea coeficientului de retroreflesie
Determinarea se face pe mostre cu dimensiunile de 15 x 15 cm, la unghiuri de
incidenta φ a sursei luminoase de 50, 300 si 400 fata de normala si al unghiuri de receptie άde
0,120, 0,20 si 20 in raport cu fasciculul incident. Coeficientul de retrorelesie R’ se masoara
conform ‘’CIE Publication’’ nr.54 Retroreflection 1982 pentru sursa de alimentare A
(temperatura culorii de 28560 K), se exprima in cd/lx.m2 si se determina in laborator cu
reflectometre fixe, iar pe indicatoare montate pe drumuri, cu ajutorul retroreflectometrelor
mobile. Valoarea coeficientului R’ rezulta ca o medie a citirilor efectuate in diferite puncte pe
toata suprafata mostrei. Valorile minime admisibile sunt cele inscrise in tabelul A anexat.
Pentru foliile albe serigrafiate cu culori transparente coeficientul R’ nu trebuie sa fie mai mic
de 70% din valorile pentru foliile colorate inscrise in tabelul de mai jos.
Coeficient minim de retroreflesie – R (Cd/Lx.m2)
Iluminat: CIE – Iluminat Standard A
Folii clasa Ref.2 (SR EN 12899-1)

ά β Alb Galben Rosu Verde Verde Albastru Maro Oranje Gri


inchis
0.120 5 250 170 45 45 20 20 12 100 125
30 150 100 25 25 15 11 8.5 60 75
40 110 70 15 12 6 8 5 29 55
0.200 5 180 120 25 21 14 14 8 65 90
30 100 70 14 12 11 8 5 40 50
40 95 60 13 11 5 7 3 20 47
20 5 5 3 1 0.5 0.5 0.2 0.2 1.5 2.5
30 2.5 1.5 0.4 0.3 0.3 - - - 1.2
40 1.5 1 0.3 0.2 0.2 - - - 0.7

NOTA: indica o valoare mai mare ca zero, dar semnificativa.

Pentru foliile galbene serigrafiate cu lac transparent rosu, coeficientul R’ nu trebuie sa


fie mai mic decat 50% din valoarea indicata pentru culoarea rosie in tabelul A.
Scopul acestor teste este urmatorul:
o Stabilirea nivelului de vizibilitate a indicatoarelor pe timp de noapte;
o Urmarirea evolutiei in timp a retroreflesiei in diferite conditii de
mediu;
o Stabilirea nivelului retroreflesiei la expirarea perioadei de garantie;
o Stabilirea necesitatii de inlocuire a indicatoarelor rutiere;
o Verificarea comportarii in exploatare a foliilor retroreflectorizante si a
lacurilor de imprimare utilizare la executie.
2.2. Culoarea
Culoarea foliilor reflectorizante se determina pe mostre avand dimensiunile 5 x 5 cm,
aplicate pe placutele metalice. Masurarea culorii se face cu colorimetru conform CIE
Publication nr. 15.2. Colorimetry, 1986, proba fiind iluminata cu o sursa de iluminare
standard D65, sub un unghi de 50 fata de suprafata normala si cu o directie de masurare de 0 0
(geometrie de masurare si 5/0).
Pentru foliile retroreflectorizante, domeniile de culoare sunt exprimate prin
coordonatele punctelor de colt din diagrama CIE 1931, domeniile de culoare pentru materiale
noi sunt delimitate pe diagrama din fig.3, iar pentru materiale in exploatare in fig.4, domeniul
fiind hasurat. Domeniile coordonatelor cromatice si de luminanta pentru foliile
retroreflectorizante noi sunt inscrise in tabelul de mai jos.
(SR EN 12899-1)

Culoare 1 2 3 4 Factor minim de


X Y X Y X Y X Y luminanta β
Alb 0.305 0.315 0.335 0.345 0.325 0.355 0.295 0.325 ≥0.27
Galben 0.494 0.505 0.470 0.480 0.513 0437 0.545 0.454 ≥0.16
Rosu 0.735 0.265 0.700 0.250 0.610 0.340 0.660 0.340 ≥0.03
Albastru 0.130 0.090 0.160 0.090 0.160 0.140 0.130 0.140 ≥0.01
Verde 0.110 0.415 0.170 0.415 0.170 0.500 0.110 0.500 ≥0.03
Verde 0.190 0.580 0.190 0.520 0.230 0.580 0.230 0.520 0.01≤β≤0.07
Inchis
Oranje 0.610 0.390 0.535 0.375 0.506 0.404 0.570 0.429 ≥0.14
Maro 0.455 0.397 0.523 0.429 0.479 0.373 0.558 0.394 0.03≤β≤0.09
Gri 0.305 0.315 0.335 0.345 0.325 0.355 0.295 0.325 0.12≤β≤0.18

Coordonatele cromatice pentru foliile neretroreflectorizante gri si negru utilizate la


confectionarea indicatoarelor rutiere sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Folii nereflectorizante (SR EN 12899-1)

Culoare 1 2 3 4 Factor minim de


X Y X Y Y X Y luminanta β
Alb 0.385 0.35 0.300 0.270 0.260 0.310 0.345 0.395 ≤0.03

2.3. Contrastul de luminanta k al indicatoarelor cu sistem de iluminare interna


Contrastul de luminanta al indicatoarelor cu sistem de iluminare propriu va fi in
conformitate cu tabelul de mai jos fiind determinat de raportul dintre luminanta culorii de
contrast si luminanta culorii.
(SR EN 12899-1)

Culoare Albastru Rosu Verde Verde inchis Maro


Culoare de Alb Alb Alb Alb & Galben Alb
Contrast
Contrast de 5≤K≤15 5≤K≤15 5≤K≤15 5≤K≤15 5≤K≤15
luminanta

3. Caracteristici mecanice
3.1. Adeziunea la suport
Foliile retroreflectorizante trebuie sa prezinte o buna aderenta la suport, indepartarea
prin jupuire neputand fi posibila fara distrugerea foliei.
Testul de adeziune la suport se executa pe esantioane avand dimensiunile de 10 x 15
cm. Cu un cutit sau lama se jupoaie folia de pe suport, astfel ca pe suport sa mai ramana
prinsa la un capat o bucata de 2 x 2 cm. Se incearca jupuirea mai departe a foliei cu mana.
Daca aceasta nu este posibila decat prin distrugerea foliei, testul de adeziune se considera ca
fiind raspunzator.
3.2. Rezistenta la soc
 O mostra cu dimensiunile de 15 x 15 cm decupata din indicatorul rutier este
asezata pe o rama avand laturile de 10 x 10 cm. De la o inaltime de 25 cm cade o bila de otel
cu diametrul de 51 mm avand o greutate de 540 gr.
 Testul se considera corespunzator daca folia nu se desprinde de suport sa nu
prezinta crapaturi.
4.Rezistenta la mediu
4.1. Rezistenta la caldura uscata
Mostrele de testare avand dimensiunile de 7,5 x 15,0 cm se mentin 24 ore in etuva la
temperatura de 710 ± 30C, apoi se conditioneaza 2 ore la temperatura camerei, dupa care se
poate interpreta testul. Testul este considerat corespunzator daca mostra nu prezinta defecte
de tipul fisuri sau desprinderi de suport.
4.2. Rezistenta la frig
Mostrele, avand dimensiunile de 7,5 x 15,0 cm se pastreaza timp de 72 ore in
congelator la temperatura de – 350 ± 30 C, dupa care se conditioneaza 2 ore la temperatura
camerei si se interpreteaza testul. Testul este considerat corespunzator daca mostra nu
prezinta defecte de tipul fisuri, cojiri sau desprinderi de suport.
4.3. Rezistenta la coroziune
Testul consta in determinarea rezistentei la ceata salina produsa de pulverizarea la
temperatura de 350 ± 20 C a unei solutii de 5 parti in greutate clorura de sodiu dizolvata in 95
parti apa distilata. Mostrele de testat, cu dimensiunile de 15,0 x 15,0 cm, sunt supuse actiunii
cetii saline la minim 2 cicluri de cate 22 ore fiecare, separate de un interval de 2 ore la
temperatura camerei, timp in care mostrele pot fi uscate. La terminarea ambelor cicluri,
mostrele se spala cu apa distilata si se usuca cu o pasla in vederea examinarii.
Testul se considera corespunzator daca mostrele nu prezinta defecte de suprafata de
tipul fisuri, decolorari, etc., iar coeficientul de retroreflesie si coordonatele cromatice
conditiilor inscrise in tabelul A, B, C si D.
4.4. Rezistenta la intemperii
Mostrele de folii retroreflectorizante se expun in diferite zone climatice timp de 2 ani,
cu fata orientata spre sud si la o inclinare de 45 0 fata de orizontala. Suprafata mostrei se spala
periodic pentru indeprtarea pulberilor depuse din atmosfera in vederea interpretarii testului,
mostrele se spala cu apa distilata si se conditioneaza conform prevederilor de la punctul 5.1.7.
Testul se considera corespunzator daca:
 Mostrele nu prezinta defecte de suprafata de tip fisuri, umflaturi, cojiri,
contractii ce depasesc 0,8 mm, intinderi sau desprinderi de suport;
 Coeficientul de retroreflesie masurat pentru un unghi ά = 0,200 si in unghi β =
20, nu trebuie sa fie mai mic decat valorile inscrise in tabelul A;
 Valorile cromatice nu trebuie sa se situeze in afara domeniului de culoare
prezentate in tabelele B si C, iar factorii de luminozitate sa fie mai mari decat
valorile minime inscrise in tabelul D. Durata de serviciu a foliilor
retroreflectorizante trebuie garantata de producator.
5. Documente de certificare a calitatii pentru folia retroreflectorizanta
Buletin de analiza emis de unul din laboratoarele europene specializate inscrise in
Anexa 2, care trebuie sa contina conditiile tehnice de la punctele 5.1., 5.2., 5.3., 5.4.
Agrement tehnic pentru folie eliberat de organismele abilitate.
V. CONTROLUL CALITATII SI RECEPTIA INDICATOARELOR
Fiecare lot de indicatoare livrate trebuie sa fie insotit de un buletin de calitate emis de
producator.
Verificarea calitatii, a cantitatii si receptia indicatoarelor se fac de catre reprezentantul
beneficiarului.
Verificarea calitatii
Furnizorul trebuie sa-si asigure colaborarea unui laborator competent in
domeniu acceptat si de beneficiar
Furnizorul va trebui sa propuna in plan de control al calitatii, insusit de
beneficiar, cuprinzand testele ce se vor efectua la fabricatie.
In plus fata de aceste teste, beneficiarul isi rezerva dreptul de a face contra
expertizele pe care le considera necesare, pe cheltuiala furnizorului.
Verificarea integritatii si a calitatii indicatoarelor la preluarea din depozitul
furnizorului.
Verificarea prin sondaj a planeitatii fetei indicatoarelor si a dimensiunilor.
Verificarea integritatii ambalajelor.
Verificarea corespondentei indicatorului cu imaginile prezentate in Anexa 1 la
prezentul caiet de sarcini.
Controlul calitatii consta din:
Verificarea numarului de indicatoare din fiecare tip.
Verificarea buletinului de calitate ce insoteste marfa, emis de producator.
Receptia:
Receptia se face atat in ce priveste calitatea cat si in ce priveste tipodimesiunile.
Toate produsele care nu corespund calitativ caietului de sarcini vor fi refuzate.
CAIET DE SARCINI NR 7
Podete tubulare
1. GENERALITATI

Prevederi generale pentru execuţie


Execuţia unei lucrări de artă nu poate începe decât după ce antreprenorul şi-a
adjudecat execuţia proiectului, urmare unei licitaţii şi în urma încheierii contractului cu
beneficiarul.
La execuţie antreprenorul va respecta prevederile din contract, din proiect şi caietul de
sarcini.De asemenea, va lua măsuri pentru protejarea mediului în timpul execuţiei.
Se precizează că nici o adaptare sau modificare la execuţie faţa de documentaţie nu se
poate face decât cu aprobarea beneficiarului sau/şi a proiectantului elaborator al
documentaţiei.
De asemenea, la execuţie se va ţine seama de standardele, normativele şi prescripţiile
în vigoare specifice lucrării.
Piesele principale pe baza cărora constructorul va realiza lucrarea sunt următoarele:
- planurile generale de situaţie, de amplasament şi dispoziţiile generale
- studiul geotehnic cu precizarea condiţiilor din amplasament şi a soluţiilor
adecvate pentru fundaţii
- detaliile tehnice de execuţie, planuri de cofraj şi armare, etc. pentru toate
elementele componente ale lucrării de artă
- caiete de sarcini cu prescripţii tehnice speciale pentru lucrarea respectivă
- graficul de eşalonare a execuţiei lucrării
Aceste documentaţii se vor elabora de către societăţi de proiectare şi cercetare
autorizate.
La elementele pentru ansamblele şi subansamblele executate în uzină se vor face
recepţii atât după execuţie cât şi înainte de punerea lor în operă.,
Prevederi generale privind recepţia lucrărilor
Pentru a asigura execuţia de calitate a lucrărilor de artă, se va face recepţia lucrărilor
pe faze de execuţie şi pe faze determinate conform programului de urmărire a lucrărilor pe
timpul execuţiei.
Beneficiarul va organiza recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Prevederi generale privind exploatarea şi întreţinerea lucrărilor de artă
Încă din fază de concepţie, proiectul trebuie să conţină elementele sau rezolvări
constructive care să asigure personalului de exploatare şi întreţinere urmărirea lucrării şi
accesul la infrastructuri, la aparate de reazem şi interiorul suprastructurilor după caz, ţinând
seama de prevederile cuprinse în standardele, normativele şi prescripţiile în vigoare.
La unele lucrări de importanţă deosebită, la comanda beneficiarului se pot elabora şi
documentaţii (instrucţiuni, etc.) privind modul de urmărire şi întreţinere în timp a acestor
lucrări.
2. PODETE TUBULARE
Prezentul caiet de sarcini trateaza modul de amplasare, de montare si executie a
podetelor care fac obiectul proiectului tehnic.Toate obligatiile tehnice cuprinse în prezentul
caiet de sarcini sunt obligatorii, dar nu exclud respectarea de catre constructor a standardelor,
normativelor, privitoare la lucrarile de amplasare, montare si executie aflate în vigoare la data
executiei.
Trasarea axului podetului
Inainte de a începe lucrarile pregatitoare de terasamente se stabileste axa podetului.
- Se materializeaza cu ajutorul reperilor unghiul pe care le face axul podetului cu axul
drumului.
- Intrucât lucrarile se executa manual, reperii se vor amplasa în afara zonei de lucru pentru a
putea fi pastrati si folositi spre a materializa axa si cotele drumului.
- Aceste lucrari de canalizare se vor executa înaintea lucrarilor de terasamente pentru drum.
- Materializarea pe teren a lucrarilor se va face prin sabloane.
Pichetii si sabloanele trebuie sa materializeze:
axa podetului, unghiul pe care îl face cu axa drumului - înaltimea umpluturii sau adâncimea
sapaturii podetului
- pichetarea camerelor de linistire si adîncimea lor
- elementele geometrice ale timpanelor si ale camerelor de linistire
Lucrari pregatitoare
Inainte de începerea lucrarilor de terasamente pentru amplasarea podetelor, se vor executa
urmatoarele lucrari pregatitoare:
- curatirea terenului
- asanarea suprafetei prin dirijarea provizorie a apelor pluviale pe traseu ocolitor pânâ la
terminarea lucrarilor de montare a podetului.
AMPLASARE
Tuburile se vor manipula cu atentie pentru a nu se degrada si se va evita circulatia pe
ele.
Podetele vor avea pante de scurgere pe radier sau în interiorul tubului de minimum 1
% si max. 5%. In cazuri exceptionale aceste limite se pot modifica la 0,3 % respectiv 10 %.
Când terenul are o panta mai mica de 0,3 % se va cauta ca aceasta limita inferioara sa
fie asigurata prin corectii în aval, astfel încât în zona drumului scurgerea apelor sa se faca în
bune conditii, fara depuneri.
La amplasarea podetelor în profil transversal al drumului se va avea în vedere
necesitatea asigurarii încastrarii fundatiilor într-un teren stabil, cu respectarea presiunilor
admisibile si adâncimilor de înghet conform STAS 6054-77.
CONDITII TEHNICE DE CALITATE
Forma si dimensiuni
Tuburile cu sectiune circulara trebuie sa corespunda unui diametru nominal de  300
- 800mm .Tuburile trebuie sa aiba suprafete interioare si exterioare cu aspect de beton
nesclivisit.
Suprafata interioara trebuie sa fie neteda si sa nu aiba defecte. Pe suprafata exterioara
se admit mici fisuri de contractie distribuite neegal, daca nu au influenta asupra calitatii, ast-
fel ca la lovirea cu un ciocan de max. 200 gr, sa se obtina un sunet clar, nedogit.
Racordurile laterale trebuie sa fie executate neted în interior.
Extremitatile tubului trebuie sa aiba profil corect, fara neregularitati, iar suprafetele
frontale ale tubului trebuie sa fie perpendiculare pe axa tubului. Tuburile se considera
impermeabile daca inainte de încercarea la impermeabilitate sunt tinute cel putin 24 ore în
apa dupa care sunt introduse în dispozitul de încercare si rezista la o presiune de 5 mm H2O,
timp de 15 min si îndeplinesc conditiile prevazute.
Zidării din piatră brută sau bolovani
În momentul folosirii, piatra brută trebuie să fie uşor umezită, fapt pentru care
grămezile de piatră brută sunt în prealabil stropite cu apă din abundenţă.
Înainte de folosire mortarul trebuie să fie întotdeauna depozitat în jgheaburi sau pe
platformă de lemn, metalice sau din materiale plastice, adăpostite de ploaie sau de căldură;
este interzis să fie înmuiat prin adăugiri de apă.
Pietrele sau bolovanii sunt aşezaţi cu mâna pe un strat abundent de mortar şi potrivite
prin alunecare în aşa fel ca să se obţină o tasare a rosturilor şi o refulare a mortarului la
suprafaţă prin toate rosturile. Rosturile şi spaţiile, bine garnisite cu mortar sunt umplute cu
aşchii de piatră înfipte şi strânse astfel ca fiecare piatră brută sau bolovan, precum şi aşchiile
înfipte, să fie acoperite în întregime cu mortar. Rosturile de pe faţa văzută a zidăriei de piatră
brută sau de bolovani nu vor fi garnisite cu aşchii de piatră şi se va căuta ca aceste rosturi să
aibă o grosime redusă care nu trebuie să depăşească 3 cm în cazul pietrei brute.Faţa văzută a
zidăriei va fi realizată din pietre brute sau bolovani bine aleşi şi bine aşezaţi.La executarea
zidurilor, cu o grosime mai mică de 40 cm, se va căuta să se folosească pietre care să
cuprindă întreaga grosime a zidului, în număr de cel puţin două bucăţi pe metru pătrat.
Paramentul văzut al zidăriei, dacă caietul de sarcini speciale prevede, va trebui să fie
rostuit. Când paramentul nu trebuie rostuit, mortarul refulat prin rosturi va fi îndepărtat cu
grijă fără bavuri şi bine netezit cu mistria.Când paramentul unei zidării noi trebuie să fie
rostuit, se curăţă rosturile, înainte de a face priză mortarul, pe 3 cm adâncime. Înainte de a
proceda la rostuire, se va uda suprafaţa cu o perie. Suprafeţele rostuite sunt adâncite faţă de
planul zidăriei cu circa 1 cm. Când rostuirea este făcută pentru consolidarea unei zidării
vechi, curăţirea rosturilor se face pe o adâncime până la 5 cm şi curăţate cu apă multă.
Mortarul este pus în loc cu mistria şi netezit sau prin procedee mecanice.Pe timp uscat,
zidăriile sunt umezite uşor, dar frecvent pentru a preveni o uscare rapidă. Zidăriile trebuie
apărate prin toate mijloacele împotriva uscăciunii, ploii şi îngheţului.
Dacă zidăriile de construcţii trebuie să fie întrerupte ca urmare a intemperiilor,
antreprenorul va lua măsuri de acoperire la partea superioară cu rogojini, pământ sau nisip de
10 cm grosime cel puţin. La reluarea lucrărilor orice zidărie avariată este demolată şi
recostruită.
Când se aplică o zidărie nouă pe o zidărie veche, suprafeţele de contact a acestora vor
fi curăţate, udate şi la nevoie desfăcute şi refăcute.
MATERIALE
 Tuburi
Conductele sunt produce in doua clase de rigiditate a inelului, SN6 si SN8, cu lungimi
standard de 6m, 7m, 8m. Materialul moale sau substratul stancos sunt nepotrivite pentru a
servi ca fundatie. La fundatii cu capacítate portanta slaba si neuniforma, materialul trebuie
inlaturat si inlocuit cu umplutura compactata in mod adecvat.
Controlul calitatii tuburilor se face prin verificari de lot si periodic.
Verificarile de lot se efectueaza pe fiecare lot în parte si constau în:
- verificarea aspectului
- verificarea dimensiunilor
Diametrele si grosimile se masoara perpendicular pe axa, la cele doua capete. În
fiecare capat se fac câte doua masurari si ca rezultat se ia media celor patru masurari.
Verificarea aspectului suprafetelor interioare si exterioare precum:
Depozitarea tuburilor se face orizontal cu intercalarea capatului în mufa (în cazul tuburilor cu
mufa), direct tub pe tub, sau prin intermediul unor reazeme de lemn. Depozitarea se face si pe
verticala, cu conditia asigurarii planeitatii terenului de depozitare.
La transport tuburile se aseaza pe suporti din lemn, în cazul ambalarii pe mai multe
rânduri, suportii trebuind sa se gaseasca pe aceeasi verticala. Se pot folosi la transport si alte
dispozitive precum si alte materiale care sa asigure tuburile împotriva deteroirarii.
Fiecare lot de livrare va fi însotit de documentul de certificare a calitatii, intocmit conform
dispozitiilor legale în vigoare.
Planul terenului de fundatie si cel de separatie între fundatie si elevatie vor fi de regula
orizontale. Când panta radierului sau a tubului va fi de 1 % cele doua planuri vor avea aceeasi
panta.
Cota talpii fundatiei va fi situata sub adâncimea de înghet cu cel putin 0,2 m la podetele
tubulare.
La imbinarea mufelor tuburilor de protectie, se vor prevedea pinteni din beton pentru evitarea
tasarilor inegale ale tuburilor.
Pentru executarea podetelor se va respecta normativul P - 19/P7.
Executarea podetelor tubulare se va face cu nominalizarea acestor lucrari conform
Instructiunii nr. 63P/2330/65 ale MTTC privind instituirea restrictiilor de închidere a circu-
latiei pe drumurile publice.

 Lucrari de piatra
Piatra brută folosită la pereuri şi zidării:
o trebuie să provină din roci fără urme vizibile de dezagregare fizică, chimică
sau mecanică
o trebuie să fie omogene în ce priveşte culoarea şi compoziţia mineralogică,
o să aibă o structură compactă
Caracteristicile mecanice ale pietrei trebuie să corespundă prevederilor din tabelul 1:
Tabel 1
Condiţii de
Caracteristici
admisibilitate
Rezistenţa la compresiune pe epruvete în stare uscată N/mmp 80
Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ
- coeficient de gelivitate, la 25 cicluri pe piatră spartă, max. % 0,3
- coeficient de înmuiere pe epruvete, max. 25

Forma şi dimensiunile pietrei brute, folosite la pereuri, este arătată în tabelul 2:


Tabel 2
caracteristici Condiţii de admisibilitate
Forma neregulată, apropiată de un
trunchi de piramidă sau de o
pană
Înălţimea - mm - 140...180
Dimensiunile bazei - mm -
- lungime egală sau mai mare ca înălţimea
- lăţime 80...150
Piatră necorespunzătoare dimensiunilor, 15
% max.

Piatra brută, va avea formă neregulată, aşa cum rezultă din carieră, având dimensiunea
minimă de cel puţin 100 mm şi o greutate care să nu depăşească 25 kg.

EXECUTIA LUCRARILOR
Pichetarea lucrărilor constă în materializarea axei şi limitele fundaţiilor sau a
amprizelor lucrărilor, în funcţie de natura acestora, legate de axul pichetat al drumului,
precum şi de implementarea unor repere de nivelment în imediata apropiere a lucrărilor.
Pichetarea se face de către antreprenor, pe baza planurilor de execuţie, pe care le va
respecta întocmai şi se aprobă de către inginer, consemnându-se în registrul de şantier.

 Execuţia săpăturilor
Săpăturile pentru fundaţii, vor fi efectuate conform desenelor de execuţie care vor fi
vizate „Bun pentru execuţie”. Ele vor fi duse până la cota stabilită de inginer în timpul
execuţiei lucrărilor.
Săpăturile pentru şanţuri şi rigole, vor fi executate cu respectarea strictă a cotei, pantei
şi a profilului din planşele cu detalii de execuţie (lăţimea fundului, înălţimea şi înclinarea
taluzelor), precum şi a amplasamentului acestora faţă de axul drumului sau de muchia
taluzelor în cazul şanţurilor de gardă.
Săpăturile pentru drenuri şi canalizări, vor fi executate cu respectarea strictă a lăţimii
tranşeei, a înclinării taluzelor, a cotei şi pantei precizate în planşele de execuţie.
Săpăturile vor fi executate pe cât posibil pe uscat. Dacă este cazul de epuismente,
acestea cad în sarcina antreprenorului în limitele stabilite prin caietul de sarcini speciale.
Pământul rezultat din săpătură va fi evacuat şi pus în depozitul stabilit de beneficiar,
la o distanţa care nu va putea depăşi 1,0 km decât în cazul unor prevederi în acest sens în
caietul de prescripţii speciale.
În cazul canalizărilor, dacă este nevoie de sprijiniri, antreprenorul le va executa pentru
a evita ebulmentele şi a asigura securitatea personalului, realizând susţineri joantive sau cu
interspaţii, în funcţie de natura terenului, care să nu pot depăşi dublul lăţimii medii a
elementelor de susţinere.
Pământul pentru umplerea tranşeelor, va fi curăţat de pietre a căror dimensiune
depăşeşte 15 cm. Aceste umpluturi vor fi metodic compactate, grosimea maximă a fiecărui
strat elementar nu va depăşi după tasare 20 cm. Densitatea uscată a rambleului va trebui să
atingă 95 % din densitatea optimă uscată, Proctor Normal.
 Montarea tuburilor
Portiunea fundatiei care intra in contact cu partea interioara a conductei ( strat talpa),
se realizeaza din nisip cu granulatia de 0,20mm ni grosime de minim 15cm. Materialul din
acest strat trebuie compactat pana la minim 98% densitate Proctor standard.
Tuburile trebuie coborâte cu grijă în tranşee. Tuburile sunt pozate începând din aval,
bine aliniate şi cu o pantă regulată, respectând prevederile proiectului de execuţie. Îmbucarea,
când există este întotdeauna dirijată spre amonte.
Umplerea tranşeelor nu se va face decât cu avizul inginerului lucrării. Această
umplere va fi executată până la 31- 45 cm deasupra tubului cu pietriş ciuruit şi pilonat cu
grijă pe flancurile tuburilor. Deasupra, umplerea va fi executată cu materiale lipsite de
elemente superioare lui 60 mm, în straturi succesive de 0,20 m grosime, compactate cu grijă
ca să ajungă la o densitate uscată de 95% din Proctor normal. Pentru stabilitatea in sol a
structurii podetului este essential ca zona de rambleere sa fie bine pregatita din punct de
vedere al selectiei, amplasarii si compactarii materialului de rambleu.
Daca grosimea imbracamintii rutiere este mai mare decat adancimea necesara pentru
acoperire, stratul minim de material de rambleu de deasupra conductei este de 10cm.
Materialul de rambleu in zona imediata conductei trebuie compactat la minim 95% densitate,
standard Proctor. Inainte de amplasarea urmatorului strat de rambleu, asigurati-va ca cel
anterior este bine compactat.
Rambleerea si compactarea pe flancuri este foarte importanta. Intre materialul de pe
flancuri si suprafata conductei trebuie sa se realizeze un contact ferm si total. De aceea,
pentru asigura o rambleere adecvata a acestei zone, se recomanda asezarea si compactarea
manuala. Compactarea se poate realiza mecanic sau automat. Umplutura trebuie asezata si
compactata in directia transversal a conductei. Trebuie avuta o grija deosebita la compactarea
cu rambleu in zona capetelor de emisie si evacuare ale conductei, mai ales daca acestea sunt
oblice. Se vor folosi doar echipamente usoare.

 Execuţia pereurilor
Peste terenul bine nivelat, se aşterne un strat de nisip grăunţos în grosime de 5 cm
după pilonare. Peste stratul de nisip pilonat, se aşterne stratul de nisip afânat, de aceeaşi
calitate, în care se aşează pietrele sau bolovanii. Grosimea iniţială a acestui strat este de 8 cm.
Pietrele se implintă vertical în stratul de nisip afânat, unele lângă altele, bătându-se şi
lateral cu ciocanul, astfel ca fiecare piatră să fie strânsă de pietrele vecine. Pietrele se aşează
cu rosturile ţesute. Pentru a se asigura stabilitatea pereului, se procedează la o primă batere cu
maiul pe uscat pentru aşezarea pietrelor. Se aşterne apoi un strat de nisip de 1,0 – 1,5 cm
grosime pentru împănare, care se udă umplerea rosturilor se face cu mortar de ciment M100,
după care se pilonează la refuz înainte de a începe priza mortarului. Suprafaţa pereului
trebuie protejată contra uscării prin udare timp de 3 zile.Suprafaţa pereului trebuie să fie
regulată, neadmiţându-se abateri peste 2 cm faţă de suprafaţa teoretică a taluzului, refacere
făcându-se prin scoaterea pietrei şi reglarea stratului de nisip de sub aceasta.
Controlul calităţii lucrărilor de execuţie
Se vor face conform indicativului AND 577-2002, prin măsurători „in situ”. In situ se
verifică aderenţa stratului hidroizolator suport. Măsurătorile vor fi efectuate de către instituţii
abilitate, prin procedee ag.
CAIET DE SARCINI NR.8
Dispozitive de scurgere şi evacuarea apelor de suprafaţă

Capitol I Generalităţi

Partea I - Natura şi calitatea materialelor folosite

Capitol II Materiale pentru mortare şi betoane


Capitol III Materiale pentru pereuri de zidărie de piatră brută
şi bolovani
Capitol IV Materiale şi tuburi pentru drenuri
Capitol V Materiale pentru canalizări
Capitol VI Borduri de trotuare, prefabricate pentru rigole,
şanţuri şi casiuri
Capitol VII Controlul calităţii materialelor

Partea II - Modul de execuţie a lucrărilor

Capitol VIII Pichetarea şi execuţia săpăturilor


Capitol IX Compoziţia şi utilizarea mortarelor şi a betoanelor
Capitol X Cofraje
Capitol XI Oţel de armură
Capitol XII Beton
Capitol XIII Zidării din piatră brută sau bolovani
Capitol XIV Amenajarea şanţurilor, rigolelor şi casiurilor
Capitol XV Drenuri şi dispozitive de colectare şi evacuare a
apelor din corpul drumului
Capitol XVI Canalizare
Capitol XVII Borduri de trotuar şi rigole prefabricate
Capitol XVIII Încercări şi controale
Capitol XIX Recepţia lucrărilor

Anexă Referinţe normative


Capitol I- Generalităţi

Art.1. Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul caiet de sarcini se aplică la realizarea dispozitivelor de scurgere şi evacuarea


apelor de suprafaţă, şi anume:
o şanţuri la marginea platformei
o şanţuri de gardă
o rigole la marginea platformei
o rigole la bordura trotuarului
o rigole de acostament
o casiuri
o lucrări de canalizare
o canale de evacuare
o puţuri absorbante
o drenuri şi dispozitive de colectare şi evacuare a apelor din corpul drumului
El cuprinde condiţiile tehnice, care trebuie să fie îndeplinite la realizarea acestor
dispozitive şi controlul calităţii materialelor şi a lucrărilor executate conform prevederilor
proiectelor de execuţie.În prevederile prezentului caiet de sarcini nu se cuprind:
o podurile şi podeţele
o lucrările de amenajare şi corectare a torenţilor
o lucrările de canalizare pentru ape uzate şi de suprafaţă

Art.2. Prevederi generale

Antreprenorul este obligat:


o să asigure măsurile organizatorice şi tehnologice corespunzătoare pentru
respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini
o să asigure prin laboratorul propriu sau al altor laboratoare autorizate,
efectuarea tuturor încercărilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de
sarcini
În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va
dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun.

Partea I-Natura şi calitatea materialelor folosite

Capitol II-Materiale pentru mortare şi betoane


Art.3. Cimenturi

Cimenturile pentru mortare şi betoane vor fi conform prescripţiilor standardelor în


vigoare în România. La prepararea betoanelor şi a mortarelor se va utiliza unul de
următoarele tipuri de ciment, care trebuie să corespundă condiţiilor tehnice de calitate:
o ciment Portland P40 conform SR EN 197/1
o ciment Portland cu adaos Pa35 conform SR EN 197/1
o ciment metalurgic M30 conform SR EN 197/1
o ciment hidrotehnic Hz35 conform SR 3011
Domeniul de aplicare a acestor tipuri de ciment la lucrările expuse la îngheţ-dezgheţ
în stare saturată cu apă, cum este cazul dispozitivelor pentru scurgerea apelor de suprafaţă,
este arătat în tabelul 1 pentru betoane şi în tabelul 2 pentru mortare ciment.
Tabel 1
Condiţiile de execuţie sau caracteristicile Clasa Tipul de Tipul de ciment
elementelor betonului beton P40 Pa35 M30 Hz35
Elemente sau construcţii cu gropi mai mici de C12/15 I R U I
1,5 m C16/20-C25/30 U R I I
oricare
Elemente sau construcţii masive având C12/15 I R U U
grosimea egala sau mai mare de 1,5 m C16/20-C25/30 U U I R
Elemente sau construcţii din betoane superioare C28/35 U I I I
armat
>C32/40 U I I I
NOTA: R - ciment indicat a se utiliza
U - ciment utilizat în locul celui indicat
I - ciment a cărui utilizare nu este recomandabilă din
considerente tehnice sau economice

Tabel 2
Tipul de ciment
Tipul de mortar
indicat a se utiliza utilizabil în lipsa celui indicat
Mortar de zidărie sau tencuială de marca 50 F 25 M 30
Mortar de zidărie sau tencuială de marca 100 M 30 Pa 35
Mortare de completarea rosturilor dintre
Pa 35 M 30
elementele prefabricate

Cimenturile folosite trebuie să satisfacă condiţiile arătate în tabelul 3.


Pentru lucrări în contact cu ape naturale agresive sau în contact cu ape marine, se vor
utiliza cimenturi adaptate acestor medii a căror clasă minimală va fi precizată prin caietul de
sarcini speciale în funcţie de lucrare.
Tabel 3
Condiţii de admisibilitate
Caracteristici
P 40 Pa 35 M 30 Hz 35
Începutul prizei 1h 1h 1h 1 h 30’
Sfârşitul prizei < 10 h < 10 h < 10 h < 10 h 30’
Constante de volume pe ture Să nu prezinte încovoieri sau crăpături
Rezistenţe la întindere din încovoiere minim N/mmp
la 2 zile 3,0 - - -
la 7 zile - - - 4,0
la 28 zile 5,0 - - 5,5
Constante de volum Le Chatelier Mărimea volumului < 10 mm
Rezistenţe la compresiune
la 2 zile 17,0 10,0 - -
la 7 zile - - 15,0 20,0
la 28 zile 40,0 35,0 30,0 35,0

Condiţiile tehnice de recepţie, livrare şi control ale cimentului, trebuie să corespundă


prevederilor standardelor respective. În timpul transportului de la fabrică la şantier (sau
depozit intermediar), manipulării şi depozitării pe şantier, cimentul va fi ferit de umezeală şi
impurificări cu corpuri străine. Depozitarea cimentului se va face numai după constatarea
existenţei certificatului de calitate. Durata de depozitare a cimentului nu va depăşi 45 de zile
de la data livrării de către producător. Cimentul rămas în depozit un timp mai îndelungat nu
va putea fi întrebuinţat decât după verificarea stării de conservare a rezistenţelor mecanice la
2 (7) zile. Cimenturile, care vor prezenta rezistenţe mecanice inferioare limitelor prescrise
mărcii, vor fi declasate şi utilizate corespunzător.
Cimentul, care se constată că s-a alterat, se va evacua, fiind interzis utilizarea acestuia
la prepararea betoanelor sau a mortarelor. Evacuarea lui se va face pe cheltuiala
antreprenorului.
Controlul calităţii cimentului de către executant, se face în conformitate cu prevederile
tabelului 23.
Art.4. Agregate
Pentru prepararea mortarelor şi a betoanelor de ciment, se folosesc:
a) Agregate naturale
o nisip natural 0-3; 3-7 sau 0-7 mm
o balast pentru betoane 0-31 sau 0-71 mm
b) Agregate concasate
o nisip de concasaj 0-3; 3-8 sau 0-8 mm
o piatră spartă 8-25 sau 8-40 mm
Agregatele trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer, apă sau îngheţ. Se
interzice folosirea agregatelor provenite din roci alterate. Agregatele trebuie să fie inerte şi să
nu conducă la efecte dăunătoare asupra cimentului folosi la prepararea betonului sau
mortarului.
Nisipul trebuie să fie aspru la pipăit. Nisipul de mare se va putea folosi numai pe bază
de prescripţii speciale.Din punct de vedere al formei geometrice, granulele de pietriş sau
piatră spartă trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelul 4.
Tabel 4
Condiţiile minime Observaţii
Caracteristici
de admisibilitate
b/a 0,66 Agregatele, care nu îndeplinesc aceste condiţii, vor putea fi
Forma granulelor
c/a 0,33 folosite numai după o încercare prealabilă a betonului

Din punct de vedere al conţinutului de impurităţi, agregatele trebuie să respecte


prevederile din tabelul 5:
Tabel 5
Condiţii de admisibilitate
Denumirea impurităţii nisip natural sau pietriş sau piatră
de concasaj spartă
Corpuri străine – resturi animale sau vegetale, păcură, uleiuri
Nu se admit
Peliculă de argilă sau alt material aderent pe granulele agregatelor
Mică, - %, max. - 1,0 -
Cărbune - %, max. - 0,5 -
Humus (culoarea soluţiei de hidroxid de sodiu) galbenă
Argilă în bucăţi - %, max. - 1,0 0,25
Părţi leviabile - %, max. - 2,0 0,5
Sulfaţi sau sulfuri Nu se admit

Observaţii: În cazul balastului pentru betoane, se va proceda la separarea acestuia de nisip şi


pietriş, verificându-se încadrarea în condiţiile tehnice din tabelul de mai sus.
Caracteristicile fizico-mecanice ale agregatelor trebuie să îndeplinească condiţiile
admisibile indicate în tabelul 6:
Tabel 6
Condiţii de
Caracteristici fizico – mecanice
admisibilitate
Densitate aparentă 1.800
kg/mc, min
Densitate în grămadă în stare afânată şi uscată 1.200
Porozitate totală pentru piatră spartă 2
Porozitate totală pentru pietriş sau piatră spartă 2
Volum de goluri în stare afânată pentru: nisip %, max 40
pietriş 45
piatră spartă 55
Rezistenţa la strivire în stare naturală %, min 60
în stare uscată %, max 15
Coeficientul de înmuiere după saturare %, min 0,80
Rezistenţa la compresiune a rocilor din care provin pe cuburi, sau
N/mmp 90
cilindri în stare saturată
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, exprimată prin pierderea procentuală
%, max 10
faţă de masa iniţială

Sorturile de agregate trebuie să fie caracterizate prin granulozitate continuă, iar


conţinutul în granule care trec, respectiv rămân pe ciururile sau sitele ce delimitează sortul nu
trebuie să depăşească 10%, dimensiunea maximă a granulelor ce rămân pe ciurul superior nu
trebuie să depăşească 1,5 dmax.
Granulozitatea nisipului este dată în tabelul 7.
Tabel 8
Sortul de nisip Treceri, în %, prin sita sau ciurul de:
0,2 0,5 1 2 3,15 7
minim - 10 45 90 - -
0–2
maxim - 50 85 100 - -
minim 5 - 35 - 90 -
0–3
maxim 30 - 75 - 100 -
minim 2 - 20 - - 100
0–7
maxim 21 - 70 - - 100
În catul balastului pentru betoane, granulozitatea acestuia trebuie să îndeplinească condiţiile
din tabelul 8.
Tabel 8
Balast pentru Treceri, în %, prin sita sau ciurul de:
betoane 3,15 5 16 20 dmax
minim 20 - 55 - 80
0 – 31
maxim 50 - 85 - 100
minim 10 - 35 - 80
0 – 71
maxim 30 - 65 - 100
minim - 30 - 55 80
0 – 41
maxim - 60 - 85 100
minim - 25 - 45 80
0 – 63
maxim - 25 - 80 100
Agregatele se vor aproviziona din timp în depozite pentru a se asigura omogenitatea şi
constata calităţii acestor materiale. Aprovizionarea se va face numai după ce analizele de
laborator au arătat că acestea sunt corespunzătoare. Depozitarea se va face pe platforme
amenajate separat pe sorturi şi păstrate în condiţii care să le ferească de impurificare.
Controlul calităţii agregatelor de către antreprenor, se face în conformitate cu prevederea
tabelului 19.
Laboratorul antreprenorului va ţine evidenţa calităţii agregatelor, astfel:
o într-un dosar vor fi cuprinse toate certificatele de calitate emise de furnizor
o într-un registru rezultatele determinărilor efectuate de laborator
Art.5. Apă
Apa utilizată la prepararea betoanelor şi mortarelor poate să provină din reţeaua
publică sau din altă sursă, dar în acest din urmă caz trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice
prevăzute în tabelul 9, conform STAS 790. Modelele de determinare sunt reglementate prin
STAS 790. Verificarea se va face de către un laborator de specialitate, la începerea lucrărilor.
În timpul utilizării pe şantier, se va evita ca apa să se polueze cu detergenţi, materii organice,
uleiuri vegetale, argile, etc.
Tabel 9
Caracteristici chimice şi fizice Condiţii de admisibilitate
Conţinutul total de săruri - max gr/l 4
Sulfiţi - max gr.SO4/litru 2
Substanţe organice - max gr/l 0,5
Cloruri - max gr.CL/litru 0,5
Azotaţi - max gr.NO3/dmc 0,5
Magneziu - max gr.Mg2/dmc 0,5
Materii în suspensie - max gr. 3

Art.6. Oţel beton


Armăturile pentru beton armat pe şantier sau elementele prefabricate din beton armat
realizate pe şantier, se vor realiza din oţel beton cu profil neted OL.37 sau din oţel beton cu
profil periodic PC.52, conform prevederilor proiectului. Aceste oţeluri trebuie să
îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 438/1.
La livrate oţelul beton va fi însoţit de certificatul de calitate, emis de producător.
Oţelurile vor fi stocate în locuri speciale clasate pe categorii de diametre. Suprafeţele
de stocare trebuie să fie curate. Barele nu vor fi în contact cu solul, cu materiale sau cu
subiecte susceptibile de a antrena umiditate.
Armăturile fasonate sau fasonate şi asamblate, vor fi transportate în aşa fel încât nici
un element să nu sufere deformaţii permanente în timpul transportului sau manipulării.
Controlul calităţii oţelului beton, se face pe fiecare cantitate şi sortiment aprovizionat.

Capitol III-Materiale pentru pereuri şi zidării de piatră brută şi bolovani

Art.7. Nisip pentru pereuri uscate


Pentru realizarea substratului la pereu, se va utiliza nisipul natural sortul 0 – 7 , care
trebuie să aibă conţinut de fracţiuni sub 0,09 mm de maxim 12%.
Pentru împănarea pereului, se va utiliza nisipul natural sortul 3 – 7 mm sau savura.
Art.8. Piatră brută pentru pereuri şi zidării
Piatra brută folosită la pereuri şi zidării:
o trebuie să provină din roci fără urme vizibile de dezagregare fizică, chimică
sau mecanică
o trebuie să fie omogene în ce priveşte culoarea şi compoziţia mineralogică,
o să aibă o structură compactă
Caracteristicile mecanice ale pietrei trebuie să corespundă prevederilor din tabelul 10:
Tabel 10
Condiţii de
Caracteristici
admisibilitate
Rezistenţa la compresiune pe epruvete în stare uscată N/mmp 80
Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ
- coeficient de gelivitate, la 25 cicluri pe piatră spartă, max. % 0,3
- coeficient de înmuiere pe epruvete, max. 25

Forma şi dimensiunile pietrei brute, folosite la pereuri, este arătată în tabelul 11:

Tabel 11
caracteristici Condiţii de admisibilitate
Forma neregulată, apropiată de un trunchi de
piramidă sau de o pană
Înălţimea - mm - 140...180
Dimensiunile bazei - mm -
- lungime egală sau mai mare ca înălţimea
- lăţime 80...150
Piatră necorespunzătoare dimensiunilor, % max. 15

Piatra brută pentru zidării, va avea formă neregulată, aşa cum rezultă din carieră,
având dimensiunea minimă de cel puţin 100 mm şi o greutate care să nu depăşească 25 kg.
Pentru zidărie cu rosturi orizontale, se va folosi piatră brută stratificată, care are două
feţe aproximativ paralele. Pentru zidăria de piatră brută opus incentrum pietrele trebuie să
aibă o faţă văzută destul de mare; cu muchiile de cel puţin 15 cm, fără ca muchia cea mai
lungă să depăşească mai mult de 11 dimensiunea celei mai mari.
Art.9. Bolovani pentru pereuri şi zidării
Bolovanii de râu trebuie să provină din roci nealertate, negelative şi omogene ca
structură şi compoziţie. Nu se admit bolovani din roci conglomerate şi nici bolovani cu fisuri
sau feţe de clivaj.
Caracteristicile mecanice ale bolovanilor, vor trebui să fie după cum urmează:
o rezistenţele la sfărâmare prin compresiune minim 60 %
o rezistenţa la uzura cu maşina Deval minim 11
Dimensiunile bolovanilor folosiţi la pereuri, trebuie să varieze în limitele arătate în tabelul
12.
Tabel 12
Dimensiuni Condiţii admisibile
- lungime, lăţime a feţei - mm - 80...140
- înălţime 120...160
Piatră necorespunzătoare dimensiunilor, % din masă, max. 15
Bolovanii folosiţi la zidării au dimensiunile în medie cuprinse în limitele 80...200 mm.
Capitol IV- Materiale şi tuburi pentru pereuri drenuri
Art.10. Material pentru filtre
Ca material drenant, se foloseşte balastul 0-71 mm care trebuie să aibă un echivalent
de nisip (EN) superior lui 40.Balastul trebuie să fie curat, să nu conţină elemente vegetale,
humus, detritusuri. Trebuie să aibă o granulometrie continuă pentru a preîntâmpine
contaminarea lui de către terenul natural prin antrenarea acestuia printre granulele corpului
drumului. Trebuie să se supună regulei filtrelor lui Terzaghi:D 15 > 4 d 85
unde: D 15 - dimensiunea ciurului care lasă să treacă 15% din materialul filtrant
d 85 - dimensiunea ciururilor care lasă să treacă 85% din materialele filtrelor
Pietriş ciuruit 8/25 (8/31 conform SR 662) aşezat în zona tubului perforat al drenului de
adâncime.Ca filtru invers, se foloseşte geotextil. Caracteristicile geotextilului, trebuie să
corespundă prevederilor Normelor tehnice, privind utilizarea geotextilelor, aprobat de
ICCDC indicativ NP 075.
Art.11. Tuburi pentru drenuri
Pentru colectarea şi evacuarea apelor din drenuri, se pot folosi:
o tuburi rigide de policlorură de vinil (PVC) STAS 6675/2
o tuburi de polietilena (PE) STAS 10617/2
o tuburi ondulate riflate perforate
Caracteristicile tehnice ale acestor tuburi sunt arătate în tabelul 13.
Tabel 13
STAS 6675/2 STAS 10617/2
Dimensiuni Tub PVC
Tub PVC rigid Tub PE rigid
Diametrul exterior – mm 75 110 75 110 65 80
Grosimea nominală – mm 3,6 5,3 4,3 6,3 0,6 0,7
Lungimea – m 6,0 6,0 5-12 5-12 140 170
Greutatea – kg/m 1,120 2,610 0,972 2,080 0,220 0,325
Suprafaţa activă cmp/m 24-45 neperforat 24-45 neperforat 24-45 24-45

Tuburile riflate din PVC (NI 8500 tip Buzău) de 80,5 mm se folosesc la drenuri săpate
şi la drenuri forate tubate, învelite în geotextil.
Tuburile rigide perforate PVC sau PE de 75 mm, se folosesc la drenuri forate
netubate.
Tuburile neperforate din PE sau PVC de 1120 mm se folosesc la:
o intrări şi ieşiri din căminele drenurilor
o la cap de dren
o la cap de aerisire
o între chesoane pentru evacuarea apelor
Fantele de la tuburi perforate cu dimensiunile 1,0 x 5,0 mm sau 1,5 X 8,0 mm, trebuie
să fie într-un număr care să realizeze o suprafaţă activă (de intrare a apei în tuburi) de 24-45
cmp/m de tub.Pentru realizarea capetelor de aerisire la drenuri, se folosesc tuburi perforate
din beton cu secţiuni circulare cu cep şi buză, fără talpă, D = 200 mm şi lungime de 1,00 m
conform STAS 816 tabel 15.
Art.12. Geotextil
Caracteristicile geotextilului trebuie să corespundă prevederilor din Normele tehnice
privind utilizarea geotextilelor, aprobat de ICCPDC indicativ NP 075.
Se va accepta materialul care prezintă defecte de cel mult 10% din suprafaţă. Zonele
cu defecte se vor înlătura la punerea în operă.

Capitol V-Materiale pentru canalizări


Art.13. Tuburi prefabricate din beton simplu
Pentru canalizarea cu scurgere liberă, se vor folosi tuburi prefabricate din beton
simplu cu secţiune circulară cu cep şi buză sau cu mufă, cu talpă sau fără talpă, de diverse
diametre, conform STAS 816 arătate în tabelele 14 şi 15.
Folosire tipului de tub cu cep şi buză sau cu mufă pentru îmbinări umede sau uscate,
cu talpă sau fără talpă, se va face în funcţie de prevederile proiectului de execuţie şi ale
caietului de sarcini speciale (tabelele 14 şi 15).
Tabel 14
Tuburi circulare fără talpă cu mufă pentru Tuburi circulare cu talpă cu mufă pentru îmbinări
îmbinări umede şi uscate umede şi uscate
Diametru D Abatere Lungimea Grosimea Diametru D Abatere Lungimea Grosimea
Nominal Abatere la pereţilor Nominal Abatere la pereţilor
limită perpend. limită perpend.
a supraf. a supraf.
frontale frontale
pe axe pe axe
200 +3 3 1.000 26 - - - -
300 +4 4 1.250 36 300 +4 4 45
1.500 1.000
400 +4 4 42 400 +4 4 50
2.000 2.500
500 +5 5 50 500 +5 5 58
600 +6 6 2.500 58 - - - -
Tabel 15
Tuburi circulare fără talpă cu cep şi buză Tuburi circulare cu talpă cu cep şi buză
Diametru D Abatere la Diametru D Abatere la
perpend. a perpend. a
Lun- Grosimea Lun-
Abatere supraf. Abatere supraf.
Nominal gime pereţilor Nominal gime
limită frontale limită frontale pe
pe axe axe
200 +3 3 26 - +3 3 26 160
300 +4 4 36 300 +4 4 36 240
400 +4 4 1.000 42 400 +4 4 1.000 42 320
500 +5 5 50 500 +5 5 50 400
600 +6 6 58 450
Pentru amenajarea gurilor de scurgere, se vor folosi tuburi circulare conform STAS
816 cu diametrul de 500 mm şi 250 mm specificate în tabelul 16.
Tabel 16
Specificaţia tubului Diametru Lungime Grosime STAS 816â80
interior
Tubul interior la care se
500 1.085 60 Fig.19
racordează canalul
700
Tubul superior 500 900 60 Fig.20
1.000
Tubul racord 200 - 26 Fig.21
Cot cu mufă 200 315 26 Fig.12-14

NOTĂ: Toate dimensiunile sunt în mm.


Pentru căminele de vizitare , se vor folosi tuburi prefabricate cu diametrul de 1000 şi
800 mm, conform STAS 816, precizate în tabelul 17.
Tabel 17
Specificaţia tubului Diametrul Lungimea Grosimea STAS 816â80
Tubul la partea superioară 1.000 1.000 140 Fig.22
Tubul de la partea superioară 1.000 1.000 Fig.23
800 120
Tubul racord 500 Fig.24
1.000

NOTĂ: Toate dimensiunile sunt în mm.


Pentru căminele de vizitare şi gurile de scurgere, se vor folosi capace carosabile sau
necarosabile şi grătare de scurgere din tipurile prevăzute în STAS 2308, respectiv 3272,
conform precizărilor din caietul de sarcini speciale.
Tuburile şi piesele de canalizare trebuie să aibă suprafaţa interioară cu aspect de beton
nesclivisit. Suprafaţa interioară trebuie să fie netedă şi să nu aibă defecte. Pe suprafaţa
exterioară se admit mici fisuri de contracţie, distribuite neegal, dacă nu au influenţă asupra
calităţii, astfel ca la lovirea cu un ciocan de maxim 200 g să se obţină un sunet clar, nedogit.
Tuburile trebuie să fie impermeabile, îndeplinind condiţiile prevăzute în tabelul 18,
privind valoarea medie a pierderilor de apă, determinată sub presiune. Rezultatele individuale
nu trebuie să difere de medii cu mai mult de 30%.
Tabel 18
Pierderea de apă la presiunea de 5,0 m (H2O)
Diametrul nominal
cmc/m lungimea (la cmc/DM2 suprafaţa
D mm
tuburi întregi) max. de încercare
200 120 1,9
300 160 1,7
400 210 1,6
500 270 1,5
600 300 1,5
Absorbţia totală de apă, determinată pe cioburi de tub, conform STAS 816, va fi de maxim
6%.Rezistenţa la compresiune pe generatoare pe tuburi de probă, având o vechime de 28 de
zile, încercate conform prevederilor STAS 816, trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelul
19.În cazul când prefabricarea tuburilor se va face pe şantier, se va folosi cimentul cu marca
maxim 30, agregatele vor trebui să îndeplinească condiţiile din STAS 1667, iar betonul
trebuie să aibă cel puţin clasa BC20.
Tabel 19
Diametrul nominal - D mm Încărcarea minimă - P, mm
200 27000
300 30000
400 32000
500 35000
600 38000
Manipularea şi depozitarea tuburilor, se va face cu atenţie, ferindu-le de lovituri şi
şocuri.Se interzice cu desăvârşire:
o descărcarea tuburilor prin cădere liberă
o manipularea tuburilor agăţate prin trecerea cablului longitudinal prin tub sau
cu cârlige la capetele tubului
o ciocnirea tuburilor între ele sau de alte obiecte
Depozitarea tuburilor:
o se face orizontal cu intercalarea capătului cu mufă (în cazul tuburilor cu
mufă), direct tub pe tub sau prin intermediul unor reazeme de lemn
o se face şi pe verticală, cu condiţia asigurării planeităţii terenului de depozitare
la transportul tuburile se aşează pe suporţi din lemn, în cazul ambalării pe mai multe
rânduri, suporţii trebuind să se găsească pe aceeaşi verticală. Se pot folosi la transport şi alte
dispozitive, precum şi alte materiale care să asigure tuburile împotriva deteriorării. Tuburile
cu diametrul de 500 mm se pot transporta şi în poziţia verticală.Fiecare lot de livrare va fi
însoţit de documentul de certificare a calităţii, întocmit conform dispoziţiilor legale în
vigoare.
Tuburile se vor transporta după 28 de zile de la data fabricaţiei, iar în cazul în care au
fost supuse la tratamente speciale de întărire, la termenele când se realizează rezistenţele
betonului la 28 de zile.
Capitol VI-Borduri de trotuare – prefabricate pentru rigole, şanţuri şi
casiuri
Art.14. Borduri de trotuare – borduri de refugii

Bordurile de refugii şi bordurile de trotuar, vor fi realizate din beton conform


prevederilor din STAS 1139 a căror dimensiuni trebuie să corespudă datelor din tabelul 20.
Tabel 20
Lăţimea Înălţimea Lungimea
Tipul Mărimea Observaţii
6+/-2 4+/-5 1+/-5
A A2 200 300 1000; 300 utilizat la trotuare
utilizate la drenările spaţiilor verzi,
B B3 100 170 750; 500
încadramente laterale, etc.
I I 300 300 600 utilizate la intrări
P P 600 300 400 carosabile

NOTĂ: Toate dimensiunile sunt în mmCaracteristicile mecanice pe care trebuie să le


îndeplinească bordurile sunt arătate în tabelul 21.
Tabel 21
Caracteristici mecanice Condiţii de admisibilitate
rezistenţa la rupere medie la încovoiere pentru tipurile A şi B 40
rezistenţa la rupere la încovoiere a unei singure epruvete de probă kgf/cmp
30
pentru lungimile de 1000, 750 şi 500 mm
rezistenţă la uzură mm max. 1,3
la 20 cicluri îngheţ-dezgheţ fără să
Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ
apară fisuri sau ştirbituri
Defectele admisibile pentru borduri, sunt cele indicate în tabelul 22.
Tabel 22
Denumirea defectului Condiţii de admisibilitate
Săgeata feţelor văzute, 0/00 max 3
Deformări pe feţele văzute mai mari de 2 mm Nu se admit
Devieri de la unghiul de 90% max 3
Nu se admit în muchiile rotunjite, la celelalte se admit la 25% din probă
Ştirbituri, mm, max.
cu lungime de maxim 3 mm şi adâncime de maxim 2 mm
Nu se admit
Art.15. Elemente prefabricate pentru amenajarea rigolelor, şanţurilor
şi casiurilor de taluz
La amenajarea rigolelor, şanţurilor şi casiurilor de taluz din elemente prefabricate, se
vor folosi elemente prevăzute în proiectul de execuţie, care pot fi cele indicate in STAS
10796/2 sau alte tipuri. Elementele prefabricate, vor fi realizate pe şantier din beton clasa
Bc15, respectând întocmai elementele geometrice date în detaliile de execuţie şi condiţiile
impuse în caietul de sarcini speciale. În lipsa unor detalii ale proiectului de execuţie,
amenajarea şanţurilor poate fi făcută fie cu elemente prefabricate din beton de un tip agreat
de beneficiar, fie din beton turnat pe loc , a căror caracteristici trebuie precizate în caietul de
sarcini speciale.

Capitol VII-Controlul calităţii materialelor

Art.16. Controlul calităţii materialelor


Materialele propuse de antreprenor sunt supuse încercărilor preliminare de informare
şi încercărilor de reţetă definitivă, conform clauzelor tehnice comune a tuturor lucrărilor
rutiere. Încercările preliminare de informare sunt executate pe eşantioane de materiale,
provenind din fiecare balastieră, carieră sau uzină propusă de antreprenor. Natura lor şi
frecvenţa cu care sunt efectuate sunt arătate în tabelul 23, completat cu dispoziţiile din caietul
de sarcini speciale. rezultatul acestor încercări, va trebui să fie conform specificaţiilor
prevăzute în prezentul caiet de sarcini, eventual completat prin dispoziţiile din caietul de
sarcini speciale.
Consistenţa încercărilor de reţetă şi frecvenţa lor sunt stabilite pentru fiecare material
în parte în tabelul 23, completat eventual şi cu dispoziţiile din caietul de sarcini speciale.
Nici o altă toleranţă, decât cele care sunt precizate în prezentul caiet de sarcini,
completate eventual şi cu dispoziţiile din caietul de sarcini speciale, nu va fi admisă.
Materialele care nu vor corespunde condiţiilor impuse, vor fi refuzate şi puse în
depozit în afara şantierului prin grija Inginerului.
Tabel 23
Frecvenţa încercărilor
Încercări sau caracteristici care Metode Încercarea
Materialul
se verifică conform Încercarea de informare înainte de
utilizare
Ciment Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot -
calitate
Constante de volum O determinare la fiecare lot -
SR 196/3 aprovizionat nu mai puţin de
Timpul de priză -
100 t pe o probă medie
Rezistenţe mecanice la 2(7) zile O probă la 100 t sau la
SR EN 196/1 fiecare siloz la care s-a -
Rezistenţe mecanice la 28 zile
depozitat lotul aprovizi-onat
Starea de conservare numai dacă s-a SR EN 196/3 - 2 determinări pe
depăşit termenul de depozitare sau au siloz sus şi jos
întârziat factorii de alterare
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot -
calitate
O determinare pe
Parte levigabilă SR 667 -
lot de 100 mc
Humus La schimbarea sursei -
Corpuri străine, argilă în bucăţi, argilă STAS 4606
-
aderentă, conţinut de carburanţi, mică O determinare pe
Agregate
O probă la max 500 mc lot de 100 mc
Granulozitatea sorturilor SR EN 933
pentru fiecare sort şi sursă
O determinare pentru fiecare O determinare pe
Echivalentul de nisip
sursă lot de 50 mc
STAS 730 O determinare la max 500
Rezistenţa la uzura cu maşina tip Los
mc pentru fiecare sort şi -
Angeles
sursă

Frecvenţa încercărilor
Încercări sau caracteristici care Metode Încercarea
Materialul
se verifică conform Încercarea de informare înainte de
utilizare
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
calitate
Piatră brută
Rezistenţa la compresiune a rocii pe
pentru pereuri şi SR EN 1926 -
epruvete şi în stare uscată O determinare pe
zidării de piatră
STAS lot de 100 mc
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ -
6200/15
Examinarea abaterilor din certificatul
- La fiecare lot aprovizionat -
de calitate
Bolovani pentru
Rezistenţa la sfărâmare prin
pereuri şi zidării - O determinare pe
compresiune STAS 730
lot de 100 mc
Rezistenţa la uzura cu maşina Deval -
Pentru apa potabilă nu este
Ori de câte ori
cazul. Pentru apa care nu
schimbă sursa sau
Apă Analiză chimică STAS 790 provine din reţeaua publică
când apar condiţii
de apă potabilă o analiză
de poluare
pentru fiecare sursă
Examinarea datelor din certificatul de La fiecare cantitate
Oţel beton - -
calitate aprovizionată
Examinarea datelor din certificatul de La fiecare cantitate
- -
calitate aprovizionată
Material drenant O determinare pentru fiecare
Echivalentul de nisip STAS 730 O determinare pe
sursă
lot de 100 mc
Granulometrie SR EN 933/1 O probă pentru fiecare sursă
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
Tuburi PVC sau calitate
PE pentru drenuri 3 determinări pe fiecare lot
Suprafaţa activă - -
aprovizionat
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
calitate
O serie de
Determinări obligatorii dacă
Tuburi din beton Dimensiuni (diametre şi grosimi) determinări pe
cantitatea este mai mare de
pentru canalizare ecarturi fiecare lor de 100
STAS 818 100 m şi pentru fiecare sursă
m
Examinarea vizuală a suprafeţelor
- -
interioare
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
calitate
Borduri de
Dimensiuni Încercări obligatorii dacă O încercare pe
trotuare din beton
Examinarea vizuală a suprafeţelor STAS 1137 cantitatea este mai mare de fiecare lot de 500
interioare 500 m pentru fiecare sursă mc

Partea II-Modul de execuţie a lucrărilor

Capitol VIII-Pichetarea şi execuţia săpăturilor

Art.17. Pichetarea lucrărilor


Pichetarea lucrărilor constă în materializarea axei şi limitele fundaţiilor sau a
amprizelor lucrărilor, în funcţie de natura acestora, legate de axul pichetat al drumului,
precum şi de implementarea unor repere de nivelment în imediata apropiere a lucrărilor.
Pichetarea se face de către antreprenor, pe baza planurilor de execuţie, pe care le va
respecta întocmai şi se aprobă de către inginer, consemnându-se în registrul de şantier.
Art.18. Execuţia săpăturilor
Săpăturile pentru fundaţii, vor fi efectuate conform desenelor de execuţie care vor fi
vizate „Bun pentru execuţie”. Ele vor fi duse până la cota stabilită de inginer în timpul
execuţiei lucrărilor.
Săpăturile pentru şanţuri şi rigole, vor fi executate cu respectarea strictă a cotei, pantei
şi a profilului din planşele cu detalii de execuţie (lăţimea fundului, înălţimea şi înclinarea
taluzelor), precum şi a amplasamentului acestora faţă de axul drumului sau de muchia
taluzelor în cazul şanţurilor de gardă.
Săpăturile pentru drenuri şi canalizări, vor fi executate cu respectarea strictă a lăţimii
tranşeei, a înclinării taluzelor, a cotei şi pantei precizate în planşele de execuţie.
Săpăturile vor fi executate pe cât posibil pe uscat. Dacă este cazul de epuismente,
acestea cad în sarcina antreprenorului în limitele stabilite prin caietul de sarcini speciale.
Pământul rezultat din săpătură va fi evacuat şi pus în depozitul stabilit de beneficiar,
la o distanţa care nu va putea depăşi 1,0 km decât în cazul unor prevederi în acest sens în
caietul de prescripţii speciale.
În cazul canalizărilor, dacă este nevoie de sprijiniri, antreprenorul le va executa pentru
a evita ebulmentele şi a asigura securitatea personalului, realizând susţineri joantive sau cu
interspaţii, în funcţie de natura terenului, care să nu pot depăşi dublul lăţimii medii a
elementelor de susţinere.
Pământul pentru umplerea tranşeelor, va fi curăţat de pietre a căror dimensiune
depăşeşte 15 cm. Aceste umpluturi vor fi metodic compactate, grosimea maximă a fiecărui
strat elementar nu va depăşi după tasare 20 cm. Densitatea uscată a rambleului va trebui să
atingă 95 % din densitatea optimă uscată, Proctor Normal.

Capitol IX- Compoziţia şi utilizarea mortarelor şi a betoanelor

Art.19. Compoziţia şi utilizarea mortarelor


Mortarele vor avea următoarea compoziţie şi întrebuinţare:
o mortar M50 – destinat zidăriilor şi pereurilor din piatră brută sau bolovani,
având un dozaj de 30 kg ciment la mc de nisip
o mortar M100 – destinat tencuielilor de ciment sclivisit, rosturilor de zidării de
piatră sau prefabricate, umplerii rosturilor tuburilor de canalizare, având un
dozaj de 400 kg ciment M30 sau Pa 35 la mc de nisip

Art.20. Prepararea mortarelor de ciment


Pentru dozarea compoziţiei mortarului, nisipul este măsurat în lădiţe sau în roabe, a
căror capacitate prezintă un raport simplu cu numărul de saci de liant de folosit.
Mortarul este preparat manual, amestecul de nisip şi ciment se face la uscat, pe o
suprafaţă plană şi orizontală din scânduri sau panouri metalice până la omogenizare perfectă.
Se adaugă atunci, în mod progresiv, cu o stropitoare, mestecând cu lopata, cantitatea de apă
strict necesară. Amestecarea continuă, până când mortarul devine perfect omogen. În toate
cazurile mortarul trebuie să fie foarte bine amestecat pentru ca, frământat cu mâna, să
formeze un bulgăre uşor umezit, ce nu curge între degete. Pentru anumite folosinţe, ca
mortare pentru protecţii, pentru matări, ş.a. delegatul clientului poate să accepte şi alte
consistenţe.
Mortarul trebuie să fie folosi imediat după prepararea lui. Orice mortar, care se va
usca sau va începe să facă proză, trebuie să fie aruncat şi nu va trebui niciodată amestecat cu
mortarul proaspăt.
Art.21. Clasificarea şi utilizarea betoanelor
Clasificarea după rezistenţă a betoanelor este indicată în tabelul 24 în care sunt
indicate rezistenţele pe care trebuie să le ateste aceste betoane, precum şi consumurile
minime de ciment.
Tabel 24
Rezistenţa Cantitatea minimă de
Clasa
Destinaţia betonului caracteristică ciment
betonului
RbK N/mmc mc
C 2,8/3,5 Beton de umplutură 3,5 115
C 4/5 Beton în fundaţii masive 5,0 150
C 6/7,5 Beton în fundaţii sau elevaţii 7,5 180
C 8/10 Beton simplu în elevaţii şi beton slab armat 10,0 240
C 12/15 Beton armat 15,0 300
C 16/20 Beton armat prefabricat 50,0 350
Art.22. Compoziţia betoanelor
Compoziţia betoanelor este definită de proporţia în volume a diverselor categorii de
agresare uscate, greutatea liantului pentru 1,00 mc de beton data executat şi volumul apei.
Dacă caietu7l de sarcini speciale prevede, proporţiile agregatelor trebuie să fie determinate de
greutate.
Cantităţile necesare pe fiecare component al betonului, vor fi determinate înainte de a
începe prepararea acestuia de către antreprenor:
o fie printr-un studiu de laborator pentru betoane de clasa Bc 7,5
o fie prin comparaţii cu compoziţii deja folosite, cu materiale identice, dacă
inginerul acceptă
În aceste două cazuri, antreprenorul trebuie să prezinte inginerului pentru acceptare,
într-un termen de minim 15 zile înainte de data prevăzută pentru începerea lucrărilor de
betonare, studiul compoziţiei şi justificările necesare.La stabilirea compoziţiei betonului, se
va ţine seama de prevederile Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton
armat şi beton precomprimat NR 012, luând în considerare:
o dozajul minim de ciment, conform tabelului 24
o lucrabilitatea betonului, care trebuie asigurat conform tabelului 26
o rezistenţele minime ale betonului ce trebuie asigurate conform tabelului 28
Tabel 25
Tipul de elemente de beton Mijloace de Lucrabilitate
transport Notări Tasare
– cm –
Fundaţii din beton simplu sau slab armat, elemente masive basculante L2 3 +/-1
Idem sau fundaţii de beton armat, tălpi, grinzi, pereţi L3 8 +/-2
Elemente sau monolitizări cu aglomerări de armături sau autoagitator
L4 12 +/-2
dificultăţi de compactare cu secţiuni reduse

Tabel 26
Apa, 1/mc pentru
Clasa betonului lucrabilitate
L2 L3 L4
C 2,8/3,5...C 6/7,5 160 170 -
C 8/10...C 20/25 170 185 200

Limitele domeniului de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt arătate în tabelul
27
Tabel 27
Agregate Limite % Treceri în masă prin site sau ciurul de:
02 1 3 7 16 26 31 40 71
A. Pentru betoane de clasa < C 6/7,5
0-31 max 10 25 42 60 80 - 100 - -
min 2 18 32 50 70 - 95 - -
0-40 max 10 28 38 52 74 - 90 100 -
min 2 16 28 42 64 - 82 95 -
0-70 max 8 18 32 45 16 70 77 84 100
min 1 6 13 22 38 50 57 68 95
B. Pentru betoane de clasa < C 12/15
0-31 max 8 22 37 55 76 - 100 - -
min 1 14 27 45 66 - 95 - -
0-40 max 8 20 33 47 69 - 88 100 -
min 1 12 23 37 59 - 80 95 -
0-70 max 8 18 32 45 61 70 77 84 100
min 1 6 13 22 38 50 57 68 95
C. Pentru betoane de clasa > C 16/20
0-31 max 7 18 32 50 72 - 100 - -
min 1 10 22 40 62 - 95 - -
0-40 max 6 16 28 42 64 - 86 100 -
min 1 8 18 32 54 - 78 95 -
Toleranţele admisibile asupra compoziţiei betonului sunt după cum urmează:
o pentru fiecare sort de agregate +/-3%
o pentru ansamblul de agregate +/-2%
o pentru ciment +/-2%
o pentru apă totală +/-5%
Prelevarea de agregate şi controlul dozajelor de ciment şi apă sun efectuate de inginer
în momentul betonării.Rezistenţele minime la încercările preliminare trebuie să fie conform
prevederilor din tabelul 28.
Tabel 28
Vârsta Rezistenţa la compresiune – N/mmp
C 8/10 C 12/15 C 16/20 C 18/22,5
7 zile 11,7 15,3 18,8 20,8
28 zile 18,0 23,5 29,6 32,0

Capitol X-Cofraje

Art.23. Cofraje
Stabilirea soluţiei de cofrare şi întocmirea detaliilor de execuţie este sarcina
antreprenorului.Cofrajele proiectate trebuie să fie capabile să suporte sarcinile şi
suprasarcinile fără să se deformeze.Toate cofrajele trebuie să fie nivelate în toate punctele cu
o toleranţă de +/-1 cm. Lăţimile sau grosimile între cofraje ale diferitelor părţi ale lucrării nu
trebuie să prezinte reduceri mai mari de 5 mm.Scândurile sau panourile cu care se realizează
cofrajele trebuie să fie îmbinate la nivel şi alăturate în mod convenabil, ecartul maxim tolerat
la rosturi fiind de 2 mm, iar denivelarea maxim admisă în planul unui parament între două
scânduri alăturate de 3 mm.

Capitol XI-Oţel de armătură


Art.24. Fasonarea şi montarea armăturii

Armăturile sunt fasonate conform prevederilor desenelor de execuţie şi apoi montate


în cofraj.Fasonarea în cofraje nu este admisă decât cu autorizaţie inginerului şi aceasta pentru
închiderea cadrelor cu etrieri cu diametrul de cel mult 12 mm.
Barele lăsate în aşteptare între două faze de betonare vor fi protejate împotriva
oricărei deformaţii accidentale. Îndoirea şi îndreptarea barelor lăsate în aşteptare este
interzisă.Verificarea montării corecte a armăturii trebuie să fie făcută de inginer sau de
delegatul acestuia înainte de betonare. Inginerul poate ordona – ţinând seama de importanţa
lucrării – ca betonarea să nu aibă loc decât după această verificare.

Capitol XII-Beton

Art.25. Prepararea betonului


Betonul va fi fabricat mecanic prin amestecul simultan al tuturor constituenţilor în
malaxorul betonierei. Agregatele vor fi introduse în betonieră în ordinea următoare:
o agregatele cu cele mai mari dimensiuni
o cimentul
o nisipul
o agregatele cu cele mai mici dimensiuni
o apa
Duratele minimale ale malaxării corespund următoarelor numere de tururi:
o malaxor cu axa verticală 10 tururi
o malaxor cu axa orizontală 20 tururi
o betonieră cu axa orizontală 20 tururi
o betonieră cu axa înclinată 30 tururi
Duratele maxime nu trebuie să depăşească de 3 ori duratele minime.
La betoanele de clasa C 8/10, cantitatea de apă introdusă în betonieră, va fi
determinată ţinând cont de umiditatea nisipurilor şi agregatelor, care va trebui să fie măsurate
cel puţin o dată pe zi.Utilajele de fabricaţie trebuie să permită măsurarea agregatelor, liantului
şi apei în limitele toleranţelor stabilite la art.22.Modul de transport al betonului pe şantier va
trebui supus aprobării inginerului înainte de execuţie.

Art.26. Punerea în operă a betonului


Betoanele curente sunt puse în operă prin batere sau vibrare, conform prescripţiilor
caietului de sarcini speciale.
Betonul trebuie pus în operă înainte de a începe priza. Inginerul va fixa un interval
maxim de timp pentru punerea în operă a betonului după fabricarea acestuia. Betonul care nu
va fi pus în operă în intervalul stabilit sau la care se va dovedi că a început priza, va fi
îndepărtat din şantier.
Betonul trebuie să fie ferit de segregaţii în momentul punerii în operă. Dacă în timpul
transportului nu a fost amestecat, el poate să fie amestecat manual la locul de folosire înainte
de turnare.Dacă este cazul, caietul de sarcini speciale va indica betoanele care trebuie să fie
puse în operă prin vibrare şi modul cum trebuie să fie făcută această operaţiune.
La reluarea betonării, suprafaţa betonului întărit este ciupită dacă este cazul şi bine
curăţată. Suprafaţa este abundent udată astfel ca vechiul beton să fie saturat înainte de a fi pus
în contact cu betonul proaspăt.Paramentele necofrate trebuie să prezinte formele şi poziţiile
prevăzute în desenele de execuţie. Ele vor fi reglate şi finisate în timpul turnării fără aport de
beton după începerea prizei şi fără aport de mortar. Orice aport de beton efectuat pentru a
obţine corecţia geometrică a suprafeţei va fi vibrat cu aceleaşi mijloace cu care a fost vibrat
betonul de dedesubt, dacă acesta din urmă a fost pus în operă prin vibrare.
Prin caietul de sarcini speciale sau în lipsa acestuia, inginerul, se va stabili ţinând
seama de situaţia lucrărilor, de grosimea lor şi natura cimentului folosit, temperaturile sub
care turnarea betonului este interzisă sau nu este autorizată decât sub rezerva folosirii
mijloacelor şi procedeelor care previn degradările de îngheţ. Aceste mijloace, fie că sunt
stabilite prin caietul de sarcini speciale, fie că sunt convenite pe şantier cu acordul
inginerului, trebuie să menţină în toate punctele betonului o temperatură de cel puţin 10 0C
timp de 72 de ore. Când este posibil să se reia turnarea betonului întreruptă datorită frigului
va trebui – în prealabil – să se demoleze betonul deteriorat şi apoi să se aplice măsurile
arătate în art.20.Antreprenorul va trebui să ia măsurile necesare pentru ca temperatura
betonului în cursul primelor ore să nu depăşească 35 0C. Un număr oarecare de precauţiuni
elementare vor fi luate în acest scop, ca:
o temperatura cimentului nu trebuie să depăşească 40 0C
o utilizarea apei reci
o evitarea încălzirii agregatelor la soare prin acoperire
o protecţia betonului proaspăt turnat împotriva insolaţiei
Dacă aceste precauţiuni nu permit să se menţină temperatura betonului sub 35 0C,
beneficiarul va întrerupe betonarea.După terminarea prizei, suprafeţele de beton se tratează
prin stropire cu apă. Beneficiarul va stabili durata tratării pentru fiecare parte a lucrării în
funcţie de calitatea betonului şi condiţiile climatice.

Art.27. Încercarea şi controlul betoanelor


În scopul de a verifica corectitudinea fabricării betonului, inginerul poate, în orice
moment, să ordone încercări de control.Pentru controlul rezistenţelor la lucrările cu cantităţi
importante de betoane, va fi prelevat, pentru fiecare parte din lucrarea în execuţie, la ieşirea
din betonieră sau din malaxor şi de fiecare dată când inginerul o va considera necesar, un
minim de 12 probe în vederea următoarelor încercări:
la 7 zile: la 28 zile
o compresiune 3 3
o întindere 3 3
Dacă încercările la 7 de zile conduc la rezistenţe inferioare rezistenţelor
corespunzătoare acestei vârste, inginerul va trebui să oprească lucrările de betonare,
convenindu-se pentru ameliorarea calităţilor materialului sau a condiţiilor de fabricaţie (sau
unele şi altele) şi de a proceda la o nouă încercare de a relua lucrările de betonare. Rămâne la
latitudinea inginerului de a decide dacă, ţinând seama de rezultatele obţinute, de destinaţia
lucrării şi de condiţiile sale ca şi de toate elementele de apreciere de care dispune, lucrarea
astfel executată poate să fie acceptată, trebuie să fie modificată sau consolidată. El poate
subordona acceptării sale, lucrarea sau părţi din lucrarea în cauză, cu o refacere la un cost
total care să atingă 20 %.
Dacă rezistenţele obţinute la 28 de zile sunt considerate neacceptabile, inginerul va
putea să ordone demolarea lucrării sau o parte din lucrarea în cauză pe cheltuiala
antreprenorului.
Consistenţa betoanelor va fi măsurată cu conul lui Abrams. Ea va trebui să se situeze
între 0,8 – 1,0 din tasarea obţinută cu betonul de probă corespunzător. În caz contrar
cantitatea de apă va fi modificată pentru a reveni la tasarea de referinţă. Încercarea va putea fi
repetată ori de câte ori inginerul o va considera necesar.

Art.28. Toleranţe la lucrările executate din beton


Toleranţa asupra oricărei dimensiuni măsurată între paramentele opuse sau între muchii sau
între intersecţiile muchiilor este dată în funcţie de această dimensiune în tabelul 29.
Tabel 29
Dimensiuni în m Toleranţe în cm
0,10 0,5
0,20 0,7
0,5 1
1,00 2
2,00 2
5,00 3
Deviere maxim admisă a unui element cu direcţie apropiată de verticală este dată în
funcţie de înălţimea şi natura acestui element de tabelul 30.
Tabel 30
Înălţimea în m Toleranţe în cm
a b c
1 1,5 1,8 2,3
2 2,0 2,3 2,9
3 2,2 2,7 3,3
5 2,6 3,2 4,0
10 3,3 4,0 5,0
NOTA: toleranţe „a” pentru elemente portante verticale
toleranţe „b” pentru elemente portante cu fruct
toleranţe „c” pentru elemente neportante
Toleranţa de liniaritate asupra unei muchii rectilinii a unei suprafeţe plane sau riglete
fiind sau nu cofrată, este caracterizată de săgeata maxim admisibilă pe întregul segment de
lungime „l” a acestei muchii sau a acestei generatoare. Această săgeată este egală cu cea mai
mare dintre valorile:
o 1/300
o un centimetru
Capitol XIII- Zidării din piatră brută sau bolovani
Art.29. Zidării din piatră brută sau bolovani
În momentul folosirii, piatra brută trebuie să fie uşor umezită, fapt pentru care
grămezile de piatră brută sunt în prealabil stropite cu apă din abundenţă.
Înainte de folosire mortarul trebuie să fie întotdeauna depozitat în jgheaburi sau pe
platformă de lemn, metalice sau din materiale plastice, adăpostite de ploaie sau de căldură;
este interzis să fie înmuiat prin adăugiri de apă.
Pietrele sau bolovanii sunt aşezaţi cu mâna pe un strat abundent de mortar şi potrivite
prin alunecare în aşa fel ca să se obţină o tasare a rosturilor şi o refulare a mortarului la
suprafaţă prin toate rosturile. Rosturile şi spaţiile, bine garnisite cu mortar sunt umplute cu
aşchii de piatră înfipte şi strânse astfel ca fiecare piatră brută sau bolovan, precum şi aşchiile
înfipte, să fie acoperite în întregime cu mortar. Rosturile de pe faţa văzută a zidăriei de piatră
brută sau de bolovani nu vor fi garnisite cu aşchii de piatră şi se va căuta ca aceste rosturi să
aibă o grosime redusă care nu trebuie să depăşească 3 cm în cazul pietrei brute.
Faţa văzută a zidăriei va fi realizată din pietre brute sau bolovani bine aleşi şi bine
aşezaţi.La executarea zidurilor, cu o grosime mai mică de 40 cm, se va căuta să se folosească
pietre care să cuprindă întreaga grosime a zidului, în număr de cel puţin două bucăţi pe metru
pătrat.Paramentul văzut al zidăriei, dacă caietul de sarcini speciale prevede, va trebui să fie
rostuit. Când paramentul nu trebuie rostuit, mortarul refulat prin rosturi va fi îndepărtat cu
grijă fără bavuri şi bine netezit cu mistria.
Când paramentul unei zidării noi trebuie să fie rostuit, se curăţă rosturile, înainte de a
face priză mortarul, pe 3 cm adâncime. Înainte de a proceda la rostuire, se va uda suprafaţa cu
o perie. Suprafeţele rostuite sunt adâncite faţă de planul zidăriei cu circa 1 cm. Când rostuirea
este făcută pentru consolidarea unei zidării vechi, curăţirea rosturilor se face pe o adâncime
până la 5 cm şi curăţate cu apă multă. Mortarul este pus în loc cu mistria şi netezit sau prin
procedee mecanice.
Pe timp uscat, zidăriile sunt umezite uşor, dar frecvent pentru a preveni o uscare
rapidă. Zidăriile trebuie apărate prin toate mijloacele împotriva uscăciunii, ploii şi îngheţului.
Dacă zidăriile de construcţii trebuie să fie întrerupte ca urmare a intemperiilor,
antreprenorul va lua măsuri de acoperire la partea superioară cu rogojini, pământ sau nisip de
10 cm grosime cel puţin. La reluarea lucrărilor orice zidărie avariată este demolată şi
recostruită.Când se aplică o zidărie nouă pe o zidărie veche, suprafeţele de contact a acestora
vor fi curăţate, udate şi la nevoie desfăcute şi refăcute.

Capitol XIV-Amenajarea şanţurilor, rigolelor şi casiurilor

Art.30. Prescripţii generale de amenajare


Dimensiunile şi forma şanţurilor şi rigolelor (triunghiulare, trapezoidale) sunt cele
indicate în proiectul de execuţie, stabilitate de la caz la caz în funcţie de relief, debit şi viteza
apei, natura terenului, mijloacele de execuţie, condiţii de circulaţie, pentru evitarea
accidentelor şi ele trebuie respectate întocmai de către antreprenor.
Extrem de important este să se respecte cotele şi pantele proiectate.
Panta longitudinală minimă va fi:
o 0,25 % în terenul natural
o 0,10 % în cazul şanţurilor şi rigolelor pereate
Proiectarea şanţurilor şi rigolelor este obligatorie în condiţiile în care panta lor
depăşeşte panta maxim admisă pentru evitarea eroziunii pământului. Pantele maxim admise
pentru şanţuri şi rigole neprotejate sunt date în tabelul 31.
Tabel 31
Denumirea principalelor tipuri de pământuri Panta maxim admisă %
Pământuri coezive cu compresibilitate mare 0,5
Pământuri coezive cu compresibilitate redusă:
- nisipuri prăfoase şi argiloase 1
- nisipuri argiloase nisipoase 2
- argile prăfoase şi nisipoase 3
Pământuri necoezive grosiere:
- pietriş (2 – 20 mm) 3
- bolovăniş (20 – 200 mm) 4
- blocuri (peste 200 mm) 5
Pământuri necoezive de granulaţie mijlocie şi fină:
- nisip făinos şi fin (0,05...0,25 mm) 0,5
- nisip mijlociu mare (0,25...2,00 mm) 1
- nisip cu pietriş 2
Pantele maxim admise pentru şanţuri şi rigole protejate sunt date în tabelul 32.
Tabel 32
Tipul protejării şanţului rigolei sau casiului Panta maxim admisă %
Pereu uscat din piatră brută negelivă rostuit 5
Pereu din dale de beton simplu pe pat de nisip maxim
5 cm grosime, betonul fiind :
- clasa BC 7,5 10
- clasa BC 10 12
Pereu zidit din piatră brută negelivă cu mortar de ciment sau pereu
15
din dale de beton simplu clasa BC 10 pe pat de beton
Casiuri pe taluze înalte din pereu zidit din piatră brută cu mortar de
ciment sau din elemente prefabricate cu amenajare corespunzătoare 67
la piciorul taluzului
Pe porţiunile în care şanţurile sau rigolele au pante mai mari decât cele indicate în
tabelul 32, se vor amenaja trepte pentru reducerea pantei sub valorile indicate în tabel.
Rigolele de acostament sun obligatorii în următoarele situaţii:
o la ramblee cu înălţimea 3,00...5,00 m în cazul curbelor convertite şi
supraînălţate
o la ramblee peste 5,00 m
Descărcarea apelor din rigole de acostament, se face prin casiuri amenajate pe taluze.
Şanţurile de gardă se recomandă să fie pereate, indiferent de pantă. Amplasarea
şanţurilor de gardă se va face la distanţa minimă de 5,00 m de muchia taluzului debleului, iar
când este la piciorul rambleului la distanţa minimă de 1,50 – 2,00 m, banda de teren dintre
piciorul rambleului şi şanţul de garda va avea pante de 2% spre şanţ.
Antreprenorul va executa lucrarea în soluţia în care este prevăzută în proiectul de
execuţie. Acolo însă unde se constată pe par cursul execuţiei lucrărilor o neconcordanţă între
prevederile proiectului şi realitatea după teren, privind natura pământului şi panta de
scurgere, situaţia va fi semnalată inginerului lucrării, care va decide o eventuală modificare a
soluţiei de protejare a şanţurilor şi rigolelor de scurgere prin dispoziţii de şantier.

Art.31. Execuţia pereurilor uscate


Peste terenul bine nivelat, se aşterne un strat de nisip grăunţos în grosime de 5 cm
după pilonare. Peste stratul de nisip pilonat, se aşterne stratul de nisip afânat, de aceeaşi
calitate, în care se aşează pietrele sau bolovanii. Grosimea iniţială a acestui strat este de 8 cm.
Pietrele se implintă vertical în stratul de nisip afânat, unele lângă altele, bătându-se şi
lateral cu ciocanul, astfel ca fiecare piatră să fie strânsă de pietrele vecine. Pietrele se aşează
cu rosturile ţesute. Pentru a se asigura stabilitatea pereului, se procedează la o primă batere cu
maiul pe uscat pentru aşezarea pietrelor. Se aşterne apoi un strat de nisip de 1,0 – 1,5 cm
grosime pentru împănare, care se udă şi se împinge cu periile în golurile dintre pietre până le
umplu, după care se bate din nou cu maiul până la refuz.Suprafaţa pereului trebuie să fie
regulată, neadmiţându-se abateri peste 2 cm faţă de suprafaţa teoretică a taluzului, refacere
făcându-se prin scoaterea pietrei şi reglarea stratului de nisip de sub aceasta.

Art.32. Execuţia pereurilor rostuite cu mortar de ciment


Execuţia acestui tip de pereu este aceeaşi ca la art.31, cu excepţia că după pilonare
umplerea rosturilor nu se face cu nisip ci cu mortar de ciment M100, după care se pilonează
la refuz înainte de a începe priza mortarului. Suprafaţa pereului trebuie protejată contra
uscării prin udare timp de 3 zile.

Art.33. Execuţia pereului în mortar de ciment


Peste terenul bine nivelat, se aşterne un strat de nisip grăunţos în grosime de 5 cm
după pilonare. Peste stratul de nisip pilonat, se aşterne un strat abundent de mortar de ciment
M100, în care se implintă pietrele sau bolovanii şi se potrivesc prin alunecare în aşa fel ca să
se obţină o tasare a rosturilor şi o refulare a mortarului la suprafaţă prin toate rosturile.
Se continuă apoi cu umplerea cu mortar a rosturilor rămase între pietre şi nivelarea
suprafeţei prin pilonare după care mortarul este netezit cu mistria.
Suprafaţa pereului trebuie protejată contra uscării prin udare timp de 3 zile şi prin
acoperire cu rogojini sau saci timp de 7 zile.
Condiţiile pentru suprafaţare sunt cele de la art.31.

Art.34. Pereu de piatră brută sau bolovani pe fundaţie de beton


Peste terenul bine nivelat, se toarnă stratul de fundaţie în grosimea prevăzută în
proiectul de execuţie din beton de ciment C 6/7,5 şi până să înceapă priza betonului se trece
la execuţia pereului din piatră brută sau bolovani şi colmatarea rosturilor cu mortar de ciment
M100 în condiţiile arătate la art.33. Condiţiile de suprafaţare sunt cele de la art.31.

Art.35. Pereu din beton turnat pe loc


Peste terenul bine nivelat se toarnă direct pe pământ stratul de beton C 8/10 sau C
12/15, în grosimea prevăzută în proiect pe tronsoane de 1,50 m cu rosturi de 2 cm.
Betonul turnat trebuie protejat împotriva soarelui sau a ploii începând din momentul
când începe priza prin acoperire şi după ce priza este complet terminată prin stropire cu apă,
atât cât este nevoie, în funcţie de condiţiile atmosferice.

Art.36. Pereu din elemente prefabricate din beton


Elementele prefabricate din beton vor fi aşezate, fie pe un strat de nisip pilonat, fie pe
un strat de beton C 6/7,5 conform prevederilor din caietul de sarcini speciale sau a proiectului
de execuţie.Forma şi dimensiunile elementelor prefabricate, vor fi cele prevăzute în
documentaţia de execuţie sau elemente similare propuse de antreprenor şi acceptate de
inginerul lucrării.

Capitol XV-Drenuri şi dispozitive de colectarea şi evacuarea apelor din


corpul drumului

Art.37. Prescripţii generale


Evacuarea apei din substratul inferior al fundaţiei, se realizează în funcţie de
posibilităţile de scurgere, prin:
o drenuri transversale de acostament
o strat drenant continuu
o dren longitudinal sub acostament
Drenurile transversale de acostament au o lăţime de 25...30 cm şi adâncime de 30...50
cm, situate la o distanţă de 10...20 cm în funcţie de panta longitudinală a drumului. Panta
longitudinală a acestor drenuri este de 3...5% şi se execută normal pe axa drumului când
declivitatea în profil longitudinal al drumului este mai mică de 2% şi cu înclinarea de cca. 60
grade în direcţia pantei când declivitatea este mai mare de 2%.
Stratul drenant continuu are o grosime de 15 cm până la taluzurile drumului. El se
recomandă în special la drumurile cu mai mult de 2 benzi de circulaţie.
Evacuarea apei din drenurile transversale de acostament sau din stratul drenant
continuu prin taluzurile drumului, se face cu cel puţin 15 cm deasupra fundului şanţurilor sau
în cazul rambleelor deasupra terenului sau a nivelului maxim ala apelor stagnate în zonă. Nu
se prevăd măsuri de evacuare a apelor din corpul drumului în cazul rambleelor executate din
pământuri necoezive sau permeabile.Drenurile longitudinale sub acostament sau sub rigole,
se prevăd în zonele de debleu sau la nivelul terenului unde nu există posibilitatea evacuării
apelor prin şanţuri. În acest caz stratul inferior de fundaţie va fi prelungit până la dren, iar
panta longitudinală a drenului va fi de minim 0,3 %.

Art.38. Realizarea drenurilor de acostament


După executarea stratului de fundaţie şi completarea acostamentelor cu pământ la
nivelul acesteia, înainte de cilindrare, se vor realiza săpăturile în acostament la dimensiunile,
înclinarea faţă de axe, panta prescrisă şi distanţa între ele arătate in art.37. Pământul va fi
evacuat în afara amprizei şi în locul acestuia se va pune materialul drenant din balast 0-71
mm, realizându-se continuitatea materialului granular şi racordarea cu cota inferioară a
fundaţiei.Odată terminate aceste operaţii, se trece la cilindrarea fundaţiei cu acostamente şi
drenurile executate cărora trebuie să li se asigure evacuarea la o cotă superioară şanţului cu
cel puţin 15 cm.

Art.39. Realizarea stratului drenant continuu


Aceasta se realizează odată cu stratul inferior al fundaţiei, conform prevederilor
prezentului caiet de sarcini.

Art.40. Realizarea drenului longitudinal sub acostament sau rigolă


Săpătura pentru realizarea drenului, se poate realiza manual sau mecanizat.
Dacă se sapă manual, lăţimea acestuia va fi în funcţie de adâncime , şi anume:
o pentru H = 1,00 – 1,50 lăţimea = 0,60 m
o pentru H = 1,50 – 2,00 lăţimea = 0,80 m
o pentru H = 2,00 – 4,00 lăţimea = 1,20 m
În cazul drenului săpat mecanizat, lăţimea va fi în funcţie de lăţimea cupei, dar min.
25 m.
În cazul săpăturii manuale, drenurile se vor executa pe tronsoane de 4,00...6,00 m
lungime din aval către amonte, sprijinite corespunzător, cu asigurarea permanentă a scurgerii
apelor colectate. Tronsonul următor se atacă numai după ce tronsonul precedent a fost
umplut, cel puţin până la jumătatea adâncimii lui, cu corpul drenat. În cazul executării
drenului prin săpare mecanică este necesar să se coordoneze săparea şi executarea corpului
drenului astfel încât să nu se ţină săpătura deschisă.
Săpăturile se vor executa cu pereţi verticali, fără sprijiniri până la adâncimi de:
o 1,00 m în pământuri plastic vârtoase şi nisipuri în stare îndesată
o 1,50 m în pământuri tari
Când adâncimea săpăturilor depăşeşte aceste dimensiuni, se vor face sprijiniri sau se
va săpa cu taluze. Este interzis să se menţină săpăturile deschise. Corpul drenurilor se execută
imediat ce săpătura a ajuns la cota prevăzută.
Materialul rezultat din săpătură se va îndepărta de la locul săpăturii la o distanţă mai
mare de 0,50 m.
În funcţie de soluţia prevăzută în documentaţia de execuţie, se va realiza radierul rigid
din beton BC 7,5 la cota prevăzută în documentaţia de execuţie, care poate avea o pantă
longitudinală de 0,2 – 10 % sau radierul elastic prin compactarea terenului din talpă sau din
balast, care nu poate avea o pantă mai mare decât şanţurile şi rigolele neprotejate.
Pe radierul pregătit se pozează tubul de drenaj perforat, cu talpă PVC având diametrul
de 80 – 150 mm sau tubul de drenaj riflat din PVC cu diametrul de 65 – 150 mm, conform
prevederilor din proiectul de execuţie.
Umplerea drenului cu material drenant, balast, pietriş se face prin mijloace mecanice
sau direct prin aruncare. Corpul drenant se realizează prin compactare în straturi de 30...40
cm grosime şi pe măsură ce se execută acesta, se demontează sprijinirile dacă acestea există.
Se interzice întreruperea lucrărilor în stadii care pot periclita lucrările executate,
stabilitatea terenului sau a construcţiilor existente în vecinătatea lor.
În cazul săpăturilor mecanizate, lucrările de săpare şi umplere se succed astfel încât să
nu rămână săpături deschise la sfârşitul zilei de lucru.
Capacul de închidere, se va realiza dintr-un pereu zidit din piatră brută sau bolovani
cu mortar de ciment sau dintr-un pereu din dale prefabricate de beton simplu turnat pe loc sau
din dale prefabricate.

Capitol XVI-Canalizarea

Art.41. Deschiderea săpăturilor


Săpăturile se vor executa cu pereţi verticali, tranşeea având lăţimea egală cu diametrul
exterior al tubului, mărit cu o supralărgire de 0,25 m de o parte şi de alta. Fundul săpăturii
este adus cu grijă la cotele prevăzute în proiect şi este compactat – dacă este cazul – de aşa
manieră încât densitatea uscată a solului să atingă 95% din densitatea uscată optimă Proctor
normal. Când în tranşee se întâlnesc bancuri stâncoase, ele trebuie să fie derocate şi aduse la
o cotă cu cel puţin 10 cm sub fundul săpăturii şi înlocuite pe această grosime cu pământ fin,
nisip sau balast.

Art.42. Executarea canalelor, gurilor de scurgere şi căminelor de vizitare


Tuburile trebuie coborâte cu grijă în tranşee, unele în prelungirea celorlalte, facilitând
alinierea lor cu ajutorul dalelor provizorii constituite din bucăţi de lemn. Calarea provizorie
cu ajutorul pietrelor este interzisă. Tuburile sunt pozate începând din aval, bine aliniate şi cu
o pantă regulată, respectând prevederile proiectului de execuţie. Îmbucarea, când există este
întotdeauna dirijată spre amonte.
Tuburile vor fi puse pe un pat de nisip de 10 cm grosime minimă. Legătura între
tuburile circulare cu îmbucare pe jumătate de grosime este efectuată cu ajutorul unui inel de 5
cm grosime minimă, ranforsat cu o armătură şi turnat pe loc în interiorul unui tipar. El este
executat cu mortar în loc.
Umplerea tranşeelor nu se va face decât cu avizul inginerului lucrării. Această
umplere va fi executată până la 20 cm deasupra tubului cu pietriş ciuruit şi pilonat cu grijă pe
flancurile tuburilor. Deasupra, umplerea va fi executată cu materiale lipsite de elemente
superioare lui 60 mm, în straturi succesive de 0,20 m grosime, compactate cu grijă ca să
ajungă la o densitate uscată de 95% din Proctor normal.
La execuţia gurilor de scurgere şi a căminelor de vizitare, se va respecta poziţia
acestora indicată în proiect, cota radierului şi cota de racordare. La gura de scurgere betonul
plăcii superioare va avea clasa C 8/10 şi va fi slab armat. Gurile de scurgere vor fi aşezate pe
un strat de beton de egalizare de 10 cm din C 28/35, care va depăşi cu cel puţin 10 cm jur
împrejur baza gurilor de scurgere. Elementele gurii de scurgere cu un singur grătar, vor fi
asamblate cu mortar de ciment M50.La căminele de vizitare, îmbinarea tuburilor prefabricate
din beton, se face cu mortar de ciment M50.
Fundul căminului va fi tencuit şi sclivisit cu mortar de ciment în grosime de 3 cm cu
M50 şi va păstra exact forma şi panta canalului în continuare.
Găurile pentru treptele scărilor vor fi executate pe toată grosimea peretelui cu îngrijire
pentru a nu deteriora tubul. Fixarea treptelor se va face cu mortar de ciment M100 dine
îndesat.Pentru racordarea căminului la cota terenului, se va turna pe loc beton C 6/7,5. Pe
ultimii 20 cm se prevede o îngroşare pentru montarea capacului conform detaliilor de
execuţie. Turnarea se face cu ajutorul unui cofraj metalic de inventar, care se montează pe
tub.

Capitol XVII-Borduri şi rigole prefabricate

Art.43. Montarea bordurilor


Lăţimea săpăturii va fi egală cu lăţimea elementului majorată ci 0,20 m.
Fundul săpăturii este adus cu grijă la cotele prevăzute în proiect şi este compactat –
dacă este nevoie – ca să atingă 95% din densitatea optimă Proctor normal. În cazul unei
săpături mai adânci faţă de cota prescrisă, antreprenorul trebuie să compenseze diferenţa de
cotă prin creşterea grosimii fundaţiei bordurii şi rigolei. Când lucrările sunt montate pe pat de
nisip, nisipul suplimentar necesar este bine pilonat. Caietul de sarcini speciale sau inginerul
lucrării stabileşte condiţiile de depozitare provizorii de refolosire sau de evacuare a
pământului rezultat din săpături.
Bordurile şi rigolele prefabricate sunt montate pe o fundaţie de nisip sau beton de
minim 10 cm grosime. Caietul de sarcini speciale sau planurile de execuţie stabilesc natura şi
dimensiunile fundaţiei, precum şi un eventual element de sprijinire a bordurii şi a
dispozitivului destinat să asigure scurgerea apelor infiltrate în corpul drumului.
Rosturile nu vor trebui să aibă mai mult de 2 cm grosime şi vor fi rostuite cu mortar
M50.Bordurile şi rigolele prefabricate sunt puse urmărind cotele, aliniamentele şi declivităţile
stabilite prin detaliile de execuţie.
Toleranţele admise la montarea bordurilor şi rigolelor vor fi mai mici de 5 mm faţă de
cotele prevăzute în profilele transversale corespunzătoare şi în profilul lung.
Capitol XVIII-Încercări şi controale
Art.44. Controlul de calitate şi recepţia lucrărilor

Independent de încercările preliminare de informare şi încercărilor de reţetă privind


calitatea materialelor elementare care intervin în constituţia lucrărilor şi fac obiectul art.16 al
prezentului fascicul, se va proceda la:
A. Încercări preliminare de informare
Aceste încercări, care cuprind studii de compoziţie a betoanelor, precum şi încercări
de studii, sunt efectuate înaintea începerii fabricării betoanelor
B. Încercări de control de calitate
Încercările de control de calitate sunt efectuate în cursul lucrărilor în condiţiile de
frecvenţă, specificate în tabelul 33, completat cu dispoziţiile caietului de sarcini speciale.
C. Încercări de control de recepţie
Încercările de control de recepţie sunt efectuate fie la sfârşitul execuţiei uneia din
fazele lucrării, fie în momentul recepţiei provizorii a lucrării, în condiţiile precizate în tabelul
33, completat cu dispoziţiile caietului de sarcini speciale.
Tabel 33
Control
Denumirea lucrării Natura încercării Frecvenţa
A B C
Betoane > C 8/10 Studiul compoziţiei . . Pentru betoane de clase
Încercări la compresiune . . . > C8/10.
Încercări la întindere . . . Pe părţi de lucrare
Betoane < C 8/10 Încercare la compresiune . Pe părţi de lucrări la
Încercare la plasticitate . cererea dirigintelui
Cofraje Controlul dimensiunilor de amplasare şi soliditate . Înaintea betonării
Armătură Controlul poziţiei armăturilor . fiecărui element
Lucrări executate din beton Controlul dimensiunilor şi încadrării în toleranţe .
sau zidărie din piatră brută sau Controlul corectării finisării a feţei văzute .
bolovani
Lucrări de protejare a Amplasarea lucrărilor . .
şanţurilor rigolelor şi Dimensiunile şi calitatea lucrărilor . .
casiurilor Profilul longitudinal, secţiunea şi grosimea protejării . .
Drenuri transversale de Amplasamentul şi înclinarea .
acostament Dimensiunile .
Posibilitatea de scurgere în şanţ .
Drenuri longitudinale Amplasament . .
Cotele radierului .
Realizarea corectă a filtrului .
Amplasarea camerelor de vizitare . .
La fiecare lucrare
Controlul funcţionării . .
Canalizare Amplasament . .
Cotele radierului .
Pozarea corectă a tuburilor şi realizarea îmbinărilor .
între ele
Realizarea corectă a umpluturii .
Aşezarea şi execuţia corectă a gurilor de scurgere şi a . .
căminelor de vizitare
Racordarea între gurile de scurgere şi canalizare .
Controlul funcţionării . .
Borduri de trotuar Amplasament . . .
Realizarea corectă a fundaţiei .
Respectarea cotelor . .

Capitol XIX-Recepţia lucrărilor


Lucrările privind scurgerea şi evacuarea apelor de suprafaţă, vor fi supuse de regulă
unei recepţii preliminare şi unei recepţii finale, iar acolo unde sunt lucrări ascunse, care
necesită să fie controlate şi recepţionate, înainte de a se trece la faza următoare de lucru cum
sunt lucrările de drenaj, canalizare, ş.a. acestea vor fi supuse şi recepţiei pe fază de execuţie.

Art.45. Recepţia pe faze


În cadrul recepţiei pe fază (de lucrări ascunse), se va verifica dacă partea de lucrare ce
se recepţionează s-a executat conform proiectului şi atestă condiţiile impuse de documentaţia
de execuţie şi de prezentul caiet de sarcini. În urma verificărilor se încheie proces verbal de
recepţie pe faze în care se confirmă posibilitatea trecerii execuţiei la faza imediat următoare.
Recepţia pe fază se efectuează de către inginerul lucrării şi antreprenorul. Documentul
se încheie ca urmare a recepţiei şi poartă ambele semnături.
Recepţia pe faze, se va face în mod obligatoriu la următoarele momente ale lucrării:
a) Pentru drenuri
o trasarea şi amplasarea căminelor
o executarea săpăturii la cotă
o realizarea radierului şi pozarea tubului drenant
o la realizarea umpluturii drenante
b) Pentru canalizări
o trasarea canalului şi amplasarea gurilor de scurgere şi căminelor de vizitare
o executarea săpăturii, la cote la canal şi cămine
o pozarea tuburilor şi realizarea îmbinărilor dintre acestea
o realizarea radierului din gurile de scurgere şi căminele de vizitare
o realizarea umpluturii compactate pe fiecare metru înălţime şi la realizarea
umpluturii la cota finală
c) Pentru lucrări din beton şi zidării: şanţuri ranforsate, şanţuri zidite, camere de
cădere, ş.a.
o trasarea
o execuţia săpăturilor la cote
o executarea cofrajului
o montarea armăturii
d) Drenuri transversale de acostament
o la realizarea acestora
Registrul de procese verbale de lucrări ascunse, se va pune la dispoziţia organelor de
control, cât şi comisiei de recepţie preliminară sau finală.

Art.46. Recepţia preliminară


La terminarea lucrărilor sau a unor părţi din acestea, se va proceda la efectuarea
recepţiei preliminare a lucrărilor, verificându-se:
o concordanţa cu prevederile prezentului caiet de sarcini, caietul de sarcini
speciale şi a proiectului de execuţie
o dacă verificările prevăzute în prezentul caiet de sarcini au fost efectuate în
totalitate
o dacă au fost efectuate recepţiile pe faze şi rezultatul acestora
o condiţiile tehnice şi de calitate ale execuţiei, precum şi constatările
consemnate în cursul execuţiei de către organele de control (client, inginer,
etc.)
În urma acestei recepţii se încheie Procesul verbal de recepţie preliminară şi în care se
consemnează eventualele remedieri necesare, termenul de execuţie a acestora şi recomandări
cu privire la modul de ţinere sub observaţie unde s-au constatat unele abateri faţă de
prevederile prezentului caiet de sarcini.

Art.46. Recepţia finală


La recepţia finală a lucrărilor, se va consemna modul în care s-au comportat lucrările,
dacă au funcţionat bine şi dacă au fost bine întreţinute.
Anexă – Documente de referinţă
pentru Caiet de sarcini generale la Dispozitive de scurgere şi evacuarea apelor de suprafaţă

IV. ACTE NORMATIVE


Ordinul comun MT/MI Norme metodologice privind condiţiile de închidere a circulaţiei şi de
nr. 411/1112/2000, instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea executării de lucrări în zona
publicat în M.O. nr. 397 din drumului public şi/sau pentru protejarea drumului
24.08.2000
NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii
NSPM nr.79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea podurilor
Ordinul M.I. nr. 775/1998 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi dotarea cu mijloace tehnice
de stingere
Ordinul AND nr. 116/1999 Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de întreţinere,
reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor
V. REGLEMENTĂRI TEHNICE
NE 012 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat
VI. STANDARDE
SR 183/1 Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi de beton de ciment, executate în cofraje
fixe. Condiţii tehnice de calitate
SR 183/2 Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi de beton de ciment, executate în cofraje
glisante. Condiţii tehnice de calitate
SR EN 196/1 Metode de încercări ale cimenturilor.
Partea 1 – determinarea rezistenţelor mecanice
SR EN 196/2 Metode de încercări ale cimenturilor.
Partea 2 – analiza chimică a cimenturilor
SR EN 196/3 + Metode de încercări ale cimenturilor.
SR EN 196/3-AC Partea 3 – determinarea timpului de priză şi a stabilităţii
SR EN 196/6 Metode de încercări ale cimenturilor. Determinarea fineţii
SR EN 196/7 Metode de încercări ale cimenturilor. Metode de prelevare şi pregătire a
probelor de ciment
SR 227/2 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea fineţii de măcinare prin cernere pe
proba de 100 g
SR 388 Ciment Portland
STAS 438/1 Produse de oţel pentru armarea betonului. Oţel beton laminat la cald. Mărci
şi condiţii tehnice de calitate
SR EN 459/2 Var pentru construcţii. Partea 2 – metode de încercare
STAS 539 Filer de calcar, filer de cretă şi filer de var stins în pulbere
SR 648 Zgură granulată de furnal pentru industria cimentului
SR 667 Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Condiţii
tehnice de calitate
STAS 790 Apă pentru betoane şi mortare
SR EN 933/2 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor
Partea 2 – Analiza granulometrică. Site de control, dimensiuni nominale ale
ochiurilor
SR EN 1097/1 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale
agregatelor
Partea 1 – Determinarea rezistenţei de uzură (micro-Deval)
STAS 1275 Încercări pe betoane. Încercări pe betonul întărit. Determinarea rezistenţelor
mecanice
STAS 6400 Lucrări de drumuri. Straturi de bază şi de fundaţie. Condiţii tehnice generale
de calitate
STAS 10796/1 Construcţii anexe pentru colectarea şi evacuarea apelor. Prescripţii generale
de proiectare
STAS 10796/2 Construcţii anexe pentru colectarea şi evacuarea apelor. Rigole, şanţuri şi
casiuri. Prescripţii de proiectare şi execuţie
STAS 10796/3 Construcţii pentru colectarea apelor. Prescripţii de proiectare şi amplasare

2.LUCRARI DE ARTA
Caietul 1

PODURI si PASAJE
SPECIFICATII TEHNICE GENERALE

1.1. PREVEDERI GENERALE DE PROIECTARE


Podurile si pasajele sunt structuri de rezistenta, "lucrari de arta".
In conceptia oricarei structuri, de rezistenta deci si a lucrarilor de arta trebuie sa se
respecte o serie de principii generale rezultate din experienta si anume:
- functionalitatea;
- capacitatea de rezistenta;
- eficienta economica;
- estetica.
Din perspectiva acestor principii, podul va trebui sa corespunda scopului caruia ii este
destinat si anume de a asigura circulatia nestingherita a vehiculelor la traversarea
obstacolului.
Aceasta impune asigurarea spatiilor de libera trecere pe pod si sub pod, asigurarea
unei rigiditati a structurii in limitele deformatiilor admisibile, asigurarea unor conditii optime
de exploatare si intretinere. Dar pentru a-si indeplini functionalitatea, structura trebuie sa aiba
asigurata capacitatea de rezistenta prin dimensionarea rationala a elementelor componente la
incarcarile la care sunt supuse.
Pe principiul eficientei economice orice lucrare de arta (pod, pasaj sau viaduct)
trebuie sa prezinte costuri minime.
In functie de conditiile de amplasare (lungimea si inaltimea obstacolului, conditiile
geotehnice de fundare, etc), eficienta economica a lucrarii se realizeaza prin stabilirea unei
lungimi corespunzatoare a lucrarii si adoptarea unor deschideri economice ale podului.
De aici, dupa precizarea deschiderilor urmeaza si stabilirea solutiilor constructive si
respectiv a materialelor din care se executa.
Dar un pod, pasaj sau viaduct este mai intai o lucrare de arta si in consecinta trebuie sa
prezinte un aspect cat mai frumos, cu o incadrare in peisaj cat mai armonioasa.
Aspectul unei lucrari de arta, exprima aspiratiile societatii si perioadei in care se
realizeaza, trebuie sa incante privirea.
La proiectarea podurilor se vor respecta, pe cat posibil, simultan toate principiile
mentionate mai sus, iar adoptarea unei anumite solutii de pod (pasaj sau viaduct) trebuie sa
rezulte numai dupa elaborarea unei documentatii tehnico-economice in care sa se analizeze
comparativ mai multe variante.
La proiectarea podurilor si pasajelor se vor avea in vedere prevederile de mai jos:
1.1.1 Asigurarea spatiilor libere pe pod, sub pod
a) Spatii libere la poduri
Lungimea podului si nivelul inferior al suprastructurii se va stabili printr-un calcul de
debuseu, conform, PD 95 - 2002 "Normativ privind proiectarea hidraulica a podurilor si
podetelor”.
La rauri si fluvii navigabile se va tine seama si de dimensiunile gabaritului de
navigatie in special la precizarea deschiderii maxime centrale.
b) Spatii libere la pasaje superioare
La stabilirea liniei rosii si a marimii deschiderilor se va tine seama de gabaritele
minime pe orizontala si verticala necesare la traversarea cailor ferate (STAS 4392 - 84) sau
soselei (STAS 2924 - 91).
c) Gabarite pe poduri si pasaje
Inaltimea libera, latimea partii carosabile, a benzilor pentru ciclisti, a spatiilor de
siguranta si a trotuarelor se vor adopta, in functie de clasa tehnica drumului in conformitate
cu prevederile STAS 2924 - 91.

1.2. PREVEDERI GENERALE PENTRU EXECUTIE


Executia unei lucrari de arta nu poate incepe decat dupa ce antreprenorul si-a
adjudecat executia proiectului, urmare unei licitatii si in urma incheierii contractului cu o
firma de Consultanta.
Piesele principale pe baza carora constructorul va realiza lucrarea sunt urmatoarele:
- planurile generale de situatie, de amplasament si dispozitiile generale;
- studiul geotehnic cu precizarea conditiilor din amplasament si a solutiilor adecvate
pentru fundatii;
- detaliile tehnice de executie, planuri de cofraj si armare, etc. pentru toate elementele
componente ale lucrarii de arta;
- caiete de sarcini cu prescriptii tehnice speciale pentru lucrarea respectiva;
- graficul de esalonare a executiei lucrarii;
Avand in vedere varietatea problemelor ce le ridica realizarea unei lucrari de arta,
antreprenorul va trebui sa dovedeasca ca are experienta si dotarea corespunzatoare pentru
executia proiectului.
La executie antreprenorul va respecta prevederile din contract, din proiect si caietul de
sarcini.
De asemenea va lua masuri pentru protejarea mediului in timpul executiei.
Se precizeaza ca nici o adaptare sau modificare, la executie fata de documentatie, nu
se poate face decat cu aprobarea Consultantului sau/si a proiectantului elaborator al
documentatiei.
De asemenea, la executie se va tine seama de standardele si normativele si
prescriptiile in vigoare (o lista minima este precizata in anexa).

1.3. PREVEDERI GENERALE PRIVIND RECEPTIA LUCRARILOR


Pentru a asigura o executie de calitate a lucrarilor de arta, se va face receptia lucrarilor
pe faze de executie si receptia finala in conformitate cu prevederile caietului de sarcini
elaborat pentru lucrarea respectiva.
Inginerul va organiza receptia finala in conformitate cu legislatia in vigoare.

1.4. PREVEDERILE GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA SI INTRETINEREA


LUCRARILOR DE ARTA
Inca din faza de conceptie, proiectul va contine elemente sau rezolvari constructive
care sa asigure personalului de exploatare si intretinere, urmarirea lucrarii si accese la
infrastructuri, reazeme si interiorul suprastructurilor.
La unele lucrari cu caracter deosebit, la comanda Inginerului se pot elabora si
documentatii (instructiuni, etc) privind modul de urmarire si intretinere a acestor lucrari.
In afara acestor instructiuni se va tine seama si de prevederile cuprinse in standardele,
normativele si prescriptiile in vigoare.
Caietul 2
INFRASTRUCTURI - FUNDATII DIRECTE
(fundatii de suprafata, fundatii in incinte)

Obiectul prezentului capitol consta in fundarea directa a podurilor si pasajelor.

2.1. CONDITII TEHNICE PENTRU EXECUTIA FUNDATIILOR


DIRECTE IN INCINTA
Antreprenorul va supune aprobarii Consultantului tehnologia preconizata pentru
executie.
Documentatia va contine:
- masurile ce se propun privind dimensionarea incintei, conditiile de executie ale
acesteia, pozitionarea incintei, modul de sapare in interior, masurarea eventualelor deplasari
orizontale.
- justificarile necesare privind nedeformabilitatea incintei in timpul sapaturilor;
- compozitia si caracteristicile betoanelor;
- procedeul de betonare in interior pe toata inaltimea fundatiei;
Antreprenorul va lua toate masurile pentru pastrarea formei incintei, mentinerea pe
pozitie in timpul sapaturilor pana la cota propusa, tinand seama de tolerantele ce se vor
aproba de Consultant.
Inainte de a incepe sapaturile, antreprenorul va informa Consultantul, in timpul util,
pentru a-i permite acestuia sa faca toate verificarile privind amplasamentul, dimensiunile,
incadrarea in tolerante si daca instalatiile necesare sapaturilor sunt in stare de functionare.
Dupa ajungerea la cota si terminarea lucrarilor de sapatura, antreprenorul va anunta
Consultantul care va face toate verificarile privitoare la pozitia si stabilitatea incintei si va
aproba inceperea betonarii fundatiei.
Natura, provenienta si calitatea materialelor necesare pentru executia fundatiilor
executate in incinta, vor corespunde claselor de rezistenta ale betoanelor specificate in
proiect.
Daca betonarea se prevede a se efectua cu beton turnat sub apa, aceasta va satisface
conditiile privind betonarea sub apa cu ajutorul mai multor palnii prin metoda "Contractor"
astfel ca sa se asigure omogenitatea betonului si evitarea segregarii.
Caietul 3
INFRASTRUCTURI - FUNDATII INDIRECTE DE ADANCIME

3.1. GENERALITATI
3.1.1. Prezentul capitol se aplica la fundatiile indirecte, de adancime, pentru lucrarile
de arta respectiv poduri si podete.
Prevederile din acest capitol se pot aplica si la ziduri de sprijin sau lucrari de
consolidare la drumuri.
In acest caz, conditiile tehnice se vor completa si cu prevederile specifice acestor
tipuri de lucrari.
Prin fundatii de adancime se inteleg lucrarile cuprinse intre partea inferioara a
radierelor si cota de fundare.
Radierele sunt elementele de legatura intre fundatii si elevatii. La realizarea acestora
se vor respecta conditiile tehnice prevazute in capitolul nr. 2.
Prezentul capitol contine conditiile tehnice pentru realizarea urmatoarelor tipuri de
fundatii:
- fundatii pe piloti forati de diametre mari;
3.1.2. Studii de teren
Datele geologice, geotehnice si hidrogeologice utilizate la elaborarea proiectului
lucrarii se vor transmite de catre Inginer antreprenorului pentru a-i permite acestuia evaluarea
lucrarii si a cheltuielilor pentru organizarea de santier. Trebuie precizat ca acste date despre
teren nu fac parte din contract, antreprenorul neputand in nici un caz sa se prevaleze de
eventualele inexactitati ale acestora pentru a formula reclamatii.
Datele despre teren se vor consemna intr-un memoriu care va contine elementele
retinute pe baza sondajelor si forajelor, a observatiile facute cu ocazia lucrarilor de cercetare
a terenului, a masuratorilor efectuate in laborator sau in situ, precum si a informatiilor privind
apele de suprafata sau subterana.
3.1.3. Conditii tehnice neprevazute
In cazul cand caracterul imprevizibil al conditiilor geotehnice sau hidrogeologice,
efectiv intalnite la lucrare impune modificarea esentiala a executiei lucrarii, antreprenorul, cu
avizul Consultantului, ii poate propune Beneficiarului solutii tehnice noi. Deciziile luate de
Inginer asupra acestor propuneri fac obiectul unui ordin de serviciu.
Daca urgenta lucrarilor nu-i permite antreprenorului sa actioneze astfel el va lua
masurile pe care le considera necesare si va anunta Inginerul in cel mai scurt timp despre
masurile luate.
3.2. CONDITII TEHNICE PENTRU EXECUTIA PILOTILOR FORATI DE
DIAMETRU MARE
Pilotii forati sunt realizati prin punerea in opera a betonului armat intr-un foraj.
3.2.1. Pilotii forati simpli sunt realizati prin punerea in opera a betonarii cu ajutorul
unei coloane de betonare intr-un foraj executat fara sustinerea peretilor. Acest procedeu nu se
poate utiliza decat in terenuri suficient de stabile si situate deasupra panzei de apa freatice.
3.2.2. Piloti forati tubati. Sunt piloti realizati prin turnarea betonului cu ajutorul unei
coloane de betonare intr-un foraj la care mentinerea peretilor este asigurata printr-un tubaj
provizoriu sau definitiv introdus prin vibrare, batere sau apasare, insotite eventual de
luvoaiere.
3.2.3. Piloti forati sub noroi
Sunt piloti executati prin betonarea, cu ajutorul unei coloane de betonare, a unui foraj
la care mentinerea peretilor se asigura cu ajutorul noroiului de foraj (de exemplu o suspensie
de apa cu bentonita).
3.2.4. Natura, provenienta si calitatea materialelor
3.2.4.1. Betonul
Betonul din pilotii forati de diametru mare va avea clasa C 20/25 (clasa de
expunere XC 3).
Tipul si marca cimentului se stabileste prin incercari de laborator, functie de clasa
betonului si de agresivitatea mediului in care se executa pilotii. Pentru pilotii executati in
terenuri neagresive se poate folosi CEM II A-S 32,5 N (R), conform SR EN 197-1:2002.
Pentru pilotii situati in terenuri cu ape agresive, la alcatuirea retetei de betoane trebuie
sa se tina seama de prevederile SR 3011 - 1996 si STAS 3349/1,2-83.
Dozajul minim de ciment va fi (tabel 1 din SR EN 1536:2004):
- 325 kg/m3 in cazul betonarii in uscat;
- 375 kg/ m3 in cazul betonarii in conditii de submersibilitate.
Continutul de particule fine d < 0,125 mm (incluzand si cimentul):
- agregate d >8 mm ≥ 400 kg/ m3
- agregate d ≤ 8 mm ≥ 450 kg/ m3
Agregatele trebuie, sa fie de rau, sortate si spalate.
Dimensiunea maxima a agregatelor va fi cel mult egala cu cea mai mica dintre
valorile:
- 1/4 din ochiul carcasei de armatura;
- 1/2 din grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturii;
- 1/4 din diametrul interior al coloanei de betonare;
- 31 mm.
Raportul a/c trebuie sa fie < 0,6.
La prepararea betonului se pot folosi aditivi plastifianti pentru marirea lucrabilitatii si
daca este cazul intarzietori de priza.
Intervale ale consistentei betonului proaspat in diferite conditii (tabel 2 din SR EN
1536:2004):
Intervale ale diametrelor
Tasarea conului
de raspandire Conditii tipice de utilizare (exemple)
mm
mm
460 ≤  ≤ 530 130 ≤ H ≤ 180 - beton turnat in conditii uscate
- beton turnat prin pompare sau
530 ≤  ≤ 600 H ≥ 160 - beton turnat in conditii submersate (sub
apa) prin tuburi
- beton turnat prin tuburi in conditii
570 ≤  ≤ 630 H ≥ 180
submersate cu fluid stabilizator
Nota – tasarea conului (H) sau diametrul de raspandire () trebuie sa se rotunjeasca la
multiplu de 10 mm.
3.2.4.2. Armaturi
Otelurile utilizate la confectionarea carcaselor de armatura ale pilotilor trebuie sa fie
garantat sudabile prin fisa lor de fabricatie. Se vor utiliza oteluri de tip PC 52 (otel rotund
profilat cu aderenta ridicata) si de tip OB 37, ori similare acestora avand caracteristici fizico -
mecanice si de sudabilitate comparabile.
3.2.6. Dispozitia in plan a pilotilor
3.2.6.1. Pozitia in plan a pilotilor se stabileste prin proiect
Planul pilotajului, intocmit de antreprenor, se va supune aprobarii Consultantului.
Planul pilotajului se poate stabili la nivelul platformei de lucru sau la alt nivel, de
exemplu nivelul inferior al radierului, dar acest lucru trebuie precizat in plan. Planul
pilotajului trebuie sa contina un minim de data pentru fiecare pilot:
- numarul (pozitia) de identificare;
- dimensiunile transversale, alcatuirea armaturilor si numarul de identificare ale
tipului de armatura (sau carcasa);
- inclinarea si orientarea;
- cota de fundare la baza;
- cota platformei de lucru;
- cota de betonare a capatului superior si lungimea de amenajare a zonei de incastrare
in radier;
- numarul de ordine al executiei forajului sau infigerii tubajului de protectie.
3.2.6.2. Distanta dintre axele a doi piloti va fi minimum 2d + 2 x 0,015 l, in care "d" -
este diametrul pilotului, iar "l" lungimea efectiva in teren.
3.2.6.3. Tolerante
Tolerante geometrice la executia pilotilor forati:
a) pozitionarea in plan a pilotilor verticali si inclinati, referitor la nivelul de lucru:
e ≤ emax = 0,10 x D pentru piloti cu: 1,0 m < D ≤ 1,5 m
b) deviatia pilotilor cu o inclinatie n ≥ 15 ( ≥ 86)
i ≤ imax = 0,04 (0,04 m/m)
c) deviatia in plan a centrelor largirilor fata de axa pilotului:
e ≤ emax = 0,10 x D (a se vedea figura 8 din SR EN 1536:2004).
c. Abaterea limita la dimensiuni:
- pentru diametru - 2 cm;
- pentru cota bazei pilotului  20 cm;
- cota capului pilotului  5 cm.
In cazuri temeinic justificate din punct de vedere geotehnic, cota de fundare se poate
modifica, dar numai cu aprobarea Consultantului.
3.2.7. Utilaje si dispozitive de executie
Se vor consulta si prevederile EN 791:2003 Masini de forat. Securitate.
Antreprenorul va obtine aprobarea Consultantului pentru utilajele, instalatiile si
dispozitivele de executie. Acestea trebuie adoptate in functie de caracteristicile pilotilor,
amplasament, caracteristicile geologice, geotehnice si hidrogeologice furnizate de studiile de
teren si tinand seama de eventualele apropieri de zone locuite sau lucrari existente care
trebuiesc protejate in acest caz.
Propunerile antreprenorului trebuie sa precizeze: tipul dispozitivelor prevazute pentru
infigere si forare; modul de montare a carcaselor de armatura si de imbinare a acestora;
detaliile pentru eventualele camasi tubulare de protectie; dispozitivele pentru controlul
continuitatii si rezistentei betonului; eventual dispozitivele de injectie la baza; tehnologia de
fabricare si punere in opera a betonului.
In cazul utilizarii camasilor de protectie se vor preciza: materialul din care se executa,
dimensiunile (diametru, grosimea peretilor, lungime, tolerante), modul de imbinare dintre
tronsoane si modul de racordare a acestora cu carcasele de armatura.
Evazarea la baza pilotilor se permite numai in cazul in care acestia patrund intr-un
strat cu coeziune mare si cu rezistenta la compresiune cu deformare laterala de minim 300
KPa.
Evazarea se poate face sub forma unui trunchi de con cu inaltimea cel putin egala cu
diametrul sectiunii curente a pilotului, iar aria sectiunii de baza largita sa nu depaseasca de
trei ori sectiunea curenta.
3.2.8. Lucrari pregatitoare
Platformele de lucru se amenajeaza pentru a permite accesul, circulatia si lucrul
utilajelor de executie necesare realizarii pilotilor in conditii optime, pentru a asigura calitatea
si siguranta lucrarilor.
Eventualele lucrari de consolidare a terenului, neprevazute in proiect, dar absolut
necesare fata de conditiile speciale din amplasament se vor esecuta numai cu aprobarea
Inginerului. Se va obtine aprobarea Consultantului si pentru natura,calitatea si conditiile de
punere in opera a materialelor prevazute pentru pregatirea platformelor de lucru.
3.2.9. Armarea pilotilor
Armarea pilotilor se face cu carcase de armatura formate din bare longitudinale, freta,
inele de rigidizare si distantieri.
Carcasa de armatura poate avea sectiunea constanta sau variabila in lungul pilotului,
asa cum rezulta din calculul de rezistenta.
Barele longitudinale vor avea diametrul minim de 14 mm, vor fi in numar de cel putin
opt, iar lumina dintre bare va fi minim 10 cm si maximum 35 cm.
Se va evita dispunerea barelor longitudinale pe doua randuri, in cazul pilotilor cu
solicitari mari.
Barele longitudinale se sudeaza pe inele de rigidizare dispuse la 3 - 4 m in lungul
carcasei.
Armarea transversala se executa cu freta avand diametrul minim de 8 mm dar cel
putin 0,4 din diametrul barelor longitudinale. Pasul fretei se adopta prin calcul, dar nu va fi
mai mare de 35 cm sau de 15 ori diametrul barelor longitudinale.
La partea superioara a carcasei si in zonele de imbinare a tronsoanelor, pe o lungime
egala cu diametrul pilotului, pasul fretei va fi maxim 15 cm.
Daca lungimea pilotilor impune realizarea carcasei din mai multe tronsoane innadirea
acestora se va face conform prevederilor din proiect si cu respectarea prevederilor din STAS
10107/0-90. Avand in vedere ca innadirea se executa pe pozitie, carcasa inferioara va fi
sustinuta prin dispozitive de sustinere adecvate pe tot timpul executiei imbinarii.
Dupa terminarea innadirilor se interzice lasarea carcasei pe fundul forajului si se
vor lua masuri pentru a impiedica ridicarea si deplasarea carcasei in timpul betonarii.
Fixarea barelor longitudinale pe inele si a fretei se poate face prin puncte de sudura.
Tehnologia adoptata pentru aceasta se va supune aprobarii Consultantului.
Pentru centrarea carcasei de armatura in gaura de foraj, pe barele longitudinale ale
carcasei, la exterior, se monteaza distantieri sub forma unei patine din otel beton sau role din
beton, cate 4 bucati in sectiune si la distante de 3 - 4 m.
Grosimea stratului de acoperire cu beton a carcasei de armatura, masurata de la fata
exterioara a barelor longitudinale va fi de minim:
- 4 cm la piloti forati cu tubaj nerecuperabil;
- 6 cm la piloti forati cu tubaj recuperabil sau la cei forati in uscat si netubati;
- 8 cm la piloti sub protectie de noroi.
3.2.10. Forarea pilotilor
3.2.10.1. Forarea in uscat, fara tubarea gaurii este permisa numai in pamanturi cu
coeziune ridicata si deasupra nivelului apei subterane.
Intrucat exista riscul surparii pamantului ca urmare a destinderii, expunerii la soare
sau precipitatii, trepidatiilor produse de utilaje, infiltratiilor din scurgeri de la retele
subterane, etc., se recomanda ca intervalul de timp intre terminarea forarii si betonare sa fie
cat mai scurt, iar peretii gaurii se vor proteja la partea superioara cu tuburi metalice pe o
adancime de cel putin 1,5 m.
3.2.10.2. Forarea sub apa cu tubaj recuperabil
Se poate aplica in orice conditii de teren, unealta de sapare adoptandu-se in functie de
natura stratului strabatut. Este obligatorie prevederea la baza tubajului a unei coroane dintate.
In cazul forarii, sub apa in nisipuri si pamanturi slab coezive, deoarece, datorita
vitezei mari de excavare si a efectului de piston al benei se pot produce fenomene
hidrodinamice, manifestate prin antrenarea pamantului de la baza forajului, insotita de
slabirea terenului din jur si reducerea capacitatii portante a pilotilor invecinati sau a altor
fundatii aflate in apropierea, se vor adauga urmatoarele masuri:
- se interzice introducerea in pamant a tubajului cu ajutorul jetului de apa sub presiune
(subspalare);
- se va evita utilizarea dispozitivelor de sapat cu vacuum;
- baza tubajului se va mentine in permanenta cu cel putin 1/2 din diametrul tubajului
sub talpa forajului (tubare in devans);
- nivelul apei in interiorul tubajului se va mentine permanent cu cel putin 1,00 m
deasupra nivelului hidrostatic;
- ritmul de excavare va fi moderat, urmarindu-se ridicarea lina a benei (greiferului) de
pe fundul forajului.
Intervalul de timp intre terminarea gaurii si inceperea betonarii trebuie sa fie fie
minim.
3.2.10.3. Forarea sub noroi
Stabilitatea peretilor gaurii se asigura prin folosirea unui noroi de foraj (suspensie de
apa cu bentonita, suspensii polimerice, alte suspensii) ale carui caracteristici vor respecta
prevederile art. 6.5. (fluide stabilizatoare) din SR EN 1536:2004.
Forarea sub noroi a unui pilot a carui axa este situata la mai putin de 3 m de peretele
pilotului vecin, nu poate incepe decat dupa ce betonul din pilotul executat anterior a facut
priza.
Nivelul noroiului trebuie sa se mentina in permanenta cu cel putin 1,00 m deasupra
nivelului hidrostatic.
Este indicat ca peretii gaurii la partea superioara sa fie protejati cu tuburi metalice pe
o adancime de cel putin 1,5 m.
Intervalul de timp intre terminarea forarii si betonare trebuie sa nu fie mai mare de 8
ore.
3.2.10.4. Forarea sub apa cu tubaj nerecuperabil
Tubajul se realizeaza din elemente cilindrice de beton armat sau metalice care se infig
in teren prin batere, vibrare, apasare si/sau luvoaiere si care se asambleaza pe masura
infigerii. Saparea miezului de pamant din interiorul tubajului se face cu unelte de sapat alese
corespunzator naturii terenului intalnit. Cele doua operatiuni de infigere in teren si sapare in
interior se desfasoara corelat, pas cu pas, pana la atingerea cotei de fundare.
Forarea sub baza tubajului (forare in devans) este permisa numai in argile tari sau roci
compacte.
In cazul forarii sub apa in nisipuri si pamanturi slab coezive se vor respecta masurile
de la punctul 3.2.10.2.
3.2.10.5. Curatirea talpii forajului
Se face obligatoriu, inainte de introducerea carcasei de armatura si de betonare,
indiferent de procedeul de forare utilizat.
In cazul forarii sub noroi, curatirea talpii forajului se face cu cel mult trei ore ianintea
inceperii betonarii.
In nisipuri sau pamanturi slab coezive se interzice curatirea fundului forajului prin
vehicularea noroiului cu ajutorul aerului comprimat (pompe tip Mamut).
3.2.11. Betonarea
3.2.11.1. Betonarea gaurii forate in uscat, netubat
La betonarea gaurii forate in uscat, netubat se interzice descarcarea betonului direct de
la gura forajului deoarece exista pericolul de scurgere a betonului, de dezaxare a carcasei de
armatura si de desprinderi de pamant sub efectul betonului proiectat pe pereti.
Betonarea se poate face folosind o palnie care se centreaza pe axul pilotului, se
prelungeste cu un burlan de dirijare coborat la baza forajului si care se ridica pe masura
betonarii.
Betonarea se mai poate face folosind furtunul pompei de beton coborat pe fundul
gaurii.
3.2.11.2. Betonarea sub apa sau sub noroi
Betonarea sub apa, la gauri forate cu tubaj recuperabil sau nerecuperabil, precum si
betonarea sub noroi se face cu metofa palniei fixe ridicatoare (Contractor) pentru a evita
contactul intre masa betonului turnat si apa (sau noroi).
Diametrul tubului de betonare se alege in functie de dimensiunile agregatelor
betonului si de diametrul pilotului, fara a cobora sub 20 cm.
Betonarea sub apa sau sub noroi se organizeaza ca o operatie continua, care se
efectueaza intr-o singura repriza, la un debit de betonare determinat in functie de diametrul si
lungimea pilotului dar care trebuie sa fie de cel putin 4 mc/h. La prima sarja trebuie sa se
asigure separarea betonului de apa (sau noroi); cantitatea de beton se stabileste astfel incat
tubul de betonare sa fie amorsat.
Baza tubului de betonare trebuie sa se gaseasca in permanenta cu cel putin 2 m sub
nivelul betonului, dar nu mai mult de 4 m.
3.2.12. Injectarea la baza a pilotilor
In functie de natura terenului de la baza, pentru sporirea capacitatii portante pe varf
precum si pentru punerea sub sarcina a terenului de la bzaa chiar din faza de executie se poate
adopta solutia unei injectii la baza. Aceasta se poate face cu suspensie (de obicei lapte de
ciment) prin tevi inglobate in corpul pilotului si care se coboara in gaura forata cu
carcasa de armatura.
Reteta suspensiei, tehnologia si presiunea de injectare se stabileste la fiecare lucrare in
parte in functie de caracteristicile terenului de la baza pilotului.
3.2.13. Pregatirea capului pilotului
Betonarea capului pilotului se executa la o cota superioara fata de cota definitiva a
pilotului intact inglobat in radier, dupa cum urmeaza:
a. La piloti forati in uscat, cu sau fara tubaj inaltimea suplimentara de turnare trebuie
sa fie de cel putin 0,5 d, dar minim 0,50 m la piloti cu fisa pana la 20 m si de cel putin 0,75 m
la piloti cu fisa peste 20 m, unde "d" este diametrul pilotului.
b. La pilotii forati betonati sub apa sau sub noroi inaltimea suplimentara de turnare
trebuie sa fie de cel putin 1 d, dar minim 1,00 m la piloti cu fisa de pana la 20 m si de cel
putin 1,5 d, dar minim 1,50 m la pilotii cu fisa peste 20 m.
Dupa intarire se indeparteaza betonul din capatul superior al pilotului, pe intreaga
inaltime pe care se constata ca este necorespunzator, completandu-se dupa caz pentru a
asigura inaltimea minima de incastrare in radier prevazuta in proiect, cu respectarea
prevederilor din SR EN 1536:2004.
3.2.14. Controlul calitatii
3.2.14.1. Controlul calitatii pe durata executiei
Controlul se va face pe faze, pe tot parcursul realizarii pilotilor conform prevederilor
din SR EN 1536:2004.
In cazul forarii sub noroi trebuie sa se verifice prin laboratorul de santier calitatea
noroiului pe tot timpul excavatiei, pe probe luate de la statia de preparare a lui si direct din
gaura de foraj.
In cazul cand noroiul din gaura de foraj este necorespunzator, acesta se recircula pana
prezinta caracteristicile prevazute in standard.
Pe parcursul betonarii se vor efectua urmatoarele determinari:
- la fiecare 10 mc de beton pus in opera se preleveaza probe de beton de la locul de
turnare si se determina consistenta lui prin metoda tasarii, conform SR EN 12350-2 : 2003;
- la fiecare 20 mc de beton pus in opera, dar cel putin odata pentru fiecare pilot, se
preleveaza probe (3 cuburi) de beton de la locul de turnare si se determina rezistenta
betonului conform SR EN 12390-6 : 2002.
- pentru fiecare pilot trebuie sa se intocmeasca o curba de betonare, portie cu portie,
din care sa rezulte consumul de beton pe lungimea pilotului; la consumuri anormale (sub
profil sau cu peste 30% peste profil) se vor lua masuri in consecinta.
3.2.14.2. Controlul calitatii dupa executie
Controlul calitatii pilotilor dupa executie poate cuprinde: verificarea pozitiei in plan si
a inclinarii, controlul calitatii betonului din capul pilotului, verificarea continuitatii corpului
pilotului si incarcari de control pe piloti.
3.2.14.2.1. Controlul calitatii betonului pus in opera se va face:
a. Pentru piloti la care incercarea epruvetelor prevazute la punctul 3.2.14.1. nu a dat
rezultate corespunzatoare clasei prescrise in proiect;
b. La piloti la care in timpul executiei s-au produs unele deficiente care pot afecta
calitatea betonului;
c. La un numar de piloti stabiliti prin proiect sau alesi, prin intelegere, de catre
Consultant, proiectant si antreprenor.
Controlul se poate face prin:
- desvelirea pilotilor respectivi;
- extragerea de carote (dupa dezvelire sau prin forare de suprafata, cu mijloace
adecvate);
- metode nedistructive.
3.2.14.2.2. Verificarea continuitatii corpului pilotului se poate face prin:
- carotare pe intreaga lungime a pilotului, procedeul necesita utilaje speciale si se
aplica numai la acei piloti la care datele din fisa de forare - betonare, precum si alte
observatii pe parcursul executiei pun la indoiala continuitatea;
- metode nedistructive (carotaj sonic, carotaj radioactiv, impedenta mecanica,
“Metoda standardizata pentru determinarea integritatii pilotilor prin incercari cu deformatii
mici” conform SR ASTM D 5882:2005).
Dintre acestea se recomanda metoda carotajului sonic, in care caz este necesara
echiparea pilotului cu 3 - 4 tuburi, in functie de diametrul pilotului, coborate in gaura forata
odata cu carcasa de armatura inglobate in corpul pilotului.
Tuburile metalice pentru controlul sonic al continuitatii betonului din pilot se pot
utiliza in final ca tevi pentru injectie la baza.
Conform normativului NP 045-2000 se vor executa incercari asupra pilotilor de
proba:
3.2.14.2.3. Incercari in teren ale pilotilor de proba si a pilotilor din fundatii (conform
NP 045-2000)
A. Utilizarea datelor obtinute din incercarea in teren a pilotilor de proba pentru
proiectarea fundatiilor pe piloti se face conform prevederilor cuprinse in reglementarile de
proiectare a acestei categorii de fundatii. Tot pe baza acestor reglementari se stabilesc pe
amplasamentele de constructii numarul si dispunerea in plan a pilotilor de proba, precum si
tipul de incercare (in cazul de fata este vorba de incercare statica).
Conform normativului NP 045-2000, incercarile statice cu trepte de incarcare
mentinute in timp sunt incercari:
- axiale, la compresiune;
- axiale, la smulgere;
- transversale (cu forte orizontale).
Observatii:
1. Unele prevederi privind realizarea, pregatirea si instrumentarea pilotilor de proba
pot fi utilizate si la incercarile statice pe grupuri de piloti, pentru care se vor elabora
programe speciale de incercare.
2. Cand nu este posibila incercarea statica axiala a pilotilor cu ajutorul preselor
hidraulice conf. NP 045-2000, se pot prevedea incarcari prin lestare directa pe capul pilotului,
fiind necesara intocmirea unei documentatii speciale.
3. Incercarea pilotilor de proba cu viteza de deformare impusa poate fi utilizata, pe
baza unor programe de lucru speciale, numai cand se demonstreaza – poentru tipul de pilot si
terenul de fundare respectiv – echivalenta rezultatelor cu cele obtinute prin incercari statice,
cu trepte de incarcare mentinute in timp.
Incercarile pe piloti vor fi realizate conform unui proiect si vor fi conduse de personal
tehnic avand calificarea necesara.
In art. 9.3. (incercarea pilotilor) din SR EN 1536:2004 se mentioneaza:
Incercarile pilotilor constau in :
- incercare statica a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp;
- incercare a pilotului cu viteza de deformare constanta
- incercari de integritate, care sa masoare proprietatile acustice sau vibratorii ale
pilotului, pentru a determina prezenta posibilelor anomalii in corpul pilotului.
Singura incercare din care poate deriva in mod direct capacitatea portanta ultima este
incercarea statica a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp, daca incarcarile sunt
suficient de mari si mentinute constante o perioada de timp. Alte incercari solicita interpretari
ulterioare.
Conform art. 9.3.2 din SR EN 1536:2004 incercarea care se face asupra pilotilor
forati este “incercarea la incarcare axiala”.
In cazul incercarii statice a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp si
incercarii de incarcare a pilotului cu viteza de deformare constanta, deplasarile capului pe
directia incarcarii trebuie determinate cu cel putin doua mijloace de masurare a caror
exactitate sa fie de cel putin 0,1 mm.
Deplasarile transversale ale pilotului se recomanda a fi masurate.
In cazul incercarii statice a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp,
incarcarile trebuie mentinute constante la fiecare din cele cel putin 6 trepte, pe o durata
specificata. Daca nu este prevazut altfel, viteza de deplasare se recomanda a fi mai mica de
0,1 mm / 20 min la sfarsitul fiecarei trepte.
In cazul incercarii la incarcare a pilotului cu viteza de deformare constanta, viteza de
deplasare se recomanda sa fie mentinuta constanta la aprox. 1 mm / min pe toata durata
incercarii.
Se va asigura prezenta permanenta la locul incercarii a unui specialist cu experienta in
domeniu. Raportul de incercare va fi intocmit de un inginer avand pregatirea necesara
interpretarii rezultatelor obtinute.
In functie de scopul urmarit si de exigentele impuse prin programul de incercare si de
echipare a pilotilor, se stabilesc 4 niveluri (clase) de calitate pentru incercarile in teren ale
pilotilor si anume:
- nivel N 1 : incercari pentru cercetarea stiintifica (in vederea perfectionarii, calibrarii
sau adaptarii metodelor/principiilor de calcul al fundatiilor de piloti) – nu face obiectul
acestui caiet de sarcini;
- nivel N 2: incercari efectuate in apropierea amplasamentului constructiei proiectate,
pentru verificarea tehnologiei de executie a pilotilor in conditiile de teren date si pentru
determinarea capacitatii portante si a dependentei incarcare-deplasare, in vederea proiectarii
fundatiilor pe piloti;
- nivel N 3: incercari de control pe piloti din fundatie (gata executati), pentru
confirmarea capacitatii portante preliminate in proiect;
- nivel N 4: incercari pentru receptia pilotilor cu posibile defecte de executie.
B. Principiile metodelor de incercare
Incercarea statica se realizeaza prin aplicarea asupra unui pilot izolat, identic cu cel
din lucrare, a unor incarcari controlate, care se mentin constante in anumite intervale de timp,
cu masurarea deplasarilor la partea superioara a pilotului.
La incercarile de nivel calitativ superior asupra unor piloti instrumentati, se masoara
cu ajutorul unor dispozitive speciale si deformatiile in diferite puncte ale pilotului de proba,
atat deasupra nivelului terenului cat si in lungul fisei, pentru obtinerea unor informatii
suplimentare, ca de ex. : variatia eforturilor pe baza si pe suprafata laterala a pilotului, in
functie de incarcarea exterioara. De asemenea, la pilotii instrumentati cu doze de presiune se
pot masura eforturile normale, transmise pe baza sau pe suprafata laterala a pilotilor incarcati
transversal.
In cazul pilotilor de dislocuire, cu diametru mare (d ≥ 60 cm), avand capacitate
portanta ridicata, se admite realizarea incercarilor statice axiale pe piloti model executati cu
aceeasi tehnologie, avand aceeasi lungime, dar cu diametrul cel putin egal cu ½ din marimea
diametrului pilotilor din lucrare. In aceasta situatie, incercarile se fac la nivel calitativ N1 sau
N2 si este obligatorie masurarea separata a eforturilor transmise pe baza si pe suprafata
laterala a pilotului, in timpul incercarii.
C. Activitati preliminare efectuarii incercarilor
C.1. Pilotii de proba destinati determinarii capacitatii portante (nivel calitativ N2) se
vor
pozitiona de catre proiectant si geotehnician in apropierea amplasamentului structurii
prevazute cu fundatii pe piloti, astfel incat conditiile de fundare sa nu difere in mod
semnificativ.
Pilotii de fundatie pe care se vor efectua incercari de control sau de receptie (niveluri
N3 si N4) se vor stabili de proiectant si de geotehnician, in functie de neuniformitatile
terenului de fundare si de particularitatile semnalate in timpul executiei.
C.2. Cercetarea geotehnica a terenului
Se vor vedea mentiunile din NP 045-2000.
C.3. Realizarea pilotilor de proba
Pilotii de proba se realizeaza cu aceleasi tehnologii si vor avea aceleasi dimensiuni ca
si pilotii definitivi din lucrare.
Observatii:
1. Fac exceptie de la prevederile mentionate in alin. precedent pilotii-model
realizati in conditiile de la paragr. B (cu privire la pilotii de dislocuire).
2. Pentru pilotii de proba supusi la incarcari axiale este permisa armarea
suplimentara si utilizarea unui beton de clasa superioara, in raport cu pilotii din lucrare.
La executia pilotilor de proba se vor respecta conditiile generale prevazute in “Ghidul
practic privind tehnologia de executie a pilotilor pentru fundatii” indicativ GE 029-97 si
conditiile specifice stipulate in caietul de sarcini al proiectului respectiv.
Pentru fiecare pilot supus incercarii se va intocmi fisa tehnica de forare si de betonare.
Pentru fiecare pilot supus incercarii se vor preciza urmatoarele date:
- pozitia in plan a pilotului de proba si – dupa caz – a pilotilor adiacenti executati;
- dimensiunile geometrice;
- utilajul folosit in executie si caracteristicile acestuia;
- caracteristicile materialelor din corpul pilotului : armarea, clasa betonului si marca
otelului; in cazul incercarilor cu masurarea deformatiilor in lungul pilotului se va preciza si
valoarea modulului de deformatie al materialului din corpul pilotului;
- alte observatii pe durata executiei (in afara celor cuprinse in fisele tehnice de
forare/betonare).
D. Exigente pentru utilajele, dispozitivele si aparatele de masurare utilizate la incercarea
pilotilor
Se vor respecta mentiunile specifice ale cap. 4 din NP 045-2000.
Aparatura trebuie folosita in conformitate cu instructiunile producatorului, iar pilotul
trebuie sa fie pregatit in acest scop intr-o maniera corespunzatoare.
In cazul incercarilor in care incarcarile sunt aplicate direct pe pilot, fie utilizand un
dispozitiv de lestare, fie ancoraje sau piloti de ancorare, aranjarea incarcarii trebuie astfel
realizata incat echipamentele sa ramana stabile si sa nu induca deplasari ale pamantului,
pasibile sa modifice considerabil comportarea pilotului.
Suporturile sau ancorajele sistemului de reactiune se recomanda sa respecte
urmatoarele distante minime pana la pilotul incercat:
- suporturile dispozitivului de lestare: a ≥ 3 x D;
- lungimile de ancoraj ale ancorelor verticale: a ≥ 3 x D si a ≥ 3,0 m;
- lungimile de ancoraj ale ancorelor inclinate: a ≥ 5 x D si a ≥ 5,0 m
La finalizarea incercarilor, rezultatele, impreuna cu descrierea detaliata a pilotului
incercat, pozitia sa si un breviar al conditiilor de teren trebuie prezentat fara intarziere
beneficiarului, intr-un raport, utilizand forme grafice si numerice, cand este cazul.
In cazul in care sunt aplicate incarcari rapide, trebuie furnizate corelatii cu incercarea
statica a pilotului, cu trepte de incarcare mentinute in timp in conditii similare de teren.
3.2.15. Receptia pilotilor forati de diametru mare
Receptia gaurii forate inainte de betonare consta din stabilitatea pozitiei in plan si a
inclinarii, verificarea terenului de la baza si concordanta cu datele din studiul geotehnic;
verificarea datelor referitoare la betonare, precum si din examinarea documentelor de control
a calitatii efectuat conform pct. 3.2.14.2.
La receptia lucrarii se prezinta urmatoarele documente:
- fisa de forare - betonare a fiecarui pilot din lucrare;
- registrul lucrarilor de fundatii; ambele documente fiind vizate de Consultant.
Caietul 4
INFRASTRUCTURI - CULEI, PILE
(radiere, elevatii, rigle, ziduri intoarse, cuzineti)

4.1. Racordarea culeelor cu terasamentele s-a prevazut a se realiza cu sfert de


con pereat sau cu aripi din beton armat monolit.
Alegerea solutiei se face pe considerente de ordin tehnic si economic.
Sferturile de con vor avea panta maxima de 1:1, se vor perea cu un pereu din piatra
bruta sau din dale, cu fundatie, care trebuie sa indeplineasca, ca adancime, cel putin
adancimea de inghet. In cazurile in care este necesar, fundatia sferturilor de con se va funda
indirect, de obicei pe piloti, spre a se evita afuierea acestuia.
In cazul podurilor sau pasajelor cu culei inecate, in mod obligatoriu pereerea sfertului
de con se va face si sub pod, respectiv sub pasaj.
Pentru impiedicarea patrunderii apei si degradarii pereului, rosturile se vor rostui cu
mortar si se vor colmata cu bitum.
Racordarea cu aripi se aplica de obicei in cazurile cu oblicitati mari sau in situatii
speciale cu spatii limitate pentru racordari.
In cazul racordarilor cu aripi la poduri, se vor lua masuri de asigurare impotriva
afuierilor.
4.1.1. Extinderea (largirea) unor infrastructuri existente pentru montarea
grinzilor cu corzi aderente
In cazul unor suprastructuri grav deteriorate care nu se mai pot reabilita, necesitand o
suprastructura noua, sunt situatii in care infrastructurile existente nu au latimea necesara
montarii numarului de grinzi care sa asigure latimea partii carosabile si a trotuarelor.
Marirea consolelor reprezinta o solutie limitata la acest sistem constructiv deoarece
grinzile marginale cu inaltimi de numai 42 cm, nu pot prelua sarcinile suplimentare provenite
din console mari.
Procesul tehnologic descris la Capitolul 3 pentru suprastructuri noi, in cazul in care
latimea culeelor existente a permis asezarea numarului necesar de grinzi, ramane valabil, cu
exceptia fazei de executia in prealabil a largirii fundatiei, proces tehnologic care va fi descris
in continuare.
4.1.1.1. Alegerea solutiei de largire a culeelor
Culeele se largesc cu 1,00-1,25 m. intr-o parte si alta, dimensiuni care asigura
pozitionarea numarului necesar de grinzi, functie de supralargiri si existenta sau nu a
trotuarelor.
Solutiile pentru largire pot fi:
 fundatie extinsa directa sau
 fundatie extinsa pe cate o coloana forata cu diamentrul 1080 mm;

alegerea uneia sau alteia facandu-se, fie pe criterii geotehnice de stratificatia terenului
sau stanca la mica adancime, fie pe criterii de lipsa de spatiu in profil transversal
pentru activitatea unei instalatii pentru forarea coloanelor de mare diamentru.

In cazul solutiei de forare directa, largirea culeelor actuale se poate realiza fara a
intrerupe circulatia pe un fir.
In cazul forarii coloanelor se va circula pe un singur fir, celalalt urmand a fi blocat
pentru functionarea instalatiei de forare, transportul materialului excavat si al
betonului.
Functie de solutia aleasa se va proceda la semnalizarea si dirijarea circulatiei.
4.1.1.2. Executia fundatiilor
In cazul solutiei cu fundatie directa, sapatura se va executa manual; lipsa spatiului
necesar nu permite mecanizarea; cu sprijiniri si epuismente, cu dimensiuni de 1,00-1,25 m. si
latimea actualei fundatii.
Inaintea turnarii betonului, se vor introduce prin perforare armaturi in vechea fundatie
pentru asigurarea unei bune conlucrari.
Turnarea betonului in fundatia largita, Clasa C16/20, se va face cu luarea masurilor
recomandate pentru turnarea betonului sub apa.
In cazul fundarii indirecte pe o coloana de diamentrul 1080 mm. , aceasta se va realiza
la adancimea prevazuta initial pentru podul nou, cu respectarea tuturor prescriptiilor de
executia acestor fel de lucrari.
Pentru executia coloanei, instalatia de foraj va fi amplasa pe actuala platforma a
drumului, circulatia desfasurandu-se pe un singur fir.
Dupa executia coloanei, se cofreaza, armeaza si toarna radierul, care va fi solidarizat
pentru conlucrarea cu fundatia veche prin ancore perforate si fixate cu mortar de ciment,
inaintea turnarii.
Pe fundatiile executate cu unul din procedeele de mai sus, se va cofra, arma si turna
elevatia largita.
4.1.2. Executia camasuelii elevatiilor cu degradari avansate in suprafata
In cazul in care suprafata betonului din elevatia culeelor este grav deterioarata pe
portiuni mari si grosimi de ordinul centimetrilor, dar masivitatea culeelor si betonul din
interior certifica posibilitatea mentinerii lor, se procedeaza la camasuirea lor pe intreaga
suprafata cu un strat de beton, armat cu o plasa din otel beton, ancorata in betonul sanatos din
interiorul culeei.
Procesul tehnologic pe etape se va derula astfel:
Indepartarea temeinica cu mijloace manuale si jet de apa sub presiune a betonului
friabil de la suprafata;
Se efectueaza gaurile pentru introducerea ancorelor, care se fixeaza cu mortar de
ciment sau rasini.
Se monteaza armatura (plasa) de armare a camasuelii.
Se cofreaza gradat exteriorul camasuelii pe masura avansarii turnarii, pentru a preveni
turnarea betonului de la inaltime mare, printre fata culeei si cofrag, pentru evitarea
segregarilor.
Dupa intarire si decofrare, suprafata se va trata cu solutie de protectie imptriva
factorilor agresivi.
4.1.3. Protectia fundatiilor existente
Cu toate ca din plansele vechi de executie, la multe poduri se confirma o suficienta
adancime de forare, rezultatele perforarilor arata ca de la o anumita adancime, calitatea
betonului din fundatie este alterata, denotand o pierdere de legare a liantului, ori, la executie,
in straturile inferioare ale betonului s-au facut greseli de turnare, apa evacuata din fundatie pe
timpul turnarii, antrenand cimentul din betonul proaspat.
In aceste cazuri s-a prevazut pastrarea infrastructurilor, cu masuri de protectie a
fundatiilor existente, constatanduse ca toate aceste fundatii, fara exceptii s-au comportat bine
in timp, fara afuieri, tasari, crapari ale elevatiei, dislocari sau alte defecte grave aparute din
cedarea fundatiilor.
Initial, s-a luat in consideratie pentru toate cazurile, realizarea unei incinte de protectie
in jurul fundatiei existente, realizata din parplanse, profile sau piloti forati juantiv, pe o
adancime de 2,50 m..
Realizarea acestei solutii insa este conditionata de o minima inaltime sub pod, care sa
permita infingerea sau forarea, care in multe cazuri nu este asigurata. Pentru aceste cazuri s-a
luat in consideratie, solutia de protectie a fundatiilor prin “inchiderea” fundului albiei si a
intrarilor sub podet din amonte si aval, cu gabioane din piatra bruta, care sa previna afuierile
in zona podului.
Solutiile cu incinta de aparare a fundatiilor se vor aplica la podurile cu inaltime libera
sub pod de peste 2,00 m., celelalte cazuri cu inaltime mica fiind aparate cu gabioane.
Procesul tehnologic pentru cele doua solutii de protectie este prezentat in continuare
si anume:
4.1.3.1. Protectia fundatiilor prin consolidarea albiei cu gabioane in zona podului, pentru
indepartarea pericolului afuierii
Nota: Se recomanda executia lucrarilor pe timp secetos, la ape mici.
Se deviaza apa pe jumatate din sectiunea albiei pe care nu se lucreaza;
Se repara (daca este cazul) cu beton toate degradarile existente la rostul fundatie-
elevatie;
Se executa salteaua din gabioane de 0,50 m. grosime, pe jumatatea albiei pe care se
lucreaza, atat sub pot, cat si aval si amonte pe lungimea mentionata in planse (de regula intre
5-10 m.);
La extremitatile saltelei, amonte si aval, se executa pinteni tot din gabioane pe latimea
albiei de 1,00 m. latime si 1,50 m. adancime.
Se deviaza circulatia apei pe zona aexecutata si se procedeaza identic pentru cealalta
jumatate a vaii.
4.1.3.2. Protectia fundatiei cu incinta.
La podurile la care inaltimea libera de sub pod permite infingerea parplanselor
(profilelor) sau executia de piloti forati, se va executa lucrarea intr-o singura repriza cu
creerea incintei in jurul fundatiei la 2,50 m. adancime;
La podurile cu inaltime insuficienta, executia incintei se va realiza in doua reprize
(conform schitei anexate) si anume:
 realizarea primei reprize cu parplanse (profile) de 1,50 m.;
 parplansele (profilele) se vor amplasa intr-o sapatura efectuata in jurul
fundatiei de cca. 0,75 cm. si se infing in sol;
 parplansele (profilele) infipte se vor innadi prin sudura cu bucati de inca 1,00
m., continundu-se introducerea pana la nivelul rostului fundatie-elevatie.
Dupa executia incintei cu una dintre metodele de mai sus, se procedeaza la:
 umplerea spatiului ramas intre incinta si fundatie cu material granular, pana la
nivelul de 50 cm. sub rostul fundatie-elevatie;
 pe ultimii 50 cm. pana la rostul fundatie-elevatie se va turna un strat de beton
pentru inchidere;
 vor fi executate lucrarile prevazute de corectie si protejare a albiei (pereere,
saltea, pinteni);

4.2. MATERIALELE DE CONSTRUCTIE FOLOSITE LA EXECUTIA


INFRASTRUCTURILOR VOR INDEPLINI CONDITIILE DE MAI JOS:
4.2.1. Agregatele
Agregatele vor corespunde SR EN 12620:2003 "Agregate pentru beton " si Codului
de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat,
indicativ NE 012-2007;
Nisipul utilizat va proveni numai din cariere naturale. Nu se admite folosirea nisipului
de concasaj. Partea levigabila este de max. 2%.
Se va folosi pietris de rau sorturile 8 - 16 si 16 – 31,5 (45). Partea levigabila admisa la
pietris este de 0,5%.
- Amestecul format din sorturile de agregate, nisip 0 - 4; 4-8, pietris 8 - 16 si
16 – 31,5 (45), se va inscrie in zona foarte buna a limitelor granulometrice;
Toate agregatele aprovizionate vor fi ciuruite, spalate si sortate;
Se vor lua masuri pentru evitarea depunerilor de praf pe agregate.
Agregatele care contin materii organice sau alte substante in proportii astfel incat
acestea sa modifice timpii de priza si rezistenta betonului, trebuie sa faca obiectul unei
evaluari in vederea determinarii efectului pe care il produc asupra timpilor si a rezistentei la
compresiune a betonului, conform capitolului 15.3 din EN 1744-1:1998 (vezi pct. 6.4 din SR
EN 12620).
Aceste materiale trebuie utilizate in proportia in care sa nu produca:
a) o crestere a timpului de priza a mortarului martor cu mai mult de 120 min;
b) o reducere a rezistentei la compresiune a mortarului martor cu mai mult de 20 % in
28 zile.
Prezenta materiilor organice trebuie determinata conform capitolului 15.1 din EN
1744-1:1998 (incercare cu hidroxid de sodiu). Daca rezultatele pun in evidenta prezenta
acidului humic, se recomanda determinarea prezentei acizilor fulvici conform cap. 15.2 din
EN 1744-1:1998.
Daca lichidul de la suprafata, rezultat din incercare este mai clar decat culoarea
standardizata, se poate considera ca agregatele nu contin materii organice.
4.2.2. Cimenturi
- Cimentul va corespunde SR EN 197-1:2002 "Ciment. Partea 1:Compozitie,
specificatii si criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale", SR 3011:1996 “Cimenturi cu
caldura de hidratare limitata si cu rezistenta la agresivitatea apelor cu continut de sulfati”.
Pentru structuri amplasate in terenuri fara agresivitate chimica se poate utiliza
CEM II A-S 32,5 N (R), conform SR EN 197-1:2002.
- Cimentul se va livra in cantitati astfel determinate, incat stocul rezultat sa fie
consumat in max. 2 luni;
- Nu se admite amestecarea cimenturilor de diferite clase si tipuri si utilizarea lor ca
atare.
Pentru fiecare tip de ciment se va asigura o incapere, un siloz sau un bunker separat,
avandu-se in vedere si starea de conservare. Starea de conservare se va verifica periodic
conform prevederilor din Codul de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton
armat si beton precomprimat indicativ NE 012-2007.
4.2.3. Armaturile
- Armaturile trebuie sa respecte planurile de executie din proiect. Restul conditiilor
sunt cele prevazute in capitolul 9.
4.2.4. Betoanele
- Betoanele vor respecta clasele prevazute in proiect. Prepararea betonului va respecta
prevederile din capitolul 9 (betoane), iar turnarea betonului prevederile din capitolul 3 -
functie de sistemul de fundare - si prevederile Codului de practica pentru executarea
lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat indicativ NE 012-1:2007.
4.3. REFACEREA LUCRARILOR CU DEFECTE
In cazul cand o parte a infrastructurii sau intreaga infrastructura nu corespunde
prevederilor proiectului si prezentului caiet de sarcini, antreprenorul este obligat sa execute
remedierile necesare.
Dupa recunoasterea si analiza defectelor, inaintea inceperii lucrarilor de remediere,
antreprenorul propune Inginerului programul de reparatii, spre aprobare.
Reparatiile intra in sarcina antreprenorului.
Pentru remedierea defectelor de natura sa afecteze calitatea structurii, siguranta si
durabilitatea in exploatare se va proceda astfel:
- intocmirea releveului detaliat al defectelor;
- cercetarea cauzelor, procedandu-se si la efectuarea de incercari, investigatii sau
calcule suplimentare;
- evaluarea consecintelor posibile pe termen scurt sau mai lung;
- intocmirea unui dosar de reparatii insotit de toate justificarile necesare.
In functie de constatarile si de studiile efectuate Inginerul poate sa procedeze astfel:
- sa acorde viza proiectului de reparatii, cu eventuale observatii;
- sa prevada demolarea unei parti sau a intregii lucrari;
In cazul defectelor privind geometria lucrarii, calitatea si culoarea suprafetelor, dar
care nu afecteaza siguranta si capacitatea portanta a lucrarii, remedierile se pot efectua astfel:
- defectele minore pot fi corectate prin degrasare, spalare, rabotare sau rostuire;
- in cazul defectiunilor mai importante, antreprenorul va propune Inginerului un
program de remediere, pe care-l va analiza si aproba ca atare sau cu completarile necesare.
Pe suprafetele vazute, cu parament fin, este interzisa sclivisirea simpla.
Fisurile deschise care pot compromite durabilitatea lucrarii, cat si aspectul, acestea se
colmateaza prin injectie. Dupa injectie, fisurile sunt curatate cu aer comprimat.
Caietul 5

SUPRASTRUCTURI DIN BETON ARMAT

5.1. PREVEDERI GENERALE, DETALII DE COFRAJ SI ARMARE


Prezentul capitol se refera la lucrarile sau partile de lucrari executate din beton armat
in suprastructurile de poduri si anume:
- grinzi simplu rezemate sau continui din beton armat;
- placi turnate monolit din beton armat (placi de suprabetonare);
- elemente prefabricate din beton armat (placi carosabile, placi de trotuar, elemente tip
cornisa pentru parapeti si placi, prefabricate pentru suprastructurile de tip mixt).
- monolitizarea elementelor prefabricate.
In cazul in care proiectul prevede si precomprimarea structurii de beton armat se vor
aplica prevederile cuprinse in capitolul 10 "Suprastructuri din beton precomprimat".
Pentru structuri deosebite, cu alcatuiri constructive si utilizari de materiale noi, altele
decat cele cuprinse in prezentul caiet se vor intocmi caiete de sarcini speciale.
Suprastructurile din beton armat se vor executa numai pe baza unui proiect elaborat se
catre o organizatie de proiectare autorizata cu respectarea stricta a prevederilor din STAS
10111/2-87 "Suprastructuri din beton, beton armat si beton precomprimat - prescriptii de
proiectare".
La lucrarile unde placile de suprabetonare se vor executa pe ½ cale, se vor aplica
prevederile din normativul ind. AND 578-2002 “Normativ pentru executia placilor de
suprabetonare a podurilor sub trafic”.
Elementele prefabricate vor fi introduse in structuri numai daca sunt insotite de
certificate de calitate.
Proiectul pe baza caruia se vor realiza suprastructurile din beton armat va cuprinde
proiectul de organizare a santierului, detaliile de executie ale suprastructurii, programul de
asigurare a calitatii lucrarilor si modul de organizare al Inginerului in cadrul santierului.
Proiectul de organizare a lucrarilor la fiecare lucrare in parte va preciza in special
conditiile de stocaj si intretinere a materialelor, componentelor, prefabricate si a caror alte
dispozitive necesare executiei.
Plansele de executie insotite de note de calcul vor cuprinde toate elementele necesare
executiei, inclusiv plansele tehnologice cu fazele succesive de executie.
Detaliile de executie vor fi cuprinse in plansele de cofraj si armare pentru
suprastructura in intregime si pentru parti de lucrari din aceasta. In zonele puternic armate, cu
concentrari de eforturi (de exemplu cuzineti) desenele de detaliu vor fi prezentate la o scara si
intr-o asemenea maniera incat sa arate compatibilitatea intre planul de armare si conditiile
efective de betonare.
Planurile de cofraj vor preciza toate detaliile privind dimensiunile, tolerantele admise
si modul de trasare a suprafetelor aparente ale betonului prin cofrajele propuse.
Planurile de armare, pentru elementele din beton armat vor cuprinde toate datele
geometrice privind armaturile si modul de pozitionare (pozitie traseu, diametru, lungimi
partiale si lungimi totale). Planurile vor contine explicit:
- calitatea otelurilor (categorie, daca este profilat sau tip lis, sudabilitatea);
- tolerantele de pozitionare;
- pozitia innadirilor si detaliile de innadire;
- dispunerea, forma si natura dispozitivelor de calare a armaturilor;
- in cazul elementelor prefabricate, pozitia si natura ancorelor incorporate pentru
manipulare;
De asemenea, planurile de armare vor cuprinde masurile ce trebuiesc luate in
sectiunile de reluare a betonarii, pregatirea armaturilor prin indoire - dezdoire si modul de
tratare a suprafetei de la care se reia betonarea.
Zonele de armatura densa se vor detalia la o scara mare cu prezentarea la scara reala a
razelor de curbura si a diametrelor armaturilor.
Tabelele recapitulative ale armaturilor, utilizate vor da pentru fiecare marca un numar
de ordine, tipul otelului, diametru, un crochiu cu traseul si modul de dispunere, lungimi
partiale si lungime totala desfasurata, greutatea nominala si numarul de bare asemenea.
Aceste tabele se pot trece pe planse sau in anexe.
La executia suprastructurilor din beton armat se vor respecta detaliile din proiect,
Codul de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat
indicativ NE 012-2007 si prevederile din prezentul caiet de sarcini.
Clasele de expunere pentru betoanele utilizate la lucrarile de suprastructuri sunt:
- pentru betonul din placile de suprabetonare : XC4; rezulta clasa de beton C 25/30.
- pentru betonul din grinzile prefabricate precomprimate : XC4+XF2; rezulta clasa de
beton C 35/45.
- pentru betonul din consolele de trotuar si grinda suport a parapetului pietonal (de pe
culei si suprastructura) : XC4+XD1; rezulta clasa de beton C 30/37.
In cazul consolelor de trotuar este foarte dificil de a monta un cofraj separator in zona
de incastrare a consolei (de ex.) si, mai ales, nu este de loc recomandabil din cauza “ruperii”
continuitatii sectiunii de beton tocmai in zona cea mai solicitata. De aceea, la proiectare s-a
ales solutia ca betonul din console sa fie tot de clasa C 25/30, asigurand continuitatea turnarii
betonului. “Atingerea” conditiilor corespunzatoare combinatiei de clase de expunere
XC4+XD1 se va realiza prin aplicarea pe fetele vazute ale consolelor de trotuar a unei
protectii cu mortare speciale (vezi cap. 16 al acestui caiet de sarcini).
5.2.1 CONDITII GENERALE PRIVIND EXECUTIA SUPRABETONARII SUB
TRAFIC
Solutia de suprabetonare sub trafic se va aplica cu luarea in considerare a executiei
unor lucrari premergatoare, cu rolul de a diminua efectele dinamice asupra structurii de
rezistenta.
In acest scop, imbracamintea va fi refacuta obligatoriu atat pe pod cat si pe zonele in
lungime de minimum 25 m ale rampelor de acces adiacente podului, pe jumatatea de cale pe
care se mentine circulatia in perioada de executie a lucrarilor de suprabetonare.
Betonul utilizat in placa de suprabetonare executata sub trafic va asigura suprafatarea
si deverele, asigurand suportul pentru asternerea straturilor hidroizolatiei.
Materialele prevazute pentru executia placilor de suprabetonare sub trafic vor fi puse
in opera numai pe baza certificatelor de conformitate a calitatii produselor folosite in
constructii.
Investitorii au obligatia de a verifica executia corecta a lucrarilor prin consultanta
specializata.
Administratorii podurilor au urmatoarele obligatii:
- sa efectueze permannent reviziile periodice;
- sa execute la termen lucrarile de intretinere si reparatii curente;
- sa asigure urmarirea comportarii in timp;
- sa intervina in cazul declansarii degradarilor.
5.2.2 CONDITII TEHNICE
Placa de suprabetonare sub trafic se va prelucra conform pantelor (devere si
declivitati) precizate prin proiect, cu abateri maxime la grosimile prescrise de ± 10 mm.
Abaterile minime la pantele in profilul transversal fata de valorile din proiect nu vor
depasi ± 3 mm.
Valoarea maxima a denivelarii suprafetei de suprabetonare executate sub trafic,
suprafata pe care urmeaza sa fie asternute straturile hidroizolatiei este de 3 mm, masurata cu
dreptarul de 3,00 m, atat in sens longitudinal cat si in sens transversal. Se admite o singura
denivelare la o masuratoare.
Valoarea minima a stratului de acoperire la armatura de rezistenta de la partea
superioara este de 3 cm.
Denivelarile intre cele 2 straturi adiacente ale caii la rosturi longitudinale de contact
se admit de maximum 2 mm.
Adoptarea solutiei de betonare a placii de suprabetonare sub trafic se va face cu luarea
urmatoarelor masuri:
a) repararea carosabilului pe pod si pe rampele de acces, conform mentiunii de la pct.
5.2.1 cu privire la refacerea imbracamintii pe pod si pe rampe, pe cate 25 m.
Se va respecta, deasemenea, urmatoarea mentiune:
Placile de suprabetonare turnate sub trafic se executa pe ½ din partea carosabila a
podului, cu devierea provizorie a circulatiei pe cealalta jumatate. In cazul podurilor cu 2
benzi circulatia provizorie se va asigura alternativ pentru fiecare sens. Pentru podurile cu
patru benzi, circulatia provizorie se va asigura in ambele sensuri.
b) intre aceste limite suprafatarea stratului de uzura trebuie sa se incadreze in
urmatoarele abateri:
- panta transversala ± 2,5 mm/m;
- denivelari in lungul caii masurate cu dreptarul de 3 m lungime sa nu depaseasca ± 3
mm;
c) pentru a convinge conducatorii auto de necesitatea opririi si micsorarii vitezei in
zona de lucrari, prin proiect se vor defini distanta pe care se vor executa sicanarile in
suprafetele carosabilului si distanta dintre sicane, precum si semnalizarea pe verticala si
orizontala;
d) introducerea restrictiilor:
- viteza maxima admisa 5 km/h
- sarcina maxima a autovehiculului 13 t
- numar maxim de vehicule pe o deschidere 1
e) obligativitatea contractuala ca cel putin pe perioada cuprinsa intre momentul
inceperii operatiei de betonare si 7 zile de la terminarea operatiei de betonare, supravegherea
derularii traficului sa se faca non stop, zi si noapte, cu pilot de circulatie instruit;
f) se recomanda sa se prevada prin proiect executarea de testari “in situ”.
5.2.2.1 Executia dalei de suprabetonare:
5.2.2.1. Eliberarea dalei pe jumatatea in executie de tot ceea ce o acopera, cale,
trotuare, coronamente, parapeti, hidroizolatie, rosturi etc si demolarea consolei de trotuar
daca exista.
Se curata cu mijloace mecanice, sablare, jet de apa, toate suprafetele dalei existente,
partea superioara, laterala, intradosul si extremitatile dalei de pe culei, evaluandu-se
suprafetele dalei degradate si in special starea armaturii si a betonului.
Se cofreaza vertical marginile suprastructurii, inclusiv delimitarea consolelor a
capetelor dalei pe culei si a suprabetonarii dinspre firul aflat in circulatie si orizontal partea
de sustinere a consolei si a eventualelor largiri ale dalei existente.
Ampretarea suprafetei dalei existente, pe o adancime de 5-20 mm;
Se traseaza pozitia conectorilor si se dau gauri cu rotopercutanta, in care se monteaza,
acestia fiind fixati cu pasta de ciment sau rasina, cu exemplificarile de mai jos;

Conector tip bucla Conector la fasii cu goluri

Se monteaza armaturile placii de suprabetonare, se curata si se spala cu jet de apa


toate suprafetele pe care se va turna beton, urmarindu-se udarea abundenta a dalei existente
cu 2-3 ore inainte de turnarea betonului.
Dupa intarirea suprabetonarii se va executa hidroizolatia, lucrarile de cale, parapeti,
rosturi etc; pe firul in lucru, dupa care se va muta circulatia pe acesta, urmand aceeasi
tehnologie pentru firul aflat in circulatie
5.2.2.2. Lucrari la intradosul dalei
Se curata cu metode mecanice, jet de apa, sablare, intradosul dalei existente, dandu-se
o atentie deosebita curatirii si verificarii armaturilor de rezistenta ale dalei;
Nota importanta: Daca la curatirea intradosului se constata corodari importante ale
armaturilor de rezistenta si ca acestea au diminuata substantial sectiunea, la
receptia pe faza determinanta se va decide daca e cazul schimbarea solutia de
consolidare cu placa de suprabetonare, cu realizarea unei suprastructuri noi, pe
grinzi cu corzi aderente de 0,42 m. inaltime.
In cazul in care deteriorarile intradosului si a armaturii de rezistenta sunt rezonabile,
se repara suprafetele pe care stratul de acoperire a fost indepartat cu ocazia curatirii, cu
completari locale cu beton fin sau prin torcretarea intregului intrados, daca suprafetele de
reparat sunt mari sau foarte apropiate una de alta si se continua procesul tehnologic de
realizarea placii de suprabetonare.
5.2.2.3. Lucrari la marginea dalei existente
Avand in vedere ca marginile suprastructurilor existente sunt cele mai expuse
intemperiilor si ca au deteriorari importante, prin erodarea straturilor de acoperire a
armaturilor si corodarea acestora, trebuie data o atentie deosebita, curatirii si repararii lor,
prin indepartarea betonului friabil si chiar completarea cu armaturi noi si practic executia
unei camasueli de protectie.
Deasemeni, in cazul existentei consolelor de trotuar, acestea fiind puternic degradate
se va proceda la demolarea lor in totalitate sau partial ori numai a grinzii de sub parapet, de la
caz la caz, functie de natura si gravitatea deteriorarilor, pentru care se prezinta, in continuare
exemplificari sugestive.
5.2.2.3.1. Exemplu de tratarea marginii exterioare a dalei
5.2.2.3.2. Exempe de cazuri de demolarea consolei
5.2.2.3.3. Exemplu de tratarea marginii exterioare a dalei

5.2.2.3.4. Exempe de cazuri de demolarea consolei


Daca marginile dalelor sunt foarte deteriorate si la curatirea betonului friabil se intra
in profunzime, iar armaturile sunt corodate, se recurge la “camasuirea” marginii cu un strat de
beton Clasa C35/45 de cca. 5-10 cm. grosime, armat cu o plasa de armatura care se va ancora
in betonul sanatos din corpul dalei.
In cazul in care armaturile sunt corodate, se procedeaza la suplimentarea cu armaturi
noi, sudura si etrieri ancorati in corpul dalei.

5.3. LUCRARI PROVIZORII


Suprastructurile din beton armat turnate monolit sau din elemente prefabricate
monolitizate se executa cu ajutorul unor lucrari provizorii ce constau din :
- esafodaje, schele si sprijiniri la elemente de suprastructura de forma grinzi si placi
drepte;
-cintre, schele si sprijiniri la suprastructuri de tip arc sau bolta;
Intocmirea proiectelor pentru lucrarile provizorii se va face de catre antreprenor.
Proiectul va cuprinde desene de executie insotite de note de calcul. Inginerul poate
cere ca acesta sa-i fie predate in intregime sau pe parti, dar inaintea inceperii executiei.
Lucrarile provizorii trebuiesc astfel proiectate si executate incat sa garanteze ca
lucrarile definitive nu vor suferi in nici un fel ca urmare a deformatiilor lucrarilor provizorii,
ca rezistenta sau aspect.
Lucrarile provizorii vor asigura ca lucrarile definitive se incadreaza, din punct de
vedere al tolerantelor, in cele admise in ANEXA III.1 ale Codului de practica pentru
executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat indicativ NE 012-2010.
La realizarea lucrarilor provizorii se va tine seama si de prevederile cuprinse in
capitolul 7 "Schele, esafodaje si cintre".

5.4. COFRAJE
Cofrajele pentru suprastructurile din beton armat sau parti ale acestora vor respecta
conditiile de calitate precizate in planse. In principiu acestea pot fi de trei tipuri:
- cofraje obisnuite utilizate la suprafetele nevazute;
- cofraje de fata vazuta, utilizate la suprafetele expuse vederii (grinzi, placi, arce, bolti
si stalpi);
- cofraje cu tratare speciala la elementele de suprastructura precum: grinzi marginale,
cornisa de trotuare, parapeti, etc.
Antreprenorul poate propune solutii proprii de tratare a fetei vazute a betoanelor,
pentru care va obtine aprobarea Inginerului.
La realizarea cofrajelor pentru suprastructurile din beton armat se va tine seama de
prevederile Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton
precomprimat indicativ NE 012-2010 precum si de cele cuprinse in capitolul 7 "Cofraje".

5.5. MATERIALE DE CONSTRUCTIE


5.5.1. Agregate
SR EN 12620:2003 "Agregate pentru beton " si Codului de practica pentru executarea
lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat indicativ NE 012-2:2010.
Se vor lua in considerare si celelalte mentiuni de la pct. 4.2.1. ale prezentului caiet de
sarcini.
5.5.2. Ciment
Se vor citi mentiunile de la cap. 4, pct. 4.2.2. . ale prezentului caiet de sarcini.
5.5.3. Armaturi
Armaturile trebuie sa respecte planurile de executie din proiect. Otelul beton livrat pe
santier va corespunde caracteristicilor prevazute in STAS 438/1-89 "Otel beton laminat la
cald. Marci si conditii tehnice generale de calitate" si STAS 438/2-91 "Sarma trasa pentru
beton armat" si sa fie insotit de certificatele de calitate ale producatorului.
Domeniu de utilizare, dispozitiile cnstructive si modul de fasonare al armaturilor vor
corespunde prevederilor din Codul de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton
armat si beton precomprimat indicativ NE 012-2007.
Inainte de fasonarea armaturilor, otelul beton se curata de praf si noroi, de rugina,
urme de ulei si de alte impuritati.
Inlocuirea unor bare din proiect, de un anumit diametru cu bare de alt diametru, dar cu
aceeasi sectiune totala se va face numai cu acordul proiectantului si al Consultantului.
Antreprenorul va face verificarea caracteristicilor mecanice (rezistenta la rupere,
limita
de curgere tehnica, alungirea relativa la rupere, numarul de indoiri la care se rupe otelul etc.)
in conditiile precizate de Codul de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton
armat si beton precomprimat indicativ NE 012-1:2007.
La aprovizionarea, fasonarea si montarea armaturilor se va tine cont de prevederile
din capitolul 8.

5.6. BETOANE
Compozitia betonului proiectat se stabileste pe baza de incercari preliminare, conform
Codului de practica pentru betoane NE 012-1, folosindu-se materialele aprovizionate,
stabilite si verificate de catre un laborator autorizat.
La adaptarea retetei la statia de betoane se va tine seama de capacitatea si tipul
betonierei, de umiditatea agregatelor, iar pe timp friguros se va tine seama de temperatura
materialelor componente si a betonului.
Betoanele se prepara in statii de beton verificate si atestate.
Dozarea materialelor folosite pentru prepararea betoanelor se face in greutate.
Abaterile limita se vor incadra in prevederile capitolul 9 din prezentul Caiet de sarcini
si ale Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton
precomprimat indicativ NE 012-2.
Folosirea plastifiantilor, antrenatorilor de aer, etc. se admite numai cu aprobarea
Inginerului tinand cont de prevederile capitolului 9 din prezentul Caiet de sarcini.
Umiditatea agregatelor se verifica zilnic, precum si dupa fiecare schimbare de stare
atmosferica.
In timpul turnarii trebuie asigurat ca betonul sa umple complet formele in care este
turnat, patrunzand in toate colturile si nelasand locuri goale.
Betonul preparat avand de regula, temperatura, inainte de turnare, cuprinsa intre 5-
30C, trebuie turnat in cofraje in maximum 1 ora in cazul folosirii cimenturilor obisnuite si
1/2 ora cand se utilizeaza cimenturi cu priza rapida. In situatia betoanelor cu temperaturi mai
mari de 30 C se iau masuri suplimentare, cum este si utilizarea de aditivi intarzietori,
conform Codului NE 012-1. Betonul adus in vederea turnarii nu trebuie sa aiba agregatele
segregate. In perioada dintre preparare si turnare se interzice adaugarea de apa in beton. La
turnarea betonului trebuie respectate regulile din Codul NE 012-1.
Jgheaburile, autocamioanele de transport beton, etc. vor trebui pastrate curate si
spalate dupa fiecare intrerupere de lucru.
La compactarea betonului se vor folosi mijloace mecanice de compactare ca mese
vibrante, vibratoare de cofraj si vibratoare de adancime, iar in timpul compactarii betonului
proaspat se va avea grija, sa nu se produca deplasari sau degradari ale armaturilor si
cofrajelor.
5.7. ELEMENTE PREFABRICATE. MONTAJ SI MONOLITIZARE
In cazul structurilor din grinzi si placi prefabricate, atat grinzile cat si placile
prefabricate vor fi numerotate, iar pe ele se va inscrie cu vopsea data fabricarii si tipul de
placa sau grinda, prin care se precizeaza astfel pozitia acesteia in lucrare.
Montarea elementelor prefabricate va fi condusa de un inginer specializat in acest domeniu si supravegheata permanent de
maistri cu experienta dobandita in lucrari similare.

Operatia de montaj trebuie sa fie precedata de lucrari pregatitoare specifice operatiei


respective si care depinde de la caz la caz de tipul elementului care se monteaza sau de modul
de alcatuire al structurii.
Pentru montarea elementelor prefabricate se vor folosi utilaje care sa asigure
montajul in conditii de securitate.
La asezarea pe reazeme se va urmari pozitionarea corecta conform proiectului atat in
ce priveste asigurarea amplasamentului cat si a lungimii de rezemare si a contactului cu
suprafetele de rezemare.
Elementele vor fi eliberate din dispozitivul de prindere dupa realizarea corecta a
rezemarii.
Este obligatoriu a se asigura echilibrul stabil al tuturor elementelor montate sau care
reazema pe acestea.
Imbinarile definitive trebuie sa fie executate in cel mai scurt timp posibil de la montaj.
Fetele elementelor care urmeaza a veni in contact cu betonul de monolitizare sau
mortarul de poza vor fi bine curatate cu o perie de sarma si apoi spalate cu apa din abundenta
sau suflate cu jet de aer.
Verificarea montarii elementelor si incadrarea in tolerante se va face conform anexei
III.1 - Abateri admisibile pentru elementele din beton si beton armat din Codul de practica
pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat indicativ NE 012-
2007.
La corectarea eventualelor defecte de montaj nu se vor folosi procedee care pot duce
la deteriorarea elementelor.
Grinzile si placile prefabricate se vor monolitiza intre ele conform detaliilor din
proiect.
La placile prefabricate pentru structuri mixte se vor monolitiza si golurile din dreptul
conectorilor prevazandu-se armaturile din proiect necesare legarii conectorilor de armaturile
de rezistenta ale placilor.
La structurile mixte, in zone de precomprimare a placilor se vor monta stuturi pentru
continuitatea cablurilor in dreptul rosturilor de monolitizare.
Reteta betonului de monolitizare se va stabili experimental pe baza de incercari.
Pentru tensionarea, blocarea si injectarea cablurilor prevazute pentru precomprimarea
platelajelor la structurile mixte se vor aplica prevederile din capitolul 11 si Codul de practica
NE 012-2007 - Partea B - beton precomprimat.
Abaterile limita de la dimensiunile elementelor prefabricate din beton armat se vor
incadra in prevederile STAS 8600 - 79, STAS 7009 - 79 si SR EN 13369:2004.
Alte abateri limita decat cele referitoare la dimensiuni (lungimi, latime si grosime
placa) se vor incadra in prevederile Codului de practica pentru executarea lucrarilor din
beton, beton armat si beton precomprimat indicativ NE 012-2010.

5.8. RECEPTIA LUCRARILOR


5.8.1. Antreprenorul are in intregime in sarcina sa cheltuielile de incercare a lucrarilor
precizate in proiect. Aceste incercari se executa in prezenta Consultantului.
Tot antreprenorul are in sarcina aducerea camioanelor sau a convoaielor necesare
incercarii precum si schelele sau pasarelele necesare efectuarii operatiunilor de masurare.
Operatiunile de masurare se vor face de catre o institutie aleasa sau acceptata de catre
Consultant.
5.8.2. Refacerea lucrarilor cu defecte
In cazul cand o parte sau intreaga lucrare nu corespunde prevederilor din proiect si din
caietul de sarcini, antreprenorul este obligat sa execute remedierile necesare. Dupa
recunoasterea si analiza defectelor, inaintea inceperii lucrarilor de remediere antreprenorul
propune programul de reparatii spre aprobare Consultantului.
Pentru remedierile defectelor de natura sa afecteze calitatea structurii, siguranta si
durabilitatea in exploatare se va proceda astfel:
- montarea in lucrare a dispozitivelor necesare, eventual sa asigure personal de
executie;
- releveu detaliat al defectelor;
- cercetarea cauzelor, procedandu-se si la efectuarea de incercari, investigatii sau
calcule suplimentare;
- evaluarea consecintelor posibile pe termen scurt sau mai lung;
- intocmirea unui dosar de reparatii insotit de toate justificarile necesare.
In functie de constatarile si de studiile efectuate Inginerul poate sa procedeze astfel:
- sa acorde viza proiectului de reparatii, cu eventuale observatii;
- sa prevada demolarea unor parti sau a intregii lucrari si refacerea lor pe cheltuiala
antreprenorului;
In cazul defectelor privind geometria lucrarii, calitatea si culoarea suprafetelor, dar
care nu afecteaza siguranta si capacitatea portanta a lucrarii reparatiile se pot efectua astfel:
- defectele minore se pot corecta prin degresare, spalare, rabotare sau rostuire;
- in cazul defectiunilor mai importante antreprenorul poate propune Consultantului un
program de remediere care-l va analiza si aproba ca atare sau cu completarile necesare.
La suprafetele vazute cu parament fin este interzisa sclivisirea simpla. Atunci cand
totusi se aplica, aceasta nu se va face decat cu aprobarea Consultantului.
Fisurile deschise care pot compromite atat aspectul cat si durabilitatea structurii vor fi
tratate, respectand prevederile Normativului C 149-88, privind procedee de reparare a
elementelor din beton si beton armat.
La terminarea lucrarilor antreprenorul efectueaza o verificare a intregii lucrari si va
asigura degajarea tuturor spatiilor (sprijiniri, sustineri, depozite, etc.) pentru a permite lucrul
liber al structurii.
Caietul 6
SCHELE, ESAFODAJE

6.1. PREZENTUL CAPITOL SE REFERA LA LUCRARILE PROVIZORII


CARE, IN FUNCTIE DE DESTINATIE, SE CLASIFICA IN:
- esafodaje, cintre ce suporta structuri in curs de realizare;
- schele de serviciu destinate de a suporta deplasarea personalului, sculelor si
materialelor;
- dispozitive de protectie la lucru sub circulatie, impotriva caderii de materiale, scule,
etc.;
Lucrarile provizorii se executa de catre antreprenor pe baza de proiect si se avizeaza
de catre Consultant.
6.2. PROIECTUL POATE FI INTOCMIT DE CATRE ANTREPRENOR SAU
DE CATRE ORICE UNITATE DE PROIECTARE AUTORIZATA SI TREBUIE SA
INDEPLINEASCA URMATOARELE CONDITII:
- sa asigure securitatea lucratorilor si lucrarilor definitive;
- sa tina cont de datele impuse de lucrarea definitiva;
- deformatiile lucrarilor provizorii nu trebuie sa produca defecte lucrarii definitive in
curs de priza sau intarire;
- sa cuprinda succesiunea detaliata a tuturor fazelor;
- sa cuprinda piese scrise explicative si planse de executie;
Un exemplar complet din proiect trebuie sa existe in permanenta pe santier la
dispozitia Consultantului.
Plansele de executie trebuie sa defineasca geometria lucrarilor provizorii ca si natura
si caracteristicile tuturor elementelor componente.
Din planse trebuie sa rezulte urmatoarele:
- masurile luate pentru asigurarea stabilitatii si protectia fundatiilor;
- modul de asamblare a elementelor componente ale cintrelor, esafodajelor si
schelelor;
- reazemele elementelor portante care trebuie sa fie compatibile cu propria lor
stabilitate si a elementelor pe care sprijina;
- sistemul de contravantuire ce trebuie asigurat in spatiu, dupa cele trei dimensiuni;
- dispozitiile ce trebuiesc respectate in timpul manipularilor si pentru toate operatiile
de reglare, calare, descintrare, decofrare, demontare;
- contrasagetile si tolerantele de executie;
- modul de asigurare a punerii in opera a betonului, libertatea de deformare a
betonului sub efectul contractiei si precomprimarii;
- dispozitivele de control a deformatiilor si tasarilor.
Din piesele scrise trebuie sa rezulte urmatoarele:
- specificatia materialelor utilizate, materiale speciale, materialele provenite de la terti;
- instructiuni de montare a lucrarilor provizorii;
- instructiuni cu privire la toate elementele a caror eventuala defectiune ar putea avea
consecinte grave asupra securitatii lucratorilor.
6.3. REALIZAREA SI UTILIZAREA LUCRARILOR PROVIZORII
Calitatea materialelor, materialelor de inventar si materialelor noi trebuie sa
corespunda standardelor in vigoare.
Antreprenorul are obligatia sa prezinte certificate de atestare pentru materialele
destinate lucrarilor provizorii, atat cand se folosesc produse noi, cat si daca se refolosesc
materiale vechi pentru care trebuie sa se garanteze ca sunt echivalente unor materiale noi.
Intrebuintarea de elemente refolosibile este autorizata atat timp cat deformatiile lor sau
efectele oboselii nu risca sa compromita securitatea executiei.
Antreprenorul are obligatia sa scrie pe planse numarul admisibil de refolosiri.
Materialele degradate se rebuteaza sau se dau la reparat in ateliere de specialitate. In
acest din urma caz antreprenorul va justifica valabilitatea reparatiei, fara ca aceasta
justificare sa-i atenueze responsabilitatea.
6.4. EXECUTIE, UTILIZARE, CONTROALE
Tolerantele aplicabile la lucrarile provizorii sunt stabilite in functie de tolerantele de la
lucrarile definitive.
Deformatiile lucrarilor provizorii se controleaza prin nivelmente efectuate de catre
antreprenori fata de reperele acceptate de Consultant.
Rezultatele masuratorilor se transmit Consultantului.
Antreprenorul va lua toate masurile necesare pentru evitarea unor eventuale
deformatii.
Antreprenorul are obligatia sa asigure intretinerea regulata a lucrarilor provizorii.
6.5. PRESCRIPTII COMPLEMENTARE PRIVIND CINTRELE,
ESAFODAJELE
Proiectul esafodajelor cat si montajul acestora in amplasament se avizeaza de catre
Consultant, prin personal specializat.
Pentru dispozitivele secundare se admite schematizarea de principiu a acestora si
prezentarea Consultantului pentru aprobare cu 15 zile, cel putin, inainte de inceperea
executiei.
Caietul 7
COFRAJE

7.1. DATE GENERALE


Cofrajele sunt structuri provizorii alcatuite, de obicei, din elemente refolosibile, care
montate in lucrare, dau betonului forma proiectata. In termenul de cofraj se includ atat
cofrajele propriu-zise cat si dispozitivele pentru sprijinirea lor, buloanele, tevile, tirantii,
distantierii, care contribuie la asigurarea realizarii formei dorite.
Cofrajele si sustinerile lor se executa numai pe baza de proiecte, intocmite de unitati
de proiectare autorizate, in conformitate cu prevederile STAS 7721 - 90 si ele trebuie sa fie
astfel alcatuite incat sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa asigure obtinerea formei, dimensiunilor si gradului de finisare, revazute in proiect,
pentru elementele ce urmeaza a fi executate, respectandu-se inscrierea in abaterile admisibile
prevazute in Codul de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton
precomprimat indicativ NE 012-2007 Anexa III.1.
- sa fie etanse, astfel incat sa nu permita pierderea laptelui de ciment;
- sa fie stabile si rezistente, sub actiunea incarcarilor care apar in procesul de executie.
- sa asigure ordinea de montare si demontare stabilita fara a se degrada elementele de
beton cofrate, sau componentele cofrajelor si sustinerilor;
- sa permita, la decofrare, o prelare treptata a incarcarii de catre elementele care se
decofreaza;
- sa permita inchiderea rosturilor astfel incat sa se evite formarea de pene sau praguri;
- sa permita inchiderea cu usurinta - indiferent de natura materialului din care este
alcatuit cofrajul - a golurilor pentru controlul din interiorul cofrajelor si pentru scurgerea
apelor uzate, inainte de inceperea turnarii betonului;
- sa aiba fetele, ce vin in contact cu betonul, curate, fara crapaturi, sau alte defecte;
Proiectul cofrajelor va cuprinde si tehnologia de montare si decofrare.
Din punct de vedere al modului de alcatuire se deosebesc:
- cofraje fixe, confectionate si montate la locul de turnare a betonului si folosire, de
obicei, la o singura lucrare.
- cofrajele demontabile stationare, realizate din elemente sau subansambluri de cofraj
refolosibile la un anumit numar de turnari;
- cofrajele demontabile mobile, care se deplaseaza si iau pozitii succesive pe masura
turnarii betonului: cofraje glisante sau pasitoare;
Din punct de vedere al naturii materialului din care sunt confectionate se deosebesc:
- cofrajele din lemn sau captusite cu lemn;
- cofraje tego;
- cofrajele furniruite de tip DOKA, PASCHAL imbinate sau tratate cu rasini;
- cofraje metalice.
7.2. IN AFARA PREVEDERILOR GENERALE DE MAI SUS COFRAJELE
VOR TREBUI SA MAI INDEPLINEASCA SI URMATOARELE CONDITII
TEHNICE:
- sa permita pozitionarea armaturilor din otel beton si de precomprimare;
- sa permita fixarea sigura si in conformitate cu proiectul a pieselor inglobate din
zonele de capat a grinzilor (placi de repartitie, teci, etc.).
- sa permita compactarea cat mai buna in zonele de ancorare, in special a grinzilor
postintinse;
- sa asigure posibilitatea de deplasare si pozitia de lucru corespunzatoare a
muncitorilor care executa turnarea si compactarea betonului, evitandu-se circulatia pe
armaturile postintinse;
- sa permita scurtarea elastica la precomprimarea si intrarea in lucru a greutatii proprii,
in conformitate cu prevederile proiectului.
- sa fie prevazute, dupa caz, cu urechi de manipulare.
- cofrajele metalice sa nu prezinte defecte de laminare, pete de rugina pe fetele ce vin
in contact cu betonul.
- sa fie prevazute cu dispozitive speciale pentru prinderea vibratoarelor de cofraj, cand
aceasta este inscrisa in proiect.
7.3. PREGATIREA SI RECEPTIA LUCRARILOR DE COFRARE
7.3.1. Inainte de fiecare refolosire, cofrajele vor fi revizuite si reparate. Refolosirea cat
si numarul de refolosiri, se vor stabili numai cu acordul Inginerului.
In scopul refolosirii, cofrajele vor fi supuse urmatoarelor operatiuni:
- curatirea cu grija, repararea si spalarea, inainte si dupa refolosire; cand spalarea se
face in amplasament apa va fi drenata in afara (nu este permisa curatirea cofrajelor numai cu
jet de aer);
- tratarea suprafetelor, ce vin in contact cu betonul, cu o substanta ce trebuie sa
usureze decofrarea, in scopul desprinderii usoare a cofrajului; in cazul in care se folosesc
substante lubrifiante, uleioase; nu este permis ca acestea sa vina in contact cu armaturile.
In vederea asigurarii unei executii corecte a cofrajelor se vor efectua verificari
etapizate astfel:
- preliminar, controlandu-se lucrarile pregatitoare si elementele sau subansamblurile
de cofraje si sustineri;
- in cursul executiei, verificandu-se pozitionarea in raport cu trasarea si modul de
fixare a elementelor;
- final, receptia cofrajelor si consemnarea constatarilor in "Registrul de procese
verbale, pentru verificarea calitatii lucrarilor ce devin ascunse";
7.4. MONTAREA COFRAJELOR, PREGATIREA IN VEDEREA TURNARII
BETONULUI, TRATAREA COFRAJELOR IN TIMPUL INTARIRII
7.4.1. Montarea cofrajelor va cuprinde urmatoarele operatii:
- trasarea pozitiei cofrajelor;
- asamblarea si sustinerea provizorie a panourilor;
- verificarea si corectarea pozitiei panourilor;
- incheierea, legarea si sprijinirea definitiva a cofrajelor.
7.4.2. In cazurile in care elementele de sustinere a cofrajelor reazema pe teren se va
asigura repartizarea solicitarilor, tinand seama de gradul de compactare si posibilitatile de
inmuiere, astfel incat sa se evite producerea tasarilor.
In cazurile in care terenul este inghetat sau expus inghetului, rezemarea sustinerilor se
va face astfel incat sa se evite deplasarea acestora in functie de conditiile de temperatura.
Caietul 8
ARMATURI

Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice necesare pentru proiectarea, procurarea,


fasonarea si montarea armaturilor utilizate la structurile de beton armat pentru poduri.
Pentru conditiile specifice privind fundatiile, elevatiile infrastructurilor,
suprastructurile de beton armat si de beton precomprimat se vor aplica prevederile din
capitolele 2,3,4 si 9.
8.1. OTELURI PENTRU ARMATURI
Otelul beton trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in STAS 438/1-89;
STAS 438/2-91; SR 438-3:1998; STAS 6482/1-73 si STAS 6482/2,3,4-80.
Tipurile utilizate curent in elementele de beton armat si beton precomprimat si
domeniile lor de aplicare sunt indicate in tabelul urmator si corespund prevederilor din Codul
de practica NE 012-2007.

Tipul de otel Simbol Domeniul de utilizare


Otel beton rotund neted OB 37 Armaturi de rezistenta sau armaturi constructive
STAS 438/1-89
Sarma trasa neteda pentru beton armat STAS STNB Armaturi de rezistenta sau armaturi constructive;
438/2-91 armaturile de rezistenta
Plase sudate pentru beton armat SR 438-3:1998 STNB numai sub forma de plase sau carcase sudate
Produse din otel pentru armarea betonului. Otel PC 52 Armaturi de rezistenta cu betoane de clasa cel putin
beton cu profil C 12/15 (Bc 15)
periodic STAS 438/1-89 PC 60 Armaturi de rezistenta la elemente cu betoane de
clasa cel putin C 16/20
(Bc 20)
Armaturi pretensionate SBP I si
. sarme netede STAS 6482/2-80 SBP II Armaturi de rezistenta la elemente cu betoane de
. sarme amprentate SBPA I si clasa cel putin C 25/30
STAS 6482/3-80 SBPA II (Bc 30)
. toroane TBP

Pentru otelurile din import este obligatorie existenta certificatului de calitate emis de
unitatea care a importat otelul ssi trebuie sa fie agrementate tehnic cu precizarea domeniului
de utilizare.
In certificatul de calitate se va mentiona tipul corespunzator de otel din STAS 438/1,2,
- 89,91 ; SR 438-3:1998 si STAS 6482/2,3,4 - 80, echivalarea fiind facuta prin luarea in
considerare a tuturor parametrilor de calitate.
In cazul in care exista dubiu asupra modului in care s-a efectuat echivalarea,
antreprenorul va putea utiliza otelul respectiv numai pe baza rezultatelor incercarilor de
laborator, cu acordul scris al unui institut de specialitate si dupa aprobarea Consultantului.
8.2. LIVRAREA SI MARCAREA
8.2.1. Livrarea otelului beton se va face in conformitate cu reglementarile in vigoare,
insotita de un document de calitate (certificat de calitate/inspectie, declaratie de conformitate)
si dupa certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie dupa certificatul de
conformitate.
Documentele ce insotesc livrarea otelului beton de la producator trebuie sa contina
urmatoarele informatii:
- denumirea si tipul de otel, standardul utilizat;
- toate informatiile pentru identificarea loturilor;
- greutatea neta;
- valorile determinate privind criteriile de performanta.
8.2.2. Fiecare colac sau legatura de bare sau plase sudate va purta o eticheta, bine
legata, care va contine:
- marca produsului;
- tipul armaturii;
- numarului lotului si al colacului sau legaturii;
- greutatea neta;
- semnul CTC.
8.2.3. Otelul livrat de furnizori intermediari va fi insotit de un certificat privind
calitatea produselor care va contine toate datele din documentele de calitate eliberate de
producatorul otelului beton.
8.3. TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA
Barele de armatura, plasele sudate si carcasele prefabricate de armatura vor fi
transportate si depozitate astfel incat sa nu sufere deteriorari sau sa prezinta substante care pot
afecta armatura si/sau betonul sau aderenta beton - armatura.
Otelurile pentru armaturi trebuie sa fie depozitate separat pe tipuri si diametre in spatii
amenajate si dotate corespunzator, astfel incat sa se asigure:
- evitarea conditiilor care favorizeaza corodarea armaturii;
- evitarea murdaririi acestora cu pamant sau alte materiale;
- asigurarea posibilitatilor de identificare usoara a fiecarui sortiment si diametru.
8.4. CONTROLUL CALITATII
Controlul calitatii otelului se va face conform prevederilor prezentate la capitolul 17
din Codul de practica NE 012 - 99.
8.5. FASONAREA, MONTAREA SI LEGAREA ARMATURILOR
8.5.1. Fasonarea barelor, confectionarea si montarea carcaselor de armatura se va face
in stricta conformitate cu prevederile proiectului.
8.5.2. Inainte de a se trece la fasonarea armaturilor, executantul va analiza prevederile
proiectului, tinand seama de posibilitatile practice de montare si fixare a barelor, precum si de
aspecte tehnologice de betonare si compactare. Daca se considera necesar se va solicita
reexaminarea de catre proiectant a dispozitiilor de armare prevazute in proiect.
8.5.3. Armatura trebuie taiata, indoita, manipulata astfel incat sa se evite:
- deteriorarea mecanica (de ex. crestaturi, loviri);
- ruperi ale sudurilor in carcase si plase sudate;
- contactul cu substante care pot afecta proprietatile de aderenta sau pot produce
procese de coroziune.
8.5.4. Armaturile care se fasoneaza trebuie sa fie curate si drepte; in acest scop se vor
indeparta:
- eventuale impuritati de pe suprafata barelor;
- indepartarea ruginii, in special in zonele in care barele urmeaza a fi innadite prin
sudura.
Dupa indepartarea ruginii reducerea sectiunilor barelor nu trebuie sa depaseasca
abaterile prevazute in standardele de produs.
Otelul - beton livrat in colaci sau barele indoite trebuie sa fie indreptate inainte de a se
proceda la taiere si fasonare fara a se deteriora profilul (la intinderea cu troliul alungirea
maxima nu va depasi 1 mm/m).
8.5.5. Barele taiate si fasonate vor fi depozitate in pachete etichetate, in asa fel incat sa
se evite confundarea lor si sa se asigure pastrarea formei si curateniei lor pana in momentul
montarii.
8.5.6 Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturi sub -10ºC. Barele cu profil
periodic cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.
Recomandari privind fasonarea, montarea si legarea armaturilor sunt prezentate in
Anexa II.1. din Codul de practica NE 012-2007.
8.5.7. Prevederile generale privind confectionarea armaturii pretensionate
La pregatirea tuturor tipurilor de armaturi pretensionate se vor respecta urmatoarele:
- se va verifica existenta certificatului de calitate al lotului de otel din care urmeaza a
se executa armatura; in lipsa acestui certificat sau daca exista indoieli asupra respectarii
conditiilor de transport si depozitare (in special in zona cu agresivitate), se vor efectua
incercari de verificare a calitatii in conformitate cu prevederile din STAS 1799-88, pentru a
avea confirmarea ca nu au fost influentate defavorabil caracteristicile fizico - mecanice ale
armaturilor (rezistenta la tractiune, indoire alternanta, etc.).
- suprafata otelurilor se va curata de impuritati, stratul de rugina superficiala
neaderenta si se va degresa (unde este cazul), pentru a se asigura o buna ancorare in blocaje,
beton sau mortarul de injectare;
- otelurile care prezinta un inceput slab de coroziune nu vor putea fi utilizate decat pe
baza unor probe care sa confirme ca nu au fost influentate defavorabil caracteristicile fizico -
mecanice.
- armaturile care urmeaza sa fie tensionate simultan vor proveni pe cat posibil din
acelasi lot;
- zonele de armatura care au suferit o indoire locala ramanand deformate nu se vor
utiliza, fiind interzisa operatia de indreptare. Daca totusi in timpul transportului sau al
depozitarii, barele de otel superior au suferit o usoara deformare, se vor indrepta mecanic, la
temperaturi de cel putin +10C.
- pentru armaturi pretensionate individual, diagrama se va stabili pe probe scurte de
catre un laborator de specialitate, in conformitate cu STAS 6605 - 78 "Incercarea la tractiune
a otelului, a sarmei si a produselor din sarma pentru beton precomprimat".
- in cazul fasciculelor postintinse, valoarea reala a modulului de elasticitate se va
determina pe santier, odata cu terminarea pierderilor de tensiune prin frecare pe traseu.
La calculul armaturilor pretensionate, confectionarea, montarea si depozitarea
armaturilor, tensionarea, blocarea si injectarea lor se va tine seama de prevederile
constructive cuprinse in STAS 10111/2-87, cap. 7.9, si in cap. 3,4,8 si 9 din Codul de practica
NE 012-2007.
8.6. TOLERANTE DE EXECUTIE
In Anexa II.2. a Codului de practica NE 012-2007 sunt indicate abaterile limita la
fasonarea si montarea armaturilor.
Daca prin proiect se indica abateri mai mici se respecta acestea.
8.7. PARTICULARITATI PRIVIND ARMAREA CU PLASE SUDATE
8.7.1. Plasele sudate din sarma trasa neteda STNB sau profilata STPB se utilizeaza ori
de cate ori este posibil la armarea elementelor de suprafata in conditiile prevederilor STAS
10107/0-90.
8.7.2. Executarea si utilizarea plaselor sudate se va face in conformitate cu
reglementarile tehnice in vigoare.
8.7.3. Plasele sudate se vor depozita in locuri acoperite fara contact direct cu pamantul
sau cu substante care ar putea afecta armatura sau betonul, pe loturi de aceleasi tipuri si
notate corespunzator.
8.7.4. Incarcarea, descarcarea si transportul plaselor sudate se vor face cu atentie,
evitandu-se izbirile si deformarea lor sau desfacerea sudurii.
9.7.5. Incercarile sau determinarile specifice plaselor sudate, inclusiv verificarea
calitatii sudarii nodurilor se vor efectua conform SR 438-3:1998.
9.7.6. In cazurile in care plasele sunt acoperite cu rugina se va proceda la inlaturarea
acesteia prin periere.
Dupa indepartarea ruginii reducerea dimensiunilor sectiunii barei nu trebuie sa
depaseasca abaterile prevazute in standardele de produs.
8.8. REGULI CONSTRUCTIVE
Distantele minime intre armaturi precum si diametrele minime admise pentru
armaturile din beton armat monolit sau preturnat in functie de diferitele tipuri de elemente se
vor considera conform STAS 10111/2-87.
8.9. INNADIREA ARMATURILOR
8.9.1. Alegerea sistemului de innadire se face conform prevederilor proiectului si
prevederilor STAS 10111/2-87. De regula innadirea armaturilor se realizeaza prin
suprapunere fara sudura sau prin sudura functie de diametrul/tipul barelor; felul solicitarii,
zonele elementului (de ex. zone plastice potentiale ale elementelor participante la structuri
antiseismice).
Procedeele de innadire pot fi realizate prin:
- suprapunere;
- sudura;
- mansoane metalo - termice;
- mansoane prin presare.
Innadirea armaturilor prin suprapunere trebuie sa se face in conformitate cu
prevederile STAS 10111/2-87.
Innadirea armaturilor prin sudura se face prin procedee de sudare obisnuita (sudura
electrica prin puncte, sudare electrica cap la cap prin topire intermediara, sudare manuala cu
arc electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuala cap la cap cu arc electric - sudare in
cochilie, sudare in semimanson de cupru - sudare in mediu de bioxid de carbon) conform
reglementarilor tehnice specifice referitoare la sudarea armaturilor din otel - beton (C 28 -
1983 si C 150 - 1984), in care sunt indicate si lungimile minime necesare ale cordonului de
sudura si conditiile de executie.
8.9.2. Nu se permite folosirea sudurii la innadirile armaturilor din oteluri ale caror
calitati au fost imbunatatite pe cale mecanica (sarma trasa). Aceasta interdictie nu se refera si
la sudurile prin puncte de la nodurile plaselor sudate executate industrial.
8.9.3. La stabilirea distantelor intre barele armaturii longitudinale trebuie sa se tina
seama de spatiile suplimentare ocupate de eclise, cochilii, etc., functie de sistemul de innadire
utilizat.
8.9.4. Utilizarea sistemelor de innadire prin dispozitive mecanice (mansoane metalo -
termice prin presare sau alte procedee) este admisa numai pe baza reglementarilor tehnice
specifice sau agrementelor tehnice.
8.9.5. La innadirile prin bucle, raza de curbura interioara a buclelor trebuie sa respecte
prevederile STAS 10111/2-87.
8.10. STRATUL DE ACOPERIRE CU BETON
8.10.1. Pentru asigurarea durabilitatii elementelor/structurilor din protectia armaturii
contra coroziunii si o conlucrare corespunzatoare cu betonul este necesar ca la elementele din
beton armatr sa se realizeze un strat de acoperire cu beton minim. Grosimea minima a
stratului se determina functie de tipul elementului, categoria elementului, conditiile de
expunere, diametrul armaturilor, clasa betonului, gradul de rezistenta la foc, etc. Grosimea
stratului de acoperire cu beton va fi stabilita prin proiect.
8.10.2. Grosimea stratului de acoperire cu beton in medii considerate fara agresivitate
chimica se va stabili conform prevederilor STAS 10111/2-87. Grosimea stratului de acoperire
cu beton in mediile cu agresivitate chimica este precizata in reglementari tehnice speciale. In
Anexa II.3. a Codului de practica NE 012-2007 se prezinta grosimea stratului de acoperire cu
beton a armaturilor pentru elemente/structuri situate in zona Litoralului.
8.10.3. Pentru asigurarea la executie a stratului de acoperire proiectat trebuie realizata
o dispunere corespunzatoare a distantierilor din materiale plastice, mortar. Este interzisa
utilizarea distantierilor din cupoane metalice sau din lemn.
8.11. INLOCUIREA ARMATURILOR PREVAZUTE IN PROIECT
8.11.1. In cazul in care nu se dispune de sortimentele si diametrele prevazute in
proiect, se poate proceda la inlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului.
Distantele minime respective maxime rezultate intre bare precum si diametrele
minime adoptate trebuie sa indeplineasca conditiile din STAS 10107/2-92 si STAS 10111/2-
87 sau din alte reglementari specifice.
Inlocuirea se va inscrie in planurile de executie care se depun la Cartea constructiei.
Caietul 9
BETOANE

9.1. PREVEDERI GENERALE


Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice generale necesare la proiectarea si
executia elementelor sau structurilor din beton simplu, beton armat si beton precomprimat,
pentru poduri de sosea.
La executia betoanelor din fundatii, elevatii, suprastructuri din beton armat si beton
precomprimat prevederile din prezentul capitol se vor completa si cu prevederile specifice
cuprinse in capitolele
De asemenea se vor avea in vedere si reglementarile cuprinse in "Codul de practica
pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat", indicativ N.E
012-1:2007 si prevederile din STAS 10111/2-87.
Clasa betonului este definita pe baza rezistentei caracteristice f.ck.cil (f.ck.cub), care
este rezistenta la compresiune in N/mmp determinata pe cilindrii de  150/H300 mm sau pe
cuburi cu latura de 150 mm la varsta de 28 zile, sub a carui valoare se pot situa statistic cel
mult 5% din rezultate. Epruvetele vor fi pastrate conform SR EN 12390-6:2002.
Pentru corelarea cu clasele de betoane definite in Normativul C 140/86 si marcile de
betoane se prezinta echivalenta dintre acestea precum si recomandari privind clasele minime
de betoane in elementele de rezistenta ale infrastructurilor si suprastructurilor podurilor.

Clasa Clasa Marca Recomandari privind clasele minime de betoane


betonului
conform NE betonului betonului Infrastructura STAS 10111/1-77 Suprastructura STAS
012/99 10111/2-87
0 1 2 3 4
C 8/10 Bc 10 B 150 Beton de egalizare si umplutura
Betoane de panta
Fundatii masive din beton simplu, la
sferturi de con, ziduri de sprijin, aripi
in teren fara apa subterana

Idem in teren cu apa subterana Elemente masive din beton


- fundatii masive din beton armat la simplu si beton armat
podete, aripi, ziduri de sprijin, pile si
culei de poduri
- elevatii masive de beton simplu la
podete, aripi, ziduri de sprijin, pile si
culei, inclusiv ziduri intoarse si ziduri
de garda
C 12/15 Bc 15 B 200 Elevatii din beton armat, beton de fata Suprastructuri si podete tubulare
vazuta, cuzineti si panouri din beton din beton armat monolit
armat
C 16/20 Bc 20 B 250 Suprastructuri si podete tubulare
din beton armat prefabricat
*C18/22,5 *(Bc 22,5) B 300
C 25/30 Bc 30 B 400 Suprastructuri din beton
*C 28/35 Bc 35 B 450 precomprimat
C 30/37 - -
*C 32/40 Bc 40 B 500
C 35/45 - -
C 40/50 Bc 50 B 600
C 45/55 - -
C 50/60 Bc 60 B 700

Clasele de beton notate cu (*) nu se regasesc in normele europene si raman valabile


numai pana la intrarea in vigoare a Romcodurilor de proiectare (armonizare cu Eurocodul 2).
Pentru asigurarea durabilitatii podurilor, la proiectare se va tine seama de clasele de
expunere sau natura si gradul de agresivitate a mediului, in conformitate cu codul de practica
NE 012-1 Capitolul 4 - CERINTE PRIVIND CARACTERISTICILE BETONULUI
din care:
Daca in urma analizei conditiilor din amplasament se impune adoptarea unor conditii
speciale atunci se va adopta clasa de beton adecvata si se va preciza dupa caz:
- gradul de impermeabilitate.
- tipul de ciment.
- dozajul minim de ciment.
- valoarea maxima a raportului A/C.
La proiectarea si executarea unor poduri din beton armat si beton precomprimat cu
caracter deosebit se recomanda colaborarea cu laboratoare de specialitate si catedre de
specialitate din invatamantul superior care poate avea ca obiect:
- aprofundarea unor probleme privind calculul solicitarilor.
- verificarea comportarii prin incercari pe modele sau la scara naturala.
- elaborarea de caiete de sarcini speciale,.
- stabilirea de masuri pentru asigurarea durabilitatii si asistenta tehnica la executie.
9.2. MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR
9.2.1. Ciment
Cimenturile vor satisface cerintele din standardele nationale de produs sau din
standardele profesionale.
Cimenturile uzuale se clasifica dupa cum urmeaza:
- ciment Portland (tip CEM I) conform SR EN 197-1:2002.
- ciment Portland compozit (tip CEM II) conform SR EN 197-1:2002.
- ciment de furnal (tip CEM III) conform SR EN 197-1:2002.
- ciment puzzolanic (tip CEM IV) conform SR EN 197-1:2002.
- ciment compozit (tip CEM V) conform SR EN 197-1:2002.
Sortimentele uzuale de cimenturi, caracterizarea acestora, precum si domeniul si
conditiile de utilizare sunt precizate in Anexa F din Codul de practica NE 012-1.
a) Livrare si transport
Cimentul se livreaza amblat in saci de hartie sau in vrac transportat in vehicule rutiere,
vagoane de cale ferata, insotit de documentele de certificare a calitatii.
In cazul cimentului vrac transportul se face numai in vehicule rutiere cu recipiente
speciale sau vagoane de cale ferata speciale tip Z, V, C cu descarcare pneumatica.
Cimentul va fi protejat de umezeala si impuritati in timpul depozitarii si transportului.
In cazul in care utilizatorul procura cimentul de la un depozit (baza de livrare),
livrarea cimentului va fi insotita de o declaratie de conformitate, in care se va mentiona:
- tipul de ciment si fabrica producatoare;
- data sosirii in depozit.
- numarul certificatului de calitate eliberat de producator si datele inscrise in acesta;
- garantia respectarii conditiilor de pastrare.
- numarul buletinului de analiza a calitatii cimentului efectuata de un laborator
autorizat si datele continute in acesta inclusiv precizarea conditiilor de utilizare in toate
cazurile in care termenul de garantie a expirat.
Obligatiile furnizorului referitoare la garantarea cimentului se vor inscrie in contractul
intre furnizor si utilizator.
Conform standardului SR EN 196 – 7:1995 pentru verificarea conformitatii unei
livrari sau a unui lot cu prevederile standardelor, cu cerintele unui contract sau cu
specificatiile unei comenzi, prelevarea probelor de ciment trebuie sa aiba loc in prezenta
producatorului (vanzatorului) si a utilizatorului. De asemenea, prelevarea probelor de ciment
poate sa se faca in prezenta utilizatorului si a unui delegat a carui impartialitate sa fie
recunoscuta atat de producator cat si de utilizator.
Prelevarea probelor se face in general inaintea sau in timpul livrarii. Totusi daca este
necesar, se poate face dupa livrare, dar cu o intarziere de maximum 24 ore.
b) Depozitarea
Depozitarea cimentului se face numai dupa receptionarea cantitativa si calitativa a
cimentului conform prevederilor din AnexaVI.1 (NP 012-99), inclusiv prin constatarea
existentei si examinarea documentelor de certificare a calitatii si verificarea capacitatii libere
de depozitare in silozurile destinate tipului respectiv de ciment sau in incaperi special
amenajate.
Pana la terminarea efectuarii determinarilor acesta va fi depozitat in depozitul tampon
inscriptionat.
Depozitarea cimentului in vrac se face in celule tip siloz, in care nu au fost depozitate
anterior alte materiale, marcate prin inscriere vizibila a tipului de ciment. Depozitarea
cimentului ambalat in saci trebuie sa se faca in incaperi inchise. Pe intreaga perioada de
exploatare a silozurilor se va tine evidenta loturilor de ciment depozitate pe fieacre siloz prin
inregistrarea zilnica a primirilor si a livrarilor. Dacii vor fi asezati in stive pe scanduri dispuse
cu interspatii pentru a se asigura circulatia aerului la partea inferioara a stivei si la o distanta
de 50 cm de la peretii exteriori, pastrand imprejurul lor un spatiu suficient pentru circulatie.
Stivele vor avea cel mult 10 randuri de saci suprapusi.
Nu se va depasi termenul de garantie prescris de producator pentru tipul de ciment
utilizat.
Cimentul ramas in depozit peste termenul de garantie sau in conditii improprii de
depozitare va putea fi intrebuintat la lucrari de beton si beton armat numai dupa verificarea
starii de conservare si a rezistentelor mecanice.
c) Controlul calitatii cimentului
Controlul calitatii cimentului se face:
- la aprovizionare inclusiv prin verificarea certificatului de calitate/garantie emis de
producator sau de baza de livrare conform punctului a, conform ANEXA VI.1 punctul A.1
din Codul de practica NE 012-2007.
- inainte de utilizate, de catre un laborator autorizat conform ANEXA VI.1 punctul
B.1 din Codul de practica NE 012-2007.
Metodele de incercare sunt reglementate prin standardele SR EN 196-1:2002, SR EN
196-2:2006, SR EN 196-3:2006, SR EN 196-6:1994.
9.2.2. Agregate
Pentru prepararea betoanelor avand densitatea aparenta normala cuprinsa intre 2201 si
2500 kg/mc se folosesc agregate grele, provenite din sfaramarea naturala si/sau concasarea
rocilor.
Agregatele vor satisface cerintele prevazute in SR EN 12620:2003. Se vor lua in
considerare si mentiunile din cap 4, pct. 4.2.2. . ale prezentului caiet de sarcini.
Pentru prepararea betoanelor curba de granulozitate a agregatului total se stabileste
astfel incat sa se incadreze functie de dozajul de ciment si consistenta betonului - in zona
recomandata conform ANEXEI K din Codul de practica NE 012-1:2007.
a) Producerea si livrarea agregatelor
Detinatorii de balastiere/cariere sunt obligati sa prezinte la livrare certificatul de
calitate pentru agregate si certificatul de conformitate eliberat de un organism de certificare
acreditat.
Statiile de producere a agregatelor (balastierele) vor functiona numai pe baza de
atestat eliberat de o comisie interna in prezenta unui reprezentant desemnat de ISCLPUAT.
Pentru obtinerea atestatului, statiile de producere a agregatelor trebuie sa aiba un
sistem propriu de asigurare a calitatii (sau sa functioneze in cadrul unui agent economic cu
sistem de asigurare a calitatii care sa cuprinda si aceasta activitate) care sa fie cunoscut,
implementat, si sa asigure calitatea produsului livrat la nivelul prevederilor din reglementari,
comenzi, sau contracte. Seful statiei va fi atestat de ISCLPUAT prin inspectiile teritoriale.
Reatestarea statiei se va face dupa aceeasi procedura la fiecare 2 (doi) ani.
Pentru aceasta, statiile de producere a agregatelor trebuie sa dispuna de:
- autorizatiile necesare exploatarii balastierii si documentele care sa dovedeasca natura
zacamantului.
- documentele cu privire la sistemul de asigurare a calitatii adoptat (de exemplu:
manualul de calitate, proceduri generale de sistem, proceduri operationale, plan de calitate,
regulament de functionare, fisele posturilor, etc).
- depozite de agregate, cu platforme amenajate si avand compartimente separate si
marcate pentru numarul necesar de sorturi rezultate.
- utilaje de sortare etc., in buna stare de functionare, atestate CNAMEC.
- personal care va avea cunostintele si experienta necesare pentru acest gen de
activitati ce se va dimensiona in concordanta cu prevederile sistemului de asigurare a calitatii.
- laborator autorizat sau dovada colaborarii prin conventie sau contract cu alt laborator
autorizat.
Comisia de atestare interna va avea urmatoarea componenta:
- presedinte - conducatorul tehnic al agentului economic (cu studii de specialitate) sau
in lipsa acestuia un specialist atestat de MLPAT ca "Responsabil tehnic cu executia", angajat
permanent sau in regim de colaborare.
- membrii.
- specialist cu atributii in domeniul controlului de calitate.
- specialist cu atributii in domeniul de mecanizare.
- seful laboratorului autorizat al unitatii tutelare sau al laboratorului cu care s-a
incheiat o conventie sau un contract de colaborare.
In cazul in care atributiile specialistului din domeniul controlului de calitate sunt
exercitate prin cumul de functii (in conformitate cu sistemul de asigurare a calitatii adoptat)
de una din persoanele nominalizate in comisie nu va mai fi necesara participarea unui alt
specialist.
Specialistul din domeniul mecanizarii va putea fi angajat in regim de colaborare
pentru participarea la actiunile privind atestarea balastierei si va avea cunostintele necesare
verificarii tehnice a utilajelor si aparaturii utilizate.
Verificarile periodice se vor face trimestrial de catre comisie de atestare pentru
mentinerea conditiilor avute in vedere la atestare si functionaera sistemului de asigurare a
calitatii.
In vederea rezolvarii neconformitatilor constatate cu ocazia auditului intern, a
verificarilor trimestriale, sau a inspectiilor efectuate de organismele abilitate, agentul
economic (statia de preparare agregate sau forul tutelar) va lua masuri preventive sau
corective dupa caz. Aducerea la indeplinire a actiunilor corective se comunica in maximum
24 ore organului constatator pentru a decide in conformitate cu prevederile urmatoare.
In situatia constatarii unor deficiente cu implicatii asupra calitatii agregatelor se vor
lua urmatoarele masuri:
OPRIREA livrarii de agregate pentru betoane daca se constata cel putin una din
urmatoarele deficiente;
- deteriorarea peretilor padocurilor de depozitare a agregatelor.
- deteriorarea platformei de depozitare a agregatelor.
- lipsa personalului calificat ce deserveste statia;
- nerespectarea instructiunilor de intretinere a utilajelor.
- alte deficiente ce pot afecta nefavorabil calitatea agregatelor.
OPRIREA functionarii statiei de producere a agregatelor in baza uneia din
urmatoarele constatari:
- dereglarea utilajelor de sortare/spalare a agregatelor.
- obtinerea de rezultate necorespunzatoare privind calitatea agregatelor.
- nerespectarea efectuarii incercarilor conform reglementarilor in vigoare.
- nefunctionarea sistemului de asigurare a calitatii.
In aceste cazuri reluarea activitatii in conditii normale se va face pe baza reconfirmarii
certificatului de atestare de catre comisia de atestare.
Alegerea dimensiunii maxime a agregatelor se va face conform celor prezentate in
paragraful "Proiectarea amestecului".
Agregatele ce sunt utilizate la prepararea betoanelor care vor fi expuse in medii
umede trebuie verificate in prealabil prin analiza reactivitatii cu alcaliile din beton.
b) Transportul si depozitarea
Agregatele nu trebuie sa fie contaminate cu alte materiale in timpul transportului sau
depozitarii.
Depozitarea agregatelor trebuie facuta pe platforme betonate avand pante si rigole de
evacuare a apelor. Pentru depozitarea separata a diferitelor sorturi se vor crea compartimente
cu inaltime corespunzatoare pentru evitarea amestecarii cu alte sorturi. Compartimentele se
vor marca cu tipul de sort depozitat.
Nu se admite depozitarea direct pe pamant sau pe platforme balastate.
c) Controlul calitatii agregatelor
Controlul calitatii agregatelor este prezentat in ANEXA VI.1 a Codului de practica
NE 012-2007, iar metodele de verificare sunt reglementate in STAS 4606-80.
9.2.3. Apa
Apa de amestecare utilizata la prepararea betoanelor poate sa provina din reteaua
publica sau din alta sursa, dar in acest ultim caz trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice
prevazute in SR EN 1008: 2003.
9.2.4. Aditivi
Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor are drept scop:
- imbunatatirea lucrabilitatii betoanelor destinate executarii elementelor cu armaturi
dese, sectiuni subtiri, inaltime mare de turnare.
- punerea in opera a betoanelor prin pompare.
- imbunatatirea gradului de impermeabilitate pentru elementele expuse la intemperii
sau situate in medii agresive.
- imbunanatirea comportarii la inghet - dezghet.
- realizarea betoanelor de clasa superioara.
- reglarea procesului de intarire, intarziere sau accelerare de priza in functie de
cerintele tehnologice.
- cresterea rezistentei si a durabilitatii prin imbunatatirea structurii betonului.
Aditivii trebuie sa indeplineasca cerintele din reglementarile specifice sau agrementele tehnice in vigoare.

Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor este obligatorie in cazurile mentionate in


tabelul urmator.
Nr. Categoria de betoane Aditiv recomandat Observatii
crt.
0 1 2 3
1. Betoane supuse la inghet - antrenor de aer
dezghet repetat
2. Betoane cu permeabilitate reducator de apa - dupa caz:
redusa plastifiant - intens reducator - superplastifiant
3. Betoane expuse in conditii de idem dupa caz:
agresivitate intensa si foarte - intens reducator - superplastifiant
intensa - inhibitor de coroziune
4. Betoane de rezistenta avand plastifiant sau Tasarea betonului:
clasa cuprinsa intre C 12-15 si C superplastifiant T3-T3/T4 sau T4/T5-T5
30/37 inclusiv
5. Betoane executate monolit superplastifiant -
avand clasa C 35/45 intens reducator de apa
6. Betoane fluide - cu tasare egala superplastifiant
cu T5
7. Betoane masive (Plastifiant)
Betoane turnate prin tehnologii Superplastifiant+
speciale (fara vibrare) Intarzietor de priza
8. Betoane turnate pe timp Intarzietor de priza
calduros +Superplastifiant
(Plastifiant)
9. Betoane turnate pe timp friguros Anti-inghet+
accelerator de priza
10. Betoane cu rezistente mari la Acceleratori de intarire
termene scurte
In cazurile in care desi nu sunt mentionate in tabel - Executantul apreciaza ca din
motive tehnologice trebuie sa foloseasca obgligatoriu aditivi de un anumit tip, va solicita
avizul proiectantului si includerea acestora in documentatia de executie.
Stabilirea tipului de aditivi sau a combinatiei de aditivi se va face dupa caz de
Proiectant, Executant sau Furnizorul de beton, luand in considerare recomandarile din tabel
2a, din Codul de practica NE 012 – 1:2007.
In cazurile in care se folosesc concomitent doua tipuri de aditivi a caror
compatibilitate si comportare impreuna nu este cunoscuta este obligatorie efectuarea de
incercari preliminare si avizul unui institut de specialitate.
Conditiile tehnice pentru materialele componente (altele decat cele obisnuite)
prepararea, transportul, punerea in lucrarea si tratarea betonului, vor fi stabilite de la caz la
caz in functie de tipul de aditiv utilizat si vor fi mentionate in fisa tehnologica de betonare.
9.2.5. Adaosuri
Adaosurile (vezi anexa A a codului NE 012-1) sunt materiale anorganice fine ce se
pot adauga in beton in cantitati de peste 5% substanta uscata fata de masa cimentului, in
vederea imbunatatirii caracteristicilor acestuia sau pentru a realiza proprietati speciale.
Adaosurile pot imbunatati urmatoarele caracteristici ale betoanelor: lucrabilitatea,
gradul de impermeabilitate, rezistenta la agenti chimici agresivi.
Exista doua tipuri de adaosuri:
- inerte, inlocuitor partial al partii fine din agregate, caz in care se reduce cu cca. 10%
cantitatea de nisip 0 - 3 mm din agregate. Folosirea adaosului inert conduce la imbunatatirea
lucrabilitatii si compactitatii betonului.
- active, caz in care se conteaza pe proprietatile hidraulice ale adaosului. Adaosuri
active sunt: zgura granulata de furnal, cenusa, praful de silice, etc.
In cazul adaosurilor cu proprietati hidraulice, la calculul raportului A/C se ia in
considerare cantitatea de adaos din beton ca parte lianta.
Utilizarea adaosurilor se face in conformitate cu reglementarile tehnice specifice in
vigoare, agremente tehnice sau pe baza unor studii intocmite de laboratoarele de specialitate.
Conditiile de utilizare, conditiile tehnice pentru materiale componente, prepararea,
transportul, punerea in lucrarea si tratarea betonului se stabilesc de la caz la caz, functie de
tipul si proportia adaosului utilizat.
Adaosurile nu trebuie sa contina substante care sa influenteze negativ proprietatile
betonului sau sa provoace corodarea armaturii.
Utilizarea cenuselor de termocentrala se va face numai pe baza unor aprobari
speciale cu avizul sanitar eliberat de organismele abilitate ale Ministerului Sanatatii.
Transportul si depozitarea adaosurilor trebuie facuta in asa fel incat proprietatile
fizico - chimice ale acestora sa nu sufere modificari.
9.3. CERINTE PRIVIND CARACTERISTICILE BETONULUI
Compozitia unui beton va fi aleasa in asa fel incat cerintele privind rezistenta si
durabilitatea acestuia sa fie asigurate.
a) Cerinte pentru rezistenta
Relatia intre raportul A/C si rezistenta la compresiune a betonului trebuie determinata
pentru fiecare tip de ciment, tip de agregate si pentru o varsta data a betonului. Adaosurile din
beton pot interveni in determinarea efectiva a raportului A/C.
Rezistentele caracteristice f.ck. determinate pe cilindru sau cub sunt urmatoarele:

Clasa de rezistenta a *C 2,8/3,5 C 4/5 *C 6/7,5 C 8/10 C 12/15


betonului
f.ck.cil. N/mmp 2,8 4 6 8 12
f.ck.cub. N/mmp 3,5 5 7,5 10 15

Clasa de rezistenta a C 16/20 *C 18/22,5 C 20/25 C 25/30 *C 28/35


betonului
f.ck.cil. N/mmp 16 18 20 25 28
f.ck.cub. N/mmp 20 22,5 25 30 35
Clasa de rezistenta a *C 32/40 C 35/45 C 40/50 C 45/55 C 50/60
betonului
f.ck.cil. N/mmp 32 35 40 45 50
f.ck.cub. N/mmp 40 45 50 55 60
*) Clase de beton care raman valabile pana la intrarea in vigoare a Romcodurilor de
proiectare.
Nota: Determinarea clasei betonului pe epruvete cubice cu latura de 141 mm, in loc de
150 mm se accepta pe o perioada de doi ani.
b) Cerinte pentru durabilitate
Pentru a produce un beton durabil care sa rezistente expunerii la conditiile de mediu
concrete din amplasamentul podului si care sa protejeze armatura impotriva coroziunii
trebuie respectate urmatoarele cerinte:
- selectarea materialelor componente ale betonului astfel incat sa nu contina impuritati
care pot dauna armaturii.
- alegerea compozitiei astfel incat betonul:
. sa satisfaca toate criteriile de performanta specificate pentru betonul
intarit.
. sa poata fi turnat si compactat pentru a forma o structura compacta
pentru protejarea armaturii.
. sa se evite actiunile interne ce dauneaza betonului (exemplu: reactic
alcalii - agregate).
. sa reziste actiunilor externe cum ar fi influentele mediului inconjurator.
- amestecarea, transportul, punerea in opera si compactarea betonului propaspat sa se
faca astfel incat materialele componente ale betonului sa fie uniform distribuite in amestec, sa
nu segrege si betonul sa realizeze o structura compacta.
- tratarea corespunzatoare a betonului pentru obtinerea proprietatilor dorite ale
betonului si protejarea corespunzatoare a armaturii.
Cerintele de durabilitate necesare protejarii armaturii impotriva coroziunii, precum si
pastrarea caracteristicilor betonului la actiunile fizico - chimice in timpul duratei de serviciu
proiectate sunt legate in primul rand de permeabilitatea betonului.
In acest sens gradul de impermeabilitate al betonului va fi stabilit functie de clasele de
expunere in care sunt incadrate diferitele parti componente ale podului. Clasele de expunere
sunt conform Codului de practica NE 012-1: 2007.
Nivelele de performanta la impermeabilitatea betoanelor sunt:
Adancimea limita de patrundere a apei (mm) Presiunea
100 200 apei
Grad de impermeabilitate (bari)
P P
10 20
4
4 4

P P
10 20
8
8 8

P P
10 20
12
12 12

Rezistenta la inghet- dezghet a betonului caracterizata prin gradul de gelivitate functie


de numarul de cicluri de inghet - dezghet, trebuie sa se incadreze in prevederile Tabelului 5.4
din Codul de practica NE 012-2007.
Nivelele de performanta la gelivitate a betoanelor sunt:
Gradul de gelivitate al betonului Numar de cicluri de inghet - dezghet
G 50 50
G 100 100
G 150 150

Valoarea de baza a deformatiei specifice la 28 de zile a betonului datorita contractiei


pentru betoane obisnuite in conditii normale de intarire este de 0,25% conform STAS
10107/0-90.
9.4. CERINTE DE BAZA PRIVIND COMPOZITIA BETONULUI
Prescriptiile din prezentul caiet de sarcini sunt corespunzatoare compozitiei betonului
stabilita in modul amestec de beton proiectat la statie de producator, printr-un laborator
autorizat.
9.4.1. Conditii generale
Alegerea componentilor si stabilirea compozitiei betonului proiectat se face de catre
producator pe baza unor amestecuri preliminare stabilite si verificate de catre un laborator
autorizat. In absenta unor date anterioare se recomanda efectuarea unor amestecuri
preliminare. In acest caz , producatorul stabileste compozitia betonului astfel incat sa aiba o
consistenta necesara, sa nu segrege si sa se compacteze usor. Betonul intarit trebuie sa
corespunda cerintelor tehnice pentru care a fost proiectat si in mod special sa aiba rezistenta
la compresiune ceruta. In aceste cazuri, amestecurile de proba ale betonului in stare intarita
trebuie sa fie supuse incercarilor pentru determinarea caracteristicilor pentru care au fost
proiectate. Betonul trebuie sa fie durabil, sa realizeze o buna protectie a armaturii.
9.4.1.1. Date privind compozitia betonului
In cazul amestecului proiectat trebuie specificate urmatoarele date de baza:
a) Clasa de rezistenta.
b) Dimensiunea maxima a granulei agregatelor.
c) Consistenta betonului proaspat.
d) Date privind compozitia betonului (de exemplu raportul A/C maxim, tipul si
dozajul minim de ciment), functie de modul de utilizare a betonului (beton simplu, beton
armat), clasele de expunere etc. in concordanta cu prevederile Codului de practica NE 012-1.
9.4.1.2. Statia de betoane si utilizatorul
Statia de betoane si utilizatorul au obligatia de a livra, respectiv de a comanda beton
numai pe baza unor comenzi in care se va inscrie tipul de beton si detalii privind compozitia
betonuuli conform celor de mai sus, programul si ritmul de livrare precum si partea de
structura in care se va folosi.
9.4.1.3. Livrarea betonului trebuie insotita de un bon de livrare - transport beton.
9.4.1.4. Compozitia betonului se stabileste si/sau se verifica de un laborator
autorizat; stabilirea compozitiei betonului trebuie sa se faca:
- la intrarea in functiune a unei statii de betoane.
- la schimbarea tipului de ciment si/sau agregate.
- la schimbarea tipului de aditiv.
- la pregatirea executarii unor elemente ale podului care necesita un beton cu
caracteristici deosebite de cele curent preparate, sau de clasa egala sau mai mare de C 20/25.
9.4.2. Proiectarea amestecului
9.4.2.1. Cerinte privind consistenta betonului
Lucrabilitatea reprezinta capacitatea betonului proaspat de a putea fi turnat in diferite
conditii prestabilite si a fi compactat corespunzator.
Lucrabilitatea se apreciaza pe baza consistentei betonului.
Consistenta betonului proapsat poate fi determinata prin urmatoarele metode: tasarea
conului, remodelare VE - BE, grad de compactare si diametru de raspandire, conform
prevederilor Codului de practica NE 012-1:2007, paragr. 5.4.1.
9.4.2.2. Cerinte privind granulozitatea agregatelor
Se vor respecta prevederile capitolului paragr. din Codul de practica NE 012-1.
9.4.2.3. Cerinte privind alegerea tipului, dozajului de ciment si raportului A/C
Recomandari privind alegerea tipului de ciment sunt prezentate in ANEXA F din
Codul de practica NE 012-1.
Raportul A/C este stabilit functie de conditiile de rezistenta impuse betonului.
Se vor respecta prevederile paragr. 5.4.2. din Codul de practica NE 012-1.
Alegerea compozitiei se face prin incercari preliminare urmarindu-se realizarea
cerintelor.
9.4.2.4. Cerinte privind alegerea aditivilor si adaosurilor
Se vor respecta prevederile paragr. 5.1.5 si 5.1.6 din Codul de practica NE 012-1.
Aditivi si adaosurile vor fi adaugate in amestec numai in asemenea cantitati incat sa
nu reduca durabilitatea betonului sau sa produca coroziunea armaturii.
Aptitudinea generala este stabilita pentru aditivi conform SR EN 934-2.

9.5. NIVELE DE PERFORMANTA ALE BETONULUI (vezi si SR EN 206-1:


2002 Partea 1: Specificatie, performanta, productie si conformitate)
Se vor respecta prevederile din Codul de practica NE 012-1:2007.
Codul de practica NE 012-1:2007 statueaza proceduri de control al productiei (vezi
paragr. 9.9).
Tipul si frecventa inspectiilor si incercarilor asupra materialelor componente si
echipamentelor sunt date in tabelele 22 si 23 din NE 012-1:2007.
Controlul procedurilor de productie si al proprietatilor betonului sunt date in tabelul
24 din NE 012-1:2007.
9.5.1. Betonul proaspat
Se vor respecta prevederile din paragr. 5.4. (Cerinte pentru betonul proaspat) ale
codului de practica NE 012-1:2007.
9.5.1.1. Consistenta
9.5.1.2. Continutul de aer
Se vor citi mentiunile din paragr. 5.4.3 (Continut de aer) ale codului de practica NE
012-1:2007.
Continutul de aer trebuie determinat, prin masurare conform SR EN 12350-7:2003,
pentru beton de masa volumica normala si beton greu.
Valorile minime ale aerului antrenat (in conformitate cu anexa F a NE 012-1) sunt
prezentate in tabelul 3a (NE 012-1), in functie de dimensiunea maxima a agregatelor.
9.5.1.3. Densitatea aparenta
Determinarea densitatii aparente pe betonul proaspat se efectueaza in conformitate cu
SR EN 12350-6:2002.
9.5.2. Betonul intarit
Se vor respecta prevederile din paragr. 5.5. (Cerinte pentru betonul intarit) ale codului
de practica NE 012-1:2007.
9.5.2.1. Rezistenta la compresiune
Clasa betonului este definita pe baza rezistentei caracteristice care este rezistenta la
compresiune N/mmp determinata pe cilindrii de 150/300 mm sau pe cuburi cu latura de 150
mm, conform SR EN 12390-1. Valorile acesteia sunt conform paragr. 9.1. din prezentul Caiet
de sarcini.
9.5.2.2. Evolutia rezistentei betonului
In unele situatii speciale este necesar sa se urmareasca evolutia rezistentei betonului la
anumite intervale de timp, pe epruvete de dimensiuni similare cu cele pe care s-a determinat
clasa betonului. In aceste cazuri epruvetele vor fi pastrate in conditii similare cu cele la care
este expusa structura si vor fi incercate la intervale de timp prestabilite. In cazurile in care nu
se dispune de epruvete, se vor efectua incercari nedestructive sau incercari pe carote extrase
din elementele structurii.
9.5.2.3. Rezistenta la tractiune prin despicare
Se determina prin incercari conform SR EN 12390-6.
La determinarea rezistentei la incovoiere standardul adecvat de incercare este SR EN
12390-5.
9.5.2.4. Masa volumica
Dupa masa volumica uscata, betonul este definit ca usor, normal sau greu.
Masa volumica a betonului dupa uscare in etuva este determinata conform SR EN
12390-7.
- betoane usoare,→ masa volumica trebuie sa fie cuprinsa intre limitele claselor de
densitate prescrise (a se vedea tabelul 9 din NE 012-1).
- betoane normale - betoane cu masa volumica dupa uscare cuprinsa intre 2000 kg/m 3
si 2600 kg/m3
- betoane grele, betoane cu masa volumica dupa uscare mai mare de 2600 kg/ m3.
9.5.2.5. Rezistenta la penetrarea apei
Se vor respecta prevederile paragr. 5.5.3 din NE 012-1:2007.
9.5.2.6. Rezistenta la uzura
Se vor respecta prevederile din paragr. 5.5.5 ale codului NE 012-1:2007.

9.6. PRODUCEREA BETONULUI


9.6.1. Personalul implicat in activitatea de producere si control al betonului va avea
cunostintele si experienta necesare si va fi atestat intern pentru aceste genuri de activitati.
Se vor respecta prevederile cap. 9 si 10 din Codul de practica NE 012-1:2007.
9.6.2. Statia de betoane este o unitate care produce si livreaza beton, fiind dotata cu
una sau mai multe instalatii (sectii) de preparat beton sau betoniere. Certificarea calitatii
betonului trebuie facuta prin grija producatorului in conformitate cu metodologia si
procedurile stabilite pe baza Legii 10 a calitatii in constructii din 1995 si a Regulamentului
privind certificarea calitatii in constructii.
Statiile de betoane vor functiona umai pe baza de atestat eliberat la punerea in
functiune conform prevederilor Codului de practica NE 012-2007.
9.6.3. La dozarea materialelor componente ale betonului se admit urmatoarele abateri:
- agregate  3%
- ciment si apa  2%
- adaosuri  3%
- aditivi  5%
9.6.4. Amestecarea si incarcarea in mijlocul de transport
Pentru amestecarea betonului se pot folosi betoniere cu amestecare fortata sau cu
cadere libera. In cazul utilizarii agregatelor cu granule mai mari de 40 mm, se vor folosi
numai betoniere cu cadere libera.
Prin amestecare trebuie sa se obtina o distributie omogena a materialelor componente
si o lucrabilitate constanta.
Ordinea de introducere a materialelor componente in betoniera se va face incepand cu
sortul de agregate cu granula cea mai mare.
Amestecarea componentilor betonului se va face pana la obtinerea unui amestec
omogen. Durata amestecarii depinde de tipul si compozitia betonului, de conditiile de mediu
si de tipul instalatiei.
Durata de amestecare va fi de cel putin 45 sec. de la introducerea ultimului
component.
Durata de amestecare se va majora dupa caz pentru:
- utilizarea de aditivi sau adaosuri.
- perioade de timp friguros.
- utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm.
- betoane cu lucrabilitate redusa (tasare mai mica de 50 mm).
Se recomanda ca temperatura betonului proaspat la inceperea turnarii sa fie cuprinsa
intre 5C si 30C.
Durata de incarcare a unui mijloc de transport sau de mentinere a betonului in
buncarul tampon va fi de maximum 20 minute.
La terminarea unui schimb sau la intreruperea prepararii betonului pe o durata mai
mare de o ora este obligatoriu ca toba betonierei sa fie spalata cu jet puternic de apa sau apa
amestecata cu pietris si apoi imediat golita complet.
In cazul betonului deja amestecat (preparat la statii, fabrici de betoane) utilizatorul
(executantul) trebuie sa aiba informatii de la producator in ceea ce priveste compozitia
betonului pentru a putea efectua turnarea si tratarea betonului in conditii corespunzatoare,
pentru a putea evalua evolutia in timp a rezistentei si durabilitatii betonului din structura.
Aceste informatii trebuie furnizate utilizatorului inainte de livrare sau la livrare.
Producatorul va furniza utilizatorului la cerere, pentru fiecare livrare a betonului urmatoarele
informatii de baza:
- denumirea statiei (fabricii) producatorului de beton.
- denumirea organismului care a efectuat certificarea de conformitate a betonului,
seria inregistrarii certificatului si conform punctului 9.2.2. actul doveditor al atestarii statiei
din Codul de practica NE 012-2007.
- data si ora exacta la care s-a efectuat incarcarea (si daca este cazul precizarea orei la
care s-a realizat primul contact intre ciment si apa).
- numarul de inmatriculare al mijlocului de transport.
- cantitatea de beton (mc).
Bonul de livrare trebuie sa dea urmatoarele date:
* Pentru amestecul (compozitia) proiectat (a):
- clasa de rezistenta.
- clasa de consistenta a betonului.
- tipul, clasa, precum si dozajul cimentului.
- tipul de agregate si granula maxima.
- tipurile de aditivi si adaosuri.
- date privind caracteristici speciale ale betonului, de exemplu gradul de
impermeabilitate, gelivitate, etc. Toate datele privind caracteristicile betonului vor fi notate in
conformitate cu prevederile punctului 6.1.1.2. din Codul de practica NE 012-2007.
Aceste informatii pot proveni din catalogul producatorului de beton care trebuie sa
contina informatii cu privire la rezistenta si consistenta betonului, dozare si alte date relevante
privind compozitia betonului.
* Pentru amestecul prescris:
- detalii privind compozitia betonului, de exemplu, continutul de ciment si tipurile de
aditivi sau adaosuri.
- clasa de consistenta.
In ambele cazuri trebuie consemnate in bonul de livrare data si ora sosirii betonului la
punctul de lucru, confirmarea de primire a betonului, temperatura betonului la livrare si
temperatura mediului ambiant.
Dupa maximum 30 zile de la livrarea betonului producatorul este obligat sa elibereze
un certificat de calitate pentru betonul marfa.
Rezultatele necorespunzatoare obtinute pentru probele de beton intarit vor fi
comunicate utilizatorului in termen de 30 zile de la livrarea betonului.
Aceasta conditie va fi consemnata obligatoriu in contractul incheiat intre parti.

9.7. TRANSPORTUL SI PUNEREA IN OPERA A BETONULUI


9.7.1. Transportul betonului
Transportul betonului trebuie efectuat luand masurile necesare pentru a preveni
segregarea, pierderea componentilor sau contaminarea betonului.
9.7.1.1. Mijloacele de transport trebuie sa fie etanse, pentru a nu permite pierderea
laptelui de ciment.
9.7.1.2. Transportul betoanelor cu tasare mai mare de 50 mm se va face cu
autoagitatoare, iar a betoanelor cu tasare de maxim 50 mm, cu autobasculante cu bena,
amenajate corespunzator.
Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagoneti, benzi
transportoare, jgheaburi sau tomberoane.
9.7.1.3. Pe timp de arsita sau ploaie, in cazul transportului cu autobasculante pe
distanta mai mare de 3 km, suprafata libera de beton trebuie sa fie protejata, astfel incat sa se
evite modificarea caracteristicilor betonului urmare a modificarii continutului de apa.
9.7.1.4. Durata maxima posibila de transport depinde in special de compozitia
betonului si conditiile atmosferice. Durata de transport se considera din momnetul incarcarii
mijlocului de transport si sfarsitul descarcarii acestuia si nu poate depasi valorile orientative
prezentate in tabelul de mai jos, pentru cimenturi de clasa 32,5/42,5 decat daca se utilizeaza
aditivi intarzietori.
Durata maxima de transport a betonului cu autoagitatoare:
Temperatura amestecului de Durata maxima de transport (minute)
beton (C) cimenturi de clasa 32,5 cimenturi de clasa  42,5
10 < t  30 50 35
t < 10 70 50

In general se recomanda ca temperatura betonului proaspat, inainte de turnare, sa fie


cuprinsa intre (5 - 30)C.
In situatia betoanelor cu temperaturi mai mari de 30C sunt necesare masuri
suplimentare precum:
- stabilirea de catre un institut de specialitate sau un laborator autorizat a unei
tehnologii adecvate de preparare, transport, punere in opera si tratare a betonului si folosirea
unor aditivi intarzietori eficienti etc.
In cazul transportului cu autobasculante, durata maxima se reduce cu 15 minute fata
de limitele din tabel.
9.7.1.5. Ori de cate ori intervalul de timp dintre descarcarea si reincarcarea cu beton a
mijloacelor de transport depaseste o ora precum si la intreruperea lucrului, acestea vor fi
curatate cu jet de apa, in cazul agitatoarelor, acestea se vor umple cu cca. 1 mc de apa si se
vor roti cu viteza maxima timp de 5 minute dupa care se vor goli complet de apa.
9.7.2. Pregatirea turnarii betonului
9.7.2.1. Executarea lucrarilor de betonare poate sa inceapa numai daca sunt
indeplinite urmatoarele conditii:
a) intocmirea procedurii pentru betonarea obiectului in cauza si acceptarea acesteia de
catre Inginer.
b) sunt realizate masurile pregatitoare, sunt aprovizionate si verificate materialele
componente (agregate, ciment, aditivi, adaosuri, etc) si sunt in stare de functionare utilajele si
dotarile necesare, in conformitate cu prevederile procedurii de executie in cazul betonului
preparat pe santier.
c) sunt stabilite si instruite formatiile de lucru, in ceea ce priveste tehnologia de
executie si masurile privind securitatea muncii si pentru situatii de urgenta.
d) au fost receptionate calitativ lucrarile de sapaturi, cofraje si armaturi (dupa caz).
e) in cazul in care, de la montarea la receptionarea armaturii, a trecut o perioada
indelungata (peste 6 luni) este necesara o inspectare a starii armaturii de catre o comisie
alcatuita din Inginer, executant, proiectant si reprezentantul ISCLPUAT care va decide
oportunitatea expertizarii starii armaturii de catre un expert sau un institut de specialitate si va
dispune efectuarea ei; in orice caz, daca se constata prezenta frecventa a ruginei neaderente,
armatura - dupa curatire - nu trebuie sa prezinte o reducere a sectiunii sub abaterea minima
prevazuta in standardele de produs; se va proceda apoi la o noua receptie calitativa.
f) suprafetele de beton turnat anterior si intarit, care vor veni in contact cu betonul
proaspat, vor fi curatate de pojghita de lapte de ciment (sau de impuritati); suprafetele nu
trebuie sa prezinte zone necompactate sau segregate si trebuie sa aibe rugozitatea necesara
asigurarii unei bune legaturi intre cele doua betoane.
g) sunt asigurate posibilitati de spalare a utilajelor de transport si punere in opera a
betonului.
h) sunt stabilite, dupa caz, si pregatite masurile ce vor fi adoptate pentru continuarea
betonarii incazul interventiei unor situatii accidentale (statie de betoane si mijloace de
transport de rezerva, sursa suplimentara de energie electrica, materiale pentru protejarea
betonului, conditii de creare a unui rost de lucru ect.).
i) nu se intrevede posibilitatea interventiei unor conditii climatice nefavorabile (ger,
ploi abundente, furtuna, etc.).
j) in cazul fundatiilor, sunt prevazute masuri de dirijare a apelor provenite din
precipitatii, astfel incat caestea sa nu se precipitatii, astfel incat acestea sa nu se acumuleze in
zonele ce urmeaza a se betona.
k) sunt asigurate conditiile necesare recoltarii probelor la locul de punere in opera si
efectuarii determinarilor prevazute pentru betonul proaspat, la descarcarea din mijlocul de
transport.
l) este stabilit locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton care nu indeplinesc
conditiile tehnice stabilite si sunt refuzate.
9.7.2.2. In baza verificarii indeplinirii conditiilor de la punctul 10.7.2.1. , se va
consemna aprobarea inceperii betonarii de catre: responsabilul tehnic cu executia,
reprezentantul Inginerului si in cazuil fazelor determinante proiectantul, reprezentantul
ISCLPUAT, in conformitate cu prevederile programului de control a calitatii lucrarilor -
stabilite prin contract.
Aprobarea inceperii betonarii trebuie sa fie reconfirmata, pe baza unor noi verificari,
in cazurile in care:
- au intervenit evenimente de natura sa modifice situatia constanta la data aprobarii
(intemperii, accidente, reluarea activitatii la lucrari sistate si neconservate).
- betonarea nu a inceput in intervalul de 7 zile de la data aprobarii.
Inainte de turnarea betonului, trebuie verificata functionarea corecta a utilajelor pentru
transportul local si compactarea betonului.
Se interzice inceperea betonarii inainte de efectuarea verificarilor si masurilor indicate la
punctul 10.7.2.1.
9.7.3. Reguli generale de betonare
9.7.3.1. Betonarea unei constructii va fi condusa nemijlocit de conduatorul tehnic al
punctului de lucru. Acesta va fi permanent la locul de turnare si va supraveghea respectarea
stricta a prevederilor prezentului cod si procedurii de executie.
9.7.3.2. Betonul va fi pus in lucrare la un interval cat mai scurt de la aducerea lui la
locul de turnare. Nu se admite depasirea duratei maxime de transport si modificarea
consistentei betonului.
9.7.3.3. La turnarea betonului trebuie respectate urmatoarele reguli generale:
a) cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidariile - care vor veni in contact cu betonul
proaspat - vor fi udate cu apa cu (2-3) ore inainte si imediat inainte de turnarea betonului,
dar apa ramasa in denivelari va fi inlaturata.
b) din mijlocul de transport, descarcarea betonului se va face in: bene, pompe, benzi
transportoare, jgheaburi sau direct in lucrare.
c) daca betonul adus la locul de punere in lucrare nu se incadreaza in limitele de
consistenta admise sau prezinta segregari, va fi refuzat fiind interzisa punerea lui in lucrare;
se admite imbunatatirea consistentei numai prin folosirea unui superplastifiant.
d) inaltimea de cadere libera a betonului nu trebuie sa fie mai mare de 3,00 m - in
cazul elementelor cu latime de maximum 1,00 - si 1,50 m, in celelalte cazuri, inclusiv
elemente de suprafata (placi, fundatii, etc.).
e) betonarea elementelor cofrate pe inaltimi mai mari de 3,00 m se va face prin
ferestre laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcatuit din tronsoane de forma
tronconica), avand capatul inferior situat la maximum 1,50 m de zona care se betoneaza.
f) betonul trebuie sa fie raspandit uniform in lungul elementului, urmarindu-se
realizarea de straturi orizontale de maximum 50 cm inaltime si turnarea noului strat inainte de
inceperea prizei betonului turnat anterior.
g) se vor lua masuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armaturilor fata de
pozitia prevazuta, indeosebi pentru armaturile dispuse la partea superioara a placilor in
consola; daca totusi se vor produce asemenea defecte, ele vor fi corectate in timpul turnarii.
h) se va urmari cu atentie inglobarea completa in beton a armaturii, respectandu-se
grosimea stratului de acoperire, in conformitate cu prevederile proiectului.
i) nu este permisa ciocanirea sau scuturarea armaturii in timpul betonarii si nici
asezarea pe armaturi a vibratorului.
j) in zonele cu armaturi dese se va urmari cu toata atentia umplerea completa a
sectiunii, prin indesarea laterala a betonului cu sipci sau vergele de otel, concomitent cu
vibrarea lui; in cazul in care aceste masuri nu sunt eficiente, se vor crea posibilitati de acces
lateral al betonului, prin spatii care sa permita patrunderea vibratorului.
k) se va urmari comportarea si mentinerea pozitiei initiale a cofrajelor si sustinerilor
acestora, luandu-se masuri operative de remediere in cazul unor deplasari sau cedari.
l) circulatia muncitorilor si utilajului de transport in timpul betonarii se va face pe
podine astfel rezemate incat sa nu modifice pozitia armaturii; este interzisa circulatia directa
pe armaturi sau pe zonele cu beton proaspat.
m) betonarea se va face continuu, pana la rosturile de lucru prevazute in proiect sau
procedura de executie.
n) durata maxima admisa a intreruperilor de betonare, pentru care nu este necesara
luarea unor masuri speciale la reluarea turnarii, nu trebuie sa depaseasca timpul de incepere a
prizei betonului; in lipsa unor determinari de laborator, aceasta se va considera de 2 ore de la
prepararea betonului - in cazul cimenturilor cu adaosuri - si respectiv 1,5 ore, in cazul
cimenturilor fara adaos.
o) in cazul cand s-a produs o intrerupere de betonare mai mare, reluarea turnarii este
permisa numai dupa pregatirea suprafetelor rosturilor, conform cap. 13 "Rosturi de lucru" din
Codul de practica NE 012-2007.
p) instalarea podinilor pentru circulatia lucratorilor si mijloacelor de transport local al
betonului pe planseele betonate, precum si depozitarea lor pe ele a unor schele, cofraje sau
armaturi este permisa numai dupa 24 - 48 ore, in functie de temperatura mediului si tipul de
ciment utilizat (de exemplu 24 ore daca temperatura este de peste 20C si se foloseste ciment
de tip I de clasa mai mare de 32,5).
9.7.3.4. Betonarea diferitelor elemente de constructie este prezentata in procesul
tehnologic aferent proiectului.
9.7.4. Compactarea betonului
9.7.4.1. Betonul va fi astfel compactat incat sa contina o cantitate minima de aer
oclus.
9.7.4.2. Compactarea betonului este obligatorie si se poate face prin diferite procedee,
functie de consistenta betonului, tipul elementului etc. In general compactarea
mecanica a betonului se face prin vibrare.
Se admite compactarea manuala (cu maiul, vergele sau sipci, in paralel, dupa caz cu
ciocanirea cofrajelor) in urmatoarele cazuri:
- introducerea in beton a vibratorului nu este posibila din cauza dimensiunilor
sectiunii sau desimii armaturii si nu se poate aplica eficient vibrarea externa.
- intreruperea functionarii vibratorului din diferite motive, caz in care betonarea
trebuie sa continue pana la pozitia corespunzatoare a unui rost.
- se prevede prin reglementari speciale (beton fluid, betoane monogranulare).
9.7.4.3. In timpul compactarii betonului proaspat se va avea grija sa se evite
deplasarea si degradarea armaturilor si/sau cofrajelor.
9.7.4.4. Betonul trebuie compactat numai atata timp cat este lucrabil.
9.7.4.5. Detalii privind procedeele de vibrare mecanica sunt prezentate in ANEXA
IV.2 din Codul de practica NE 012-2007.
9.7.5. Rosturi de lucru si decofrare
In masura in care este posibil se vor evita rosturile de lucru organizandu-se executia
astfel incat betonarea sa se faca fara intrerupere la nivelul respectiv sau intre doua rosturi de
dilatatie.
Cand rosturile de lucru nu pot fi evitate pozitia lor va fi stabilita prin proiect sau
procedura de executie si se vor respecta prevederile Codului de practica NE 012-2007.
Elementele de constructii pot fi decofrate atunci cand betonul a atins o anumita
rezistenta care este prezentata in documentatia de executie tinand cont de prevederile Codului
de practica NE 012-2007.

9.8. TRATAREA BETONULUI DUPA TURNARE


9.8.1. Generalitati
In vederea obtinerii proprietatilor potentiale ale betonului, zona suprafetei trebuie
tratata si protejata o anumita perioada de timp, functie de tipul structurii, elementului,
conditiile de mediu din momentul turnarii si conditiile de expunere in perioada de serviciu a
structurii.
Tratarea si protejarea betonului trebuie sa inceapa cat mai curand posibil dupa
compactare.
Acoperirea cu materiale de protectie se va realiza indata ce betonul a capatat o
suficienta rezistenta pentru ca materialul sa nu adere la suprafata acoperita.
Tratarea betonului este o masura de protectie impotriva:
- uscarii premature, in particular, datorita radiatiilor solare si vantului.
Protectia betonului este o masura de prevenire a efectelor.
- antrenarii (scurgerilor) pastei de ciment datorita ploii ( sau apelor curgatoare).
- diferentelor mari de temperatura in interiorul betonului.
- temperaturi scazute sau inghetului.
- eventualelor socuri sau vibratii care ar putea conduce la o diminuare a aderentei
beton - armatura (dupa intarirea betonului).
Principalele metode de tratare/protectie sunt:
- mentinerea in cofraje.
- acoperirea cu materiale de protectie, mentinute in stare umeda.
- stropirea de pelicule de protectie.
9.8.2. Durata tratarii
Durata tratarii depinde de:
- sensibilitatea btonului la tratare.
- temperatura betonului.
- conditiile atmosferiuce in timpul si dupa tratare.
- conditiile de serviciu, inclusiv de expunere, ale structurii.
Se va tine cont de prevederile Codului de practica NE 012-2007.
9.9. CONTROLUL CALITATII LUCRARILOR
Acest capitol prevede masurile minime obligatorii necesare controlului executiei
structurilor din beton si beton armat. Controlul cuprinde actiunile si deciziile esentiale ca si
verificarile ce trebuie facute in conformitate cu reglementarile tehnice specifice pentru a
asigura satisfacerea tuturor cerintelor specifice.
Conform Codului de practica NE 012-2007 acesta presupune:
a) Clasificarea controlului (interior, exterior, de conformitate)
b) Procedeele de control a calitatii
- controlul productiei si executiei.
. controlul materialelor constituente echipamentelor, executarii si
proprietatii betonului.
. controlul inainte de punerea in opera
a betonului.
. controlul in timpul transportului, compactarii si tratarii
betonului.
- criterii de conformitate:
. sisteme de verificare.
. planul de prelevare si criterii de conformitate pentru rezistenta la
compresiune a betonului.
. criterii de conformitate pentru rezistenta la compresiune.

9.10. EXECUTAREA BETOANELOR CU PROPRIETATI SPECIALE SI


BETOANE PUSE IN OPERA PRIN PROCEDEE SPECIALE
La executarea lucrarilor supuse unor actiuni deosebite se folosesc:
- betoane rezistente la penetrarea apei.
- betoane cu rezistenta mare la inghet - dezghet si la agenti chimici de dezghetare.
- betoane rezistente la atacul chimic.
- betoane cu rezistenta mare la uzura.
De asemeni o serie intreaga de elemente ale podurilor se executa prin procedee
speciale si anume:
- turnarea betonului sub apa.
- betoane turnate prin pompare.
- betoane turnate in cofraje glisante.
- betoane ciclopiene.
Pentru aceste betoane cu proprietati speciale si procedee speciale se vor respecta
prevederile capitolelor 8 si 16 din Codul de practica NE 012-2007.
Caietul 10
SUPRASTRUCTURI DIN BETON PRECOMPRIMAT

10.1. PREVEDERI GENERALE


Prezentul capitol se refera la lucrarile sau partile de lucrari executate din beton
precomprimat, post sau preintinse in structuri cu grinzi monobloc sau din tronsoane.
Masurile specifice structurilor executate in consola nu fac obiectul acestui capitol.
Pentru structuri deosebite, cu alcatuiri constructive noi, sau care prevad utilizarea altor
materiale decat cele indicate in prezentul capitol se vor intocmi, de catre proiectant, caiete de
sarcini speciale, odata cu elaborarea proiectului.
Suprastructurile din beton precomprimat se vor executa numai pe baza unui proiect
elaborat de catre o organizatie de proiectare autorizata.
Executarea lucrarilor de precomprimare va fi incredintata unor unitati care sunt dotate
cu utilaje necesare si care dispun de personal cu pregatire teoretica si practica, atestat pentru
efectuarea unor asemenea lucrari.
Elementele prefabricate vor fi introduse in structuri numai daca sunt insotite de
certificate de calitate.
Proiectul pe baza caruia urmeaza a se realiza lucrarile din beton precomprimat va
cuprinde: detaliile de executie ale suprastructurii, proiectul de organizare a santierului,
programul de asigurare a calitatii lucrarilor, modul de organizare al Inginerului in cadrul
santierului.
La executia lucrarilor ce fac obiectul acestui capitol se vor respecta detaliile din
proiect, Cod de practica NE 012-2007 Partea B pentru executarea lucrarilor din beton
precomprimat si Cod de practica NE 012-2007 Partea A pentru executarea lucrarilor din
beton si beton armat cat si prevederile prezentului capitol. Se vor respecta, deasemenea,
prevederile codului de practica NE 012-1:2007 (Partea 1:Producerea betonului).
10.2. COFRAJE, TIPARE, SUSTINERI PENTRU COFRAJE
Cofrajele, tiparele si sustinerile lor, utilizate la lucrarile din beton precomprimat, se
vor executa numai pe baza unor desene de executie, intocmite in unitati de proiectare in
conformitate cu prevederile din STAS 7721 - 90: Tipare metalice pentru elemente
prefabricate din beton, beton armat si beton precomprimat. Conditii tehnice de calitate".
In cazul grinzilor executate din tronsoane mari cu rosturi umede, proiectul trebuie sa
cuprinda detaliile necesare de cofrare a rosturilor. In cazul in care acestea lipsesc din proiect,
antreprenorul are obligatia sa intocmeasca aceste detalii si sa le prezinte Consultantului spre
aprobare.
10.3. ARMATURI
10.3.1. Armatura nepretensionata pentru elementele din beton precomprimat va
cuprinde caracteristicile stabilite prin STAS 438/1-89 "Otel laminat la cald. Marci si conditii
tehnice generale de calitate: si STAS 438/2-91 "Sarma trasa pentru beton armat".
Domeniul de utilizare, dispozitiile constructive si modul de executare al acestor
armaturi vor corespunde indicatiilor din Capitolul 9 al prezentului Caiet de sarcini si Codului
de practica NE 012-2007 Partea A.
Inlocuirea unor bare din proiect, de un anumit diametru, dar cu aceeasi sectiune totala,
se va face numai cu aocrdul proiectantului.
Folosirea armaturilor de pretensionare din import se va face pe baza de agrement
tehnic, conform Ghidului privind metodologia de agrementare a armaturilor pentru
precomprimari utilizate la constructii civile, industriale si spciale - GAT 253 (MLPAT). In
absenta unor date privind lungimea de transmitere (lt) si de ancorare (la) acestea se vor
determina de un laborator autorizat, cu respectarea normelor romanesti si cu luarea in
considerare a normelor nationale din tara de origine a otelului in cazuri speciale.
Armatura ce intra in alcatuirea cablelor de precomprimare va fi alcatuita din sarme
pentru beton si beton precomprimat calitatea I, avand caracteristicile conform STAS 6482/1-
73 si STAS 6482/2-80.
Sarma se aprovizioneaza in colaci cu diametrul minim de 2,00 m. Fiecare colac de
sarma SBP va avea eticheta metalica care sa contina, printre altele, numarul colacului, al
lotului, calitatea si poansonul CTC al fabricii si certificatul de calitate al uzinei.
Receptionarea otelurilor se va face in conformitate cu regulile si metodele de
verificare a calitatii prevazute in STAS 1799 - 88 "Constructii din beton, beton armat si
beton precomprimat. Prescriptii pentru verificarea calitatii materialelor si betoanelor destinate
executarii lucrarilor de constructii din beton, beton armat si beton precomprimat".
Antreprenorul va face verificarea caracteristicilor mecanice (rezistenta la rupere si
numarul de indoiri alternante) pentru fiecare colac in parte, iar pentru 10% din numarul
colacilor, determinarea limitei de curgere tehnica, a alungirii relative la rupere si a numarului
de torsiuni la care se rupe sarma. Aceste caracteristici se determina pe cate o epruveta luata
de la fiecare capat al colacului.
Caracteristicile geometrice, chimice si tehnologice ale armaturilor pretensionate vor
corespunde prevederilor din:
- STAS 6482/2-80 "Sarme de otel si produse din sarma pentru beton precomprimat.
Sarma neteda";
- STAS 6482/3-80 - "Sarme de otel si produse din sarma pentru beton precomprimat.
Sarma ampretata".
- STAS 6482/4-80 "Sarme de otel si produse din sarma pentru beton precomprimat.
Toroane".
Sarmele care prezinta corodari pronuntate sau adancituri nu vor fi folosite la alcatuirea
fasciculelor.
Cablele de sarma usor ruginite vor fi curatate de rugina cu peria de sarma inainte de a
fi puse in opera.
10.3.2. Manipulare, transport si depozitare
La transportul si depozitarea produselor din otel destinate utilizarii ca armaturi
pretensionate se vor respecta prevederile prezentate in continuare:
a) Transportul se va efectua in vagoane inchise sau in autocamioane prevazute cu
prelate; aceste vehicule vor fi in prealabil curatate de resturi care pot produce fenomene de
coroziune sau de murdarire a otelului, si in mod special de produse petroliere (vaseline,
uleiuri).
b) Depozitarea se va face pe loturi si diametre, in spatii inchise, ventilate
corespunzator, pe suporti care sa previna contactul cu pardoseala sau cu materiale corozive.
Modul de amplasare va permite accesul la fiecare stiva, pentru controlul periodic.
c) In cazul spatiilor de depozitare fara agresivitate sau cu agresivitate foarte slaba si in
care umiditatea este sub 60% nu se iau masuri suplimentare de protectie.
d) Pentru colacii si tamburii prevazuti cu ambalaje speciale de protectie, aplicate in
uzina, se va da o deosebita atentie ca, la transport, manipulare si depozitare, ambalajul sa nu
fie deteriorat; daca s-a produs deteriorarea ambalajului se vor respecta in continuare
prevederile pentru armatura neprotejata. Periodic, se va verifica, pe colaci de proba, eficienta
ambalajului pentru conditiile efective de depozitare.
e) La transportul, manipularea si depozitarea otelurilor se vor lua masurile necesare
pentru a preveni;
- zgarierea, lovirea sau indoirea;
- murdarirea cu pamant, materii grase, praf, s.a.;
- contactul cu materialul incandescent provenind de la activitati de sudare, de taiere,
sau de incalzire cu flacara aparatelor de sudare autogena;
- acoperirea prelungita cu diverse materiale care pot mentine umezeala.
f) Barele vor fi livrate in forma rectilinie si vor fi manipulate, transportate si
depozitate astfel incat sa-si pastreze forma. Eventualele prelucrari de la capete se vor proteja
prin mansoane sigure impotriva degradarilor mecanice sau din coroziune.
10.3.2.1. Pregatiri pentru confectionarea armaturii pretensionate
In cadrul lucrarilor pregatitoare sunt incluse urmatoarele operatii:
a) Verificarea existentei certificatului de calitate al lotului de otel din care urmeaza a
se executa armatura; daca exista indoieli asupra respectarii conditiilor de transport si
depozitare - semnalate de existenta ruginei, murdaririi, deformarii s.a. - se vor efectua
incercari de verificare a calitatii in conformitate cu prevederile din standardele de produs de
catre unitatea de productie sau un laborator autorizat, pentru a avea confirmarea ca nu au fost
influentate defavorabil caracteristicile fizico - mecanice ale armaturilor. In toate cazurile de
incertitudine asupra aprecierii starii de coroziune si a consecintelor acesteia, se va cere avizul
unui institut de specialitate.
b) Suprafata otelului se va curata de impuritati, de stratul de rugina superficiala
neaderenta si se va degresa (unde este cazul), pentru a se asigura o buna ancorare in blocaje,
beton sau mortarul de injectare.
c) Armaturile care urmeaza sa fie tensionate simultan vor proveni, in limita
posibilitatilor, dintr-un acelasi lot.
d) Portiunile de armatura care au suferit o indoire locala, ramanand deformate, nu se
vor utiliza, fiind interzisa operatia de indreptare.
Portiunile de armatura pretensionata (sarme, toroane) care au fost ciupite de arcul
electric al aparatului de sudura se vor indeparta.
Barele de otel superior care in timpul transportului sau al depozitarii au suferit o
usoara deformare (sub 5 cm/m), se vor indrepta mecanic, la temperatura mediului ambiant,
dar cel putin +10ºC.
e) Se va evita rebobinarea sarmelor si toroanelor, in diverse scopuri tehnologice, la
diametre de rulare mai mici decat cele de livrare.
Pentru cazul in care controlul efortului de pretensionare se face si prin alungirea
armaturii, este necesara cunoasterea valorii modulului de elasticitate al armaturii.
Pentru armaturi pretensionate individual, modulul de elasticitate se va determina de
catre un laborator de specialitate, in conformitate cu prevederile din STAS 6605-78.
In cazul fasciculelor postintinse specificate in Anexa 4 din Codul de practica NE 012-
2007 Partea B, se va considera un modul de elasticitate global egal cu 1,92 x 10 5N/mm2
limitele de variatie putand fi de ±2%. Pentru alte tipuri de fascicule, acest modul de
elasticitate va va fi indicat de elaboratorul tipului de fascicul respectiv sau se va determina de
catre laboratoarele de incercari autorizate. La constructii importante sau in cazul in care sunt
conditii adecvate (fascicule cu trasee rectilinii sau cu curburi constante), se recomanda ca
valoarea reala a modulului de elasticitate global sa se determine pe santier, odata cu
determinarea pierderilor de tensiune prin frecare pe traseu.
Se vor asigura dispozitivele de derulare si debitare care corespund tipului de armatura
ce urmeaza a se confectiona, in ceea ce priveste precizia la lungime si la inclinarea sectiunilor
de taiere (mai exigente, de exemplu, in cazul armaturilor la care se realizeaza bulbi la capete).
10.3.2.2. Confectionarea si pozitionarea armaturii preintinse
Modul de confectionare si pozitionare a armaturii preintinse precum si a celorlalte
armaturi si piese inglobate, dupa caz, va face, de regula, obiectul proiectului tehnologic al
elementului din beton precomprimat.
Taierea la lungime se va face astfel incat sa nu se produca deformari ale sectiunii de
taiere care sa impiedice introducerea armaturii prin ecranele de distantare, in blocajele de
inventar ale instalatiilor de pretensionare sau alte operatii tehnologice. La debitare se
recomanda sa se elimine zonele de toron in care s-a innadit una din sarmele componente,
daca aceste zone pot fi identificate.
Se va da o atentie deosebita pentru evitarea murdaririi armaturilor prin contactul cu
portiunile unse ale peretilor tiparelor sau ale platformelor de turnare.
Abaterile la pozitionarea in sectiunea elementului a armaturilor pretensionate, nu vor
depasi 3 mm fata de pozitia din proiect, daca nu se specifica altfel. Referitor la grosimea
stratului de beton de acoperire a armaturilor preintinse se evidentiaza faptul ca nu sunt
permise tolerante negative.
Pentru asezarea si pastrarea armaturilor preintinse in pozitia din poriect, se vor utiliza
ecrane metalice de distantare. In tehnologia de stend unele din aceste ecrane sunt fixe si altele
deplasabile. Diametrul gaurilor din ecrane va fi mai mare decat diametrul armaturii preintinse
cu 1 - 2 mm in cazul sarmelor si cu 2 - 3 mm in cazul toroanelor.
Dispozitivele de blocare la capetele stendului, respectiv ale tiparelor metalice, se vor
plasa astfel incat devierea maxima a armaturii de la ultimul distantier sa nu depaseasca panta
de 1/10.
Pentru a permite aranjarea in pozitie a armaturilor nepretensionate se admite
pretensionarea in doua etape. Forta de pretensionare din prima etapa se va stabili in functie de
tehnologia de executie adoptata, dar nu va depasi 40% din forta de control prescrisa.
Armaturile nepretensionate se vor monta, pozitiona si lega cu sarma neagra moale, iar dupa
efectuarea acestor operatii se poate trece la pretensionarea definitiva pentru realizarea fortei
de control.
Nu se admit sisteme de pozitionare a armaturilor pretensionate sau nepretensionate la
care piesele metalice ajung la fata betonului.
La armaturile preintinse realizate sub forma de bareimbinate prin mansoane filetate,
tronsoanele de bare vor fi marcate si montate in succesiunea verificata in prealabil, iar
lungimile de infiletare se vor verifica inainte de pretensionare.
Daca se utilizeaza dispozitive de imbinare a armaturii, acestea vor fi amplasate astfel
incat sa permita alungirea libera a armaturii si sa nu antreneze tiparele in timpul
pretensionarii. Dispozitivele respective vor avea capacitatea de rezistenta cel putin egala cu
92% din forta de rupere a armaturii imbinate.
10.3.2.3. Confectionarea armaturii postintinse
La taierea sarmelor, toroanelor sau barelor, in vederea confectionarii armaturii
postintinse, se vor utiliza scule si dispozitive care nu deformeaza extremitatile acestora,
pentru a nu produce deteriorarea tecilor la introducerea armaturii in canale, precum si pentru
a permite efectuarea corecta a unor operatiuni ulterioare (realizarea bulbilor, montarea unor
dispozitive de avans s.a.).
Se vor lua precautiile encesare pentru ca otelul sa nu fie murdarit cu pamant, materii
grase s.a, sa nu fie indoit sau zgariat in timpul operatiilor de taiere si confectionare.
La fasciculele la care sarmele se blocheaza in ancoraje inainte de pretensionare, nu
este necesara indepartarea protectiei temporare.
La celelalte tipuri de fascicule, protectia temporara se va pastra numai daca este
imperios necesara datorita mediului de lucru coroziv, precum si daca sarmele vor putea fi
degresate in zona de prindere in prese si in ancorajele definitive.
Masurile minime care trebuie abute in vedere la confectionare si pozitionare, pentru a
se evita degradarea protectiilor definitive ale armaturilor, vor fi indicate de producatorul
armaturilor sau de proiectant prin caietul de sarcini, executantul urmand a le adapta si
completa in functie de tehnologiile de lucru utilizate.
Fasciculele ca si toroanele individuale se executa in ateliere centrale permanente ale
unitatilor specializate in lucrari de beton precomprimat, in ateliere temporare de santier sau
prin impingerea directa, in canale, a armaturii derulata progresiv din colac si taierea succesiva
la lungime (daca procesul aplicat permite aceasta operatie).
Dotarea atelierelor va depinde de capacitatea medie de productie, precum si de tipul
fasciculelor ce urmeaza a se realiza. In Anexa 5 sunt prezentate caracteristicile unor utilaje
care pot intra in dotarea atelierelor de confectionare a fasciculelor avand caracteristicile
prezentate in Anexa 4 sau similare acestora.
Fasciculele si toroanele individuale executate in ateliere centrale vor fi insotite, la
livrare, de un certificat de calitate care va contine, in mod obligatoriu, numarul certificatului
de calitate al sarmelor din care au fost confectionate fasciculele, respectiv al toronului.
Lungimea de taiere a sarmelor care alcatuiesc fascicule de tipul celor din Anexa 4 din
Codul de practica NE 012-2007 Partea B, se va determina prin adaugarea la lungimea
fasciculului masurata intre suprafetele de rezemare ale ancorajelor, a lungimilor minime
indicate la pct. 25 si 26 din tabelul din anexa. Daca taierea urmeaza sa se faca cu aparatul de
sudura se vor adauga inca minimum 30 mm (zona influentata de temperatura).
Fasciculele din sarme paralele (anexa 4), ancorate in sectiune circulara (ancoraje tip
inel - con), se realizeaza fara elemente de ordonare (resort sau rozete stantate).
Asamblarea sarmelor sub forma de fasicul se va face prin legaturi de sarma moale de
1,5 mm diametru, la capete si la distante de circa 200 mm. Se recomanda ordonarea sarmelor,
continua cu sarma de circa 1 mm diametru. Legaturile de sarma intermediare se pot elimina
sau reduce ca numar prin rasucirea elicoidala a fasciculului, cu un pas de circa 250 mm.
Toate legaturile de sarma vor avea capetele indoite spre interiorul fasciculului, pentru a nu
impiedica introducerea in teci.
Pentru fascicule de alte tipuri decat cele din anexa 4 din Codul de practica NE 012-
2007 Partea B, datele (conditii, criterii de performanta) privind confectionarea armaturilor
postintinse trebuie prevazute in proiect (caiet de sarcini) pe baza datelor din agrementul
tehnic.
In cazul in care pe santier se utilizeaza fascicule din loturi diferite de SBP, este
necesar sa se prevada marcari corespunzatoare, iar depozitarea sa se faca pe tipuri de
fascicule.
Pentru transport si depozitare, fasciculele neintroduce in teci pot fi rulate cu
dispozitive manuale sau mecanice (anexa 5 din Codul de practica NE 012-2007). Diametrul
de rulare se recomanda sa fie de minimum 2100 mm in cazul fasciculelor executate din sarma
cu diametrul de 5 mm si de minimum 2300 mm in cazul sarmelor cu diametrul de 7mm.
Se pot rula si fascicule introduse in tevi de polietilena; in acest caz diametrul de rulare
va fi determinat de rigiditatea tevii si a numarului de sarme din fascicul, stabilindu-se prin
incercari.
Diametrul de rulare a fasciculelor in teci speciale din tabla, procurate din import, va fi
inidcat de producator sa de elaboratorul procedeului de precomprimare care le utilizeaza.
10.3.2.4 Realizarea canalelor pentru armaturi postintinse
Canalele in care se introduc armaturi postintinse se executa conform prevederilor din
proiect prin inglobarea unor teci flexibile din tabla de otel, tevi din material plastic sau din
otel cu pereti subtiri. Pentru procedeele indicate in Anexa 4, canalele (care pot fi "captusite"
sau "necaptusite") se vor realiza conform datelor din Anexa 4 si 6 din Codul de practica NE
012-2007 Partea B si planurilor de detaliu.
Canalele si tecile aferente procedeelor de precomprimare utlizate in tara trebuie sa
raspunda urmatoarelor cerintelor principale:
- asigurarea obtinerii razelor de curbura in concordanta cu prevederile proiectului;
- asigurarea protectiei armaturii pretensionate impotriva coroziunii; in acest sens, este
interzisa utilizarea tablei zincate la fabricarea tecilor.
- rigiditatea transversala a tecilor va trebui sa fie in concordanta cu solicitarile
provenite din etapele de executie; grosimea tablei va fi de minimum 0,2 mm pentru tecile de
diametru mic si se va spori pana la 0,6 mm pentru diametrele mari.
- raportul intre diametrul canalului si cel al fasciculului trebuie sa permita
introducerea armaturii pretensionate si injectarea in bune conditii a suspensiei de ciment;
diametrul interior al tecii trebuie sa fie cu minim 10 mm mai mare decta cel al fasciculului,
iar aria sectiunii interioare a tecii va fi de cel putin doua ori mai mare de cat cea a armaturii.
- asigurarea realizarii unor legaturi bune cu trompetele in zonele de capat;
- asigurarea etanseitatii in sensul impiedicarii patrunderii apei in interior.
- asigurarea corespunzatoare a marcarii, ambalarii, manipularii, transportului si
depozitarii.
Utilizarea tecilor din material plastic este permisa numai la elemente care nu se
calculeaza la oboseala si cu conditia ca in exploatare temperatura sa nu depaseasca +40ºC. De
asemenea, in cazul acestor teci nu se va utiliza tratamentul termic pentru intarirea betonului.
Daca tecile din material plastic prezinta ondulatii transversale la interior si exterior, se poate
renunta la restrictia privind elementele calculate la oboseala.
Inlocuirea tipului de canal/teaca prevazut in proiect se va putea face numai cu avizul
proiectantului.
Se vor utiliza teci cu rigiditate transversala sporita in cazul unor conditii mai grele de
executie in ceea ce priveste pozarea acestora, introducerea fasciculelor, turnarea si
compactarea betonului s.a.
De asemenea, se vor utiliza teci mai rigide si cu un numar cat mai redus de imbinari
cand grosimea stratului de acoperire cu beton sau alte conditii nu permit interventia
ulterioara pentru deblocarea zonelor de teaca obturate la betonare.
Racordurile (teurile) pentru injectare si pentru aerisire, amplasate in conformitate cu
prevederile din capitolul 8 al Codului de practics NE 012-2007 Partea B si a detaliilor din
planurile de executie, vor fi racordate la tecile ce captusesc canalul astfel incat sa nu reduca
din diametrul interior al acestuia. O solutie posibila este utilizarea unui manson sau
semimanson, prevazut cu teava pentru injectare/aerisire, aplicat peste teaca; gaurirea acestuia
se va face inainte de injectare cu o unealta adecvata introdusa prin teava.
In elementele realizate din tronsoane, racordurile pentru injectare/aerisire pot fi
amplasate in rosturile dintre tronsoane.
Toate imbinarile intre teci trebuie asigurate impotriva deplasarilor relative in timpul
diverselor operatii tehnologice (introducerea fasciculelor, betonare). In acest scop se pot
utiliza mansoane exterioare similare tecilor, mansoane fixate cu banda adeziva sau alte
sisteme sigure.
Asamblarea cu mufa (mama - tata) a tecilor din material plastic se va face in acelasi
sens pe toata lugnimea canalului, pentru a usura introducerea fasciculelor (dinspre partea
tata).
In lipsa datelor de proiect abaterile la pozitionarea tecilor fata de traseul din proiect, se
vor incadra in urmatoarele limite:
a) pe directia inaltimii elementului (h):
- pentru inaltimi pana la 200 mm*) ±0,02h
- pentru inaltimi cuprinse intre 200 si 1000 mm ±5mm
- pentru inaltimi mai mari ca 1000 mm ±10mm
b) pe directia latimii elementului:
- pentru latimi pana la 200mm*) ±5mm
- pentru latimi cuprinse intre 200 si 1000 mm ±10mm
- pentru latimi mai mari ca 1000 mm ±20mm
*) Pentru tecile aflate la marginea sectiunii elementului, aceste abateri vor fi
considerate pe directia respectiva, fara valorile negative.
In cazul mai multor fascicule, depasirea abaterilor individuale, cu exceptia celor de la
marginea sectiunii, pot fi admise daca rezultanta centrelor de greutate ale canalelor se
incadreaza in aceste limite.
In cazul canalelor din tronsoane, ce se vor asambla, abaterile la capetele aferente unui
rost, nu vor depasi ±3mm pentru traseul aceluiasi canal. Pentru diferente intre diametrul
fasciculului si cel al canalului mai mari de 15 mm sau rosturi mai late de 100 mm,
abaterile nu vor depasi ±5mm.
Dispozitivele de pozitionare a tecilor vor fi realizate si amplasate conform
prevederilor proiectului sau detaliilor intocmite de executant si avizate de proiectant.
Dispozitivele pot fi independente sau combinate cu elementele componente ale
armaturii nepretensionate, cu conditia ca abaterile de montaj ale acestora sa nu influenteze
defavorabil precizia de pozitionare a tecilor.
Distantele intre punctele de rezemare vor fi cuprinse intre 500 si 1500 mm, in functie
de rigiditatea longitudinala a tecilor. La tecile extrase distanta poate fi sporita pana la 2000
mm. Distante mai mari se pot utiliza pe baza de experimentare.
Este obligatorie amplasarea de dispozitive de pozitionare in sectiunile de schimbare a
curburii traseului.
Elementele orizontale pe care reazema tecile vor fi realizate din bare OB 37,
platbande, profile, alese in functie de rigiditatea transversala a tecilor. In mod curent,
folosirea barelor OB 37 cu diametrul 10 - 14 mm este satisfacatoare. La tecile din tabla cu falt
sau din polietilena, fara fascicule in timpul betonarii, suprafata de rezemare a tecii pe
distantier va fi mai mare, pentru a se evita deformarea transversala.
Dispozitivele de pozitionare trebuie sa impiedice si deplasarea ascendenta a
ansamblului teaca - fascicul, datorita efectului de flotare a acestuia la betonare si vibrare.
Nu se admit dispozitive de pozitionare a tecilor la care piesele metalice ajung la fata
betonului.
In zonele de capat, axa canalelor (captusite sau ncaptusite) va fi perpendiculara pe
suprafata de rezemare a ancorajelor, pe lungimea prevazuta in proiect sau in specificatiile
procedeelor de precomprimare. Pentru procedeele din anexa 4 lungimea respectiva este de
400 mm.
10.3.2.5. Montarea armaturilor postintinse
In cazul canalelor captusite cu teci din tabla, conform tabelelor 6.1. si 6.2. din anexa 6
ale Codului de practica NE 012-2007 Partea B, sau din material plastic, se recomanda ca
fasciculele sa fie montate inainte de betonare, sporind astfel rigiditatea transversala si
longitudinala a tecilor.
De asemenea, in anotimpurile reci si cu umiditate ridicata se vor adopta (in cazul in
care este necesar) alte procedee de sporire a rigiditatii tecilor (bare sau tevi din otel, tevi din
material plastic de diametru mai mic s.a.), fasciculelel introducandu-se ulterior.
Introducerea ulterioara a fasciculelor se poate face prin impingere sau prin tragere.
Capatul de avans al fasciculului va fi prevazut cu o piesa de forma conica ancorata de
sarmele fasciculului.
Varianta de montare a fasciculelor prin impingerea in canal, in mod succesiv, a
elementelor componente derulate direct din colac, se va aplica in cazul toroanelor, capatul de
avans protejandu-se cu o piesa conica. Acest procedeu impune ca toronul sa poata fi derulat
de la interiorul colacului.
Inainte de inchiderea cofrajului este necesar sa se verifice starea si pozitia tecilor,
acesta continand un punct de stationare pentru care se va incheia un proces - verbal pentru
lucrari ascunse, in ceea ce priveste:
- incadrarea in abateri a traseului realizat fata de prevederile proiectului.
- deformatiile parazitare (serpuirea) in plan orizontal sau vertical, intre punctele de
sustinere, aceste deformatii putand introduce frecari suplimentare de care nu s-a tinut seama
la proiectare.
- deteriorari (strapungeri, crapaturi, desirari) nereparate ale tecii.
- puncte insuficient etansate la imbinari intre teci.
- montarea racordurilor pentru injectare si pentru aerisire.
In cazul in care se constata neconformitati, se vor face remedierile necesare.
In perioada dintre montarea armaturii in canale si pana la inceperea operatiilor de
pretensionare si injectare, in scopul prevenirii patrunderii apei in canale si a coroziunii, este
obligatoriu sa se protejeze extremitatile aparente ale fasciculului (cu carton bitumat, teci din
material plastic s.a.) si sa se etanseze zona de iesire a fasciculului din canal.

10.4. ANCORAJE, BLOCAJE


Ancorajele si sistemele de blocare pentru precomprimare sunt de regula considerate ca
parte componenta a procedeului de precomprimare, impreuna cu armatura pretensionata
utilizata.
Ancorajele pentru armaturi postintinse si blocajele pentru armaturi preintinse vor avea
capacitate de rezistenta cel putin egala cu forta caracteristica de rupere a armaturii
pretensionate, fara deformatii semnificative ale pieselor componente.
Ancorarea fasciculelor cuprinse in anexa 4 se face cu ancorajele indicate in anexa 7
ale Codului de practica NE 012-2007 Partea B.
Alte tipuri de ancoraje si sisteme de blocare se utilizeaza pe baza de agrement tehnic.
Ancorajele cu bucla si dorn (anexa 7 - fig. 7.6. din Codul de practica NE 012-2007
Partea B) nu vor fi utilizate la elementele supuse fenomenului de oboseala.
Se recomanda ca ancorajele cu bucla si dorn sa fie introduse in locasuri speciale,
umplute cu beton sau mortar pentru protectie, peste care se aplica beton de monolitizare, care
trebuie sa fie bine ancorat de capatul elementului si armat corespunzator.
Ancorarea armaturilor preintinse se va realiza cu blocaje omologate sau avand
agrement tehnic, corespunzator diverselor tipuri de armaturi.
In cazul utilizarii toroanelor individuale ca armaturi postintinse se vor folosi ancoraje
(blocaje) fara sensibilitate la coroziune.
Ancorajele pentru fascicule alcatuite din SBP Ø 7mm, bazate pe formarea de bulbi la
capetele sarmelor, vor trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii de acceptare in ceea ce
priveste bulbii:
- diametrul 10,6 ± 0,3 mm
- inaltimea 7 ± 0,3 mm
- excentricitatea max. 0,3 mm
- suma deschiderii fisurilor max. 1,5 mm
- cel mult doua fisuri inclinate cu mai mult de 30º fata de ax
- nici o fisura inclinata cu mai mult de 60º fata de ax.
Se accepta fascicule la care cel mult 5% din numarul de bulbi nu indeplinesc
conditiile.
Sistemel de ancorare a fasciculelor, prin inglobarea unuia din capete in beton, se vor
putea utiliza si fara omologare, pe baza de experimentari executate de un institut de
specialitate sau laborator autorizat/acreditat pentru incercari in acest domeniu si avizul
expertului (specialist in domeniu).
Partile componente ale ancorajelor si blocajelor vor fi manipulate si pastrate in
conditii care sa evite deteriorarea sau coroziunea.
Pe baza unor verificari periodice se vor indeparta blocajele care nu mai corespund in
ceea ce priveste siguranta ancorarii armaturilor preintinse si incadrarea in valorile limita ale
lunecarilor la blocare.

10.5. CERINTE SI CRITERII DE PERFORMANTA PRIVIND BETONUL


PENTRU ELEMENTE/STRUCTURI DIN BETON PRECOMPRIMAT
10.5.1. Betonul folosit la realizarea elementelor/structurilor din beton precomprimat
trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte specifice:
- asigurarea unei clase minime:
C 20/25 in cazul elementelor cu armaturi pretensionate alcatuite din bare
avand Rp0.2 ≥ 590 N/mm2 si Rm ≥ 890 N/mm2.
C 25/30 in cazul elementelor cu armaturi pretensionate trefilate (sarme,
toroane, lite).
- asigurarea unor caracteristici de contractie si curgere lenta cat mai reduse, pentru ca
pierderile de tensiune in armaturile pretensionate sa fie cat mai reduse.
- un continut de clor sub 0,2% (raportat la masa cimentului) datorita actiunii corozive
a clorului asupra armaturii pretensionate; de asemenea, trebuie evitata folosirea aditivilor in
solutie ce contin cloruri in cantitate mai mare decat apa potabila.
- asigurarea unei compactitati corespunzatoare si continue in tot elementului
(structura).
10.5.2. Pentru punerea in opera si tratarea betonului se vor avea in vedere si
urmatoarele prevederi specifice:
a) In cazul in care pentru compactarea betonului se utilizeaza pervibratoare, se vor lua
urmatoarele masuri pentru evitarea contactului dintre pervibrator si armaturile pretensionate
sau tecile pentru formarea canalelor.
-punctele de introducere a pervibratoarelor se vor marca prin repere vizibile;
- in punctele in care se introduce pervibratorul, se recomanda a se prevedea
dispozitive constructive speciale (de exemplu: carcase metalice, etrieri si bare), care sa
impiedice contactul pervibratorului cu tecile pentru armaturile postintinse.
b) Se va acorda o deosebita atentie la compactarea betonului in zonele de ancorare a
armaturilor pretensionate pentru a se obtine o umplere cat mai buna, fara deteriorarea si
deplasarea armaturilor si pieselor inglobate in beton; in acelasi scop se recomanda utilizarea
in aceste zone atat a vibrarii de interior, cat si de exterior.
c) La elementele cu armatura preintinsa, executate in tehnologia de stend, betonarea se
va face continuu astfel ca intre inceperea turnarii primului element si terminarea compactarii
ultimului element din stand sa nu se depaseasca intervalul de 45 minute, la temperaturi de
lucru sub 30º, pentru a nu se perturba aderenta armaturii in elementele turnate anterior. La
temperaturi de lucru mai mari de 30ºC se vor adopta masuri corespunzatoare prin proiect si
fise tehnologice.
d) Se va evita ca - prin scoaterea din betonul proaspat a unor piese de formare a
diverselor goluri sau prin tratamentul termic - sa se produca fisuri in lungul armaturilor
pretensionate, care au efecte defavorabile asupra aderentei si protectiei anticorozive.
e) Se recomanda ca dupa terminarea betonarii, fasciculele de armaturi introduse in teci
sa fie miscate pentru reducerea efectului de blocare in urma eventualelor deformari ale tecilor
sau patrunderii de lapte de ciment, dar in asa fel incat sa nu se produca deplasarea sau
dislocarea tecilor. De asemenea, se vor deschide racordurile din punctele de nivel minim
(unde este cazul) si se va sufla aer pentru indepartarea apei si a impuritatilor.
f) Masurile de protectie a armaturilor cu protectii permanente, in timpul betonarii si a
tratamentului de intarire, vor fi stabilite pe baza recomandarilor furnizorului.
g) Tecile fara fascicule in timpul betonarii vor fi verificate prin eplasarea, in acestea, a
unei piese conice cu un diametru egal cu cel al dispozitivului ce se va monta in capatul de
avans al fasciculelor, la montarea acestora.
In cazul constructiilor realizate prin glisare, aceasta verificare se va face imediat la
iesirea din cofrajul glisant pentru a se putea interveni in timp util, de pe platforma inferioara a
cofrajului.
h) Descintrarea elementelor si a constructiilor din beton precomprimat se va face
numai dupa precomprimarea acestora (partiala sau totala, conform prevederilor proiectului).
i) Nu se vor aplica tratamente de accelerare la elementele cu canale captusite cu
materiale plastice.
j) La elementele cu armatura preintinsa nu se va depasi temperatura de +60ºC, iar
perioada de racire va trebui sa permita coborarea temperaturii elementului sub +20ºC inainte
de a se realiza transferul efortului de precomprimare.
k) Armatura va fi protejata de contactul cu aburul sau materialele umede folosite la
tratarea betonului.
10.5.3. La intocmirea programului de desfasurare a lucrarilor aferente betonarii se vor
avea in vedere si urmatoarele prevederi referitoare la limitele intervalului de timp din
momentul aducerii armaturii din depozit, la punctul de lucru si pana la executarea protectiei
finale a acesteia.
In zona fara agresivitate sau cu agresivitate foarte slaba, armatura se va pozitiona,
pretensiona si proteja in maximum 60 de zile, cu conditia ca de la pretensionare si pana la
realizarea protectiei sa nu treaca un interval mai mare de 15 zile. Pentru armaturile preintinse
intervalul de la pretensionare la betonare se recomanda sa nu depaseasca 48 ore.
10.5.4. In cazurile deosebite in care, prin solutia de proiectare, intervalele specificate
la pct. 5.3. nu pot fi respectate (de exemplu la fasciculele introduse in canale inainte de
betonare si tensionate in diverse faze de executie a lucrarii), se vor adopta prin proiect masuri
de utilizare a armaturilor pretensionate cu protectie permanenta.

10.6. EXECUTIA LUCRARILOR


10.6.1. Monolitizarea elementelor prefabricate
Prezentul paragraf trateaza monolitizarea dintre tronsoanele de grinzi sau dintre grinzi
si placi, in solutia grinzi prefabricate si placi prefabricate cu conlucrare.
Monolitizarea dintre tronsoane se va executa cu beton C 32/40 (Bc 40), ca si-n
elementele prefabricate, cu asigurarea continuitatii dintre canalele cablelor si barele din otel
moale de pe conturul sectiunii grinzii.
Antreprenorul va prezenta spre aprobare Inginerului detaliile privind asigurarea
continuitatii canalelor cablelor si etanseitatea acestora.
Monolitizarea dintre grinzi se va realiza cu beton C 32/40 iar dintre placi se va realiza
prin betonarea golurilor pentru conectori cu beton C 25/30 (Bc 30) si cu vibrarea atenta a
acestora pentru asigurarea conlucrarii dintre grinzi si placi in cazul suprastructurilor din
grinzi cu placi prefabricate.
Atat pentru zonele de monolitizare dintre grinzi cat si pentru golurile pentru conectori,
reteta betonului de monolitizare se va stabili experimental pe santier pe baza de incercari pe
cuburi de proba. La zonele de monolitizare dintre grinzi se va folosi acelasi tip de ciment ca
si-n grinzi astfel ca sa nu apara o diferenta de culoare a betonului.
Elementele de mai sus privind clasa betonului si modul de punere in opera a acestuia
raman valabile si pentru zonele de monolitizare dintre grinzi prin placa.
10.6.2. Tensionarea si blocarea ancorajelor
Forta de blocare va fi cea prevazuta in proiect.
Conceptia de calcul si procedeul de precomprimare se vor preciza prin contract.
Antreprenorul va supune Inginerului pentru acceptare urmatoarele:
- provenienta si caracteristicile materialelor;
- referinte asupra calitatii materialelor de pus in opera;
- programul de precomprimare;
- desemnarea unui responsabil insarcinat cu executia precomprimarii.
- provenienta si calitatile profesionale ale cadrelor ce vor efectua precomprimarea si
practica in acest domeniu.
Programul de precomprimare va face parte din programul general de executie a
lucrarilor. Acesta comporta un memoriu amanuntit a operatiunilor, mijloacelor de asigurarea
securitatii muncii.
Programul de precomprimare va preciza urmatoarele:
- mijloacele si instructiunile de folosire a materialului utilizat in operatiunile
succesive;
- modul de punere in opera a armaturilor de precomprimare.
- nota privind masurile de protectia armaturilor de precomprimare;
- consemnarile privind fiecare etapa de precomprimare si anume:
Inainte de punerea sub tensiune a cablelor:
- masurile de protectie provizorie a armaturilor si ancorajelor;
- eventualele masuri de verificare a rezistentei în beton, în particular în vecinatatea
ancorajelor;
În timpul punerii sub tensiune:
- ordinea de punere sub tensiune;
- tabel cu relatiile dintre fortele de tragere si alungirile cablelor cat si pentru coeficientul de
frecare calculat si cel efectiv;
- metoda de masurare a eforturilor si alungirilor;
- dispozitiile asupra masurilor de luat în caz de accident, de alungire anormala sau rupere de
sarme;
Dupa precomprimare:
- masurile de reinnoire a protectiei provizorii si anume la locasurile ancorajelor;
- masurile de protectie definitive si programul injectiei;
- modul de verificare a canalelor ramase libere.
Rezultatele precomprimarii vor fi inscrise pentru fiecare cablu, intr-o fisa de
pretensionare de tipul celei din Anexa 12 a Codului de practica NE 012-2007 Partea B.
10.6.3. Injectia cablelor
Injectia cablelor trebuie sa se faca pe baza unui program intocmit de antreprenor care
va cuprinde:
- caracteristicile mortarului de injectie si durata de intarire;
- conditiile de a folosi materialul de injectie cat si destinatia materialului ramas disponibil în
caz de accident;
- ordinea detaliata a operatiunilor de curatire cu aer sau spalare a canalelor cablelor;
- ordinea detaliata a operatiunilor de injectie si incercarile corespunzatoare;
- volumele de material de injectie pentru un cablu, pentru o familie de cable;
- masurile ce trebuiesc respectate în caz de accident sau în conditiuni climaterice
defavorabile.
La injectare se va tinecont de prevederile Codului de practica NE 012-2007, Partea B,
sectiunea 8, cu respectarea datelor din Anexele 13 si 14 privind amestecul de injectare si
fisa de injectare.
10.7. CONTROLUL CALITATII, RECEPTIA LUCRARILOR
10.7.1. Receptionarea elementelor prefabricate din beton precomprimmat sau a
elementelor care urmeaza a fi asamblate prin precomprimare se va face de producator, în
conformitate cu prevederile SR EN 13369:2004 - “Reguli comune pentru produsele
prefabricate din beton”, precum si din proiectul sau norma interna de fabricare a elementului.
Producatorul va emite un certificat prin care atesta calitatea corespunzatoare a lotului
de elemente livrate. La baza certificatului vor sta datele inscrise în documentele interne de
verificare a calitatii.
Pentru a evita returnarea de la santier a unor elemente prefabricate, uzina va obtine
acordul antreprenorului inainte de expedierea acestora.
10.7.2. Remedierea elementelor de beton precomprimat, care nu afecteaza capacitatea
portanta sau durabilitatea elementului ca: stirbituri, segregari pe zone restranse se fac pe baza
unui program intocmit de antreprenor ce se supune aprobarii Consultantului.
Nu se admit în lucrare elemente cu: zone puternic segregate, goluri, fisuri.
10.7.3. În cazul în care este prevazut proiect de incercare a lucrarii, antreprenorul are
în intregime în sarcina sa cheltuielile de incercare a lucrarilor precizate în proiect. Incercarea
se va face conform STAS 12504-86 “Poduri de cale ferata, de sosea si pasarele. Incercarea
suprastructurilor cu actiuni de proba”.
Programul de incercare va fi supus, în prealabil, aprobarii Consultantului.
Caietul 11
ECHIPAMENT TABLIERE

11.1. Acest capitol se refera la dispozitive, lucrari si elemente necesare conservarii


podurilor si asigurarii unui nivel de exploatare satisfacator pentru toti cei ce folosesc drumul
pentru circulatie.
Capitolul se refera la urmatoarele:
- dispozitive pentru asigurarea etanseitatii;
- aparate de reazem;
- rosturi de dilatatie;
- dispozitive de colectare si evacuare a apei (guri de scurgere);
- parapete de siguranta circulatiei (de tip deformabile-cu lisa din tabla ambutisata de
otel;
- grinzile suport ale parapetului de siguranta circulatiei;
- borduri pentru trotuare (amplasate denivelat).
- dispozitive antiseismice.
- echiparea trotuarelor cu tuburi PVC pentru cable
11.2. Materialele care intra în compunerea echipamentelor vor corespunde din punct
de vedere calitativ conditiilor precizate in proiect si anume:
- otelurile vor corespunde celor prevazute în proiect sau vor fi calitati apropiate si-n
orice caz vor fi sudabile;
- betoanele prefabricate vor avea clasa precizata prin proiect sau minimum C 16/20
(Bc 20);
- vopselurile utilizate pentru protectia parapetilor vor avea aprobarea Consultantului;
11.3. Dispozitive pentru asigurarea etanseitatii, hidroizolatia
Etanseitatea se poate asigura prin urmatoarele elemente:
- hidroizolatia
- protejarea hidroizolatiei
- imbracamintea asfaltica din doua straturi
Acestea vor avea dimensiunile si calitatile precizate prin proiect si vor trebui sa
asigure impermeabilitatea.
Antreprenorul va da o atentie deosebita hidroizolatiei:
- stratul suport al hidroizolatiei trebuie sa nu prezinte proeminente mai mari de 2 mm;
- la planeitate se admit abateri de max. + 5 mm verificata cu un dreptar de 3,00
metalic pe orice directie;
- este interzisa circulatia personalului de santier pe suprafetele pregatite pentru
aplicarea sapei;
- nu este permisa aplicarea sapei propriu-zise la temperaturi sub +5°C;
- este interzisa circulatia personalului de santier peste straturile sapei.
Antreprenorul poate propune Inginerului si alte solutii decat cele din proiect, în care
caz, va intocmi o documentatie tehnica, cuprinzand planse de detalii, tehnologia de executie
si calitatile materialelor componente, cat si ale imbracamintii în ansamblu, ce se va supune
aprobarii Consultantului.
11.4. Aparate de reazem
Aparatele de reazem sunt dispozitivele de legatura dintre pile si culei - pe de o parte -
si tablier, pe de alta parte (sau traveele tablierului) destinate transmiterii sarcinilor si care sa
permita deformatiile din temperatura, contractie si curgere lenta ale tablierului.
Materialele care intra în compunerea aparatelor de reazem metalice vor satisface
conditiile de calitate minimme prevazute în SR EN 1337-4:2004.
Materialele care intra în compunerea aparatelor de reazem din neopren/elastomeri,
fretate, vor satisface conditiile prevazute în STAS 10167 - 83.
Antreprenorul poate propune si alte tipuri de aparate de reazem decat cele prevazute
în proiect, în care caz va obtine aprobarea Consultantului.

11.5. Rosturi de dilatatie


Rosturile de dilatatie sunt dispozitive care asigura continuitatea suprafetei de rulare
în bune conditii de confort - intre tablier si culei sau intre diverse deschideri ale tablierului.
Tipul de rost ce urmeaza a fi utilizat cat si tehnologia de montare a acestuia, trebuie sa
fie precizate prin proiect.
Antreprenorul, respectand caracteristicile necesare ale rostului si tolerantele lui de
pozare, poate propune si alte tipuri de rost, în care caz va trebui sa obtina aprobarea
Inginerului.
Sunt de preferat alcatuirile constructive ce conduc la reducerea numarului de rosturi
sau la eliminarea lor totala.
11.6. Dispozitive de evacuare a apelor
Dispozitivele de evacuare a apelor sunt alcatuite din guri de scurgere destinate
evacuarii apelor de ploaie ce cad pe suprafata podului.
Numarul si pozitia lor sunt precizate prin proiect.
Dispozitivele de evacuare a apelor de pe suprafata suprastructurii sunt, în general,
prefabricate, standardizate si se monteaza pe suprastructura, astfel incat sa permita evacuarea
apelor fara infiltratii în corpul structurii.
Antreprenorul poate propune si alte solutii decat cele din proiect, privind evacuarea
apelor, dar numai cu aprobarea Consultantului.
11.7. Parapete si grinzi suport ale parapetului de siguranta circulatiei
Parapetele pot fi pietonale, de siguranta circulatiei, sau cu rol dublu. Realizarea lor se
va face în conformitate cu proiectul.
Elementele neprotejate prin zincare ale parapetilor din otel se vor proteja prin vopsire,
calitatea si culoarea vopselei fiind aprobate de Consultant.
Consolele trotuarului (pe culei si pe suprastructura) vor fi realizate din beton C 25/30.
Prin proiect s-a ales utilizarea acestei clase de beton (aceeasi cu cea din placa de
suprabetonare), din cauze tehnologice (ar fi foarte dificila amplasarea unui cofraj separator la
limita placii de suprabetonare) Pentru a se ajunge la combinatia de clase de expunere
XD1+XF2 (care impune beton C 30/37), se va aplica o tencuiala de protectie cu mortare
speciale, de 0,5 cm grosime (vezi cap. 16 al acestui caiet de sarcini). Betonul monolit din
consolele trotuarului se va putea realiza cu ciment CEM II A-S 32,5 N (R), conform SR EN
197-1:2002. Betonul va avea un grad de impermeabilitate minim P 8 si va rezista la cel putin
150 cicluri de inghet - dezghet.
Grinzile suport ale parapetului de siguranta circulatiei se vor realiza cu beton clasa C
35/45, clasa rezultata din combinatia de clase de expunere XD3+XF2+XM1. Betonul monolit
din aceste grinzi se va putea realiza cu ciment CEM II A-S 32,5 N (R), conform SR EN 197-
1:2002. Betonul va avea un grad de impermeabilitate minim P 12 si va rezista la cel putin 300
cicluri de inghet - dezghet.
11.8. Bordurile de trotuar
Bordurile pentru trotuar vor fi din elemente prefabricate de beton sau din piatra.
Calitatea betonului sau pietrei, modul de tratare a suprafetei si dimensiunile se vor
preciza prin proiect. Montarea bordurilor se va face cu respectarea profilului în lung si
transversal al caii.
Bordurile prefabricate de beton se vor realiza din beton de clasa C 35/45, clasa
rezultata din combinatia de clase de expunere XD3+XF2+XM1. Betonul se va realiza cu
ciment CEM I 42,5 R, conform SR EN 197-1:2002. Betonul va avea un grad de
impermeabilitate minim P 12 si va rezista la cel putin 300 cicluri de inghet - dezghet.
Conditiile tehnice si de calitate cu privire la producerea prefabricatelor de beton/beton
armat mentionate la pct. 11.7 si 11.8 se vor citi din capitolele 8 si 9 (Armaturi/Betoane) ale
acestui caiet de sarcini.
11.9. Dispozitivele antiseismice
Podurile si pasajele cu deschideri mari, situate în zone seismice cu gradul 7 de
seismicitate, sau mai mare, vor fi prevazute cu dispozitive de asigurare impotriva deplasarilor
din seism.
Modul de alcatuire si locul de amplasare al acestora se vor preciza din proiect.
11.10. Echiparea trotuarelor cu tuburi PVC pentru cable
In cazul lucrarilor care fac obiectul contractelor 6R4, 6R5, 6R6 se mentioneaza ca nu
se vor monta monta tuburi PVC pentru cable in trotuare, decat in cazuri deosebite, unde
exista o justificare obiectiva; cei interesati vor cere avizul CNADNR si, pe baza de proiect,
cablele vor fi pozate in consola la intrados.
Caietul 12
HIDROIZOLATII SI ROSTURI DE DILATATIE

12.1. HIDROIZOLATII
12.1.1. Generalitati
Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice generale ce trebuiesc indeplinite la
realizarea hidroizolatiilor pentru lucrarile de poduri.
Hidroizolatiile au ca scop:
- impiedicarea patrunderii apei la structura de rezistenta;
- colectarea apelor ce se infiltreaza prin imbracaminte si dirijare lor spre gurile de
scurgere;
La lucrarile de arta, hidroizolatiile sunt alcatuite în general din:
- sapa care se executa în camp continuu si racordarea acesteia la marginea elementului
care este hidroizolat;
- racordarea acesteia la gurile de scurgere si la dispozitivele etanse de acoperire a
rosturilor de dilatatie.
Se disting urmatoarele straturi:
- strat suport (egalizare);
- strat de amorsare;
- strat de lipire;
- strat de baza;
- strat de protectie;
Functionalitatile unor straturi pot fi comasate în diferite solutii ale firmelor
specializate în hidroizolatii.
Hidroizolatiile pot fi alcatuite din:
- folie lichida cu intarire rapida;
- membrana hidroizolatoare;
Tehnologia de aplicare poate fi:
- prin pulverizare;
- prin lipire la cald a membranelor cu solutii pe baza de bitum;
- prin lipire la rece cu solutii pe baza de rasini sintetice.
- prin aplicarea de membrane autoaderente;
- prin lipirea cu suprainalcalzirea membranelor.
În toate variantele tehnologice trebuie sa se asigure conditiile fizico - mecanice.
Termenul de “sapa hidroizolatoare” utilizat în continuare include toate straturile componente
si anume: stratul suport, amorsa, stratul hidroizolator de baza, stratul de protectie.
12.1.2. Caracteristici tehnice
Sapa hidroizolatoare trebuie sa aiba termenul de garantie de minimum 8 ani de
exploatare normala a podului.
Pe durata acestei perioade, firma care garanteaza sapa hidroizolatoare trebuie sa
asigure din efort propriu repararea sau inlocuirea acesteia si remedierea degradarilor cauzate
de infiltratiile de apa la structura de rezistenta.
Materialele incluse în elementele sapei hidrofuge trebuie sa fie imputrescibile si sa fie
pasive chimic.
Sapa hidroizolatoare trebuie sa poata fi aplicata la poduri în exploatare, la care
lucrarile se executa pe o jumatate a caii, iar pe cealalta jumatate se desfasoara circulatia
normala, asigurandu-se continuizarea sapei, cu pastrarea caracteristicilor tehnice.
Sapa hidroizolatoare trebuie sa reziste la circulatia de mica viteza a utilajelor de
transport si asternere a straturilor imbracamintilor asfaltice pe pod.
Sapa hidroizolatoare trebuie sa asigure adezivitatea imbracamintii din asfalt la stratul
sau superior.
Stratul hidroizolator de baza trebuie sa satisfaca urmatoarele caracteristici fizico -
mecanice:

tabel 12.1
Nr. crt. Caracteristici UM Conditii de admisibilitate
1 Forta de rupere la tractiune
- longitudinala N/5cm ≥ 800
- transversala ≥ 800
2 Alungirea la rupere
- longitudinala % >40
- transversala >40
3 Rezistenta la perforare (min) 250 N pe bila cu  10
N
statica mm
4 Flexibilitatea la rece Pe dorn  5 mm Fara fisuri la - 10C
5 Absorbtia de apa, max % 0,5
6 Stabilitatea dimensionala la cald C Sa fie stabil la + 120C
7 Rezistenta la incalzire ciclica Modificarea
impermeabil
(25 cicluri -20C…+60C) impermeabilitatii
8 Rezistenta lipirii in plan:
> 0,7 la +8C
- perpendicular pe
N/mm 2
> 0,5 la +23C
suprafata
- paralel > 0,8 la +23C
9 Impermeabilitatea la apa (72
1000 Pa impermeabil
ore)
10 Stabilitatea caracteristicilor
fizico-mecanice la temperaturi % < 25
ridicate (140C)
11 Permeabilitatea la vaporii de apa m 40000 - 80000
12 Rezistenta la sfasiere
- longitudinala N > 200
- transversala > 200

Intervalul de temperatura a mediului în care se aplica sapa hidroizolatoare este +5 


+30C.
Stratul superior al sapei hidroizolatoare va fi compatibil chimic cu componentele din
alcatuirea asfaltului imbracamintii rutiere pentru a evita agresarea sapei.
Membranele hidroizolatoare vor fi agrementate în Romania, conform Legii nr.
10/1995.
In alegerea tipului de membrana hidroizolatoare prioritare vor fi:
- lista cu lucrari de referinta si buletinele cu rezultatele incercarilor “in situ”
- rezultatele urmaririi comportarii in exploatare, chiar daca prin Agremente Tehnice se
confirma caracteristicile intrinseci ale materialelor in raport cu valorile de referinta.
Cerintele esentiale care trebuie avute in vedere la realizarea unor hidroizolatii
performante d.p.d.v. tehnic sunt urmatoarele:
- Agrementele tehnice valabile pentru sistemele de hidroizolatie vor fi insotite de
rapoarte de incercare pentru toate caracteristicile tehnice existente in documentatia de
agrement (caracteristici tehnice conform tabel 12.1. din caiet sarcini);
- Rapoarte de incercare pentru: determinarea aderentei la suport (adezivitatii) in plan
vertical, rezistentei la perforare statica, comportarea la cald, forta de tractiune la rupere,
alungirea la rupere longitudinala si transversala, se vor solicita si pentru Agrementele
Tehnice prelungite prin avize tehnice;
- Pregatirea si verificarea stratului suport conform normativ AND 577-2002, art. 17
(Pregatirea stratului suport) si art. 45 (Controlul rezistentei stratului suport) se va consemna
intr-un proces verbal;
- Membranele hidroizolatoare se aplica dupa minimum 28 zile de la data turnarii
betonului sau mortarului, conform normativ AND 577-2002, art. 27, art. 29 (Executia
straturilor de amorsare si lipire), art. 46 (Controlul calitatii stratului de amorsare);
- Aderenta membranei la stratul suport prin masuratori “in situ“ va fi de minim 0,5
N/mm la temperatura de 23 C (tabel 12.1 din caiet sarcini), controlata conform art. 47
2

(Controlul calitatii stratului hidroizolator) din normativ AND 577-2002 si va fi consemnat


intr-un proces verbal (test obligatoriu);
- Inainte de aplicarea membranelor hidroizolatoare se vor verifica obligatoriu:
a) forta de tractiunela rupere (longitudinala si transversala)’
b) alungirea la rupere (longitudinala si transversala) pe esantioane prelevate
aleatoriu din lotul furnizat pentru hidroizolatia podului;
- Dupa aplicarea membranei se va verifica aderenta “in situ” la tractiune in plan
vertical.
- Verificarile vor fi efectuate de catre o unitate (laborator) de specialitate, autorizata,
care va elibera Buletine de incercare ce vor fi anexate la procesul verbal incheiat cu aceasta
ocazie si atasate la Cartea constructiei.
Aplicarea sistemului hidroizolant se va face cu asistenta tehnica din partea
furnizorului, de catre echipe specializate, care sa ofere garantia realizarii conforme.
12.1.3. Prescriptii
12.1.3.1. Stratul suport
Stratul suport al hidroizolatiei se realizeaza din mortar de ciment M 100. Suprafata sa
nu trebuie sa prezinte proeminente mai mari de 2 mm si trebuie realizata prin driscuire.
Membranele hidroizolatoare se aplica dupa minim 28 de zile de la data turnarii
betonului, conform art. 27 din normativ AND 577-2002.
Mortarul de ciment marca M 100 se va realiza cu ciment CEM II B - S 32,5 N
conform SR EN 197-1:2002 iar agregatele vor avea dimensiunea maxima de 4 mm.
Verificarea planeitatii suprafetei se face cu dreptarul de 3 m lungime pe orice directie.
Se admite o singura denivelare de  5 mm la o verificare.
Pregatirea suprafetei suport se face astfel:
- se indeparteaza toate muchiile vii, denivelarile, agregatele incomplet inglobate în
beton, petele de grasime si orice alte corpuri straine;
- se aplica stratul egalizator;
- stratul suport intarit se curata cu jeturi de apa si aer comprimat în vederea aplicarii
stratelor urmatoare, pe o suprafata curata si uscata.
12.1.3.2. Stratul de amorsaj
Amorsa are rolul de a facilita aderenta membranei hidroizolatoare la beton.
Solutia cu care se executa amorsa poate fi pe baza de bitum sau pe baza de rasini
sintetice. Componentele solutiei nu trebuie sa contina produse care ataca chimic betonul.
Amorsa se aplica prin inundarea suprafetei si repartizarea manuala a solutiei sau prin
pulverizarea cu mijloace mecanice.
Amorsa se aplica pe suprafata uscata a stratului suport, la temperatura mediului
ambiant de peste +5C.
Se va urmari ca suprafata ce urmeaza a se izola sa fie amorsata în totalitate.
Pe suprafata amorsata nu se permite circulatia pietonala sau cu utilaje de orice fel.
12.1.3.3. Stratul hidroizolator
Stratul hidroizolator se aplica pe stratul suport amorsat, prin procedeul specific tipului
de membrana utilizata.
Hidroizolatia se aplica în camp continuu, asigurandu-se aderenta pe toata suprafata pe
care se aplica. Nu se admit umflaturi sau margini desprinse. Se va asigura petrecerea si
continuizarea prin lipire în camp continuu a membranelor livrate în fasii.
Se vor trata special racordarile la gurile de scurgere, asigurandu-se etanseitatea si
scurgerea apelor colectate.
La rosturile de dilatatie, tratarea hidroizolatiei se va face conform proiectului, functie
de tipul dispozitivului de acoperire a rostului de dilatatie.
Lateral, marginile stratului hidroizolator se vor racorda cu cordoane din chituri
elastice, de etansare.
În cazul membranelor lipite prin suprainacalzire, temperatura sursei de caldura nu
trebuie sa fie mai mare de 250C sau mai mare decat temperatura la care tipul respectiv de
membrana isi modifica caracteristicile fizico - mecanice sau chimice.
Membranele hidroizolatoare se aplica la temperatura mediului ambiant de cel putin
+5C.
Dupa verificarea aderentei fata de suport, prin metode indicate de producatorul
memebranei hidroizolatoare, se va putea trece la executia straturilor imbracamintii
bituminoase.
12.1.3.4. Controlul calitatii hidroizolatiei
12.1.3.4.1. Controlul calitatii materialelor
a. Controlul calitatii amorsei
Amorsa utilizata de regula este realizata din bitum cu/fara adaosuri, diluat in solventi
organici.
Caracteristicile principale care se verifica inainte de punerea in opera si tolerantele
admise sunt conform tabelului 10 din AND 577-2002:
Tabel 12.2.
Nr. Caracteristica UM Ecart admisibil conf. STAS Determinare
Crt.
1 Densitate g/cm3 ±5% STAS 35-81
2 Vascozitate S ± 20 % STAS 8877-72
3 Extract uscat g/cm3 ± 15 % STAS 8877-72
< valoarea nominala
4 Timp de uscare ore in functie de conditiile atmosferice vizual

Materialul pe baza de bitum folosit ca amorsa, furnizat in bidoane sau butoaie, trebuie
sa fie insotit de certificate de calitate si fise tehnice.
Bidoanele sau butoaiele in care este ambalat vor fi originale si marcate vizibil pentru
identificare.
Inainte de utilizare, se procedeaza la controlul in laborator al calitatii amorsei.
In situatia in care principalele caracteristici nu corespund valorilor inscrise in
certificatele de calitate, materialul din ambalajul respectiv nu va fi folosit.
b. Controlul calitatii sistemului hidroizolator
Pentru sistemul hidroizolator se vor verifica:
- rezistenta la tractiune
- alungirea la rupere
- rezistenta la perforare statica
- rezistenta la perforare dinamica
- flexibilitatea la rece
- stabilitatea dimensionala la cald
- aderenta la stratul suport
Verificarile se vor face conform SR 137:1995.
Pentru sistemul hidroizolator se va verifica impermeabilitatea la apa conform SR EN
1928:2003.
Pentru sistemul hidroizolator se va verifica permeabilitatea la vapori de apa conform
SR 13093:1994.
Controlul calitatii elementelor geometrice si a armarii membranei
Caracteristicile principale, care se verifica inainte de punerea in opera a membranelor
sunt:
- lungimea (m)
- latimea (m)
- grosimea (mm)
- existenta straturilor de armare
- masa straturilor de armare (g/cm3).
Prelevarea si determinarea caracteristicilor se va face conform prevederilor SR
137:1995.
Controlul calitatii materialelor se va efectua in laboratoare si de catre institutii
abilitate in acest scop, conform pct. a) si b).
Materialele utilizate trebuie sa fie agrementate conform “Regulamentului privind
agrementul tehniv pentru produse, procedee si echipamente noi in constructii” (HGR
766/1997).
12.1.3.4.2. Controlul calitatii lucrarilor de executie
Controlul calitatii lucrarilor se face pe fiecare faza de executie, respectandu-se
prevederile din caietul de sarcini si din piesele desenate ale proiectului cu privire la
hidroizolatia podului.
Verificarile se refera la :
- starea stratului suport
- rezistenta stratului suport
- calitatea stratului de amorsare
- calitatea stratului hidroizolator.
Controlul calitatii stratului suport
a) Verificarea pregatirii starii suprafetei stratului suport inainte de aplicarea amorsei
se refera la :
- calitatea planeitatii masurata cu dreptarul de 3 m lungime;
- racordarea la muchii prin observatii vizuale;
- aspectul suprafetei, urmarindu-se vizual:
- prezenta fisurilor, a crapaturilor
- beton segregat
- zone necompactate
- prezenta prafului sau a altor materiale,a petelor de ulei, motorina, etc.
- executarea corecta a pantelor prevazute in proiect, cu nivela cu bula de aer,
dreptar, prin inundarea podului, etc.;
- nivelul si amplasamentul gurilor de scurgere;
- umiditatea stratului suport
b) Verificarea umiditatii stratului suport se face prin masurari directe, cu umidometre
(ex. umidometru tip Feutron), sau prin lipire la cald pe acesta, in cel putin 3 locuri
pe 20 m cale pe pod si sens, a unor benzi de carton bitumat cu dimensiunile de 30
x 20 cm.
Fasiile se lipesc pe o lungime de 20cm, iar restul de 10 cm ramane liber pentru a
putea fi smulse dupa cca. 1-2 ore.
Daca desprinderea fasiilor se face prin dezlipirea de pe suprafata suport rezulta ca
suprafata este umeda si nu se poate executa hidroizolatia decat dupa uscare. Daca
desprinderea se face sfasierea fasiilor, suprafata suport este suficient de uscata si se
poate incepe aplicarea hidroizolatiilor.
c) Este interzisa trecerea la o noua faza de executie in cazul in care stratul suport nu
indeplineste conditiile de calitate mentionate in proiect si acest caiet.
Controlul rezistentei stratului suport
Rezistenta stratului suport din beton se verifica prin metode distructive (extrageri de
carote) sau nedistructive (sclerometrari, metode combinate, etc.).
Nu este admisa trecerea la urmatoarea faza de executie, in situatia in care betonul are
rezistente mai mici decat cele coresp. clasei C 12/15.
Determinarea rezistentei betonului din stratul suport se face conform prevederilor NE
012-1 (pct. 5.5.1), a “Instructiunilor tehnice pentru incercarea betonului cu ajutorul
carotelor”, ind C 54-81 si SR EN 12390-6:2002.
Controlul betonului intarit dupa 28 zile prin extrageri de carote se face prin prelevarea
a cel putin 2 carote la 20 m lungime de cale de pod, pentru fiecare sens de circulatie.
Controlul calitatii stratului de amorsare
Verificarea calitatii amorsajului se face vizual in ceea ce priveste:
- continuitatea aplicarii acestuia pe toata suprafata caii, inclusiv pe cca. 10-15 cm
inaltime pe paramentul vertical;
- culoarea uniform neagra a suprafetei;
- inchiderea porilor;
- uniformitatea peliculei, nefiind permise zone cu cantitati in exces de amorsa;
- uscarea completa a amorsei;
- aderenta la suport (se realizeaza manual, prin dezlipirea ei de suport);
Controlul calitatii stratului hidroizolator
Controlul calitatii prin observatii vizuale asupra:
- respectarii latimii petrecerilor;
- respectarii directiilor de montare a membranei;
- executarii corecte a racordarilor in zona gurilor de scurgere, la rosturile de
dilatatie si la paramentul vertical;
- continuitatii aplicarii stratului hidroizolator;
- realizarii unei suprafete fara umflaturi, dezlipiri, fisuri, crapaturi;
- lipirii perfecte la suprapuneri;
- realizarii conform caietului de sarcini si a prevederilor proiectului pentru pod.
In cazul in care se constata neconformitati si degradari produse in timpul executarii
(ruperi de membrana, dezlipiri, etc.), nu se trece la urmatoarea faza inainte ca acestea sa fie
remediate pe baza unor solutii stabilite de la caz la caz de catre proiectant.
Controlul calitatii prin masuratori “in situ”
In situ se verifica aderenta stratului hidroizolator de stratul suport. Masuratorile vor fi
efectuate de catre institutii abilitate, prin procedee agrementate in Romania. Pentru
verificarea calitatii lipirii membranei de stratul suport se face cel putin o incercare la 20 m
cale de pod pe sens. Rezultatele obtinute vor fi consemnate intr-un proces verbal ce va insoti
receptia de baza.
Nu se va trece la faza urmatoare in situatia in care rezultatele obtinute nu corespund
valorilor din caietul de sarcini.
12.1.4. Alte mentiuni (cu caracter obligatoriu)
Se vor etanseiza cu mastic spatiile ramase libere sub placa de prindere a stalpului
parapetului metalic, pentru a se evita coroziunea buloanelor.
Se vor etanseiza rosturile dintre imbracamintea caii si borduri, cat si cele
imbracamintea de pe trotuar – borduri tip “L”, lise de parapet pietonal din b.a. – cu cordoane
de celochit.
12.1.5. RECEPTIA LUCRARILOR
Receptia hidroizolatiilor podurilor de sosea se face pe etape astfel:
- pe faze;
- preliminara;
- finala.
Receptia pe faze cuprinde:
- receptia stratului suport:
- elementele geometrice (pante, racordari, grosimi, etc.);
- calitatea stratului suport (rezistente, denivelari, starea suprafetei, etc.);
- receptia stratului de amorsare;
- receptia stratului hidroizolator;
- receptia racordarii hidroizolatiei la punctele singulare (guri de scurgere, rosturi de
dilatatie, paramente verticale).
In urma acestor receptii se incheie procese verbale de lucrari ascunse.
Receptia preliminara se efectueaza atunci cand lucrarile prevazute in documentatia
tehnica privind hidroizolatia sunt executate, iar verificarile calitatii sunt realizate conform
prevederilor din capitolul 12.1.3, incheindu-se un proces verbal.
Receptia finala se va efectua dupa expirarea perioadei de garantie, in conditiile
respectarii prevederilor legale in vigoare.

12.2. DISPOZITIVE DE ACOPERIRE A ROSTURILOR DE DILATATIE


12.2.1. Generalitati
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilatatie utilizate la poduri rutiere asigura:
-deplasarea libera a capetelor tablierelor de poduri în rosturile lasate în acest scop;
- continuitatea suprafetei de rulare a caii în zona rosturilor;
- etanseitatea la scurgeri si infiltratii de apa.
Pentru satisfacerea acestor exigente se utilizeaza dispozitive etanse.
În general, componentele dispozitivelor de acoperire a rosturilor de dilatatie sunt:
- elemente elastomerice care asigura deplasarea;
- elemente metalice suport, fixate pe structuri.
- betoane speciale în zona prinderii pieselor metalice;
- mortare speciale de etanseizare;
- benzi de cauciuc pentru colectarea si evacuarea apelor de infiltratie.
Functie de tipul dispozitivelor, pot fi cumulate functionalitatile unor elemente ce intra
în alcatuirea lor.
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilatatie se aplica la poduri noi sau la poduri
în exploatare, avand rezolvari specifice de prindere pentru fiecare caz.
Daca se aplica la poduri în exploatare, dispozitivele trebuie sa permita executarea
lucrarilor pe o jumatate a partii carosabile, circulatia urmand a se desfasura pe cealalta
jumatate a podului fara ca aceasta tehnologie de executie sa afecteze caracteristicile tehnice
ale dispozitivului.
Termenul de “dispozitiv de acoperire a rostului de dilatatie”, prescurtat “dispozitiv”
utilizat în continuare, include toate elementele componente si anume:
- betonul în care sunt fixate elementele metalice;
- elementele metalice de prindere;
- elementul elastomeric;
- elementul de etanseizare din cauciuc;
- mortarul special pentru etanseizarea elementului elastomeric.
Rolul si aptitudinile in exploatare a dispozitivelor de acoperire a rosturilor sunt
evidentiate de urmatoarele aspecte:
- asigura continuizarea caii de rulare
- permit preluarea deplasarilor tablierelor podurilor
- asigura etanseitatea caii in zona
- asigura confortul utilizatorului prin intermediul legaturii elastice la suprastructura
- influenteaza in mod favorabil coeficientul de amortizare critica pentru sarcinile
dinamice induse de trafic
- asigura planeitatea intregului ansamblu
- confera siguranta si confort ridicat in exploatare.
12.2.2. Caracteristici tehnice
Termenul de garantie a dispozitivului este de minimum 10 ani de exploatare normala
a podului. Elementul elastomer trebuie sa fie intersanjabil. Termenul de garantie a
elastomerului este de minimum 5 ani.
Pe durata garantiei, firma care garanteaza dispozitivul trebuie sa asigure din efort
propriu repararea sau inlocuirea acestuia si remedierea efectelor deteriorarilor structurii ca
urmare a defectiunilor dispozitivului aparute în perioada de garantie.
Firma care livreaza dispozitivul trebuie sa asigure:
- livrarea elementelor intersanjabile, la cerere, pe durata de 30 ani de la punerea în
opera a dispozitivului;
- asigurarea sculelor si confectiilor de mica mecanizare specifice, necesare la punerea
în opera a dispozitivului si la schimbarea elementului elastomer;
- asigurarea supravegherii tehnice la punerea în opera a dispozitivului;
- instructiuni tehnice de executie si de exploatare.
Dispozitivul trebuie sa satisfaca urmatoarele caracteristici fizico - mecanice în
domeniul de temperaturi -35C  +80C.
- asigurarea deplasarii libere a structurii la valoarea prescrisa.
- elementele metalice de fixare trebuie sa reziste la agentii corozivi;
- sa fie etans.
- sa fie fixat de structura de rezistenta a podului preluand actiunile verticale si
orizontale.
Pentru 1 ml de pod acest actiuni sunt:
- forta verticala 11,2 tf
- forta orizontala 7,8 tf
Elementul elastomeric trebuie sa aiba caracteristicile:
- Duritate, grade Shore A 60  5
- Rezistenta la rupere prin intindere 12 N/mm2
- Rezistenta la rupere prin compresiune 75 N/mm2
- Tasarea sub sarcina verticala maxima max. 15%
- Alungirea minima la rupere 350%
- Rezistenta la ulei:
- variatia caracteristicilor fizice si mecanice:
- duritate grade Shore A max. 5
- pierdere de rezistenta la rupere
max. % -15
- alungirea la rupere max. % -15
- Nefragibilitatea la temperaturi scazute
- temperatura minima -35C
- Rezistenta la imbatranire accelerata
- pierdere din rezistenta la rupere % max. -15
- scaderea alungirii la rupere % max. -30
- cresterea duritatii grade Shore A max. 10
- Rezistenta la ozon dupa 100 ore sa nu prezinte fisuri
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilatatie vor fi agrementate în Romania,
conform Legii nr. 10/1995.
12.2.3. Prescriptii
12.2.3.1. Betoane speciale
Varianta în care elementele metalice de fixare se incastreaza intr-o rigla de beton
armat, care prin armaturi lucreaza monolit cu placa suprastructurii de care este prinsa, betonul
din aceasta rigla trebuie sa fie cel putin de clasa C 30/37, cu tasarea conului T 3/4 - 100 ± 20
mm.
Agregatele folosite la realizarea betonului vor fi în mod obligatoriu de concasare,
cimentul folosit la realizarea betoanelor va fi CEM I 42,5 R conform SR EN 197-1.
Betonul va avea gradul de gelivitate G 150.
Circulatia rutiera pe acest beton se poate deschide la varsta de 28 zile a betonului.
Se recomanda utilizarea de betoane speciale cu intarire rapida, peste care se poate
deschide circulatia la varsta de 10 zile.
În varianta în care prinderea se face cu buloane de scelment, betonul în cara se
ancoreaza aceste buloane trebuie sa fie cel putin de clasa C 20/25 (Bc 25).
Agregatele folosite la realizarea acestui beton sunt agregate de rau spalate.
Cimentul folosit la realizarea betoanelor va fi CEM I 32,5 conform SR EN 197-1.
În cazul în care betonul existent în suprastructura nu are clasa minima C 20/25 (Bc
25) zona de ancorare a dispozitivelor de acoperire a rosturilor va fi demolata si rebetonata cu
beton de clasa minima C 20/25 (Bc 25).
Se recomanda ca betonul din grinda de incastrare sa fie tratat cu romflexil pe fata care
vine în contact cu pneurile, realizand aceeasi culoare cu imbracamintea asfaltica.
12.2.3.2. Mortare speciale
Pentru egalizarea sub unele tipuri de dispozitive de acoperire a rostului de dilatatie sau
pentru etanseizarea laterala a elementului elastomer, se utilizeaza mortare speciale, pe baza
de rasini sintetice. Tolerantele dimensionale de montaj sunt cele prescrise pentru tipul
corespunzator de dispozitive.
Aceste mortare trebuiesc testate în prealabil conform prescriptiilor fabricantului
tipului de dispozitiv.
12.2.3.3. Elementele elastomerice
Elementele elastomerice pot fi:
- panouri din neopren armat;
- profile speciale, deschise sau inchise, din neopren;
-benzi late din neopren;
Aceste confectii se livreaza la cerere, de tipul si la dimensiunile specificate în proiect.
La pornire se efectueaza receptia cantitativa si calitativa a confectiilor.
12.2.3.4. Elemente metalice de fixare
Elementele metalice au profile special adaptate elementelor elastomerice. Ele se
incastreaza în structura si de ele se fixeaza elementele elastomerice intersanjabile.
La livrare se efectueaza receptia cantitativa si calitativa, urmarindu-se concordanta
cu prevederile proiectului si caietului de sarcini.
Pozarea elementelor metalice, inainte de turnarea betonului special de monolitizare, se
face prin fixarea la pozitie cu dispozitive special adaptate, care asigura si mentinerea lor în
aceasta pozitie pana la intarirea betonului.
Banda de etansare din cauciuc neoprenic trebuie sa fie continua pe toata lungimea si
latimea dispozitivului de acoperire. Se admite pe toata lungimea o singura inadire
vulcanizata. Pe zona vulcanizata se admite o toleranta la grosime de  10% din grosimea
nominala a benzii.
În zona de racordare dintre dispozitivul de acoperire a rostului si imbracamintea de
asfalt, se va urmari:
- geometria sa fie cea prevazuta în proiect;
- asfaltul sa nu prezinte denivelari;
- sa nu aiba fisuri, segregari sau ciobiri;
- sa indeplineasca conditiile specifice imbracamintii din beton de ciment sau
imbracamintii din asfalt turnat.
12.2.4. Montarea dispozitivelor de acoperire a rosturilor
Montarea (realizarea) dispozitivelor de acoperire a rosturilor de tip VIAJOINT
(amestec de agerate minerale si bitum modificat cu polimeri), sau de tip elastomeric se vor
realiza in urmatoarele conditii:
- vor fi respectati strict timpii tehnologici de punere in opera si dare in exploatare;
- betonul utilizat pentru turnarea longrinelor de ancorare a elementelor elastomerice se
va realiza cu ciment si agregate speciale, nu cu beton procurat direct din statia de pe santier
(vezi pct. 12.2.3.1. al acestui caiet de sarcini);
- turnarea betonului din longrine sub trafic intra sub incidenta prevederilor
normativului AND 578-2002 si acesta trebuie aplicat in consecinta;
- dispozitivele de acoperire a rosturilor de tip elastomeric se vor realiza la acelasi nivel
pe toata latimea podului, fara racordare la trotuar si vor fi prelungite in afara grinzii de
parapet cu cca 10-15 cm. Recomandarea este valabila si pentru dispozitivele de tip
VIAJOINT, dar fara prelungire.
12.2.5. Alte recomandari
La podurile avand deschideri mici cu suflu sub sau egal cu 20 mm ( 10 mm, consi-
derand temperatura de montaj de +5C) se recomanda solutiile simple necostisitoare.
Se vor efectua:
- receptii pe faze de executie care au în vedere constatarea executarii corecte a
elementelor suport sau de prindere a elementului elastomeric.
- receptia finala.
La receptia finala se poate efectua si proba prin inundare a zonei rostului de dilatatie,
cu inaltimea lamei de apa de min. 5 cm, pe durata de 24 ore.
Verificarea caracteristicilor fizico-mecanice si chimice specifice se efectueaza în
conformitate cu urmatoarele standarde:
- SR ISO 7619:2001 “Cauciuc. Determinarea duritatii de indentare folosind
dispozitive portabile”
- SR ISO 37:1997 “Cauciuc vulcanizat si termoplastic.Determinarea
caracteristicilor de efort - deformatii la tractiune"
- SR ISO 1817 :2000 “Cauciuc vulcanizat. Determinarea actiunii lichidelor”
- SR ISO 188:2001 “Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Incercarile de
imbatranire accelerata si rezistenta la caldura”
- SR ISO 812:2001 “Cauciuc vulcanizat.Determinarea fragilitatii la
temperatura
joasa"
- SR ISO 1431-1:2002 “Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Rezistenta la
fisurare datorita actiunii ozonului. Partea 1: Incercare la
deformare statica”
- SR ISO 815+A 1:1995 “ Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Determinarea
deformari remanente dupa compresiune la
temperaturi ambiante, ridicate sau scazute”
- SREN 10002-1:2002 “ Materiale metalice. Incercarea la tractiune. Metoda de
incercare la temperatura ambianta”
- SR 13170 : 1993 “ Materiale metalice. Incercarea la incovoiere prin soc.
Epruvete speciale si metode de evaluare”
- SR EN 10045-1:1993 “ Materiale metalice. Incercarea la incovoiere prin
soc pe epruvete Charpy. Partea 1.
Caietul 13
IMBRACAMINTI RUTIERE LA PODURI

13.1. PREVEDERI GENERALE


Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice generale ce trebuiesc indeplinite la
realizarea imbracamintilor de tip bituminos turnate, aplicate pe partea carosabila a podurilor
si pe trotuare.
Acest tip de imbracaminte se executa la cald din mixturi preparate cu agregate
naturale, fier si bitum neparafinos pentru drumuri si vor respecta prevederile din urmatoarele
standarde:
- STAS 11348 - 87 “Lucrari de drumuri. Imbracaminti bituminoase pentru calea pe
pod. Conditii tehnice de calitate”.
- STAS 175 - 87 “Lucrari de drumuri. Imbracaminti bituminoase turnate, executate la
cald. Conditii tehnice generale de calitate”.
- Indicativ AND 546-1999 - Normativ privind executia la cald a imbracamintilor
bituminoase pentru calea pe pod.
Utilizarea altor tipuri de imbracaminti pe poduri, precum imbracaminti din beton de
ciment nu se vor aplica decat pe baza unor studii si cercetari efectuate de institute de
specialitate si numai cu acordul proiectantului si Consultantului.
Imbracamintile bituminoase se utilizeaza în functie de clasa tehnica a drumului sau
categoria strazii, conform cu precizarile din STAS 11348 - 87 tabel 1 conform Normativului
Ind. AND 546-1999 si cu prevederile din caietul de sarcini. Tipurile de mixtura sunt cele din
tabel.
Nr. Dimens.
crt. Tipul mixturii asfaltice Simbol max. a Domeniul de aplicare
granulei
1. Beton asfaltic cilindrat, cu bitum pur BAP16 16 imbracaminte pe partea
carosabila a podurilor rutiere
2. Mixtura asfaltica stabilizata cu fibre, cu bitum MASF16m 16 imbracaminte pe partea
modificat carosabila a podurilor rutiere
Imbracamintea bituminoasa a caii pe pod va fi alcatuita din cele 2 straturi mentionate
mai sus, primul strat aplicat fiind cel din BAP 16.
Grosimile celor 2 straturi vor fi cele precizate in proiect: cate 5 cm pentru fiecare
strat.
Mixtura MASF 16m se va realiza conform conditiilor tehnice din SR 174-1:2009 si
pusa in opera conform SR 174-2.
Mixtura asfaltica BAP 16 se va prepara si pune in opera conform normativului AND
546-2002 “Normativ privind executarea la cald a imbracamintilor bituminoase pentru calea
pe pod”.
Imbracamintea bituminoasa pe partea carosabila a podului se aplica direct pe
membrana hidroizolatoare, asa cum este precizat in proiect, dupa receptia hidroizolatiei.
Imbracamintea bituminoasa la trotuare se realizeaza din beton asfaltic BA 8, de 3 cm
grosime, realizat conform conditiilor tehnice din SR 174-1:2009, preparat si pus in opera
conform SR 174-2.
Imbracamintea bituminoasa cilindrata realizata din beton asfaltic tip BAP se executa
in perioada mai - octombrie, cu conditia ca temperatura atmosferica sa fie de minimum
+10C; imbracamintea bituminoasa cilindrata realizata din beton asfaltic cu bitum modificat
cu polimeri se executa in perioada mai - septembrie, cu conditia ca temperatura atmosferica
sa fie de minimum +15C; imbracamintea bituminoasa turnata realizata cu asfalt turnat dur se
executa in tot timpul anului cu conditia ca stratul suport sa fie uscat, iar temperatura
atmosferica sa fie de minimum +5C.

13.2. CONDITII TEHNICE


13.2.1. Elemente geometrice
Grosimea straturilor imbracamintii partii carosabile si cea a trotuarului este aceea
mentionata la pct. 13.1. al caietului de sarcini.
Profilul transversal si longitudinal al drumului pe pod se va realiza conform
proiectului.
13.2.2. Abateri limita
Abaterile limita la grosimea straturilor fata de valorile din proiect vor fi de -10%.
Abaterile limita la panta profilului transversal sunt de  2,5 mm/m pentru
imbracaminti turnate mecanizat si de  5 mm/m la imbracaminti turnate manual.
Denivelarile maxime admise în lungul caii pe poduri sub dreptarul de 3,00 m sunt de 3
mm în cazul executiei mecanizate si de 5 mm în cazul asternerii manuale.

13.3. MATERIALE
Materialele folosite la prepararea mixturilor asfaltice (betoane asfaltice cu/fara bitum
modificat) sunt precizate în:
- tabelul 4 din SR 174-1 cu privire la agregate
- tabelul 5 din SR 174-1 cu privire la zona granulometrica
- pct. 2.1.3.; 2.1.4.; 2.1.6 din SR 174-1 cu privire la : lianti, polimeri pentru bitum
modificat si fibre
si vor indeplini conditiile de calitate prevazute în standardele respective de materiale
si anume:
- SR 662 : 2002 pentru nisip natural si SR 667 : 2001 pentru nisip de concasare 0-4 si
criblura sorturile 4-8 si 8-16.
- STAS 539 - 79 pentru filer
- Se utilizeaza bitum tip D 80/100 (D 70/100) pentru zona climatica rece.
Alte materiale:
- emulsie bituminoasa cationica cu rupere rapida, conform STAS 8877 - 72, pentru
amorsarea suprafetelor la podurile cu placa de beton armat.
- chit tiocolic/celochit, pentru colmatarea rosturilor în zonele de contact ale sapei
hidrofuge si a imbracamintii bituminoase cu unele elemente de constructie (borduri, rosturi
de dilatatie, guri de scurgere, etc.).
Compozitia si caracteristicile fizico - mecanice ale betoanelor asfaltice de tip BAP si
vor respecta prevederile din Normativul ind. AND 546-1999.
Compozitia si caracteristicile fizico - mecanice ale mixturilor de tip BA8 si MASF
16m se vor citi din caietul de sarcini pentru lucrari de drum cap. 4 “Mixturi asfaltice”.
Caracteristicile fizico - mecanice ale mixturilor de tip BAP se vor citi din tabelul de
mai jos:
tabel 13.1
Beton asfaltic cilindrat tip BAP
Nr.
Caracteristici Tipul bitumului
crt.
D 60/80 D 80/100
A. Caracteristici pe probe Marshall
1. Densitatea aparenta kg/mc, min. 2350 2350
2. Absorbtia de apa, % vol. max. 1,0 1,0
3. Stabilitatea (S) la 60C, min. 7,5 7,0
4. Indice de curgere (I) la 60C, min. 1,5 - 4,5 1,5 - 4,5
B. Caracteristici pe probe intacte - carote
1. Densitatea aparenta kg/mc, min. 2250 2250
2. Absorbtia de apa, % vol., max 2,0 2,0
3. Grad de compactare, % min. 70 97

Abaterile limita privitoare la compozitie în procente din masa mixturilor asfaltice


turnate sau cilindrate, vor respecta prevederile STAS 175 - 87 si SR 174/2-97.

13.4. PRESCRIPTII DE EXECUTIE


Pregatirea stratului suport se va executa în functie de tipul acestuia si anume:
- deoarece imbracamintea se aplica direct pe suprafata membranei hidroizolante, aceasta se va curata (daca e necesar) inainte de
amorsare cu emulsie bituminoasa cationica
cu rupere rapida.

13.5. VERIFICAREA SI RECEPTIA LUCRARILOR


Verificarea materialelor folosite la executia mixturilor asfaltice turnate se va face
conform prevederilor din standardele respective de materiale.
Verificarea mixturilor asfaltice se va face cu respectarea prevederilor din STAS 11348
- 87, cap. 4 si si din Normativul ind. AND 546-1999.
Verificarea imbracamintii rezultate se va face prin metode nedistructive sau pe carote
si placi conform SR 174/2-1997. Verificarea elementelor geometrice se va face pe parcursul
executiei si final conform SR 174 – 1:2009, SR 174 – 2:1997.
Receptia la terminarea lucrarilor si receptia finala a lucrarilor se va face conform
prevederilor legale in vigoare, tinand cont de precizarile din SR 174/2-97.
Caietul 14

LUCRARI DE AMENAJARE IN ALBIILE APELOR CURGATOARE:


SALTELE DE GABIOANE SI PINTENI TRANSVERSALI ALBIEI DIN GABIOANE
DE PIATRA BRUTA

Art.1. OBIECT SI DOMENIU DE APLICARE

Caietul de sarcini are aplicabilitate la lucrarile de amenajari locale (in zona podurilor)
ale albiilor apelor curgatoare intersectate de traseul DN 15, prin executia unor protectii a
talvegurilor albiilor cu saltele de gabioane si pinteni transversali albiei din gabioane, ambele
din piatra bruta.

Art.2. SOLUTIE TEHNICA ADOPTATA

Pintenii transversali albiei se vor realiza pe lungimea mentionata în detaliile de


executie ale proiectului si în memoriul tehnic, din gabioane de piatra bruta, cu dimensiunile
sectiunii transversale de 1,0 x 1,5 m cu greutatea de minim 100 kg.
Dimensiunile in plan ale saltelelor de gabioane sunt : (2,0 x variabil) m. Grosimea
saltelelor s-a prevazut de 50 cm. Dimensiunile precise se vor mentiona in detaliile de
executie.
Dimensiunile pietrei brute si caracteristicile fizico-mecanice vor fi prezentate mai jos.
Se va amenaja drumul de acces în santier, precum si drumurile de circulatie în
interiorul acestuia.
Piatra bruta se va manevra cu ajutorul unor utilaje adecvate (graifer, excavator) si
manual.
Se recomanda ca manevrarea carcaselor pentru saltele de gabioane/gabioane sa se
realizeze cu ajutorul macaralelor.

Art.2. DESCRIEREA OPERATIUNILOR

2.1. Executia platformei de lucru


Platforma de lucru va fi amplasata conform proiectului.
Ea va avea dimensiunile din proiect si va fi realizata din balast sau piatra sparta.

2.2. Executia sapaturii


Inainte de inceperea sapaturii se vor indeparta de pe amplasament arborii, arbustii si
terenul vegetal.
Sapatura se face pe tronsoane de maximum 20 m lungime.
Saparea pam$ntului se executa mecanizat si manual. Sapatura manuala se va executa
local, numai pentru a realiza conturul proiectat al amenajarii albiei.
Saltelele de gabioane/gabioanele se vor amplasa conform proiectului, in albia
reprofilata a vaii, pe “patul” de teren rezultat dupa sapare, care va fi nivelat si compactat.
Compactarea “patului” se va executa doar acolo unde, in urma saparii, nu apare apa de
infiltratii in groapa de sapatura. In acest din urma caz, se va controla nivelul apei de infiltratii
cu ajutorul epuismentelor.
La terminarea sapaturii se va intocmi un proces-verbal de verificare a cotei de fundare
si a naturii terenului de fundare.

2.3. Executia elevatiei


Operatiunile principale pentru realizarea protectiei din saltele de gabioane/gabioane sunt:
- confectionarea cosurilor pentru saltele de gabioane/ gabioane si amplasarea lor in
albie;
- realizarea zidariei uscate de piatra in cutiile confectionate;
2.3.1.Confectionarea gabioanelor
Saltele de gabioane se confectioneaza din plasa de s$rma zincata Z 50x3,15. Cosurile
(carcasele) vor avea dimensiuni de (0,5x2,0x6,5) m.
Pentru a asigura indeformabilitatea gabionului, el se intareste cu cadre din otel-beton
Ø 12-16 mm, protejate cu vopsea anticoroziva si ancore (legaturi) din sirma zincata Ø 4 mm.
Plasele, cadrele si saltelele de gabioane se leaga intre ele cu sirma moale zincata Ø =
3,0 mm.
Umplerea saltelelor de gabioane se face cu piatra bruta negeliva, zidita, bine impanata
cu dimensiuni conform tabelului 4 din SR 667 : 2001 si anume:
Tabel 1
Caracteristica Conditii de admisibilitate
Forma neregulata, apropiata de un trunchi de
piramida sau de o pana
Inaltimea, mm 140...180
Dimensiunile bazei, mm
- lungimea ≥ inaltimea
- latimea 80...150
Piatra cu dimensiunile necorespunzatoare, % max. 15

Caracteristicile fizico-mecanice ale rocii de provenienta sunt conform tabelului 2 din


SR 667:
Tabel 2
Caracteristica Clasa rocii Metode de
conditii de determinare
admisibilitate
- porozitate aparenta la presiune normala, % max. 10 STAS 6200/3
- rezistenta la compresiune in stare uscata, N/mm2, min. 80 SR EN
1926:2001
Rezistenta la inghet-dezghet:
- coeficient de gelivitate (m25), % max. 3 STAS 730
- sensibilitate la inghet (hd25), % max. 25

Umplerea gabioanelor este facuta, de regula, pe loc, prin aranjarea pietrei brute in
cosurile de sirma, care sunt dispuse alaturat si legate unele de altele cu s$rma.
Cind saltelele de gabioane sunt confectionate in afara amplasamentului lor definitiv,
antreprenorul trebuie ca, inainte de inceperea executiei lucrarilor, sa supuna aprobarii
reprezentantului beneficiarului mijloacele de incarcare, transport, ridicare si asezare pe
amplasament a saltelelor.

Art.3. MATERIALE UTILIZATE


3.1. Cosuri pentru gabioane
Tipul plasei utilizate si dimensiunile cosurilor au fost deja prezentate.

3.2. Piatra pentru umplutura


La executia zidariei se va folosi piatra provenita din roci cu structura omogena,
compacta. Nu se admite folosirea pietrei din roci argiloase sau marnoase. Pentru executia
zidariilor uscate se va folosi numai piatra de cariera. Se recomanda ca piatra sa fie extrasa
inaintea iernii care precede punerea ei in lucru.
Piatra bruta pentru saltele de gabioane trebuie sa provina din roci fara urme vizibile de
dezagregare fizica, chimica sau mecanica, trebuie sa fie omogene în ceea ce priveste
compozitia mineralogica, sa aiba o structura omogena compacta.
Conditiile de calitate pe care trebuie sa le satisfaca piatra sunt urmatoarele: piatra
trebuie sa fie dura, negeliva, prezent$nd muchii vii la cioplire si d$nd un sunet clar la lovire
cu ciocanul; nu se admit crapaturi, zone alterate, strivite sau cuiburi de materii minerale care
se dezagrega usor.
Forma pietrei este neregulata, asa cum rezulta din cariera, având dimensiunea minima
conform tabel 1 si o greutate cuprinsa între 25 kg si 50 kg, pentru a putea fi manevrata
manual.
3.4. Apa – trebuie sa indeplineasca conditiile din SR EN 1008 : 2003, daca nu provine din
reteaua publica.

3.5. Zidarie uscata din piatra bruta

Zidaria uscata se executa manual. Se recomanda piatra bruta mare.


La executarea zidariei uscate pietrele se aseaza pe lat, in r$nduri c$t mai orizontale,
astfel ca sa reazeme intre ele pe o suprafata c$t mai mare, iar volumul golurilor sa fie c$t mai
mic.
Pietrele se impaneaza intre ele cu pietre mai mici de forma corespunzatoare care se
introduc intre goluri.
Asezarea pietrelor se face astfel ca sa fie asigurata tasarea rosturilor verticale pe
minimum 10 cm.
Pietrele care se intrebuinteaza la executarea unui strat trebuie sa fie c$t mai uniforme
ca rezistenta si densitate.
Pentru fetele exterioare se folosesc pietre mai mari.

Art.4. VERIFICAREA CALITATII


4.1. Platforma de lucru pentru saltelele de gabioane/gabioane
Se verifica:
- respectarea elementelor geometrice in plan si profil transversal;
- realizarea platformei cu materiale corespunzatoare (prevazute in proiect);
- semnalizarea punctului de lucru.
4.2. Saparea si sprijinirea malurilor sapaturii
Se va verifica in raport cu prevederile raportului:
- pozitia in plan;
- masurile de protectia muncii, de siguranta a circulatiei;
- concordanta intre situatia reala pe teren si datele tehnice prevazute in proiect (in caz
de neconcordanta privind natura terenului de fundare se va solicita interventia proiectantului).
4.3. Realizarea saltelelor de gabioane/gabioanelor
Se verifica:

- cosurile din plasa, ca dimensiune, confectionare si asezare pe “patul” albiei si


montarea protectiei, in conformitate cu prevederile proiectului de executie.
Pentru asigurarea calitatii si functionalitatii lucrarilor protectie cu saltele de gabioane,
pe parcursul executiei se vor verifica dimensiunile in plan si sectiune, calitatea materialelor
puse in opera.
Toate aceste verificari se fac conform Indicativ NE 012, aprobat de MLPAT cu
ordinul nr. 59/N din 24 august 1999 si in conformitate cu Legea nr. 10/95 si in baza unui
“Program pentru controlul calitatii lucrarilor” de comun acord intre proiectant, beneficiar,
constructor. La toate aceste verificari se incheie: proces verbal de lucrari ascunse, proces
verbal de receptie calitativa.
Anexa

REFERINTE NORMATIVE
I. ACTE NORMATIVE

Ordinul MT/MI nr. 411/1112/2000 - Norme metodologice privind conditiile de inchidere


Publicat in MO 397/24.08.2000 a circulatiei si de instituire a restrictiilor de
circulatie in vederea executarii de lucrari in zona
drumului public si/sau pentru protejarea
drumului.
NGPM/1996 - Norme generale de protectia muncii.
NSPM/1996 nr. 79/1998 - Norme privind exploatarea si intretinerea
drumurilor si podurilor.
Ordin MI nr. 775/1998 - Norme de prevenire si stingere a incendiilor si
dotarea cu mijloace tehnice de stingere.
Ordin AND nr. 116/1999 - Instructiuni proprii de securitatea muncii
pentru lucrari de intretinere, reparare si
exploatare a drumurilor si podurilor.
Legea nr. 137/1995 - Legea protectiei mediului.

II. NORMATIVE TEHNICE

C 56-85 - Normativ pentru verificarea calitatii si receptia


lucrarilor de constructii si instalatii aferente.

III. STANDARDE

STAS 438/1-89 - Produse de otel pentru armarea betonului. Otel


beton laminat la cald. Marci si conditii tehnice
de calitate.
SR 667:2001 - Agregate naturale si piatra prelucrata pentru
lucrari de drumuri. Conditii tehnice de calitate.
STAS 889-89 - Sarma rotunda trefilata din otel, utilizata in
scopuri generale.
SR 1848-4:1995 - Siguranta circulatiei. Semafoare pentru
dirijarea circulatiei. Conditii tehnice de calitate.
STAS 1848/5-82 - Semnalizare rutiera. Indicatoare luminoase
pentru circulatie. Conditii tehnice de calitate.
STAS 2543-76 - %mpletituri din s$rma. Plase cu ochiuri patrate.
STAS 4606-80 - Agregate naturale grele pentru mortare si
betoane cu lianti minerali. Metode de incercare.
SR EN 45014:2000 - Criterii generale pentru declaratia de
conformitate a furnizorului (Ghid ISO/CEI
22/1996).
Caietul 15

ZIDURI DE SPRIJIN DIN PIATRA BRUTA IN MORTAR DE


CIMENT

Art.1. Domeniu de aplicare

1.1. Prezentul caiet de sarcini se refera la executia si receptia zidurilor de sprijin, executate
din piatra bruta in mortar de ciment. El cuprinde conditiile ce trebuie sa fie indeplinite de
materialele folosite in structura zidurilor de sprijin.
1.2. Prevederile prezentului caiet de sarcini se pot aplica la zidurile de sprijin de
debleu cat si la cele de rambleu, in conditii geomorfologice asemanatoare.

Art.2. Ziduri de sprijin. Executie

2.1. Generalitati
Lucrarea se masoara la mc de zidarie pus in opera. Este o lucrare de consolidarecu o larga
aplicare in domenii variate.

2.2. Descrierea operatiunilor


a. Execupa platformei de lucru
Platforma de lucru poate fi amplasata:
-pe platforma drumului proiectat pentru zidurile de sprijin de debleu ~irambleu
-in afara platformei drumului existent pentru zidurile de sprijin de rambleu
Pozitia platformei de lucru este determinata de conditiile locale (pantele transversale)in zona
lucrarilor.
Latimea platformei de lucru este de 4,0 m si se realizeaza cu miscari minime deterasamante.
Platforma de lucru va avea un sistem rutier din balast si piatra sparta cu o grosime de 25 cm
daca nu se specifica altfel in proiect. Se prevede o cantitate suplimentara de balast necesara
intretinerii acesteia pe parcursul executiei care sa nu depaseasca 50% din cantitatea initiala.

b. Executarea sapaturii si sprijinirea malurilor sapaturii


- sapatura se face pe tronsoane alternante de maxim 6 m lungime in ordinea stabilita prin
proiect
- saparea pamantului - se executa mecanizat si manual necesitand si sprijinirea malurilor
pentru evitarea posibilitatilor de declansare a unor fenomene de instabilitate.
Sprijinirile pot fi din lemn sau metalice si se executa odata cu sapatura.
La executia sapaturilor in pamanturi sensibile la umezire san pamanturi contractile se vor
respecta si prevederile Normativului P/83, respectiv Instructiunile P 70/79.
Cand executarea sapaturilor implica dezvelirea unor retele subterane existente pe
amplasament(apa, gaz, electrice, etc.) ce raman in functiune, trebuiesc luate masuri pentru
protejarea acestora impotriva deteriorarii. Daca aceste retele nu se cunosc si apar pe
parcursul executarii sapaturii, se vor opri lucrarile si se va anunta beneficiarul pentru a lua
masurile necesare.
La terminarea sapaturii se va intocmi un proces verbal de verificare cotei de fundare si a
naturii terenului de fundare.
Pamantul sapat se va evacua din zona.

c. Executarea fundatiilor
În cazul fundaţiilor din beton, betonarea acestora se face imediat după terminarea săpăturilor,
turnându-se aderent la pereţii săpăturii rezultate. Turnarea betonului de clasa prevăzută în
proiect, se realizează fără întrerupere, în straturi de 20 – 50 cm. Betonul simplu - Calitatea
betoanelor utilizate, se va stabili de proiectant în funcţie de condiţiile de lucru şi de sarcinile
la care este supus.
Compoziţia betonului se stabileşte pe bază de încercări preliminare, folosindu-se materialele
aprovizionate. La stabilirea reţetei se va ţine seama de capacitatea şi tipul betonierei, de
umiditatea agregatelor, iar pe timp friguros, se va ţine seama de temperatura materialelor
componente şi a betonului.
Dozarea materialelor folosite pentru prepararea betoanelor se face în greutate. Folosirea
plastifianţilor, antrenatorilor de aer, etc. se admite numai cu aprobarea beneficiarului.
Umiditatea agregatelor se verifică zilnic, precum şi după fiecare schimbare de stare
atmosferică.
În timpul turnării trebuie avut în vedere ca betonul să umple complet formele în care este
turnat, pătrunzând în toate colţurile şi nelăsând locuri goale.
Betonul adus în vederea turnării nu trebuie să aibă agregatele segregate. În perioada dintre
preparare şi turnare se interzice adăugarea de apă în beton.

d. Executarea zidariilor din piatra bruta


Zidariile din piatra bruta se alcatuiesc din piatra de forma neregulata, asa cum se extrage din
cariera sau din albia riurilor. La punerea in opera, blocurile se cioplesc cu ciocanul, pentru a
indeparta pamantul, partile moi , colturile ascutite. La execuţia zidăriei se va folosi piatră
provenită din roci cu structura omogenă, compactă. Nu se admite folosirea pietrei din roci
argiloase sau marnoase. Pentru execuţia zidăriilor uscate se va folosi numai piatră de carieră.
Se recomandă ca piatra să fie extrasă înaintea iernii, care precede punerea ei în lucru. Forma
pietrei brute este neregulată, apropiată de cea paralelipipedică.
Condiţiile de calitate pe care trebuie să le satisfacă piatra, sunt următoarele:
-piatra trebuie să fie dură, având marca minimum 100
-negelivă, prezentând muchii vii la cioplire şi dând un sunet clar la lovire cu
ciocanul
-nu se admit crăpături, zone alterate, strivite sau cuiburi de materii minerale care
se
dezagregă uşor
Rezistenţa pietrei la gelivitate se determină conform STAS 1667.
Mortarul intrebuintat va fi de ciment - ST AS 1030-70 - tinandu-se seama de natura
lucrarii.
La zidariile de piatria bruta utilizate la ziduri de sprijin vor respecta regulile din STAS 2917-
79.
La executarea zidurilor de sprijin trebuie sa se ia masuri pentru izolarea lor impotriva
infiltratiilor de apa. Se vor lua masuri de drenare de indepartare a apelor adunate in spatele
zidului. Acest lucru se obtine executand un dren de piatra sparta san bruta, in spatele zidului.
Drenul din spatele lucrării se execută din material drenant învelit în filtru de geotextil. Se
recomandă ca la partea superioară fâşiile de să se suprapună pe min. 20 cm.
La partea superioară a drenului se închide cu stratele componente ale sistemului rutier
sau cu un dop din argilă bine compactată.Colectarea indepartarea apelor de infiltrate se face
prin rigola de la baza drenului, rigola care merge in lungul zidului se descarca prin
barbacane. Zidurile vor fi prevazute cu rosturi de dilatate la distante de 5 m.

2.3. Conditii tehnice pentru controlul receptia zidurilor de piatra bruta:


La controlul receptia lucrarilor la fundatii se vor face urmatoarele verificari atât la betonul
proaspăt, cât şi la cel întărit:
-realizarea vibrării betonului
-temperatura betonului proaspăt, care la punerea în operă trebuie să fie mai de 5
0
C
-calitatea betonului proaspăt prin recoltări de probe
-lucrabilitatea betonului
-la staţia de betoane se ia câte o probă pe schimb şi tip de beton
-calitatea betonului pus în lucrare, se va aprecia ţinând cont de concluziile analizei
efectuate asupra rezultatelor încercării probelor de verificare a clasei şi a interpretărilor
rezultatelor încercărilor nedistructive sau pe carote
-se va urmări şi durata maximă de transport a betonului funcţie de temperatura şi
calitatea cimentului

La controlul receptia lucrarilor din zidarie de piatra se vor face urmatoarele verificari :
- daca materialele piesele intrebuintate corespund celor descrise in proiectele si standardele
in vigoare;
- daca dimensiunile elementelor de constructie executate corespund celor din proiect;
- daca piatra bruta s-a asezat cu oblicitatea prevazuta in proiect: randurile suprapuse
de piatra bruta, cu decalaje sa fie paralele cu planul fundatiei;
- daca rosturile de tasare si de dilatare sunt bine executate in locurile prevazute in
proiect;
- planeitatea fetei zidiriilor;
- calitatea suprafetelor prelucrate.
Tolerantele admise, in confonnitate cu nonnativul C 193-79 privind "Instructiuni tehnice
pentru executarea zidiriilor din piatra" sunt urmatoarele:
- abateri de la verticala a suprafetelor :f.: 20 mm pe 4 m inaltime si :f.: 30 mm pe
intreaga inaltime
- abateri pe orizontala: :i: 20 mm pe o lungime de 10m.
III. LISTA REGLEMENTARILOR
LEGISLATIVE SI NORMATIVE
LISTA REGLEMENTARILOR LEGISLATIVE SI NORMATIVE

Reglementarile ce se au in vedere proiectarii sunt:


A. Reglementari legislative si normative:
- Legea 10/1995 ( M.O. 12 /24 ian. 1995) privind caliatatea in constructii;
- H.G. 766/1997, Anexa 4, “ Regulament privind urmarirea comportarii in
exploatare, interventiile in timp si post-utilizarea constructiei” si Anexa 2 din
“Regulament privind stabilirea categoriei de importanta a constructiilor din
punct de vedere al calitatii”;
- Ordonanta Guvernului 20/1994 (M.O. 28/1994), completata cu Ordonanta
Guvernului 27/1994 ( M.O.289/1994) si cu Normele metodologice
30654/2162 M.C. ( M.O. 289/1994), privind punerea in siguranta a fondului
construit existent;
- H.G. 925/1995 (M.O. 286/1995) privind Regulamentul de atestare tehnico-
profesionala a specialistilor cu activitate in constructii, respectiv pe expertii
tehnici in constructii;
- Legea nr. 82/1998 privind regimul juridic al drumurilor;
- H.G. nr. 273/1994 ( M.O. 193/1994) privind regulamentul de receptie al
lucrarilor de constructii.
- Ordinul nr. 45/1998 al Ministrului Transporturilor privind aprobarea Normelor
Tehnice privind proiectarea, construirea si modernizarea drumurilor ( M.O.
138 bis/1998)

B. STAS-uri, normative si instructiuni tehnice de specialitate:


- STAS 42/68 Bitumuri. Determinarea penetratiei.
- STAS 60-69 Bitumuri.Determinarea punctului de inmuiere. Metoda
cu inel si bila.
- SR61/1997 Bitum.Determinarea ductilitatii.
- STAS 113-74 Bitumuri.Determinarea punctului de rupere FRASS
- SR 174-2:1997 Lucrari de drumuri. Imbracaminti bituminoase cilindrate
executate la cald. Conditii tehnice pentru prepararea si punerea in opera a
mixturilor asfaltice si receptia imbracamintilor executate.
- SR 179:1995 Lucrari de drumuri. Macadam. Conditii tehnice generale de
calitate.
- STAS 539-79 Filer de calcar, filer de creta si filer de var stins in pulbere
- SR 662 2002 Lucrari de drumuri. Agregate naturale de balastiera. Conditii
tehnice de calitate.
- SR 667 Agregate naturale si piatra prelucrata pentru lucrari de
drumuri. Conditii tehnice de calitate
- SR 754 Bitum neparafinos pentru drumuri
- STAS 863-85 Lucrari de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor.
Prescriptii de proiectare.
- SR 1120:1995Lucrari de drumuri. Straturi de baza si imbracaminti
bituminoase din macadam semipenetrat si penetrat. Conditii tehnice de
calitate.
- STAS 1338/1-84 Lucrari de drumuri. Mixturi asfaltice si imbracaminti
bituminoase executate la cald. Prepararea mixturilor, pregatirea probelor si
confectionarea epruvetelor.
- STAS 1338/2-87 Lucrari de drumuri. Mixturi asfaltice si imbracaminti
bituminoase executate la cald. Metode de determinare si incercare.
- STAS 1338/3-84 Lucrari de drumuri. Mixturi asfaltice si imbracaminti
bituminoase executate la cald. Tipare si accesorii metalice pentru
confectionarea si decofrarea epruvetelor.
- STAS 2900-89 Lucrari de drumuri. Latimea drumurilor.
- SR 4032-1:2001 Lucrari de drumuri. Terminologie.
- SR 7970:2000Lucrari de drumuri. Straturi de baza din mixturi bituminoase
cilindrate, executate la cald. Conditii tehnice generale de calitate.
- STAS 8849 – 83 Lucrari de drumuri. Rugozitatea suprafetelor de rulare.
Metode de masurare.
- STAS 8877 – 72 Emulsii bituminoase cationice cu rupere rapida pentru
lucrari de drumuri.
- STAS 10144/3-91 Strazi. Elemente geometrice.Prescriptii de proiectare.
- STAS 10473/1-87 Lucrari de drumuri. Straturi din agregate naturale sau
pamanturi stabilizate cu ciment. Conditii tehnice generale de calitate.
- STAS 10696/3-84 Lucrari de drumuri. Adezivitatea bitumurilor pentru
drumuri la agregate naturale. Metoda de determinare cantitativa.
- SR EN 933-2 Incercari pentru determinarea caracteristicilor
geometrice ale agregatelor. Partea II: Analiza granulometrica. Site de control,
dimensiuni nominale ale ochiurilor.
- SR EN 12697 -1 Mixturi asfaltice. Metode de incercare pentru mixturi
asfaltice preparate la cald. Partea 1: Continutul de bitum solid
- SR EN 12697-3 Mixturi asfaltice. Metode de incercare pentru mixturi
asfaltice preparate la cald. Partea III: Rceuperarea bitumului. Evaporator
rotativ.
- SR EN 12697-4 Mixturi asfaltice. Metode de incercare pentru mixturi
asfaltice preparate la cald. Partea IV: recuperarea bitumului. Coloana de
fractionare.
- SR EN 12697 Mixturi asfaltice. Metode de incercare pentru mixturi
asfaltice preparate la cald.Partea XXVII: Prelevarea probelor
- SR EN 12697 Mixturi asfaltice. Metode de incercare pentru
mixturi asfaltice preparate la cald.Partea XXVIII: Pregatirea probelor pentru
determinarea continutului de bitum, a continutului de apa si a compozitiei
granulometrice.
- SR 183-1:1995 Lucrari de drumuri. Imbracaminti din beton de ciment
executate in cofraje fixe. Conditii tehnice de calitate.
- SR 183-2:1998 Lucrari de drumuri. Imbracaminti din beton de ciment
executate in cofraje glisante. Conditii tehnice de calitate.
- NE014-2002 Normativ pentru executarea imbracamintilor rutiere din
beton de ciment in sistemele cofraje fixe si glisante.
- STAS 1243-88 Teren de fundare. Clasificarea si identificarea
pamanturilor.
- STAS 1913/13–83 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
compactare. Incercarea Proctor
- STAS 2914 -84 Lucrari de drumuri. Terasamente. Conditii tehnice
generale de calitate.
- SR 667 Agregate naturale si piatra prelucrata pentru lucrari de
drumuri. Conditii tehnice de calitate.
- CD127 -2002 Instructiuni tehnice departamentale de proiectare si
executie a straturilor rutiere din agregate naturale stabilizate cu lianti
puzzolanici
- STAS 12253-84 Lucrari de drumuri. Straturi de forma. Conditii tehnice
generale de calitate.
- STAS 6400 – 84 Lucrari de drumuri. Straturi de baza si de
fundatie.Conditii tehnice generale de calitate.
- STAS 10473/1-87 Lucrari de drumuri. Straturi din agregate naturale sau
pamanturi stabilizate cu ciment. Conditii tehnice generale de calitate.
- STAS 10473/2-86 Lucrari de drumuri. Straturi rutiere din agregate naturale
sau pamanturi stabilizate cu lianti hidraulici sau puzzolanici. Metode de
deteminare si incercari.
- STAS 1709/1/90 Lucrari de drumuri. Adancimea de inghet in complexul
rutier cu prescriptii de calcul
- STAS 1709/2/90 Lucrari de drumuri. Prevenirea si remedierea
degradarilor din inghet-dezghet.Prescriptii tehnice.
- STAS 1709/3/90 Lucrari de drumuri. Determinarea sensibilitatii la inghet
a pamanturilor. Metoda de determinare.
- STAS 10144/3-91 Strazi. Elemente geometrice.
- STAS 10144/2-91 Trotuare. Piste pentru ciclisti
- SR 174-1 Lucrari de drumuri. Imbracaminti bituminoase cilindrate
executate la cald. Contii tehnice de calitate
- SR 183/1/95 Lucrari de drumuri. Imbracaminti din beton de ciment
executate in cofraje fixe. Conditii tehnice generale de calitate.
- STAS 599-87 Tratamente bituminoase
- AND 525-2000 Instructie privind protectia drumurilor publice pe timp
de iarna, combaterea lunecusului si a inzapezirii.
- AND 547-1999 Normativ pentru prevenirea si remedierea defectiunilor
la imbracamintile rutiere moderne
- AND 554-2002 Normativ privind intretinerea si repararea drumurilor
publice
- AND 567-2002 Instructie privind modul de interventie in cazul
dezastrelor produse de fenomene meteorologice periculoase la drumurile
publice
- AND 504-1993 Instructie privind revizia drumurilor publice.
- CD 99-2001 Instructiuni tehnice privind repararea si intretinerea
podurilor, podetelor de sosea din beton, beton armat, beton precomprimat si
zidarie de piatra.
- AND 514-2000 Regulament privind efectuarea receptiilor lucrarilor de
intretinere si reparatii curente a drumurilor publice
- AND 532 – 1997 Normativ privind reciclarea la rece a imbracamintilor
rutiere
- AND 522 – 2002 Instructiuni pentru stabilirea starii tehnice a unui pod
- AND 540 – 2003 Normativ pentru evaluarea starii de degradare a
imbracamintei pentru structuri rutiere suple si semirigide
- Cod de practica pentru executia elementelor prefabricate din beton, beton
armat si beton precomprimat – indicativ NE013 – 2002
- C175-75 Normativ pentru intretinerea si repararea drumurilor, a
podurilor, a podurilor de sosea si a constructiilor aferente lor.
- C149-87 Instructiuni tehnice privind procedeele de remediere a
defectelor pentru elemente de beton si beton armat
- PD 95-2002 Normativ privind proiectarea hidraulica a podurilor si
podetelor
- CD 99-01 Instructiuni tehnice departamentale privind repararea si
intretinerea podurilor si podetelor de sosea din beton, beton armat si beton
precomprimat si zidarie de piatra
- PD 197-78 Normativ departamental pentru proiectarea antiseismica
a constructiilor din domeniul transporturilor si telecomunicatiilor
- CD 139 – 82 Instructiuni tehnice departamentale pentru protectia
anticoroziva a elementelor din beton ale suprastructurii podurilor expuse
factorilor climatici, noxeor si actiunii fondantilor chimici utilizati pe timp de
iarna
- C 56 – 85 Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor
de constructii si instalatii aferente
- C130 – 78 Instructiuni tehnice pentru aplicarea prin torcretare a
mortarelor si betoanelor
- C17 – 79 Instructiuni tehnice pentru folosirea cimenturilor in
constructii
- NE 012-99 Cod de practica pentru executarea lucrarilor din beton,
beton armat si beton precomprimat
- C149-87 Instructiuni tehnice privind procedeele de remediere a
defectelor pentru elemente din beton si beton armat
- C244-93 Indrumator pentru inspectarea si diagnosticarea privind
durabilitatea constructiilor din beton armat si precomprimat
- PD 46-79 Normativ departamental pentru calculul placilor armate
pe doua directii, la podurile din beton armat pentru sosea
- PD 165-83 Indrumar tehnic departamental pentru alcatuirea si
calculul structurilor pe poduri si podete de sosea cu suprastructuri monolite si
prefabricate
- P100-91 Normativ pentru protectia antiseismica a constructiilor.
- Normativ de protectie a muncii pentru lucrarile de intretinere si reparare a
drumurilor, aprobate de M.T. T.C. cu Ordinul nr. 8/21, Mai 1982, Cap. I( A,
B, C), Cap II, Cap III ( A, B), Cap IV, Cap, V, Cap. VII ( A, B, C, D)., Cap IX
( A.B), Cap XVIII, Cap. XXV, Cap. XXVII ( A, B), Cap. XXVIII ( A, B), Cap
XXIX.
- Instructiunile privind conditiile de inchidere a circulatiei sau de instituire a
restrictiilor in vederea executarii de lucrari in zona drumurilor publice
aprobata de MT si MTTc cu nr. 630/2330 din 20 aprilie 1985.
- Norme republicate de protectie a muncii ale Ministerului Muncii si
Ministerului sanatatii din 1975.
- Normele de protectia muncii in activitatea de constructii-montaj pentru
transporturi feroviare, rutiere si navale, aprobate de MTTC cu Ordinul 9 din
25 iunie 1982, si anume:
o Cap 12A Dispozitii generale ( art. 253, 254, 256,259,262, 264 si
269)
o Cap 12B Lucrari executate la inaltime deasupra apei pe timp
friguros si intemperii
o Cap 13A Dispozitii generale
o Cap 16B Lucrari sub circulatie rutiera
o Cap. 45 Esafodaje, schele, scari ( A- Dispozitii generale, E-
schele mobile)
o “ Instructiuni tehnice pentru proiectarea, executia si intretinerea
terasamentelor si a caii in zona pod- rampa de acces” , MT nr. 80/3
martie 1983.
o “Normativ departamental privind proiectarea lucrarilor de aparare a
drumurilor, cailor ferate si podurilor”, indicativ DP 161-85
o “Manual pentru identificarea defectelor aparente la podurile rutiere si
indicarea metodelor de remediere” , CESTRIM- Bucuresti.

S-ar putea să vă placă și