Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FOAIE DE CAPAT
BORDEROU
I Generalitati
II Caiete de sarcini
III Lista reglementarilor legistlative si normative
I. GENERALITATI
Prevederile prezentelor Caiete de Sarcini se aplica la executarea lucrarilor de
„Modernizare strazi si DC262 in comuna Cristioru de Jos.
1.Drumuri
2.Lucrari de arta
Indice
S
de plasti- Umf- Calitate
I
citate Ip lare material
M Granulo-
Denumirea şi caracterizarea principalelor tipuri de pământuri pt.frac- libe- pentru
B zitate
ţiunea ră terasa-
O
sub 0,5 Ui% mente
L
mm
4. Pământuri coezive: Anorganice cu compresibilitate şi
nisip prăfos, praf, praf umflare liberă reduse, sen-
4a <10 <40
nisipos, nisip argilos, sibilitate mijlocie la îngheţ-
praf argilos nisipos, dezgheţ
Mediocră
praf argilos, argilă Anorganice cu compresibilitate
prăfoasă nisipoasă, mijlocie şi umflare liberă re-duse
4b <35 <70
argilă prăfoasă, argilă sau medii, foarte sen-sibile la
grasă, argilă, îngheţ-dezgheţ
Anorganice (MO>5%) cu
compresibilitate şi umflare li-beră Conform
4c <10 <40
reduse şi sensibilitate mijlocie la nomogramei
îngheţ-dezgheţ Casagrande
Anorganice cu compresibilitate şi prezentate mai
umflare liberă mare, sensibi-litate 4d jos >35 >70
mijlocie la îngheţ-dezgheţ
Anorganice (MO>5%) cu Rea
compresibilitate mijlocie, um-
4e <35 <75
flare liberă redusa sau medie şi
foarte sensibile la îngheţ-dezgheţ
Anorganice (MO>5%) cu
compresibilitate mare, umflare
4f >40 Foarte rea
liberă medie sau mare, foarte
sensibile la îngheţ-dezgheţ
Nomograma Casagrande
70
60
Indice de plasticitate Ip
50
4d
40
4a
30
4b
20
4f
10
4c 4e
0 10 20 30 60
40 50 70 80 90 100
Limita de scurgere Wc%
NOTA: Materiile organice sunt notate cu MO
4. Apa de compactare
Apa necesară compactării rambleurilor nu trebuie să fie murdară şi nu trebuie să
conţină materii organice în suspensie.
Apa sălcie va putea fi folosită cu acordul beneficiarului, cu excepţia compactării
terasamentelor din spatele lucrărilor de artă.
Eventuala adăugare a unor produse, destinate să faciliteze compactarea, nu se va face
decât cu aprobarea beneficiarului, aprobare care va preciza şi modalităţile de utilizare.
Compactarea rambleului
Toate rambleurile vor fi compactate pentru a se realiza gradul de compactare Proctor
Normal prevăzut în STAS 2914, conform tabelului de mai jos.
Pământuri necoezive Pământuri coezive
Zonele din terasamente (la care se prescrie
Îmbrăcăminţi Îmbrăcăminţi Îmbrăcăminţi Îmbrăcăminţi
gradul de compactare)
permanente semipermanente permanente semipermanente
a. Primii 30 cm ai terenului natural sub
un rambleu, cu înălţimea:
h < 2,00 m 100 95 97 93
h > 2,00 m 95 92 92 90
b. În corpul rambleurilor, la adâncimea
sub patul drumului:
h < 0,50 m 100 100 100 100
0,50 m < h < 2,00 m 100 97 97 94
h > 2,00 m 95 92 92 90
c. În debleuri, pe adâncimea de 30 cm
100 100 100 100
sub patul drumului:
NOTA: Pentru pământurile necoezive, stâncoase, cu granule de 20 mm în proporţie mai
mare de 50% şi unde raportul dintre densitatea în stare uscată a pământului compactat nu se
poate determina, se va putea considera a fi de 100% din gradul de compactare Proctor
Normal, când după un anumit număr de treceri – stabilit pe tronsonul experimental –
echipamentul de compactare cel mai greu nu lasă urme vizibile la controlul gradului de
compactare.
I. ACTE NORMATIVE
Ordinul comun MT/MI Norme metodologice privind condiţiile de închidere a
nr. 411/1112/2000, circulaţiei şi de instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea
publicat în M.O. executării de lucrări în zona drumului public şi/sau pentru
nr. 397 din 24.08.2000 protejarea drumului
NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii
NSPM nr.79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea podurilor
Ordinul M.I. nr. 775/1998 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi dotarea cu
mijloace tehnice de stingere
Ordinul AND nr. 116/1999 Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de
întreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor
Legea nr. 137/1995 Legea protecţiei mediului
II. REGLEMENTĂRI TEHNICE
CD 31 Normativ pentru determinarea prin deflectografie şi
deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri
rutiere suple şi semirigide
III. STANDARDE
STAS 730 Agregate naturale pentru lucrări de căi ferate şi drumuri.
Metode de încercare
STAS 1243 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor
STAS 1709/1 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
Adâncimea de îngheţ în complexul rutier. Prescripţii de calcul
STAS 1709/2 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
Prevenirea şi remedierea degradărilor din îngheţ-dezgheţ.
Prescripţii tehnice
STAS 1709/3 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
Determinarea sensibilităţii la îngheţ a pământurilor de fundaţie.
Metoda de determinare
STAS 1913/1 Teren de fundare. Determinarea umidităţii
STAS 1913/3 Teren de fundare. Determinarea densităţii pământurilor
STAS 1913/4 Teren de fundare. Determinarea limitelor de plasticitate
STAS 1913/5 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
STAS 1913/12 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor fizice şi
mecanice ale pământurilor cu umflări şi contracţii mari
STAS 1913/13 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
compactare. Încercarea Proctor
STAS 1913/15 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren
STAS 2914 Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii tehnice generale de
calitate
CAIET DE SARCINI NR.2
Fundatii de balast
I. Generalitati
1. Obiect şi domeniu de aplicare
Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind execuţia şi recepţia
straturilor de fundaţie din balast din sistemele rutiere ale drumurilor publice şi ale străzilor. El
cuprinde condiţiile tehnice care trebuie să fie îndeplinite de materialele de construcţie
folosite, prevăzute în SR 662 şi de stratul de fundaţie realizat conform STAS 6400.
2. Prevederi generale
Stratul de fundaţie din balast, se realizează într-unul sau mai multe straturi, în funcţie
de grosimea stabilită prin proiect şi variază conform prevederilor STAS 6400, între 15 şi 30
cm.
Antreprenorul este obligat:
o să asigure măsurile organizatorice şi tehnologice corespunzătoare pentru
respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini
o să asigure prin laboratorul propriu sau al altor laboratoare autorizate,
efectuarea tuturor încercărilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de
sarcini
o să efectueze, la cererea beneficiarului, verificări suplimentare faţă de
prevederile prezentului caiet de sarcini.
În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va
dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun.
II. Materiale
1. Agregate naturale
Pentru execuţia stratului de fundaţie, se va utiliza balast, cu granula maximă de 63
mm. Balastul trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer, apă sau îngheţ, nu trebuie
să conţină corpuri străine vizibile (bulgări de pământ, cărbune, lemn, resturi vegetale) sau
elemente alterate.
În conformitate cu prevederile SR 662, balastul, pentru a fi folosite în stratul de
fundaţie, trebuie să îndeplinească caracteristicile calitative arătate în tabelul de mai jos
Condiţii de admisibilitate
Completarea Metode de
Caracteristici Amestec Fundaţii sistemului rutier la verificare
optim rutiere îngheţ-dezgheţ conform
- strat de formă -
Sort 0 - 63 0 - 63 0 - 63 -
Conţinut de fracţiuni % STAS 1913/5
sub 0,02 mm max. 3 max. 3 max. 3
sub 0,2 mm 4 – 10 3 – 18 3 – 33
0 - 1 mm 12 – 22 4 – 38 4 – 53
0 – 4 mm 26 – 38 16 – 57 16 –727
0 – 8 mm 35 – 50 25 – 70 25 –80
STAS 4606
0 – 16 mm 48 – 65 37 – 82 37 – 86
0 – 25 mm 60 – 75 50 – 90 50 – 90
0 – 50 mm 85 – 92 80 - 98 80 - 98
0 – 63 mm 100 100 100
Granulozitate Conform figurii anexate
Coeficient de neuniformitate (UN) minim - 15 15
Echivalent de nisip (EN) minim 30 30 30 STAS 730
Uzura cu maşina tip Los Angeles (LA) % max 30 30 30
Agregatul (balast), se va aproviziona din timp, în depozite intermediare, pentru a se
asigura omogenitatea şi constanţa calităţii acestuia. Aprovizionarea la locul de punere în
operă se va face numai după efectuarea testelor de laborator complete, pentru a verifica dacă
agregatele din depozite îndeplinesc cerinţele prezentului caiet de sarcini şi după aprobarea
inginerului lucrării.
Laboratorul antreprenorului va ţine evidenţa calităţii balastului, astfel:
o într-un dosar vor fi cuprinse toate certificatele de calitate emise de furnizor
o într-un registru (pentru încercări agregate) rezultatele determinărilor efectuate
de laborator
Depozitarea agregatelor, se va face în depozite deschise, dimensionate în funcţie de
cantitatea necesară şi de eşalonarea lucrărilor.În cazul în care se va utiliza balast din mai
multe surse, aprovizionarea şi depozitarea acestora se va face astfel încât să se evite
amestecarea materialelor aprovizionate din surse diferite.În cazul în care la verificarea
calităţii balastului aprovizionat, granulozitatea acestora nu corespunde prevederilor din
tabelul, aceasta se corectează cu sorturile granulometrice deficitare pentru îndeplinirea
condiţiilor calitative prevăzute.
2. Apa
Apa necesară compactării stratului de balast, poate să provină din reţeaua publică sau
din alte surse, dar în acest din urmă caz nu trebuie să conţină nici un fel de particule în
suspensie.
3. Controlul calităţii balastului înainte de realizarea stratului de fundaţie
Controlul calităţii se face de către antreprenor, prin laboratorul său, în conformitate cu
prevederile cuprinse în tabelul de mai jos.
Frecvenţa minimă Metoda de
Acţiunea, procedeul de verificare
determinare
sau caracteristici ce se verifică La aprovizionare La locul de punere în operă
conform
Examinarea datelor înscrise în certificatul -
La fiecare lot aprovizionat -
de calitate sau certificatul de garanţie
O probă la fiecare lot STAS 4606
Determinarea granulometrică
aprovizionat, de 500 tone,
Echivalentul de nisip -
pentru fiecare sursă (dacă
Neomogenitatea balastului STAS 730
este cazul pentru fiecare sort)
O probă pe schimb (şi sort)
înainte de începerea lucrărilor şi
Umiditate - ori de câte ori se observă o STAS 4606
schimbare cauzată de condiţii
meteorologice
O probă la fiecare lot
Rezistenţe la uzura cu maşini tip Los
aprovizionat pentru fiecare - STAS 730
Angeles (LA)
sursă (sort) la fiecare 5000 t
I ACTE NORMATIVE
Ordinul comun MT/MI Norme metodologice privind condiţiile de închidere a
nr. 411/1112/2000, circulaţiei şi de instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea
publicat în M.O. executării de lucrări în zona drumului public şi/sau pentru
nr. 397 din 24.08.2000 protejarea drumului
NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii
NSPM nr.79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea podurilor
Ordinul M.I. nr. 775/1998 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi dotarea cu
mijloace tehnice de stingere
Ordinul AND nr. 116/1999 Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de
întreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor
II REGLEMENTĂRI TEHNICE
CD 31 Normativ pentru determinarea prin deflectografie şi
deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri
rutiere şi semirigide
III STANDARDE
SR 661 Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră. Condiţii
tehnice de calitate
STAS 730 Agregate naturale pentru lucrări de căi ferate şi drumuri.
Metode de încercare
STAS 1913/1 Teren de fundare. Determinarea umidităţii
STAS 1913/5 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
STAS 1913/13 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
compactare. Încercarea Proctor
STAS 1913/15 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren
STAS 4606 Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi
minerali. Metode de încercare
STAS 6400 Lucrări de drumuri. Straturi de bază de fundaţie. Condiţii
tehnice generale de calitate
STAS 12288 Lucrări de drumuri. Determinarea densităţii straturilor rutiere
cu dispozitivul cu con şi nisip
CAIET DE SARCINI NR. 3
1. GENERALITĂŢI
1.1 Macadamul este un strat de baza a carui alcatuire se bazeaza pe principiul realizarii
unui volum minim de goluri, prin umplerea celor existente cu sorturi de agregate naturale de
cariera avand dimensiuni din ce in ce mai reduse.
1.2 Tehnologia de executie este in conformitate cu prevederile SR 179. Acest strat
rutier nu se recomanda la executia structurilor rutiere pentru drumuri noi, cu exceptia
cazurilor in care macadamul se prevede intr-o prima etapa ca imbracaminte rutiera, la
drumuri cu clasa de trafic foarte usor – drumuri de clasa tehnica V, conform STAS 6400-84.
In acest caz grosimea macadamului este de 10 cm dupa compactare.
2. CONDIŢII TEHNICE
2.1 Elemente geometrice şi abateri limită
2.1.1 Lăţimea stratului de baza se stabileşte conform STAS 2900 / 89 şi 1598 / 89.
Latimea proiectata este egala cu latimea partii carosabile, plus latimea celor doua benzi de
incadrare.
2.1.2 Pantele în profil transversal şi declivităţile în profil longitudinal ale suprafeţelor
straturilor de baza sunt aceleaşi ca şi ale îmbrăcăminţilor sub care se execută
2.1.3 Denivelările admisibile în profil transversal ale straturilor de baza sunt cu ± 0,5
cm diferite de cele admisibile pentru îmbrăcăminţile sub care se execută, adica de ± 1,0 cm/m
la panta profilului transversal. Nu se adfmit denivelari care ar putea favoriza stagnarea apei
pe suprafata imbracamintii.
2.1.4 Denivelările admisibile în profil longitudinal ale suprafeţei straturilor de baza sub
dreptarul de 3,00 m sunt de maximum 1,5 cm.
2.1.5 La cotele profilului longitudinal se admite o abatere limita locala de ± 2,0 cm, cu
conditia respectarii pasului de proiectare adoptat.
2.1.6 Abaterile limita locale admise la latimea imbracamintii drumului pot fi cuprinse
in intervalul ± 5 cm.
2.1.7 Abaterile limita locale admise in minus fata de grosimea prevazuta in proiect pot fi de
maxim 10%, respectiv de 1cm. Abaterile in plus la grosime nu constituie motiv de respingere
a lucrarii.
2.2. Materiale
2.2.1 Materialele din care se execută straturile de baza trebuie să îndeplinească
condiţiile de calitate în conformitate cu prevederile SR 667 – 2001. Apa se va conforma
STAS 790 .
2.2.2 Piatra sparta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de admisibilitate :
I.Generalităţi
1. Obiect şi domeniu de aplicare
Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind îmbrăcăminţile
bituminoase rutiere cilindrate, executate la cald, din mixturi asfaltice preparate cu agregate
naturale, filer şi bitum neparafinos şi cuprinde condiţiile tehnice de calitate prevăzute în AND
605/2013, care trebuie să fie îndeplinite la prepararea, transportul, punerea în operă şi
controlul calităţii materialelor şi al straturilor executate.
Caietul de sarcini se aplică la construcţia, modernizarea şi reabilitarea drumurilor
publice şi a străzilor, precum şi la construcţia drumurilor de exploatare.
Tipul de îmbrăcăminte bituminoasă cilindrată la cald se stabileşte în proiect de către
proiectant.Prevederile prezentului caiet de sarcini nu se aplică îmbrăcăminţilor executate din
mixturi cu nisipuri bituminoase sau executate cu mixturi asfaltice recuperate.
2. Definirea tipurilor de mixturi asfaltice
Îmbrăcăminţile rutiere bituminoase cilindrate, sunt de tipul betoanelor asfaltice
cilindrate, executate la cald, fiind alcătuite – în general – din două straturi şi anume:
o stratul superior, de uzură, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi
asfaltice:
o MAS12,5 şi MAS16, mixturi asfaltice stabilizate
o BA8, BA12,5 şi BA16, betoane asfaltice
o BAR16, beton asfaltic rugos
o BAPC16, beton asfaltic cu pietriş concasat
o stratul inferior, de legătură, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi
asfaltice:
o BAD20,BAD25, beton asfaltic deschis
o BADPC25, beton asfaltic deschis, cu pietriş concasat
o BADPS25, beton asfaltic deschis, cu pietriş sortat
În cazurile în care îmbrăcămintea bituminoasă cilindrată se execută într-un singur
strat, acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute pentru stratul de uzură.
o stratul de baza, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi asfaltice:
o AB16,AB25 anrobat bituminos cu criblura
o ABPC25, anrobat bituminos cu pietriş concasat
o ABPCC16, ABPCC 25 anrobat bituminos cu pietriş concasat si
min.35% criblura
o ABPS25, anrobat bituminos cu pietriş sortat
II. Natura, calitatea şi prepararea materialelor
1. Agregate
Pentru îmbrăcăminţi bituminoase, se utilizează un amestec de sorturi din agregate
naturale neprelucrate şi prelucrate, care trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate în
conformitate cu prevederile AND 605/2013,capitolul II ,Materiale conditii tehnice Sectiunile
1- 4
.
III.Modul de fabricare a mixturilor
1. Compoziţia mixturilor
Mixturile asfaltice atât pentru stratul de uzură cât , pentru stratul de legătură si stratul
de baza, pot fi realizate integral din agregate naturale de carieră sau din amestec de agregate
naturale de carieră şi de balastieră, funcţie de tipul mixturii asfaltice, conform prevederile
AND 605/2013,capitolul III .Proiectarea mixturilor asfaltice.Conditii tehnice. Sectiunea 1 -
Compozitia mixturilor asfaltice.
Compoziţia mixturii asfaltice se stabileşte pe baza unui studiu preliminar aprofundat,
ţinându-se seama de respectarea condiţiilor tehnice precizate în prescripţiile tehnice impuse
de caietul de sarcini. Studiul îl face antreprenorul în cadrul laboratorului sau autorizat, sau îl
comandă la un laborator autorizat.
Formula de compoziţie, stabilită pentru fiecare categorie de mixtură, susţinută de
studiile şi încercările efectuate împreună cu rezultatele obţinute, se supune aprobării
beneficiarului.
2. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice
Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice, se determină pe
corpuri de probă tip Marshall şi confecţionate din mixturi asfaltice preparate în laborator
pentru stabilirea dozajelor optime şi din probe prelevate de la malaxor sau de la aşternerea pe
parcursul execuţiei, precum şi din straturile îmbrăcăminţii gata executate. Prelevarea probelor
de mixturi asfaltice pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi din stratul gata executat, se
efectuează conform conform prevederile AND 605/2013,capitolul III .Proiectarea mixturilor
asfaltice.Conditii tehnice. Sectiunea 2 - Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor
asfaltice.
3. Caracteristicile straturilor gata executate
Caracteristicile straturilor realizate din mixturi sunt conform conform
prevederile AND 605/2013,capitolul III .Proiectarea mixturilor asfaltice.Conditii tehnice.
Sectiunea 3 - Caracteristicile straturilor gata executate.
3.Aşternerea
Aşternerea mixturilor asfaltice, se face în perioada martie-octombrie, la
temperaturi atmosferice de peste 10 0C, pe o suprafata uscata.Asternerea se va face cu un
dispozitiv special, care poate regla cantitatea de liant pe metru pătrat în funcţie de natura
stratului suport.Amorsarea se va face cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul
IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea3 - Aşternerea mixturilor
asfaltice.
4. Compactarea
La compactarea mixturilor asfaltice, se aplică tehnologii corespunzătoare, care să
asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute pentru fiecare tip de
mixtură asfaltică şi fiecare strat în parte. Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice, se
realizează cu compactoare cu pneuri şi compactoare cu rulouri netede, prevăzute cu
dispozitive de vibrare adecvate, astfel încât să se obţină un grad de compactare conform
tabelului 15.
Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut se determină – pe un sector
experimental – numărul optim de treceri ale compactoarelor ce trebuie utilizate, în funcţie de
performanţele acestora, de tipul şi grosimea stratului de îmbrăcăminte.
Compactarea se va face cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul
IV.Prepararea si punerea in opera a mixturilor asfaltice.Sectiunea 4 - Compactarea mixturilor
asfaltice.
VI.Recepţia lucrărilor
1. Recepţia pe fază determinantă
Recepţia pe fază determinantă, stabilită în proiectul tehnic, se va face cu respectarea
prevederile AND 605/2013,capitolul V. Controlul calitatii lucrarilor.Sectiunea 1 art.113.
2. Recepţia preliminară (la terminarea lucrărilor)
Recepţia preliminară a lucrărilor de către beneficiar, se efectuează conform
Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat
cu HG 273/94 si cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul V. Controlul calitatii
lucrarilor.Sectiunea 2 art.114-117.
Comisia de recepţie va examina lucrările faţă de prevederile documentaţiei tehnice
aprobate, faţă de documentaţia de control şi procesele verbale de recepţie pe faze, întocmit în
timpul execuţiei.
3. Recepţia finală
Recepţia finală, se va face conform prevederilor Regulamentului aprobat cu HG
273/94, si cu respectarea prevederile AND 605/2013,capitolul V. Controlul calitatii
lucrarilor.Sectiunea 3 art.118
CAIET DE SARCINI NR.5
Marcaje rutiere
I. GENERALITATI
Prezentul caiet de sarcini tehnice cuprinde conditii obligatorii de realizare a
marcajelor rutiere, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, privind
circulatia pe drumurile publice precum si a standardelor din colectia Siguranta
Circulatiei.
ANEXA
REFERINTE NORMATIVE
I. ACTE NORMATIVE
Ordinul MT/MI nr. 411/1112/2000 - Norme metodologice privind conditiile de
publicat in MO 397/24.08.2000 inchidere a circulatiei si de instruire a restrictiilor
de circulatie in vederea executarii de lucrari
in zona drumului public si/sau pentru
protejarea drumului.
II. STANDARDE
Indicatoare rutiere
I. GENERALITATI
1. Obiect si domeniu de aplicare
Prezentul caiet de sarcini se refera la executia indicatoarelor de semnalizare
rutiera si la receptia acestora dupa dimensiuni, simboluri, forme, prescriptii tehnice si alte
conditii ce trebuie indeplinite in vederea utilizarii lor pentru semnalizarea rutiera pe drumuri
natioanle si autostrazi.
2. Prevederi generale
Confectionarea indicatoarelor rutiere si calitatea acestora trebuie sa
corespunda prevederilor seriei de standarde privind Siguranta Circulatiei. Indicatoare rutiere
(STAS 1848/1, 2 si 3-86) cu completarilor ulterioare.
Producatorul va asigura prin mijloace proprii sau prin colaborare cu unitati de
specialitate, efectuarea incercarilor si determinarilor rezulltate din aplicarea prezentului caiet
de sarcini.
Producatorul este obligat ca la cererea beneficiarului sa efectueze pe cheltuiala sa
verificari suplimentare fata de cele prevazute in prezentul caiet de sarcini.
Producatorul este obligat sa asigure adoptarea masurilor tehnologice si organizatorice
care sa conduca la respectarea stricta a prevedeirlor prezentului caiet de sarcini.
In cazul in care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va
dispune inlocuirea indicatoarelor necorespunzatoare si aplicarea masurilor prevazute de
contract si de reglementarile legale in vigoare
II. TIPURI DE INDICATOARE
1.Forme, culori, simboluri ale indicatoarelor
Formele si sombolrurile indicatoarelor sunt prezentate in Anexa 1 a prezentului caiet
de
sarcini.
Indicatoare de avertizare a pericolului
Acest tip de indicatoare se prezinta in urmatoarele forme:
o Triunghi echilateral cu chenar rosu avand simbolul desenat cu negru pe
fond alb;
o Dreptunghiuri cu fond alb pe care sunt figurate farfurii de sageti rosii
care indica sensul virajului sau benzi rosii inclinate descendent spre
partea carosabila.
2. Indicatoare de reglemetare
Indicatoare de prioritate avand urmatoarele forme:
o Sageti incrucisate – pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea
ferata, de culoare alba cu chenar rosu – se instaleaza de administratorul
caii ferate
o Triunghi echilateral alb cu chenar rosu – pentru cedarea trecerii;
o Octogon de culoare rosie avand inscriptia ‘’STOP’’;
o Circular cu fon alb si chenar rosu, avand ca simbol doua sageti de sens
contrar, una rosie si una neagra;
o Partrat cu doua sageti de sens contrar, una rosie si una alba, pe fond
albastru.
Indicatoare de interzicere si restrictii: Au forma circulara cu chenar rosu si simboluri
negre sau dupa caz rosii pe fond alb sau albastru.
Indicatoare de obligare: Au forma circulara cu inscrisuri de culoare alba pe fond
albastru.
3. Indicatoare de oriectare si informare
Aceste indicatoare au fondul de culoare verde pe autostrazi, albastra pe celelalte drumuri
din afara localitatilor si alba pentru obiective locale. Semnalizarea devierii temporare a
circulatiei este pe fond galben.
Indicatoare de orientare: au urmatoarele forme
o Dreptunghiulara – pentru panourile de presemnalizare;
o Sageata – pentru orientarea in intersectii.
Pe autostrazi, scriere va fi de tip ‘’normal’’ cu inaltimea literei majuscule de 250 mm,
iar pe celelalte drumuri va fi de tip ‘’ingust’’, cu inaltimea literei majuscule de 200 mm sau
250 mm.
Indicatoare de informare: au forme patrate sau dreptunghiulare cu inscrisuri de
culoare alba pe fon albastru sau cu simbol negru ori rosu intr-un patrat cu fond alb.
4. Semne aditionale
Aceste panouri au forme de dreptunghi, patrat sau sageata si sunt montate sub
indicatoarele descrise anterior sau sub semafoarele rutiere din intersectiile de drumuri,
completandu-le semnificatia.
5. Indicatoare de semnalizare a lucrarilor
Aceste indicatoare se realizeaza similar cu indicatoarele pentru semnalizarea curenta
cu diferenta ca se executa pe fond galben.
III. CONFECTIONAREA INDICATOARELOR
Indicatoarele se vor confectiona din tabla de otel cu grosimea de 1 mm sau din tabla
de aluminiu cu grosimea de 2 mm, conform standardelor in vigoare, astfel incat sa se
realizeze cu precizie formele si dimensiunile prevazute in prezentul caiet de sarcini.
Indicatoarele triunghiulare, circulare, in forma de sageata si cele dreptunghiulare cu
laturi sub 1000 mm confectionate din aluminiu vor avea conturul ranforsat prin dubla indoire
la un unghi de 900. La indicatoarele din otel, bordurarea va fi facuta prin simpla indoire.
Indicatoarele din otel vor fi protejate integral prin zincare cu un strat de acoperire in grosime
de minimum 60 microni. La aceste indicatoare vopsirea se executa in camp electrostatic
pentru indicatoare cu dimensiunea maxima de 3 m si prin grunduire si vopsire pentru celelalte
dimensiuni. Indicatoarele din aluminiu se vopsesc numai pe spate si pe canturi in culoare gri
deschis, mata sau semimata spre a se evita efectul de oglinda. Se interzice utilizarea
vopselelor pe baza de ulei. Sistemul de prindere pe stalp al indicatorului va fi de asemenea
protejat anticoroziv. Protectia anticoroziva trebuie sa asigure o durata de serviciu a suprotului
metalic, egala cu durata de serviciu a foliei retroreflectorizante utilizate, in conditii normale
de exploatare.
Legatura intre indicatoare si sistemul de prindere pe stalpi se va realiza cu suruburi
montate in gauri practicate pe rebordul indicatoarelor, prin bolturi filetate prinse pe spatele
indicatoarelor cu sudura prin puncte sau cu benzi dublu adezive speciale.
Panourile dreptunghiulare sau patrate la care latura cea mai mica depaseste 1000 mm,
se executa astfel:
Din mai multe foi de tabla ranforsate cu cornire sau profile de tabla indoita, pe contur
si la imbinarea foilor de tabla;Din profile speciale din aluminiu.
La indicatoarele mentionate fetele indicatoarelor se executa din folii
Retroreflectorizante cu performante vizuale minim din clasa Ref.2 (SR EN 12899-1/2003).
Conturul de culoare rosie al indicatoarelor triunghiulare si circulare, precum si fondul
albastru sau verde al indicatoarelor de obligare si informare, se excuta prin serigrafiere.
Simbolul de culoare neagra al indicatoarelor triunghiulare si circulare, preucm si a celor de
informare se poate realiza fie prin serigrafiere, fie prin aplicarea simbolului decupat din folie
neagra autoadeziva.
Pentru realizarea indicatoarelor de orientare cu inscrisuri, se procedeaza la aplicarea
pe panou a unor folii retroreflectorizante clasa Ref.2 sau superioare peste care se aplica un
film colorat de culoare verde sau albastra din care au fost decupate literele constituind
mesajul dorit.
Spatele indicatorului si rebordul se vopsesc in culoare gri.
Suruburile utilizate trebuie protejate anticoroziv prin zincare sau cadmiere.
Folia retroreflectorizanta trebuie sa aiba durata de serviciu garantata de producator,
perioada in care performatele vizuale ale acesteia trebuie sa respecte cel putin valorile din
tabelul A.
*NOTA:
Pentru lucrarile de eliminare a punctelor negre se vor folosi numai indicatoare
confectionate cu folie retroreflectorizanta din clasa 3 (Diamond grade), aplicata pe
suport de tabla de aluminiu. Utilizarea foliei retroreflectorizante din clasa 2 (High
Intensity Grade) si/sau a suporturilor din tabla de otel se va face numai cu aprobarea
Consultantului sau a Beneficiarului. Este oblogatorie prezentarea unor monstre de
indicatoare fiecaruia dintre cei susmentionati. Nu se accepta utilizarea unei folii
inferioare din punct de vedere calitativ si al performantelor fata de caracteristicile
clasei High Intensity Grade si al clasei de Ref.2 (tabel A).
Pregatirea suprafetei vopsite a indicatoarelor in vedera aplicarii foliei
retroreflactorizante comporta unele operatiuni:
o Degresarea cu apa si detergenti a suprafetei pentru a indeparta orice
urma de ulei, la o temperatura de cca. 250C;
o Inlaturarea urmelor de praf cu o carpa moale curata si stergerea cu o
carpa inmuiata in alcool;
o Dupa zvantare se poate trece la aplicarea foliei retroreflectorizante.
Aplicarea foliei retroreflectorizante:
Foliile retroreflectorizante trebuie sa corespunda calitativ conditiilor din
caietul de sarcini.
Aplicarea foliei se poate face ‘’la rece’’ atunci cand se foloseste folie cu
adeziv activat prin presare, sau ‘’la cald’’, in instalatii speciale, atunci cand se
foloseste folie cu adeziv activat la cald.
In cazul aplicarii ‘’la rece’’, indicatorul cat si folia se lasa cel putin 24 ore la
temperatura incaperii, care trebuie sa fie de 200 – 250C.
Ambalarea indicatoarelor:
Indicatoarele se ambaleaza cate doua bucati, fata in afta, separate, printr-o foaie de
hartie
d protectie. Depozitarea se face pe stelaje a caror rafturi sa nu fie la inaltime mai mare de
1.50 m, in pozitie veritcala, fara a se sprijini direct unele de altele spre a evita zgarieturile.
Indicatoarele de presemnalizare care au dimensiuni mai mari se ambaleaza astfel
inacat sa nu fie degradate in timpul manipularii si a transportului.
Pe ambalaj se vor aplica sau atasa etichete pe care se va inscrie numarul figurii si
denumirile indicatoarelor ambalate.
Tolerantele pentru dimensiunile indicatoarelor sunt in conformitate cu prevederile
STAS 1848/2-86, capitolul 6.
Dimensiunile indicatoarelor pentru autostrazi sunt din categoria ‘’foarte mari’’, iar
pentru celelalte drumuri nationale din categoria ‘’mari’’, asa cum sunt prevazute in STAS
1848/2-6. Dimensiunile sunt date in mm.
3. Caracteristici mecanice
3.1. Adeziunea la suport
Foliile retroreflectorizante trebuie sa prezinte o buna aderenta la suport, indepartarea
prin jupuire neputand fi posibila fara distrugerea foliei.
Testul de adeziune la suport se executa pe esantioane avand dimensiunile de 10 x 15
cm. Cu un cutit sau lama se jupoaie folia de pe suport, astfel ca pe suport sa mai ramana
prinsa la un capat o bucata de 2 x 2 cm. Se incearca jupuirea mai departe a foliei cu mana.
Daca aceasta nu este posibila decat prin distrugerea foliei, testul de adeziune se considera ca
fiind raspunzator.
3.2. Rezistenta la soc
O mostra cu dimensiunile de 15 x 15 cm decupata din indicatorul rutier este
asezata pe o rama avand laturile de 10 x 10 cm. De la o inaltime de 25 cm cade o bila de otel
cu diametrul de 51 mm avand o greutate de 540 gr.
Testul se considera corespunzator daca folia nu se desprinde de suport sa nu
prezinta crapaturi.
4.Rezistenta la mediu
4.1. Rezistenta la caldura uscata
Mostrele de testare avand dimensiunile de 7,5 x 15,0 cm se mentin 24 ore in etuva la
temperatura de 710 ± 30C, apoi se conditioneaza 2 ore la temperatura camerei, dupa care se
poate interpreta testul. Testul este considerat corespunzator daca mostra nu prezinta defecte
de tipul fisuri sau desprinderi de suport.
4.2. Rezistenta la frig
Mostrele, avand dimensiunile de 7,5 x 15,0 cm se pastreaza timp de 72 ore in
congelator la temperatura de – 350 ± 30 C, dupa care se conditioneaza 2 ore la temperatura
camerei si se interpreteaza testul. Testul este considerat corespunzator daca mostra nu
prezinta defecte de tipul fisuri, cojiri sau desprinderi de suport.
4.3. Rezistenta la coroziune
Testul consta in determinarea rezistentei la ceata salina produsa de pulverizarea la
temperatura de 350 ± 20 C a unei solutii de 5 parti in greutate clorura de sodiu dizolvata in 95
parti apa distilata. Mostrele de testat, cu dimensiunile de 15,0 x 15,0 cm, sunt supuse actiunii
cetii saline la minim 2 cicluri de cate 22 ore fiecare, separate de un interval de 2 ore la
temperatura camerei, timp in care mostrele pot fi uscate. La terminarea ambelor cicluri,
mostrele se spala cu apa distilata si se usuca cu o pasla in vederea examinarii.
Testul se considera corespunzator daca mostrele nu prezinta defecte de suprafata de
tipul fisuri, decolorari, etc., iar coeficientul de retroreflesie si coordonatele cromatice
conditiilor inscrise in tabelul A, B, C si D.
4.4. Rezistenta la intemperii
Mostrele de folii retroreflectorizante se expun in diferite zone climatice timp de 2 ani,
cu fata orientata spre sud si la o inclinare de 45 0 fata de orizontala. Suprafata mostrei se spala
periodic pentru indeprtarea pulberilor depuse din atmosfera in vederea interpretarii testului,
mostrele se spala cu apa distilata si se conditioneaza conform prevederilor de la punctul 5.1.7.
Testul se considera corespunzator daca:
Mostrele nu prezinta defecte de suprafata de tip fisuri, umflaturi, cojiri,
contractii ce depasesc 0,8 mm, intinderi sau desprinderi de suport;
Coeficientul de retroreflesie masurat pentru un unghi ά = 0,200 si in unghi β =
20, nu trebuie sa fie mai mic decat valorile inscrise in tabelul A;
Valorile cromatice nu trebuie sa se situeze in afara domeniului de culoare
prezentate in tabelele B si C, iar factorii de luminozitate sa fie mai mari decat
valorile minime inscrise in tabelul D. Durata de serviciu a foliilor
retroreflectorizante trebuie garantata de producator.
5. Documente de certificare a calitatii pentru folia retroreflectorizanta
Buletin de analiza emis de unul din laboratoarele europene specializate inscrise in
Anexa 2, care trebuie sa contina conditiile tehnice de la punctele 5.1., 5.2., 5.3., 5.4.
Agrement tehnic pentru folie eliberat de organismele abilitate.
V. CONTROLUL CALITATII SI RECEPTIA INDICATOARELOR
Fiecare lot de indicatoare livrate trebuie sa fie insotit de un buletin de calitate emis de
producator.
Verificarea calitatii, a cantitatii si receptia indicatoarelor se fac de catre reprezentantul
beneficiarului.
Verificarea calitatii
Furnizorul trebuie sa-si asigure colaborarea unui laborator competent in
domeniu acceptat si de beneficiar
Furnizorul va trebui sa propuna in plan de control al calitatii, insusit de
beneficiar, cuprinzand testele ce se vor efectua la fabricatie.
In plus fata de aceste teste, beneficiarul isi rezerva dreptul de a face contra
expertizele pe care le considera necesare, pe cheltuiala furnizorului.
Verificarea integritatii si a calitatii indicatoarelor la preluarea din depozitul
furnizorului.
Verificarea prin sondaj a planeitatii fetei indicatoarelor si a dimensiunilor.
Verificarea integritatii ambalajelor.
Verificarea corespondentei indicatorului cu imaginile prezentate in Anexa 1 la
prezentul caiet de sarcini.
Controlul calitatii consta din:
Verificarea numarului de indicatoare din fiecare tip.
Verificarea buletinului de calitate ce insoteste marfa, emis de producator.
Receptia:
Receptia se face atat in ce priveste calitatea cat si in ce priveste tipodimesiunile.
Toate produsele care nu corespund calitativ caietului de sarcini vor fi refuzate.
CAIET DE SARCINI NR 7
Podete tubulare
1. GENERALITATI
Lucrari de piatra
Piatra brută folosită la pereuri şi zidării:
o trebuie să provină din roci fără urme vizibile de dezagregare fizică, chimică
sau mecanică
o trebuie să fie omogene în ce priveşte culoarea şi compoziţia mineralogică,
o să aibă o structură compactă
Caracteristicile mecanice ale pietrei trebuie să corespundă prevederilor din tabelul 1:
Tabel 1
Condiţii de
Caracteristici
admisibilitate
Rezistenţa la compresiune pe epruvete în stare uscată N/mmp 80
Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ
- coeficient de gelivitate, la 25 cicluri pe piatră spartă, max. % 0,3
- coeficient de înmuiere pe epruvete, max. 25
Piatra brută, va avea formă neregulată, aşa cum rezultă din carieră, având dimensiunea
minimă de cel puţin 100 mm şi o greutate care să nu depăşească 25 kg.
EXECUTIA LUCRARILOR
Pichetarea lucrărilor constă în materializarea axei şi limitele fundaţiilor sau a
amprizelor lucrărilor, în funcţie de natura acestora, legate de axul pichetat al drumului,
precum şi de implementarea unor repere de nivelment în imediata apropiere a lucrărilor.
Pichetarea se face de către antreprenor, pe baza planurilor de execuţie, pe care le va
respecta întocmai şi se aprobă de către inginer, consemnându-se în registrul de şantier.
Execuţia săpăturilor
Săpăturile pentru fundaţii, vor fi efectuate conform desenelor de execuţie care vor fi
vizate „Bun pentru execuţie”. Ele vor fi duse până la cota stabilită de inginer în timpul
execuţiei lucrărilor.
Săpăturile pentru şanţuri şi rigole, vor fi executate cu respectarea strictă a cotei, pantei
şi a profilului din planşele cu detalii de execuţie (lăţimea fundului, înălţimea şi înclinarea
taluzelor), precum şi a amplasamentului acestora faţă de axul drumului sau de muchia
taluzelor în cazul şanţurilor de gardă.
Săpăturile pentru drenuri şi canalizări, vor fi executate cu respectarea strictă a lăţimii
tranşeei, a înclinării taluzelor, a cotei şi pantei precizate în planşele de execuţie.
Săpăturile vor fi executate pe cât posibil pe uscat. Dacă este cazul de epuismente,
acestea cad în sarcina antreprenorului în limitele stabilite prin caietul de sarcini speciale.
Pământul rezultat din săpătură va fi evacuat şi pus în depozitul stabilit de beneficiar,
la o distanţa care nu va putea depăşi 1,0 km decât în cazul unor prevederi în acest sens în
caietul de prescripţii speciale.
În cazul canalizărilor, dacă este nevoie de sprijiniri, antreprenorul le va executa pentru
a evita ebulmentele şi a asigura securitatea personalului, realizând susţineri joantive sau cu
interspaţii, în funcţie de natura terenului, care să nu pot depăşi dublul lăţimii medii a
elementelor de susţinere.
Pământul pentru umplerea tranşeelor, va fi curăţat de pietre a căror dimensiune
depăşeşte 15 cm. Aceste umpluturi vor fi metodic compactate, grosimea maximă a fiecărui
strat elementar nu va depăşi după tasare 20 cm. Densitatea uscată a rambleului va trebui să
atingă 95 % din densitatea optimă uscată, Proctor Normal.
Montarea tuburilor
Portiunea fundatiei care intra in contact cu partea interioara a conductei ( strat talpa),
se realizeaza din nisip cu granulatia de 0,20mm ni grosime de minim 15cm. Materialul din
acest strat trebuie compactat pana la minim 98% densitate Proctor standard.
Tuburile trebuie coborâte cu grijă în tranşee. Tuburile sunt pozate începând din aval,
bine aliniate şi cu o pantă regulată, respectând prevederile proiectului de execuţie. Îmbucarea,
când există este întotdeauna dirijată spre amonte.
Umplerea tranşeelor nu se va face decât cu avizul inginerului lucrării. Această
umplere va fi executată până la 31- 45 cm deasupra tubului cu pietriş ciuruit şi pilonat cu
grijă pe flancurile tuburilor. Deasupra, umplerea va fi executată cu materiale lipsite de
elemente superioare lui 60 mm, în straturi succesive de 0,20 m grosime, compactate cu grijă
ca să ajungă la o densitate uscată de 95% din Proctor normal. Pentru stabilitatea in sol a
structurii podetului este essential ca zona de rambleere sa fie bine pregatita din punct de
vedere al selectiei, amplasarii si compactarii materialului de rambleu.
Daca grosimea imbracamintii rutiere este mai mare decat adancimea necesara pentru
acoperire, stratul minim de material de rambleu de deasupra conductei este de 10cm.
Materialul de rambleu in zona imediata conductei trebuie compactat la minim 95% densitate,
standard Proctor. Inainte de amplasarea urmatorului strat de rambleu, asigurati-va ca cel
anterior este bine compactat.
Rambleerea si compactarea pe flancuri este foarte importanta. Intre materialul de pe
flancuri si suprafata conductei trebuie sa se realizeze un contact ferm si total. De aceea,
pentru asigura o rambleere adecvata a acestei zone, se recomanda asezarea si compactarea
manuala. Compactarea se poate realiza mecanic sau automat. Umplutura trebuie asezata si
compactata in directia transversal a conductei. Trebuie avuta o grija deosebita la compactarea
cu rambleu in zona capetelor de emisie si evacuare ale conductei, mai ales daca acestea sunt
oblice. Se vor folosi doar echipamente usoare.
Execuţia pereurilor
Peste terenul bine nivelat, se aşterne un strat de nisip grăunţos în grosime de 5 cm
după pilonare. Peste stratul de nisip pilonat, se aşterne stratul de nisip afânat, de aceeaşi
calitate, în care se aşează pietrele sau bolovanii. Grosimea iniţială a acestui strat este de 8 cm.
Pietrele se implintă vertical în stratul de nisip afânat, unele lângă altele, bătându-se şi
lateral cu ciocanul, astfel ca fiecare piatră să fie strânsă de pietrele vecine. Pietrele se aşează
cu rosturile ţesute. Pentru a se asigura stabilitatea pereului, se procedează la o primă batere cu
maiul pe uscat pentru aşezarea pietrelor. Se aşterne apoi un strat de nisip de 1,0 – 1,5 cm
grosime pentru împănare, care se udă umplerea rosturilor se face cu mortar de ciment M100,
după care se pilonează la refuz înainte de a începe priza mortarului. Suprafaţa pereului
trebuie protejată contra uscării prin udare timp de 3 zile.Suprafaţa pereului trebuie să fie
regulată, neadmiţându-se abateri peste 2 cm faţă de suprafaţa teoretică a taluzului, refacere
făcându-se prin scoaterea pietrei şi reglarea stratului de nisip de sub aceasta.
Controlul calităţii lucrărilor de execuţie
Se vor face conform indicativului AND 577-2002, prin măsurători „in situ”. In situ se
verifică aderenţa stratului hidroizolator suport. Măsurătorile vor fi efectuate de către instituţii
abilitate, prin procedee ag.
CAIET DE SARCINI NR.8
Dispozitive de scurgere şi evacuarea apelor de suprafaţă
Capitol I Generalităţi
Tabel 2
Tipul de ciment
Tipul de mortar
indicat a se utiliza utilizabil în lipsa celui indicat
Mortar de zidărie sau tencuială de marca 50 F 25 M 30
Mortar de zidărie sau tencuială de marca 100 M 30 Pa 35
Mortare de completarea rosturilor dintre
Pa 35 M 30
elementele prefabricate
Forma şi dimensiunile pietrei brute, folosite la pereuri, este arătată în tabelul 11:
Tabel 11
caracteristici Condiţii de admisibilitate
Forma neregulată, apropiată de un trunchi de
piramidă sau de o pană
Înălţimea - mm - 140...180
Dimensiunile bazei - mm -
- lungime egală sau mai mare ca înălţimea
- lăţime 80...150
Piatră necorespunzătoare dimensiunilor, % max. 15
Piatra brută pentru zidării, va avea formă neregulată, aşa cum rezultă din carieră,
având dimensiunea minimă de cel puţin 100 mm şi o greutate care să nu depăşească 25 kg.
Pentru zidărie cu rosturi orizontale, se va folosi piatră brută stratificată, care are două
feţe aproximativ paralele. Pentru zidăria de piatră brută opus incentrum pietrele trebuie să
aibă o faţă văzută destul de mare; cu muchiile de cel puţin 15 cm, fără ca muchia cea mai
lungă să depăşească mai mult de 11 dimensiunea celei mai mari.
Art.9. Bolovani pentru pereuri şi zidării
Bolovanii de râu trebuie să provină din roci nealertate, negelative şi omogene ca
structură şi compoziţie. Nu se admit bolovani din roci conglomerate şi nici bolovani cu fisuri
sau feţe de clivaj.
Caracteristicile mecanice ale bolovanilor, vor trebui să fie după cum urmează:
o rezistenţele la sfărâmare prin compresiune minim 60 %
o rezistenţa la uzura cu maşina Deval minim 11
Dimensiunile bolovanilor folosiţi la pereuri, trebuie să varieze în limitele arătate în tabelul
12.
Tabel 12
Dimensiuni Condiţii admisibile
- lungime, lăţime a feţei - mm - 80...140
- înălţime 120...160
Piatră necorespunzătoare dimensiunilor, % din masă, max. 15
Bolovanii folosiţi la zidării au dimensiunile în medie cuprinse în limitele 80...200 mm.
Capitol IV- Materiale şi tuburi pentru pereuri drenuri
Art.10. Material pentru filtre
Ca material drenant, se foloseşte balastul 0-71 mm care trebuie să aibă un echivalent
de nisip (EN) superior lui 40.Balastul trebuie să fie curat, să nu conţină elemente vegetale,
humus, detritusuri. Trebuie să aibă o granulometrie continuă pentru a preîntâmpine
contaminarea lui de către terenul natural prin antrenarea acestuia printre granulele corpului
drumului. Trebuie să se supună regulei filtrelor lui Terzaghi:D 15 > 4 d 85
unde: D 15 - dimensiunea ciurului care lasă să treacă 15% din materialul filtrant
d 85 - dimensiunea ciururilor care lasă să treacă 85% din materialele filtrelor
Pietriş ciuruit 8/25 (8/31 conform SR 662) aşezat în zona tubului perforat al drenului de
adâncime.Ca filtru invers, se foloseşte geotextil. Caracteristicile geotextilului, trebuie să
corespundă prevederilor Normelor tehnice, privind utilizarea geotextilelor, aprobat de
ICCDC indicativ NP 075.
Art.11. Tuburi pentru drenuri
Pentru colectarea şi evacuarea apelor din drenuri, se pot folosi:
o tuburi rigide de policlorură de vinil (PVC) STAS 6675/2
o tuburi de polietilena (PE) STAS 10617/2
o tuburi ondulate riflate perforate
Caracteristicile tehnice ale acestor tuburi sunt arătate în tabelul 13.
Tabel 13
STAS 6675/2 STAS 10617/2
Dimensiuni Tub PVC
Tub PVC rigid Tub PE rigid
Diametrul exterior – mm 75 110 75 110 65 80
Grosimea nominală – mm 3,6 5,3 4,3 6,3 0,6 0,7
Lungimea – m 6,0 6,0 5-12 5-12 140 170
Greutatea – kg/m 1,120 2,610 0,972 2,080 0,220 0,325
Suprafaţa activă cmp/m 24-45 neperforat 24-45 neperforat 24-45 24-45
Tuburile riflate din PVC (NI 8500 tip Buzău) de 80,5 mm se folosesc la drenuri săpate
şi la drenuri forate tubate, învelite în geotextil.
Tuburile rigide perforate PVC sau PE de 75 mm, se folosesc la drenuri forate
netubate.
Tuburile neperforate din PE sau PVC de 1120 mm se folosesc la:
o intrări şi ieşiri din căminele drenurilor
o la cap de dren
o la cap de aerisire
o între chesoane pentru evacuarea apelor
Fantele de la tuburi perforate cu dimensiunile 1,0 x 5,0 mm sau 1,5 X 8,0 mm, trebuie
să fie într-un număr care să realizeze o suprafaţă activă (de intrare a apei în tuburi) de 24-45
cmp/m de tub.Pentru realizarea capetelor de aerisire la drenuri, se folosesc tuburi perforate
din beton cu secţiuni circulare cu cep şi buză, fără talpă, D = 200 mm şi lungime de 1,00 m
conform STAS 816 tabel 15.
Art.12. Geotextil
Caracteristicile geotextilului trebuie să corespundă prevederilor din Normele tehnice
privind utilizarea geotextilelor, aprobat de ICCPDC indicativ NP 075.
Se va accepta materialul care prezintă defecte de cel mult 10% din suprafaţă. Zonele
cu defecte se vor înlătura la punerea în operă.
Frecvenţa încercărilor
Încercări sau caracteristici care Metode Încercarea
Materialul
se verifică conform Încercarea de informare înainte de
utilizare
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
calitate
Piatră brută
Rezistenţa la compresiune a rocii pe
pentru pereuri şi SR EN 1926 -
epruvete şi în stare uscată O determinare pe
zidării de piatră
STAS lot de 100 mc
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ -
6200/15
Examinarea abaterilor din certificatul
- La fiecare lot aprovizionat -
de calitate
Bolovani pentru
Rezistenţa la sfărâmare prin
pereuri şi zidării - O determinare pe
compresiune STAS 730
lot de 100 mc
Rezistenţa la uzura cu maşina Deval -
Pentru apa potabilă nu este
Ori de câte ori
cazul. Pentru apa care nu
schimbă sursa sau
Apă Analiză chimică STAS 790 provine din reţeaua publică
când apar condiţii
de apă potabilă o analiză
de poluare
pentru fiecare sursă
Examinarea datelor din certificatul de La fiecare cantitate
Oţel beton - -
calitate aprovizionată
Examinarea datelor din certificatul de La fiecare cantitate
- -
calitate aprovizionată
Material drenant O determinare pentru fiecare
Echivalentul de nisip STAS 730 O determinare pe
sursă
lot de 100 mc
Granulometrie SR EN 933/1 O probă pentru fiecare sursă
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
Tuburi PVC sau calitate
PE pentru drenuri 3 determinări pe fiecare lot
Suprafaţa activă - -
aprovizionat
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
calitate
O serie de
Determinări obligatorii dacă
Tuburi din beton Dimensiuni (diametre şi grosimi) determinări pe
cantitatea este mai mare de
pentru canalizare ecarturi fiecare lor de 100
STAS 818 100 m şi pentru fiecare sursă
m
Examinarea vizuală a suprafeţelor
- -
interioare
Examinarea datelor din certificatul de
- La fiecare lot aprovizionat -
calitate
Borduri de
Dimensiuni Încercări obligatorii dacă O încercare pe
trotuare din beton
Examinarea vizuală a suprafeţelor STAS 1137 cantitatea este mai mare de fiecare lot de 500
interioare 500 m pentru fiecare sursă mc
Tabel 26
Apa, 1/mc pentru
Clasa betonului lucrabilitate
L2 L3 L4
C 2,8/3,5...C 6/7,5 160 170 -
C 8/10...C 20/25 170 185 200
Limitele domeniului de granulozitate pentru diferite clase de betoane sunt arătate în tabelul
27
Tabel 27
Agregate Limite % Treceri în masă prin site sau ciurul de:
02 1 3 7 16 26 31 40 71
A. Pentru betoane de clasa < C 6/7,5
0-31 max 10 25 42 60 80 - 100 - -
min 2 18 32 50 70 - 95 - -
0-40 max 10 28 38 52 74 - 90 100 -
min 2 16 28 42 64 - 82 95 -
0-70 max 8 18 32 45 16 70 77 84 100
min 1 6 13 22 38 50 57 68 95
B. Pentru betoane de clasa < C 12/15
0-31 max 8 22 37 55 76 - 100 - -
min 1 14 27 45 66 - 95 - -
0-40 max 8 20 33 47 69 - 88 100 -
min 1 12 23 37 59 - 80 95 -
0-70 max 8 18 32 45 61 70 77 84 100
min 1 6 13 22 38 50 57 68 95
C. Pentru betoane de clasa > C 16/20
0-31 max 7 18 32 50 72 - 100 - -
min 1 10 22 40 62 - 95 - -
0-40 max 6 16 28 42 64 - 86 100 -
min 1 8 18 32 54 - 78 95 -
Toleranţele admisibile asupra compoziţiei betonului sunt după cum urmează:
o pentru fiecare sort de agregate +/-3%
o pentru ansamblul de agregate +/-2%
o pentru ciment +/-2%
o pentru apă totală +/-5%
Prelevarea de agregate şi controlul dozajelor de ciment şi apă sun efectuate de inginer
în momentul betonării.Rezistenţele minime la încercările preliminare trebuie să fie conform
prevederilor din tabelul 28.
Tabel 28
Vârsta Rezistenţa la compresiune – N/mmp
C 8/10 C 12/15 C 16/20 C 18/22,5
7 zile 11,7 15,3 18,8 20,8
28 zile 18,0 23,5 29,6 32,0
Capitol X-Cofraje
Art.23. Cofraje
Stabilirea soluţiei de cofrare şi întocmirea detaliilor de execuţie este sarcina
antreprenorului.Cofrajele proiectate trebuie să fie capabile să suporte sarcinile şi
suprasarcinile fără să se deformeze.Toate cofrajele trebuie să fie nivelate în toate punctele cu
o toleranţă de +/-1 cm. Lăţimile sau grosimile între cofraje ale diferitelor părţi ale lucrării nu
trebuie să prezinte reduceri mai mari de 5 mm.Scândurile sau panourile cu care se realizează
cofrajele trebuie să fie îmbinate la nivel şi alăturate în mod convenabil, ecartul maxim tolerat
la rosturi fiind de 2 mm, iar denivelarea maxim admisă în planul unui parament între două
scânduri alăturate de 3 mm.
Capitol XII-Beton
Capitol XVI-Canalizarea
2.LUCRARI DE ARTA
Caietul 1
PODURI si PASAJE
SPECIFICATII TEHNICE GENERALE
3.1. GENERALITATI
3.1.1. Prezentul capitol se aplica la fundatiile indirecte, de adancime, pentru lucrarile
de arta respectiv poduri si podete.
Prevederile din acest capitol se pot aplica si la ziduri de sprijin sau lucrari de
consolidare la drumuri.
In acest caz, conditiile tehnice se vor completa si cu prevederile specifice acestor
tipuri de lucrari.
Prin fundatii de adancime se inteleg lucrarile cuprinse intre partea inferioara a
radierelor si cota de fundare.
Radierele sunt elementele de legatura intre fundatii si elevatii. La realizarea acestora
se vor respecta conditiile tehnice prevazute in capitolul nr. 2.
Prezentul capitol contine conditiile tehnice pentru realizarea urmatoarelor tipuri de
fundatii:
- fundatii pe piloti forati de diametre mari;
3.1.2. Studii de teren
Datele geologice, geotehnice si hidrogeologice utilizate la elaborarea proiectului
lucrarii se vor transmite de catre Inginer antreprenorului pentru a-i permite acestuia evaluarea
lucrarii si a cheltuielilor pentru organizarea de santier. Trebuie precizat ca acste date despre
teren nu fac parte din contract, antreprenorul neputand in nici un caz sa se prevaleze de
eventualele inexactitati ale acestora pentru a formula reclamatii.
Datele despre teren se vor consemna intr-un memoriu care va contine elementele
retinute pe baza sondajelor si forajelor, a observatiile facute cu ocazia lucrarilor de cercetare
a terenului, a masuratorilor efectuate in laborator sau in situ, precum si a informatiilor privind
apele de suprafata sau subterana.
3.1.3. Conditii tehnice neprevazute
In cazul cand caracterul imprevizibil al conditiilor geotehnice sau hidrogeologice,
efectiv intalnite la lucrare impune modificarea esentiala a executiei lucrarii, antreprenorul, cu
avizul Consultantului, ii poate propune Beneficiarului solutii tehnice noi. Deciziile luate de
Inginer asupra acestor propuneri fac obiectul unui ordin de serviciu.
Daca urgenta lucrarilor nu-i permite antreprenorului sa actioneze astfel el va lua
masurile pe care le considera necesare si va anunta Inginerul in cel mai scurt timp despre
masurile luate.
3.2. CONDITII TEHNICE PENTRU EXECUTIA PILOTILOR FORATI DE
DIAMETRU MARE
Pilotii forati sunt realizati prin punerea in opera a betonului armat intr-un foraj.
3.2.1. Pilotii forati simpli sunt realizati prin punerea in opera a betonarii cu ajutorul
unei coloane de betonare intr-un foraj executat fara sustinerea peretilor. Acest procedeu nu se
poate utiliza decat in terenuri suficient de stabile si situate deasupra panzei de apa freatice.
3.2.2. Piloti forati tubati. Sunt piloti realizati prin turnarea betonului cu ajutorul unei
coloane de betonare intr-un foraj la care mentinerea peretilor este asigurata printr-un tubaj
provizoriu sau definitiv introdus prin vibrare, batere sau apasare, insotite eventual de
luvoaiere.
3.2.3. Piloti forati sub noroi
Sunt piloti executati prin betonarea, cu ajutorul unei coloane de betonare, a unui foraj
la care mentinerea peretilor se asigura cu ajutorul noroiului de foraj (de exemplu o suspensie
de apa cu bentonita).
3.2.4. Natura, provenienta si calitatea materialelor
3.2.4.1. Betonul
Betonul din pilotii forati de diametru mare va avea clasa C 20/25 (clasa de
expunere XC 3).
Tipul si marca cimentului se stabileste prin incercari de laborator, functie de clasa
betonului si de agresivitatea mediului in care se executa pilotii. Pentru pilotii executati in
terenuri neagresive se poate folosi CEM II A-S 32,5 N (R), conform SR EN 197-1:2002.
Pentru pilotii situati in terenuri cu ape agresive, la alcatuirea retetei de betoane trebuie
sa se tina seama de prevederile SR 3011 - 1996 si STAS 3349/1,2-83.
Dozajul minim de ciment va fi (tabel 1 din SR EN 1536:2004):
- 325 kg/m3 in cazul betonarii in uscat;
- 375 kg/ m3 in cazul betonarii in conditii de submersibilitate.
Continutul de particule fine d < 0,125 mm (incluzand si cimentul):
- agregate d >8 mm ≥ 400 kg/ m3
- agregate d ≤ 8 mm ≥ 450 kg/ m3
Agregatele trebuie, sa fie de rau, sortate si spalate.
Dimensiunea maxima a agregatelor va fi cel mult egala cu cea mai mica dintre
valorile:
- 1/4 din ochiul carcasei de armatura;
- 1/2 din grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturii;
- 1/4 din diametrul interior al coloanei de betonare;
- 31 mm.
Raportul a/c trebuie sa fie < 0,6.
La prepararea betonului se pot folosi aditivi plastifianti pentru marirea lucrabilitatii si
daca este cazul intarzietori de priza.
Intervale ale consistentei betonului proaspat in diferite conditii (tabel 2 din SR EN
1536:2004):
Intervale ale diametrelor
Tasarea conului
de raspandire Conditii tipice de utilizare (exemple)
mm
mm
460 ≤ ≤ 530 130 ≤ H ≤ 180 - beton turnat in conditii uscate
- beton turnat prin pompare sau
530 ≤ ≤ 600 H ≥ 160 - beton turnat in conditii submersate (sub
apa) prin tuburi
- beton turnat prin tuburi in conditii
570 ≤ ≤ 630 H ≥ 180
submersate cu fluid stabilizator
Nota – tasarea conului (H) sau diametrul de raspandire () trebuie sa se rotunjeasca la
multiplu de 10 mm.
3.2.4.2. Armaturi
Otelurile utilizate la confectionarea carcaselor de armatura ale pilotilor trebuie sa fie
garantat sudabile prin fisa lor de fabricatie. Se vor utiliza oteluri de tip PC 52 (otel rotund
profilat cu aderenta ridicata) si de tip OB 37, ori similare acestora avand caracteristici fizico -
mecanice si de sudabilitate comparabile.
3.2.6. Dispozitia in plan a pilotilor
3.2.6.1. Pozitia in plan a pilotilor se stabileste prin proiect
Planul pilotajului, intocmit de antreprenor, se va supune aprobarii Consultantului.
Planul pilotajului se poate stabili la nivelul platformei de lucru sau la alt nivel, de
exemplu nivelul inferior al radierului, dar acest lucru trebuie precizat in plan. Planul
pilotajului trebuie sa contina un minim de data pentru fiecare pilot:
- numarul (pozitia) de identificare;
- dimensiunile transversale, alcatuirea armaturilor si numarul de identificare ale
tipului de armatura (sau carcasa);
- inclinarea si orientarea;
- cota de fundare la baza;
- cota platformei de lucru;
- cota de betonare a capatului superior si lungimea de amenajare a zonei de incastrare
in radier;
- numarul de ordine al executiei forajului sau infigerii tubajului de protectie.
3.2.6.2. Distanta dintre axele a doi piloti va fi minimum 2d + 2 x 0,015 l, in care "d" -
este diametrul pilotului, iar "l" lungimea efectiva in teren.
3.2.6.3. Tolerante
Tolerante geometrice la executia pilotilor forati:
a) pozitionarea in plan a pilotilor verticali si inclinati, referitor la nivelul de lucru:
e ≤ emax = 0,10 x D pentru piloti cu: 1,0 m < D ≤ 1,5 m
b) deviatia pilotilor cu o inclinatie n ≥ 15 ( ≥ 86)
i ≤ imax = 0,04 (0,04 m/m)
c) deviatia in plan a centrelor largirilor fata de axa pilotului:
e ≤ emax = 0,10 x D (a se vedea figura 8 din SR EN 1536:2004).
c. Abaterea limita la dimensiuni:
- pentru diametru - 2 cm;
- pentru cota bazei pilotului 20 cm;
- cota capului pilotului 5 cm.
In cazuri temeinic justificate din punct de vedere geotehnic, cota de fundare se poate
modifica, dar numai cu aprobarea Consultantului.
3.2.7. Utilaje si dispozitive de executie
Se vor consulta si prevederile EN 791:2003 Masini de forat. Securitate.
Antreprenorul va obtine aprobarea Consultantului pentru utilajele, instalatiile si
dispozitivele de executie. Acestea trebuie adoptate in functie de caracteristicile pilotilor,
amplasament, caracteristicile geologice, geotehnice si hidrogeologice furnizate de studiile de
teren si tinand seama de eventualele apropieri de zone locuite sau lucrari existente care
trebuiesc protejate in acest caz.
Propunerile antreprenorului trebuie sa precizeze: tipul dispozitivelor prevazute pentru
infigere si forare; modul de montare a carcaselor de armatura si de imbinare a acestora;
detaliile pentru eventualele camasi tubulare de protectie; dispozitivele pentru controlul
continuitatii si rezistentei betonului; eventual dispozitivele de injectie la baza; tehnologia de
fabricare si punere in opera a betonului.
In cazul utilizarii camasilor de protectie se vor preciza: materialul din care se executa,
dimensiunile (diametru, grosimea peretilor, lungime, tolerante), modul de imbinare dintre
tronsoane si modul de racordare a acestora cu carcasele de armatura.
Evazarea la baza pilotilor se permite numai in cazul in care acestia patrund intr-un
strat cu coeziune mare si cu rezistenta la compresiune cu deformare laterala de minim 300
KPa.
Evazarea se poate face sub forma unui trunchi de con cu inaltimea cel putin egala cu
diametrul sectiunii curente a pilotului, iar aria sectiunii de baza largita sa nu depaseasca de
trei ori sectiunea curenta.
3.2.8. Lucrari pregatitoare
Platformele de lucru se amenajeaza pentru a permite accesul, circulatia si lucrul
utilajelor de executie necesare realizarii pilotilor in conditii optime, pentru a asigura calitatea
si siguranta lucrarilor.
Eventualele lucrari de consolidare a terenului, neprevazute in proiect, dar absolut
necesare fata de conditiile speciale din amplasament se vor esecuta numai cu aprobarea
Inginerului. Se va obtine aprobarea Consultantului si pentru natura,calitatea si conditiile de
punere in opera a materialelor prevazute pentru pregatirea platformelor de lucru.
3.2.9. Armarea pilotilor
Armarea pilotilor se face cu carcase de armatura formate din bare longitudinale, freta,
inele de rigidizare si distantieri.
Carcasa de armatura poate avea sectiunea constanta sau variabila in lungul pilotului,
asa cum rezulta din calculul de rezistenta.
Barele longitudinale vor avea diametrul minim de 14 mm, vor fi in numar de cel putin
opt, iar lumina dintre bare va fi minim 10 cm si maximum 35 cm.
Se va evita dispunerea barelor longitudinale pe doua randuri, in cazul pilotilor cu
solicitari mari.
Barele longitudinale se sudeaza pe inele de rigidizare dispuse la 3 - 4 m in lungul
carcasei.
Armarea transversala se executa cu freta avand diametrul minim de 8 mm dar cel
putin 0,4 din diametrul barelor longitudinale. Pasul fretei se adopta prin calcul, dar nu va fi
mai mare de 35 cm sau de 15 ori diametrul barelor longitudinale.
La partea superioara a carcasei si in zonele de imbinare a tronsoanelor, pe o lungime
egala cu diametrul pilotului, pasul fretei va fi maxim 15 cm.
Daca lungimea pilotilor impune realizarea carcasei din mai multe tronsoane innadirea
acestora se va face conform prevederilor din proiect si cu respectarea prevederilor din STAS
10107/0-90. Avand in vedere ca innadirea se executa pe pozitie, carcasa inferioara va fi
sustinuta prin dispozitive de sustinere adecvate pe tot timpul executiei imbinarii.
Dupa terminarea innadirilor se interzice lasarea carcasei pe fundul forajului si se
vor lua masuri pentru a impiedica ridicarea si deplasarea carcasei in timpul betonarii.
Fixarea barelor longitudinale pe inele si a fretei se poate face prin puncte de sudura.
Tehnologia adoptata pentru aceasta se va supune aprobarii Consultantului.
Pentru centrarea carcasei de armatura in gaura de foraj, pe barele longitudinale ale
carcasei, la exterior, se monteaza distantieri sub forma unei patine din otel beton sau role din
beton, cate 4 bucati in sectiune si la distante de 3 - 4 m.
Grosimea stratului de acoperire cu beton a carcasei de armatura, masurata de la fata
exterioara a barelor longitudinale va fi de minim:
- 4 cm la piloti forati cu tubaj nerecuperabil;
- 6 cm la piloti forati cu tubaj recuperabil sau la cei forati in uscat si netubati;
- 8 cm la piloti sub protectie de noroi.
3.2.10. Forarea pilotilor
3.2.10.1. Forarea in uscat, fara tubarea gaurii este permisa numai in pamanturi cu
coeziune ridicata si deasupra nivelului apei subterane.
Intrucat exista riscul surparii pamantului ca urmare a destinderii, expunerii la soare
sau precipitatii, trepidatiilor produse de utilaje, infiltratiilor din scurgeri de la retele
subterane, etc., se recomanda ca intervalul de timp intre terminarea forarii si betonare sa fie
cat mai scurt, iar peretii gaurii se vor proteja la partea superioara cu tuburi metalice pe o
adancime de cel putin 1,5 m.
3.2.10.2. Forarea sub apa cu tubaj recuperabil
Se poate aplica in orice conditii de teren, unealta de sapare adoptandu-se in functie de
natura stratului strabatut. Este obligatorie prevederea la baza tubajului a unei coroane dintate.
In cazul forarii, sub apa in nisipuri si pamanturi slab coezive, deoarece, datorita
vitezei mari de excavare si a efectului de piston al benei se pot produce fenomene
hidrodinamice, manifestate prin antrenarea pamantului de la baza forajului, insotita de
slabirea terenului din jur si reducerea capacitatii portante a pilotilor invecinati sau a altor
fundatii aflate in apropierea, se vor adauga urmatoarele masuri:
- se interzice introducerea in pamant a tubajului cu ajutorul jetului de apa sub presiune
(subspalare);
- se va evita utilizarea dispozitivelor de sapat cu vacuum;
- baza tubajului se va mentine in permanenta cu cel putin 1/2 din diametrul tubajului
sub talpa forajului (tubare in devans);
- nivelul apei in interiorul tubajului se va mentine permanent cu cel putin 1,00 m
deasupra nivelului hidrostatic;
- ritmul de excavare va fi moderat, urmarindu-se ridicarea lina a benei (greiferului) de
pe fundul forajului.
Intervalul de timp intre terminarea gaurii si inceperea betonarii trebuie sa fie fie
minim.
3.2.10.3. Forarea sub noroi
Stabilitatea peretilor gaurii se asigura prin folosirea unui noroi de foraj (suspensie de
apa cu bentonita, suspensii polimerice, alte suspensii) ale carui caracteristici vor respecta
prevederile art. 6.5. (fluide stabilizatoare) din SR EN 1536:2004.
Forarea sub noroi a unui pilot a carui axa este situata la mai putin de 3 m de peretele
pilotului vecin, nu poate incepe decat dupa ce betonul din pilotul executat anterior a facut
priza.
Nivelul noroiului trebuie sa se mentina in permanenta cu cel putin 1,00 m deasupra
nivelului hidrostatic.
Este indicat ca peretii gaurii la partea superioara sa fie protejati cu tuburi metalice pe
o adancime de cel putin 1,5 m.
Intervalul de timp intre terminarea forarii si betonare trebuie sa nu fie mai mare de 8
ore.
3.2.10.4. Forarea sub apa cu tubaj nerecuperabil
Tubajul se realizeaza din elemente cilindrice de beton armat sau metalice care se infig
in teren prin batere, vibrare, apasare si/sau luvoaiere si care se asambleaza pe masura
infigerii. Saparea miezului de pamant din interiorul tubajului se face cu unelte de sapat alese
corespunzator naturii terenului intalnit. Cele doua operatiuni de infigere in teren si sapare in
interior se desfasoara corelat, pas cu pas, pana la atingerea cotei de fundare.
Forarea sub baza tubajului (forare in devans) este permisa numai in argile tari sau roci
compacte.
In cazul forarii sub apa in nisipuri si pamanturi slab coezive se vor respecta masurile
de la punctul 3.2.10.2.
3.2.10.5. Curatirea talpii forajului
Se face obligatoriu, inainte de introducerea carcasei de armatura si de betonare,
indiferent de procedeul de forare utilizat.
In cazul forarii sub noroi, curatirea talpii forajului se face cu cel mult trei ore ianintea
inceperii betonarii.
In nisipuri sau pamanturi slab coezive se interzice curatirea fundului forajului prin
vehicularea noroiului cu ajutorul aerului comprimat (pompe tip Mamut).
3.2.11. Betonarea
3.2.11.1. Betonarea gaurii forate in uscat, netubat
La betonarea gaurii forate in uscat, netubat se interzice descarcarea betonului direct de
la gura forajului deoarece exista pericolul de scurgere a betonului, de dezaxare a carcasei de
armatura si de desprinderi de pamant sub efectul betonului proiectat pe pereti.
Betonarea se poate face folosind o palnie care se centreaza pe axul pilotului, se
prelungeste cu un burlan de dirijare coborat la baza forajului si care se ridica pe masura
betonarii.
Betonarea se mai poate face folosind furtunul pompei de beton coborat pe fundul
gaurii.
3.2.11.2. Betonarea sub apa sau sub noroi
Betonarea sub apa, la gauri forate cu tubaj recuperabil sau nerecuperabil, precum si
betonarea sub noroi se face cu metofa palniei fixe ridicatoare (Contractor) pentru a evita
contactul intre masa betonului turnat si apa (sau noroi).
Diametrul tubului de betonare se alege in functie de dimensiunile agregatelor
betonului si de diametrul pilotului, fara a cobora sub 20 cm.
Betonarea sub apa sau sub noroi se organizeaza ca o operatie continua, care se
efectueaza intr-o singura repriza, la un debit de betonare determinat in functie de diametrul si
lungimea pilotului dar care trebuie sa fie de cel putin 4 mc/h. La prima sarja trebuie sa se
asigure separarea betonului de apa (sau noroi); cantitatea de beton se stabileste astfel incat
tubul de betonare sa fie amorsat.
Baza tubului de betonare trebuie sa se gaseasca in permanenta cu cel putin 2 m sub
nivelul betonului, dar nu mai mult de 4 m.
3.2.12. Injectarea la baza a pilotilor
In functie de natura terenului de la baza, pentru sporirea capacitatii portante pe varf
precum si pentru punerea sub sarcina a terenului de la bzaa chiar din faza de executie se poate
adopta solutia unei injectii la baza. Aceasta se poate face cu suspensie (de obicei lapte de
ciment) prin tevi inglobate in corpul pilotului si care se coboara in gaura forata cu
carcasa de armatura.
Reteta suspensiei, tehnologia si presiunea de injectare se stabileste la fiecare lucrare in
parte in functie de caracteristicile terenului de la baza pilotului.
3.2.13. Pregatirea capului pilotului
Betonarea capului pilotului se executa la o cota superioara fata de cota definitiva a
pilotului intact inglobat in radier, dupa cum urmeaza:
a. La piloti forati in uscat, cu sau fara tubaj inaltimea suplimentara de turnare trebuie
sa fie de cel putin 0,5 d, dar minim 0,50 m la piloti cu fisa pana la 20 m si de cel putin 0,75 m
la piloti cu fisa peste 20 m, unde "d" este diametrul pilotului.
b. La pilotii forati betonati sub apa sau sub noroi inaltimea suplimentara de turnare
trebuie sa fie de cel putin 1 d, dar minim 1,00 m la piloti cu fisa de pana la 20 m si de cel
putin 1,5 d, dar minim 1,50 m la pilotii cu fisa peste 20 m.
Dupa intarire se indeparteaza betonul din capatul superior al pilotului, pe intreaga
inaltime pe care se constata ca este necorespunzator, completandu-se dupa caz pentru a
asigura inaltimea minima de incastrare in radier prevazuta in proiect, cu respectarea
prevederilor din SR EN 1536:2004.
3.2.14. Controlul calitatii
3.2.14.1. Controlul calitatii pe durata executiei
Controlul se va face pe faze, pe tot parcursul realizarii pilotilor conform prevederilor
din SR EN 1536:2004.
In cazul forarii sub noroi trebuie sa se verifice prin laboratorul de santier calitatea
noroiului pe tot timpul excavatiei, pe probe luate de la statia de preparare a lui si direct din
gaura de foraj.
In cazul cand noroiul din gaura de foraj este necorespunzator, acesta se recircula pana
prezinta caracteristicile prevazute in standard.
Pe parcursul betonarii se vor efectua urmatoarele determinari:
- la fiecare 10 mc de beton pus in opera se preleveaza probe de beton de la locul de
turnare si se determina consistenta lui prin metoda tasarii, conform SR EN 12350-2 : 2003;
- la fiecare 20 mc de beton pus in opera, dar cel putin odata pentru fiecare pilot, se
preleveaza probe (3 cuburi) de beton de la locul de turnare si se determina rezistenta
betonului conform SR EN 12390-6 : 2002.
- pentru fiecare pilot trebuie sa se intocmeasca o curba de betonare, portie cu portie,
din care sa rezulte consumul de beton pe lungimea pilotului; la consumuri anormale (sub
profil sau cu peste 30% peste profil) se vor lua masuri in consecinta.
3.2.14.2. Controlul calitatii dupa executie
Controlul calitatii pilotilor dupa executie poate cuprinde: verificarea pozitiei in plan si
a inclinarii, controlul calitatii betonului din capul pilotului, verificarea continuitatii corpului
pilotului si incarcari de control pe piloti.
3.2.14.2.1. Controlul calitatii betonului pus in opera se va face:
a. Pentru piloti la care incercarea epruvetelor prevazute la punctul 3.2.14.1. nu a dat
rezultate corespunzatoare clasei prescrise in proiect;
b. La piloti la care in timpul executiei s-au produs unele deficiente care pot afecta
calitatea betonului;
c. La un numar de piloti stabiliti prin proiect sau alesi, prin intelegere, de catre
Consultant, proiectant si antreprenor.
Controlul se poate face prin:
- desvelirea pilotilor respectivi;
- extragerea de carote (dupa dezvelire sau prin forare de suprafata, cu mijloace
adecvate);
- metode nedistructive.
3.2.14.2.2. Verificarea continuitatii corpului pilotului se poate face prin:
- carotare pe intreaga lungime a pilotului, procedeul necesita utilaje speciale si se
aplica numai la acei piloti la care datele din fisa de forare - betonare, precum si alte
observatii pe parcursul executiei pun la indoiala continuitatea;
- metode nedistructive (carotaj sonic, carotaj radioactiv, impedenta mecanica,
“Metoda standardizata pentru determinarea integritatii pilotilor prin incercari cu deformatii
mici” conform SR ASTM D 5882:2005).
Dintre acestea se recomanda metoda carotajului sonic, in care caz este necesara
echiparea pilotului cu 3 - 4 tuburi, in functie de diametrul pilotului, coborate in gaura forata
odata cu carcasa de armatura inglobate in corpul pilotului.
Tuburile metalice pentru controlul sonic al continuitatii betonului din pilot se pot
utiliza in final ca tevi pentru injectie la baza.
Conform normativului NP 045-2000 se vor executa incercari asupra pilotilor de
proba:
3.2.14.2.3. Incercari in teren ale pilotilor de proba si a pilotilor din fundatii (conform
NP 045-2000)
A. Utilizarea datelor obtinute din incercarea in teren a pilotilor de proba pentru
proiectarea fundatiilor pe piloti se face conform prevederilor cuprinse in reglementarile de
proiectare a acestei categorii de fundatii. Tot pe baza acestor reglementari se stabilesc pe
amplasamentele de constructii numarul si dispunerea in plan a pilotilor de proba, precum si
tipul de incercare (in cazul de fata este vorba de incercare statica).
Conform normativului NP 045-2000, incercarile statice cu trepte de incarcare
mentinute in timp sunt incercari:
- axiale, la compresiune;
- axiale, la smulgere;
- transversale (cu forte orizontale).
Observatii:
1. Unele prevederi privind realizarea, pregatirea si instrumentarea pilotilor de proba
pot fi utilizate si la incercarile statice pe grupuri de piloti, pentru care se vor elabora
programe speciale de incercare.
2. Cand nu este posibila incercarea statica axiala a pilotilor cu ajutorul preselor
hidraulice conf. NP 045-2000, se pot prevedea incarcari prin lestare directa pe capul pilotului,
fiind necesara intocmirea unei documentatii speciale.
3. Incercarea pilotilor de proba cu viteza de deformare impusa poate fi utilizata, pe
baza unor programe de lucru speciale, numai cand se demonstreaza – poentru tipul de pilot si
terenul de fundare respectiv – echivalenta rezultatelor cu cele obtinute prin incercari statice,
cu trepte de incarcare mentinute in timp.
Incercarile pe piloti vor fi realizate conform unui proiect si vor fi conduse de personal
tehnic avand calificarea necesara.
In art. 9.3. (incercarea pilotilor) din SR EN 1536:2004 se mentioneaza:
Incercarile pilotilor constau in :
- incercare statica a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp;
- incercare a pilotului cu viteza de deformare constanta
- incercari de integritate, care sa masoare proprietatile acustice sau vibratorii ale
pilotului, pentru a determina prezenta posibilelor anomalii in corpul pilotului.
Singura incercare din care poate deriva in mod direct capacitatea portanta ultima este
incercarea statica a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp, daca incarcarile sunt
suficient de mari si mentinute constante o perioada de timp. Alte incercari solicita interpretari
ulterioare.
Conform art. 9.3.2 din SR EN 1536:2004 incercarea care se face asupra pilotilor
forati este “incercarea la incarcare axiala”.
In cazul incercarii statice a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp si
incercarii de incarcare a pilotului cu viteza de deformare constanta, deplasarile capului pe
directia incarcarii trebuie determinate cu cel putin doua mijloace de masurare a caror
exactitate sa fie de cel putin 0,1 mm.
Deplasarile transversale ale pilotului se recomanda a fi masurate.
In cazul incercarii statice a pilotului cu trepte de incarcare mentinute in timp,
incarcarile trebuie mentinute constante la fiecare din cele cel putin 6 trepte, pe o durata
specificata. Daca nu este prevazut altfel, viteza de deplasare se recomanda a fi mai mica de
0,1 mm / 20 min la sfarsitul fiecarei trepte.
In cazul incercarii la incarcare a pilotului cu viteza de deformare constanta, viteza de
deplasare se recomanda sa fie mentinuta constanta la aprox. 1 mm / min pe toata durata
incercarii.
Se va asigura prezenta permanenta la locul incercarii a unui specialist cu experienta in
domeniu. Raportul de incercare va fi intocmit de un inginer avand pregatirea necesara
interpretarii rezultatelor obtinute.
In functie de scopul urmarit si de exigentele impuse prin programul de incercare si de
echipare a pilotilor, se stabilesc 4 niveluri (clase) de calitate pentru incercarile in teren ale
pilotilor si anume:
- nivel N 1 : incercari pentru cercetarea stiintifica (in vederea perfectionarii, calibrarii
sau adaptarii metodelor/principiilor de calcul al fundatiilor de piloti) – nu face obiectul
acestui caiet de sarcini;
- nivel N 2: incercari efectuate in apropierea amplasamentului constructiei proiectate,
pentru verificarea tehnologiei de executie a pilotilor in conditiile de teren date si pentru
determinarea capacitatii portante si a dependentei incarcare-deplasare, in vederea proiectarii
fundatiilor pe piloti;
- nivel N 3: incercari de control pe piloti din fundatie (gata executati), pentru
confirmarea capacitatii portante preliminate in proiect;
- nivel N 4: incercari pentru receptia pilotilor cu posibile defecte de executie.
B. Principiile metodelor de incercare
Incercarea statica se realizeaza prin aplicarea asupra unui pilot izolat, identic cu cel
din lucrare, a unor incarcari controlate, care se mentin constante in anumite intervale de timp,
cu masurarea deplasarilor la partea superioara a pilotului.
La incercarile de nivel calitativ superior asupra unor piloti instrumentati, se masoara
cu ajutorul unor dispozitive speciale si deformatiile in diferite puncte ale pilotului de proba,
atat deasupra nivelului terenului cat si in lungul fisei, pentru obtinerea unor informatii
suplimentare, ca de ex. : variatia eforturilor pe baza si pe suprafata laterala a pilotului, in
functie de incarcarea exterioara. De asemenea, la pilotii instrumentati cu doze de presiune se
pot masura eforturile normale, transmise pe baza sau pe suprafata laterala a pilotilor incarcati
transversal.
In cazul pilotilor de dislocuire, cu diametru mare (d ≥ 60 cm), avand capacitate
portanta ridicata, se admite realizarea incercarilor statice axiale pe piloti model executati cu
aceeasi tehnologie, avand aceeasi lungime, dar cu diametrul cel putin egal cu ½ din marimea
diametrului pilotilor din lucrare. In aceasta situatie, incercarile se fac la nivel calitativ N1 sau
N2 si este obligatorie masurarea separata a eforturilor transmise pe baza si pe suprafata
laterala a pilotului, in timpul incercarii.
C. Activitati preliminare efectuarii incercarilor
C.1. Pilotii de proba destinati determinarii capacitatii portante (nivel calitativ N2) se
vor
pozitiona de catre proiectant si geotehnician in apropierea amplasamentului structurii
prevazute cu fundatii pe piloti, astfel incat conditiile de fundare sa nu difere in mod
semnificativ.
Pilotii de fundatie pe care se vor efectua incercari de control sau de receptie (niveluri
N3 si N4) se vor stabili de proiectant si de geotehnician, in functie de neuniformitatile
terenului de fundare si de particularitatile semnalate in timpul executiei.
C.2. Cercetarea geotehnica a terenului
Se vor vedea mentiunile din NP 045-2000.
C.3. Realizarea pilotilor de proba
Pilotii de proba se realizeaza cu aceleasi tehnologii si vor avea aceleasi dimensiuni ca
si pilotii definitivi din lucrare.
Observatii:
1. Fac exceptie de la prevederile mentionate in alin. precedent pilotii-model
realizati in conditiile de la paragr. B (cu privire la pilotii de dislocuire).
2. Pentru pilotii de proba supusi la incarcari axiale este permisa armarea
suplimentara si utilizarea unui beton de clasa superioara, in raport cu pilotii din lucrare.
La executia pilotilor de proba se vor respecta conditiile generale prevazute in “Ghidul
practic privind tehnologia de executie a pilotilor pentru fundatii” indicativ GE 029-97 si
conditiile specifice stipulate in caietul de sarcini al proiectului respectiv.
Pentru fiecare pilot supus incercarii se va intocmi fisa tehnica de forare si de betonare.
Pentru fiecare pilot supus incercarii se vor preciza urmatoarele date:
- pozitia in plan a pilotului de proba si – dupa caz – a pilotilor adiacenti executati;
- dimensiunile geometrice;
- utilajul folosit in executie si caracteristicile acestuia;
- caracteristicile materialelor din corpul pilotului : armarea, clasa betonului si marca
otelului; in cazul incercarilor cu masurarea deformatiilor in lungul pilotului se va preciza si
valoarea modulului de deformatie al materialului din corpul pilotului;
- alte observatii pe durata executiei (in afara celor cuprinse in fisele tehnice de
forare/betonare).
D. Exigente pentru utilajele, dispozitivele si aparatele de masurare utilizate la incercarea
pilotilor
Se vor respecta mentiunile specifice ale cap. 4 din NP 045-2000.
Aparatura trebuie folosita in conformitate cu instructiunile producatorului, iar pilotul
trebuie sa fie pregatit in acest scop intr-o maniera corespunzatoare.
In cazul incercarilor in care incarcarile sunt aplicate direct pe pilot, fie utilizand un
dispozitiv de lestare, fie ancoraje sau piloti de ancorare, aranjarea incarcarii trebuie astfel
realizata incat echipamentele sa ramana stabile si sa nu induca deplasari ale pamantului,
pasibile sa modifice considerabil comportarea pilotului.
Suporturile sau ancorajele sistemului de reactiune se recomanda sa respecte
urmatoarele distante minime pana la pilotul incercat:
- suporturile dispozitivului de lestare: a ≥ 3 x D;
- lungimile de ancoraj ale ancorelor verticale: a ≥ 3 x D si a ≥ 3,0 m;
- lungimile de ancoraj ale ancorelor inclinate: a ≥ 5 x D si a ≥ 5,0 m
La finalizarea incercarilor, rezultatele, impreuna cu descrierea detaliata a pilotului
incercat, pozitia sa si un breviar al conditiilor de teren trebuie prezentat fara intarziere
beneficiarului, intr-un raport, utilizand forme grafice si numerice, cand este cazul.
In cazul in care sunt aplicate incarcari rapide, trebuie furnizate corelatii cu incercarea
statica a pilotului, cu trepte de incarcare mentinute in timp in conditii similare de teren.
3.2.15. Receptia pilotilor forati de diametru mare
Receptia gaurii forate inainte de betonare consta din stabilitatea pozitiei in plan si a
inclinarii, verificarea terenului de la baza si concordanta cu datele din studiul geotehnic;
verificarea datelor referitoare la betonare, precum si din examinarea documentelor de control
a calitatii efectuat conform pct. 3.2.14.2.
La receptia lucrarii se prezinta urmatoarele documente:
- fisa de forare - betonare a fiecarui pilot din lucrare;
- registrul lucrarilor de fundatii; ambele documente fiind vizate de Consultant.
Caietul 4
INFRASTRUCTURI - CULEI, PILE
(radiere, elevatii, rigle, ziduri intoarse, cuzineti)
alegerea uneia sau alteia facandu-se, fie pe criterii geotehnice de stratificatia terenului
sau stanca la mica adancime, fie pe criterii de lipsa de spatiu in profil transversal
pentru activitatea unei instalatii pentru forarea coloanelor de mare diamentru.
In cazul solutiei de forare directa, largirea culeelor actuale se poate realiza fara a
intrerupe circulatia pe un fir.
In cazul forarii coloanelor se va circula pe un singur fir, celalalt urmand a fi blocat
pentru functionarea instalatiei de forare, transportul materialului excavat si al
betonului.
Functie de solutia aleasa se va proceda la semnalizarea si dirijarea circulatiei.
4.1.1.2. Executia fundatiilor
In cazul solutiei cu fundatie directa, sapatura se va executa manual; lipsa spatiului
necesar nu permite mecanizarea; cu sprijiniri si epuismente, cu dimensiuni de 1,00-1,25 m. si
latimea actualei fundatii.
Inaintea turnarii betonului, se vor introduce prin perforare armaturi in vechea fundatie
pentru asigurarea unei bune conlucrari.
Turnarea betonului in fundatia largita, Clasa C16/20, se va face cu luarea masurilor
recomandate pentru turnarea betonului sub apa.
In cazul fundarii indirecte pe o coloana de diamentrul 1080 mm. , aceasta se va realiza
la adancimea prevazuta initial pentru podul nou, cu respectarea tuturor prescriptiilor de
executia acestor fel de lucrari.
Pentru executia coloanei, instalatia de foraj va fi amplasa pe actuala platforma a
drumului, circulatia desfasurandu-se pe un singur fir.
Dupa executia coloanei, se cofreaza, armeaza si toarna radierul, care va fi solidarizat
pentru conlucrarea cu fundatia veche prin ancore perforate si fixate cu mortar de ciment,
inaintea turnarii.
Pe fundatiile executate cu unul din procedeele de mai sus, se va cofra, arma si turna
elevatia largita.
4.1.2. Executia camasuelii elevatiilor cu degradari avansate in suprafata
In cazul in care suprafata betonului din elevatia culeelor este grav deterioarata pe
portiuni mari si grosimi de ordinul centimetrilor, dar masivitatea culeelor si betonul din
interior certifica posibilitatea mentinerii lor, se procedeaza la camasuirea lor pe intreaga
suprafata cu un strat de beton, armat cu o plasa din otel beton, ancorata in betonul sanatos din
interiorul culeei.
Procesul tehnologic pe etape se va derula astfel:
Indepartarea temeinica cu mijloace manuale si jet de apa sub presiune a betonului
friabil de la suprafata;
Se efectueaza gaurile pentru introducerea ancorelor, care se fixeaza cu mortar de
ciment sau rasini.
Se monteaza armatura (plasa) de armare a camasuelii.
Se cofreaza gradat exteriorul camasuelii pe masura avansarii turnarii, pentru a preveni
turnarea betonului de la inaltime mare, printre fata culeei si cofrag, pentru evitarea
segregarilor.
Dupa intarire si decofrare, suprafata se va trata cu solutie de protectie imptriva
factorilor agresivi.
4.1.3. Protectia fundatiilor existente
Cu toate ca din plansele vechi de executie, la multe poduri se confirma o suficienta
adancime de forare, rezultatele perforarilor arata ca de la o anumita adancime, calitatea
betonului din fundatie este alterata, denotand o pierdere de legare a liantului, ori, la executie,
in straturile inferioare ale betonului s-au facut greseli de turnare, apa evacuata din fundatie pe
timpul turnarii, antrenand cimentul din betonul proaspat.
In aceste cazuri s-a prevazut pastrarea infrastructurilor, cu masuri de protectie a
fundatiilor existente, constatanduse ca toate aceste fundatii, fara exceptii s-au comportat bine
in timp, fara afuieri, tasari, crapari ale elevatiei, dislocari sau alte defecte grave aparute din
cedarea fundatiilor.
Initial, s-a luat in consideratie pentru toate cazurile, realizarea unei incinte de protectie
in jurul fundatiei existente, realizata din parplanse, profile sau piloti forati juantiv, pe o
adancime de 2,50 m..
Realizarea acestei solutii insa este conditionata de o minima inaltime sub pod, care sa
permita infingerea sau forarea, care in multe cazuri nu este asigurata. Pentru aceste cazuri s-a
luat in consideratie, solutia de protectie a fundatiilor prin “inchiderea” fundului albiei si a
intrarilor sub podet din amonte si aval, cu gabioane din piatra bruta, care sa previna afuierile
in zona podului.
Solutiile cu incinta de aparare a fundatiilor se vor aplica la podurile cu inaltime libera
sub pod de peste 2,00 m., celelalte cazuri cu inaltime mica fiind aparate cu gabioane.
Procesul tehnologic pentru cele doua solutii de protectie este prezentat in continuare
si anume:
4.1.3.1. Protectia fundatiilor prin consolidarea albiei cu gabioane in zona podului, pentru
indepartarea pericolului afuierii
Nota: Se recomanda executia lucrarilor pe timp secetos, la ape mici.
Se deviaza apa pe jumatate din sectiunea albiei pe care nu se lucreaza;
Se repara (daca este cazul) cu beton toate degradarile existente la rostul fundatie-
elevatie;
Se executa salteaua din gabioane de 0,50 m. grosime, pe jumatatea albiei pe care se
lucreaza, atat sub pot, cat si aval si amonte pe lungimea mentionata in planse (de regula intre
5-10 m.);
La extremitatile saltelei, amonte si aval, se executa pinteni tot din gabioane pe latimea
albiei de 1,00 m. latime si 1,50 m. adancime.
Se deviaza circulatia apei pe zona aexecutata si se procedeaza identic pentru cealalta
jumatate a vaii.
4.1.3.2. Protectia fundatiei cu incinta.
La podurile la care inaltimea libera de sub pod permite infingerea parplanselor
(profilelor) sau executia de piloti forati, se va executa lucrarea intr-o singura repriza cu
creerea incintei in jurul fundatiei la 2,50 m. adancime;
La podurile cu inaltime insuficienta, executia incintei se va realiza in doua reprize
(conform schitei anexate) si anume:
realizarea primei reprize cu parplanse (profile) de 1,50 m.;
parplansele (profilele) se vor amplasa intr-o sapatura efectuata in jurul
fundatiei de cca. 0,75 cm. si se infing in sol;
parplansele (profilele) infipte se vor innadi prin sudura cu bucati de inca 1,00
m., continundu-se introducerea pana la nivelul rostului fundatie-elevatie.
Dupa executia incintei cu una dintre metodele de mai sus, se procedeaza la:
umplerea spatiului ramas intre incinta si fundatie cu material granular, pana la
nivelul de 50 cm. sub rostul fundatie-elevatie;
pe ultimii 50 cm. pana la rostul fundatie-elevatie se va turna un strat de beton
pentru inchidere;
vor fi executate lucrarile prevazute de corectie si protejare a albiei (pereere,
saltea, pinteni);
5.4. COFRAJE
Cofrajele pentru suprastructurile din beton armat sau parti ale acestora vor respecta
conditiile de calitate precizate in planse. In principiu acestea pot fi de trei tipuri:
- cofraje obisnuite utilizate la suprafetele nevazute;
- cofraje de fata vazuta, utilizate la suprafetele expuse vederii (grinzi, placi, arce, bolti
si stalpi);
- cofraje cu tratare speciala la elementele de suprastructura precum: grinzi marginale,
cornisa de trotuare, parapeti, etc.
Antreprenorul poate propune solutii proprii de tratare a fetei vazute a betoanelor,
pentru care va obtine aprobarea Inginerului.
La realizarea cofrajelor pentru suprastructurile din beton armat se va tine seama de
prevederile Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton
precomprimat indicativ NE 012-2010 precum si de cele cuprinse in capitolul 7 "Cofraje".
5.6. BETOANE
Compozitia betonului proiectat se stabileste pe baza de incercari preliminare, conform
Codului de practica pentru betoane NE 012-1, folosindu-se materialele aprovizionate,
stabilite si verificate de catre un laborator autorizat.
La adaptarea retetei la statia de betoane se va tine seama de capacitatea si tipul
betonierei, de umiditatea agregatelor, iar pe timp friguros se va tine seama de temperatura
materialelor componente si a betonului.
Betoanele se prepara in statii de beton verificate si atestate.
Dozarea materialelor folosite pentru prepararea betoanelor se face in greutate.
Abaterile limita se vor incadra in prevederile capitolul 9 din prezentul Caiet de sarcini
si ale Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton
precomprimat indicativ NE 012-2.
Folosirea plastifiantilor, antrenatorilor de aer, etc. se admite numai cu aprobarea
Inginerului tinand cont de prevederile capitolului 9 din prezentul Caiet de sarcini.
Umiditatea agregatelor se verifica zilnic, precum si dupa fiecare schimbare de stare
atmosferica.
In timpul turnarii trebuie asigurat ca betonul sa umple complet formele in care este
turnat, patrunzand in toate colturile si nelasand locuri goale.
Betonul preparat avand de regula, temperatura, inainte de turnare, cuprinsa intre 5-
30C, trebuie turnat in cofraje in maximum 1 ora in cazul folosirii cimenturilor obisnuite si
1/2 ora cand se utilizeaza cimenturi cu priza rapida. In situatia betoanelor cu temperaturi mai
mari de 30 C se iau masuri suplimentare, cum este si utilizarea de aditivi intarzietori,
conform Codului NE 012-1. Betonul adus in vederea turnarii nu trebuie sa aiba agregatele
segregate. In perioada dintre preparare si turnare se interzice adaugarea de apa in beton. La
turnarea betonului trebuie respectate regulile din Codul NE 012-1.
Jgheaburile, autocamioanele de transport beton, etc. vor trebui pastrate curate si
spalate dupa fiecare intrerupere de lucru.
La compactarea betonului se vor folosi mijloace mecanice de compactare ca mese
vibrante, vibratoare de cofraj si vibratoare de adancime, iar in timpul compactarii betonului
proaspat se va avea grija, sa nu se produca deplasari sau degradari ale armaturilor si
cofrajelor.
5.7. ELEMENTE PREFABRICATE. MONTAJ SI MONOLITIZARE
In cazul structurilor din grinzi si placi prefabricate, atat grinzile cat si placile
prefabricate vor fi numerotate, iar pe ele se va inscrie cu vopsea data fabricarii si tipul de
placa sau grinda, prin care se precizeaza astfel pozitia acesteia in lucrare.
Montarea elementelor prefabricate va fi condusa de un inginer specializat in acest domeniu si supravegheata permanent de
maistri cu experienta dobandita in lucrari similare.
Pentru otelurile din import este obligatorie existenta certificatului de calitate emis de
unitatea care a importat otelul ssi trebuie sa fie agrementate tehnic cu precizarea domeniului
de utilizare.
In certificatul de calitate se va mentiona tipul corespunzator de otel din STAS 438/1,2,
- 89,91 ; SR 438-3:1998 si STAS 6482/2,3,4 - 80, echivalarea fiind facuta prin luarea in
considerare a tuturor parametrilor de calitate.
In cazul in care exista dubiu asupra modului in care s-a efectuat echivalarea,
antreprenorul va putea utiliza otelul respectiv numai pe baza rezultatelor incercarilor de
laborator, cu acordul scris al unui institut de specialitate si dupa aprobarea Consultantului.
8.2. LIVRAREA SI MARCAREA
8.2.1. Livrarea otelului beton se va face in conformitate cu reglementarile in vigoare,
insotita de un document de calitate (certificat de calitate/inspectie, declaratie de conformitate)
si dupa certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie dupa certificatul de
conformitate.
Documentele ce insotesc livrarea otelului beton de la producator trebuie sa contina
urmatoarele informatii:
- denumirea si tipul de otel, standardul utilizat;
- toate informatiile pentru identificarea loturilor;
- greutatea neta;
- valorile determinate privind criteriile de performanta.
8.2.2. Fiecare colac sau legatura de bare sau plase sudate va purta o eticheta, bine
legata, care va contine:
- marca produsului;
- tipul armaturii;
- numarului lotului si al colacului sau legaturii;
- greutatea neta;
- semnul CTC.
8.2.3. Otelul livrat de furnizori intermediari va fi insotit de un certificat privind
calitatea produselor care va contine toate datele din documentele de calitate eliberate de
producatorul otelului beton.
8.3. TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA
Barele de armatura, plasele sudate si carcasele prefabricate de armatura vor fi
transportate si depozitate astfel incat sa nu sufere deteriorari sau sa prezinta substante care pot
afecta armatura si/sau betonul sau aderenta beton - armatura.
Otelurile pentru armaturi trebuie sa fie depozitate separat pe tipuri si diametre in spatii
amenajate si dotate corespunzator, astfel incat sa se asigure:
- evitarea conditiilor care favorizeaza corodarea armaturii;
- evitarea murdaririi acestora cu pamant sau alte materiale;
- asigurarea posibilitatilor de identificare usoara a fiecarui sortiment si diametru.
8.4. CONTROLUL CALITATII
Controlul calitatii otelului se va face conform prevederilor prezentate la capitolul 17
din Codul de practica NE 012 - 99.
8.5. FASONAREA, MONTAREA SI LEGAREA ARMATURILOR
8.5.1. Fasonarea barelor, confectionarea si montarea carcaselor de armatura se va face
in stricta conformitate cu prevederile proiectului.
8.5.2. Inainte de a se trece la fasonarea armaturilor, executantul va analiza prevederile
proiectului, tinand seama de posibilitatile practice de montare si fixare a barelor, precum si de
aspecte tehnologice de betonare si compactare. Daca se considera necesar se va solicita
reexaminarea de catre proiectant a dispozitiilor de armare prevazute in proiect.
8.5.3. Armatura trebuie taiata, indoita, manipulata astfel incat sa se evite:
- deteriorarea mecanica (de ex. crestaturi, loviri);
- ruperi ale sudurilor in carcase si plase sudate;
- contactul cu substante care pot afecta proprietatile de aderenta sau pot produce
procese de coroziune.
8.5.4. Armaturile care se fasoneaza trebuie sa fie curate si drepte; in acest scop se vor
indeparta:
- eventuale impuritati de pe suprafata barelor;
- indepartarea ruginii, in special in zonele in care barele urmeaza a fi innadite prin
sudura.
Dupa indepartarea ruginii reducerea sectiunilor barelor nu trebuie sa depaseasca
abaterile prevazute in standardele de produs.
Otelul - beton livrat in colaci sau barele indoite trebuie sa fie indreptate inainte de a se
proceda la taiere si fasonare fara a se deteriora profilul (la intinderea cu troliul alungirea
maxima nu va depasi 1 mm/m).
8.5.5. Barele taiate si fasonate vor fi depozitate in pachete etichetate, in asa fel incat sa
se evite confundarea lor si sa se asigure pastrarea formei si curateniei lor pana in momentul
montarii.
8.5.6 Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturi sub -10ºC. Barele cu profil
periodic cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.
Recomandari privind fasonarea, montarea si legarea armaturilor sunt prezentate in
Anexa II.1. din Codul de practica NE 012-2007.
8.5.7. Prevederile generale privind confectionarea armaturii pretensionate
La pregatirea tuturor tipurilor de armaturi pretensionate se vor respecta urmatoarele:
- se va verifica existenta certificatului de calitate al lotului de otel din care urmeaza a
se executa armatura; in lipsa acestui certificat sau daca exista indoieli asupra respectarii
conditiilor de transport si depozitare (in special in zona cu agresivitate), se vor efectua
incercari de verificare a calitatii in conformitate cu prevederile din STAS 1799-88, pentru a
avea confirmarea ca nu au fost influentate defavorabil caracteristicile fizico - mecanice ale
armaturilor (rezistenta la tractiune, indoire alternanta, etc.).
- suprafata otelurilor se va curata de impuritati, stratul de rugina superficiala
neaderenta si se va degresa (unde este cazul), pentru a se asigura o buna ancorare in blocaje,
beton sau mortarul de injectare;
- otelurile care prezinta un inceput slab de coroziune nu vor putea fi utilizate decat pe
baza unor probe care sa confirme ca nu au fost influentate defavorabil caracteristicile fizico -
mecanice.
- armaturile care urmeaza sa fie tensionate simultan vor proveni pe cat posibil din
acelasi lot;
- zonele de armatura care au suferit o indoire locala ramanand deformate nu se vor
utiliza, fiind interzisa operatia de indreptare. Daca totusi in timpul transportului sau al
depozitarii, barele de otel superior au suferit o usoara deformare, se vor indrepta mecanic, la
temperaturi de cel putin +10C.
- pentru armaturi pretensionate individual, diagrama se va stabili pe probe scurte de
catre un laborator de specialitate, in conformitate cu STAS 6605 - 78 "Incercarea la tractiune
a otelului, a sarmei si a produselor din sarma pentru beton precomprimat".
- in cazul fasciculelor postintinse, valoarea reala a modulului de elasticitate se va
determina pe santier, odata cu terminarea pierderilor de tensiune prin frecare pe traseu.
La calculul armaturilor pretensionate, confectionarea, montarea si depozitarea
armaturilor, tensionarea, blocarea si injectarea lor se va tine seama de prevederile
constructive cuprinse in STAS 10111/2-87, cap. 7.9, si in cap. 3,4,8 si 9 din Codul de practica
NE 012-2007.
8.6. TOLERANTE DE EXECUTIE
In Anexa II.2. a Codului de practica NE 012-2007 sunt indicate abaterile limita la
fasonarea si montarea armaturilor.
Daca prin proiect se indica abateri mai mici se respecta acestea.
8.7. PARTICULARITATI PRIVIND ARMAREA CU PLASE SUDATE
8.7.1. Plasele sudate din sarma trasa neteda STNB sau profilata STPB se utilizeaza ori
de cate ori este posibil la armarea elementelor de suprafata in conditiile prevederilor STAS
10107/0-90.
8.7.2. Executarea si utilizarea plaselor sudate se va face in conformitate cu
reglementarile tehnice in vigoare.
8.7.3. Plasele sudate se vor depozita in locuri acoperite fara contact direct cu pamantul
sau cu substante care ar putea afecta armatura sau betonul, pe loturi de aceleasi tipuri si
notate corespunzator.
8.7.4. Incarcarea, descarcarea si transportul plaselor sudate se vor face cu atentie,
evitandu-se izbirile si deformarea lor sau desfacerea sudurii.
9.7.5. Incercarile sau determinarile specifice plaselor sudate, inclusiv verificarea
calitatii sudarii nodurilor se vor efectua conform SR 438-3:1998.
9.7.6. In cazurile in care plasele sunt acoperite cu rugina se va proceda la inlaturarea
acesteia prin periere.
Dupa indepartarea ruginii reducerea dimensiunilor sectiunii barei nu trebuie sa
depaseasca abaterile prevazute in standardele de produs.
8.8. REGULI CONSTRUCTIVE
Distantele minime intre armaturi precum si diametrele minime admise pentru
armaturile din beton armat monolit sau preturnat in functie de diferitele tipuri de elemente se
vor considera conform STAS 10111/2-87.
8.9. INNADIREA ARMATURILOR
8.9.1. Alegerea sistemului de innadire se face conform prevederilor proiectului si
prevederilor STAS 10111/2-87. De regula innadirea armaturilor se realizeaza prin
suprapunere fara sudura sau prin sudura functie de diametrul/tipul barelor; felul solicitarii,
zonele elementului (de ex. zone plastice potentiale ale elementelor participante la structuri
antiseismice).
Procedeele de innadire pot fi realizate prin:
- suprapunere;
- sudura;
- mansoane metalo - termice;
- mansoane prin presare.
Innadirea armaturilor prin suprapunere trebuie sa se face in conformitate cu
prevederile STAS 10111/2-87.
Innadirea armaturilor prin sudura se face prin procedee de sudare obisnuita (sudura
electrica prin puncte, sudare electrica cap la cap prin topire intermediara, sudare manuala cu
arc electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuala cap la cap cu arc electric - sudare in
cochilie, sudare in semimanson de cupru - sudare in mediu de bioxid de carbon) conform
reglementarilor tehnice specifice referitoare la sudarea armaturilor din otel - beton (C 28 -
1983 si C 150 - 1984), in care sunt indicate si lungimile minime necesare ale cordonului de
sudura si conditiile de executie.
8.9.2. Nu se permite folosirea sudurii la innadirile armaturilor din oteluri ale caror
calitati au fost imbunatatite pe cale mecanica (sarma trasa). Aceasta interdictie nu se refera si
la sudurile prin puncte de la nodurile plaselor sudate executate industrial.
8.9.3. La stabilirea distantelor intre barele armaturii longitudinale trebuie sa se tina
seama de spatiile suplimentare ocupate de eclise, cochilii, etc., functie de sistemul de innadire
utilizat.
8.9.4. Utilizarea sistemelor de innadire prin dispozitive mecanice (mansoane metalo -
termice prin presare sau alte procedee) este admisa numai pe baza reglementarilor tehnice
specifice sau agrementelor tehnice.
8.9.5. La innadirile prin bucle, raza de curbura interioara a buclelor trebuie sa respecte
prevederile STAS 10111/2-87.
8.10. STRATUL DE ACOPERIRE CU BETON
8.10.1. Pentru asigurarea durabilitatii elementelor/structurilor din protectia armaturii
contra coroziunii si o conlucrare corespunzatoare cu betonul este necesar ca la elementele din
beton armatr sa se realizeze un strat de acoperire cu beton minim. Grosimea minima a
stratului se determina functie de tipul elementului, categoria elementului, conditiile de
expunere, diametrul armaturilor, clasa betonului, gradul de rezistenta la foc, etc. Grosimea
stratului de acoperire cu beton va fi stabilita prin proiect.
8.10.2. Grosimea stratului de acoperire cu beton in medii considerate fara agresivitate
chimica se va stabili conform prevederilor STAS 10111/2-87. Grosimea stratului de acoperire
cu beton in mediile cu agresivitate chimica este precizata in reglementari tehnice speciale. In
Anexa II.3. a Codului de practica NE 012-2007 se prezinta grosimea stratului de acoperire cu
beton a armaturilor pentru elemente/structuri situate in zona Litoralului.
8.10.3. Pentru asigurarea la executie a stratului de acoperire proiectat trebuie realizata
o dispunere corespunzatoare a distantierilor din materiale plastice, mortar. Este interzisa
utilizarea distantierilor din cupoane metalice sau din lemn.
8.11. INLOCUIREA ARMATURILOR PREVAZUTE IN PROIECT
8.11.1. In cazul in care nu se dispune de sortimentele si diametrele prevazute in
proiect, se poate proceda la inlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului.
Distantele minime respective maxime rezultate intre bare precum si diametrele
minime adoptate trebuie sa indeplineasca conditiile din STAS 10107/2-92 si STAS 10111/2-
87 sau din alte reglementari specifice.
Inlocuirea se va inscrie in planurile de executie care se depun la Cartea constructiei.
Caietul 9
BETOANE
P P
10 20
8
8 8
P P
10 20
12
12 12
12.1. HIDROIZOLATII
12.1.1. Generalitati
Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice generale ce trebuiesc indeplinite la
realizarea hidroizolatiilor pentru lucrarile de poduri.
Hidroizolatiile au ca scop:
- impiedicarea patrunderii apei la structura de rezistenta;
- colectarea apelor ce se infiltreaza prin imbracaminte si dirijare lor spre gurile de
scurgere;
La lucrarile de arta, hidroizolatiile sunt alcatuite în general din:
- sapa care se executa în camp continuu si racordarea acesteia la marginea elementului
care este hidroizolat;
- racordarea acesteia la gurile de scurgere si la dispozitivele etanse de acoperire a
rosturilor de dilatatie.
Se disting urmatoarele straturi:
- strat suport (egalizare);
- strat de amorsare;
- strat de lipire;
- strat de baza;
- strat de protectie;
Functionalitatile unor straturi pot fi comasate în diferite solutii ale firmelor
specializate în hidroizolatii.
Hidroizolatiile pot fi alcatuite din:
- folie lichida cu intarire rapida;
- membrana hidroizolatoare;
Tehnologia de aplicare poate fi:
- prin pulverizare;
- prin lipire la cald a membranelor cu solutii pe baza de bitum;
- prin lipire la rece cu solutii pe baza de rasini sintetice.
- prin aplicarea de membrane autoaderente;
- prin lipirea cu suprainalcalzirea membranelor.
În toate variantele tehnologice trebuie sa se asigure conditiile fizico - mecanice.
Termenul de “sapa hidroizolatoare” utilizat în continuare include toate straturile componente
si anume: stratul suport, amorsa, stratul hidroizolator de baza, stratul de protectie.
12.1.2. Caracteristici tehnice
Sapa hidroizolatoare trebuie sa aiba termenul de garantie de minimum 8 ani de
exploatare normala a podului.
Pe durata acestei perioade, firma care garanteaza sapa hidroizolatoare trebuie sa
asigure din efort propriu repararea sau inlocuirea acesteia si remedierea degradarilor cauzate
de infiltratiile de apa la structura de rezistenta.
Materialele incluse în elementele sapei hidrofuge trebuie sa fie imputrescibile si sa fie
pasive chimic.
Sapa hidroizolatoare trebuie sa poata fi aplicata la poduri în exploatare, la care
lucrarile se executa pe o jumatate a caii, iar pe cealalta jumatate se desfasoara circulatia
normala, asigurandu-se continuizarea sapei, cu pastrarea caracteristicilor tehnice.
Sapa hidroizolatoare trebuie sa reziste la circulatia de mica viteza a utilajelor de
transport si asternere a straturilor imbracamintilor asfaltice pe pod.
Sapa hidroizolatoare trebuie sa asigure adezivitatea imbracamintii din asfalt la stratul
sau superior.
Stratul hidroizolator de baza trebuie sa satisfaca urmatoarele caracteristici fizico -
mecanice:
tabel 12.1
Nr. crt. Caracteristici UM Conditii de admisibilitate
1 Forta de rupere la tractiune
- longitudinala N/5cm ≥ 800
- transversala ≥ 800
2 Alungirea la rupere
- longitudinala % >40
- transversala >40
3 Rezistenta la perforare (min) 250 N pe bila cu 10
N
statica mm
4 Flexibilitatea la rece Pe dorn 5 mm Fara fisuri la - 10C
5 Absorbtia de apa, max % 0,5
6 Stabilitatea dimensionala la cald C Sa fie stabil la + 120C
7 Rezistenta la incalzire ciclica Modificarea
impermeabil
(25 cicluri -20C…+60C) impermeabilitatii
8 Rezistenta lipirii in plan:
> 0,7 la +8C
- perpendicular pe
N/mm 2
> 0,5 la +23C
suprafata
- paralel > 0,8 la +23C
9 Impermeabilitatea la apa (72
1000 Pa impermeabil
ore)
10 Stabilitatea caracteristicilor
fizico-mecanice la temperaturi % < 25
ridicate (140C)
11 Permeabilitatea la vaporii de apa m 40000 - 80000
12 Rezistenta la sfasiere
- longitudinala N > 200
- transversala > 200
Materialul pe baza de bitum folosit ca amorsa, furnizat in bidoane sau butoaie, trebuie
sa fie insotit de certificate de calitate si fise tehnice.
Bidoanele sau butoaiele in care este ambalat vor fi originale si marcate vizibil pentru
identificare.
Inainte de utilizare, se procedeaza la controlul in laborator al calitatii amorsei.
In situatia in care principalele caracteristici nu corespund valorilor inscrise in
certificatele de calitate, materialul din ambalajul respectiv nu va fi folosit.
b. Controlul calitatii sistemului hidroizolator
Pentru sistemul hidroizolator se vor verifica:
- rezistenta la tractiune
- alungirea la rupere
- rezistenta la perforare statica
- rezistenta la perforare dinamica
- flexibilitatea la rece
- stabilitatea dimensionala la cald
- aderenta la stratul suport
Verificarile se vor face conform SR 137:1995.
Pentru sistemul hidroizolator se va verifica impermeabilitatea la apa conform SR EN
1928:2003.
Pentru sistemul hidroizolator se va verifica permeabilitatea la vapori de apa conform
SR 13093:1994.
Controlul calitatii elementelor geometrice si a armarii membranei
Caracteristicile principale, care se verifica inainte de punerea in opera a membranelor
sunt:
- lungimea (m)
- latimea (m)
- grosimea (mm)
- existenta straturilor de armare
- masa straturilor de armare (g/cm3).
Prelevarea si determinarea caracteristicilor se va face conform prevederilor SR
137:1995.
Controlul calitatii materialelor se va efectua in laboratoare si de catre institutii
abilitate in acest scop, conform pct. a) si b).
Materialele utilizate trebuie sa fie agrementate conform “Regulamentului privind
agrementul tehniv pentru produse, procedee si echipamente noi in constructii” (HGR
766/1997).
12.1.3.4.2. Controlul calitatii lucrarilor de executie
Controlul calitatii lucrarilor se face pe fiecare faza de executie, respectandu-se
prevederile din caietul de sarcini si din piesele desenate ale proiectului cu privire la
hidroizolatia podului.
Verificarile se refera la :
- starea stratului suport
- rezistenta stratului suport
- calitatea stratului de amorsare
- calitatea stratului hidroizolator.
Controlul calitatii stratului suport
a) Verificarea pregatirii starii suprafetei stratului suport inainte de aplicarea amorsei
se refera la :
- calitatea planeitatii masurata cu dreptarul de 3 m lungime;
- racordarea la muchii prin observatii vizuale;
- aspectul suprafetei, urmarindu-se vizual:
- prezenta fisurilor, a crapaturilor
- beton segregat
- zone necompactate
- prezenta prafului sau a altor materiale,a petelor de ulei, motorina, etc.
- executarea corecta a pantelor prevazute in proiect, cu nivela cu bula de aer,
dreptar, prin inundarea podului, etc.;
- nivelul si amplasamentul gurilor de scurgere;
- umiditatea stratului suport
b) Verificarea umiditatii stratului suport se face prin masurari directe, cu umidometre
(ex. umidometru tip Feutron), sau prin lipire la cald pe acesta, in cel putin 3 locuri
pe 20 m cale pe pod si sens, a unor benzi de carton bitumat cu dimensiunile de 30
x 20 cm.
Fasiile se lipesc pe o lungime de 20cm, iar restul de 10 cm ramane liber pentru a
putea fi smulse dupa cca. 1-2 ore.
Daca desprinderea fasiilor se face prin dezlipirea de pe suprafata suport rezulta ca
suprafata este umeda si nu se poate executa hidroizolatia decat dupa uscare. Daca
desprinderea se face sfasierea fasiilor, suprafata suport este suficient de uscata si se
poate incepe aplicarea hidroizolatiilor.
c) Este interzisa trecerea la o noua faza de executie in cazul in care stratul suport nu
indeplineste conditiile de calitate mentionate in proiect si acest caiet.
Controlul rezistentei stratului suport
Rezistenta stratului suport din beton se verifica prin metode distructive (extrageri de
carote) sau nedistructive (sclerometrari, metode combinate, etc.).
Nu este admisa trecerea la urmatoarea faza de executie, in situatia in care betonul are
rezistente mai mici decat cele coresp. clasei C 12/15.
Determinarea rezistentei betonului din stratul suport se face conform prevederilor NE
012-1 (pct. 5.5.1), a “Instructiunilor tehnice pentru incercarea betonului cu ajutorul
carotelor”, ind C 54-81 si SR EN 12390-6:2002.
Controlul betonului intarit dupa 28 zile prin extrageri de carote se face prin prelevarea
a cel putin 2 carote la 20 m lungime de cale de pod, pentru fiecare sens de circulatie.
Controlul calitatii stratului de amorsare
Verificarea calitatii amorsajului se face vizual in ceea ce priveste:
- continuitatea aplicarii acestuia pe toata suprafata caii, inclusiv pe cca. 10-15 cm
inaltime pe paramentul vertical;
- culoarea uniform neagra a suprafetei;
- inchiderea porilor;
- uniformitatea peliculei, nefiind permise zone cu cantitati in exces de amorsa;
- uscarea completa a amorsei;
- aderenta la suport (se realizeaza manual, prin dezlipirea ei de suport);
Controlul calitatii stratului hidroizolator
Controlul calitatii prin observatii vizuale asupra:
- respectarii latimii petrecerilor;
- respectarii directiilor de montare a membranei;
- executarii corecte a racordarilor in zona gurilor de scurgere, la rosturile de
dilatatie si la paramentul vertical;
- continuitatii aplicarii stratului hidroizolator;
- realizarii unei suprafete fara umflaturi, dezlipiri, fisuri, crapaturi;
- lipirii perfecte la suprapuneri;
- realizarii conform caietului de sarcini si a prevederilor proiectului pentru pod.
In cazul in care se constata neconformitati si degradari produse in timpul executarii
(ruperi de membrana, dezlipiri, etc.), nu se trece la urmatoarea faza inainte ca acestea sa fie
remediate pe baza unor solutii stabilite de la caz la caz de catre proiectant.
Controlul calitatii prin masuratori “in situ”
In situ se verifica aderenta stratului hidroizolator de stratul suport. Masuratorile vor fi
efectuate de catre institutii abilitate, prin procedee agrementate in Romania. Pentru
verificarea calitatii lipirii membranei de stratul suport se face cel putin o incercare la 20 m
cale de pod pe sens. Rezultatele obtinute vor fi consemnate intr-un proces verbal ce va insoti
receptia de baza.
Nu se va trece la faza urmatoare in situatia in care rezultatele obtinute nu corespund
valorilor din caietul de sarcini.
12.1.4. Alte mentiuni (cu caracter obligatoriu)
Se vor etanseiza cu mastic spatiile ramase libere sub placa de prindere a stalpului
parapetului metalic, pentru a se evita coroziunea buloanelor.
Se vor etanseiza rosturile dintre imbracamintea caii si borduri, cat si cele
imbracamintea de pe trotuar – borduri tip “L”, lise de parapet pietonal din b.a. – cu cordoane
de celochit.
12.1.5. RECEPTIA LUCRARILOR
Receptia hidroizolatiilor podurilor de sosea se face pe etape astfel:
- pe faze;
- preliminara;
- finala.
Receptia pe faze cuprinde:
- receptia stratului suport:
- elementele geometrice (pante, racordari, grosimi, etc.);
- calitatea stratului suport (rezistente, denivelari, starea suprafetei, etc.);
- receptia stratului de amorsare;
- receptia stratului hidroizolator;
- receptia racordarii hidroizolatiei la punctele singulare (guri de scurgere, rosturi de
dilatatie, paramente verticale).
In urma acestor receptii se incheie procese verbale de lucrari ascunse.
Receptia preliminara se efectueaza atunci cand lucrarile prevazute in documentatia
tehnica privind hidroizolatia sunt executate, iar verificarile calitatii sunt realizate conform
prevederilor din capitolul 12.1.3, incheindu-se un proces verbal.
Receptia finala se va efectua dupa expirarea perioadei de garantie, in conditiile
respectarii prevederilor legale in vigoare.
13.3. MATERIALE
Materialele folosite la prepararea mixturilor asfaltice (betoane asfaltice cu/fara bitum
modificat) sunt precizate în:
- tabelul 4 din SR 174-1 cu privire la agregate
- tabelul 5 din SR 174-1 cu privire la zona granulometrica
- pct. 2.1.3.; 2.1.4.; 2.1.6 din SR 174-1 cu privire la : lianti, polimeri pentru bitum
modificat si fibre
si vor indeplini conditiile de calitate prevazute în standardele respective de materiale
si anume:
- SR 662 : 2002 pentru nisip natural si SR 667 : 2001 pentru nisip de concasare 0-4 si
criblura sorturile 4-8 si 8-16.
- STAS 539 - 79 pentru filer
- Se utilizeaza bitum tip D 80/100 (D 70/100) pentru zona climatica rece.
Alte materiale:
- emulsie bituminoasa cationica cu rupere rapida, conform STAS 8877 - 72, pentru
amorsarea suprafetelor la podurile cu placa de beton armat.
- chit tiocolic/celochit, pentru colmatarea rosturilor în zonele de contact ale sapei
hidrofuge si a imbracamintii bituminoase cu unele elemente de constructie (borduri, rosturi
de dilatatie, guri de scurgere, etc.).
Compozitia si caracteristicile fizico - mecanice ale betoanelor asfaltice de tip BAP si
vor respecta prevederile din Normativul ind. AND 546-1999.
Compozitia si caracteristicile fizico - mecanice ale mixturilor de tip BA8 si MASF
16m se vor citi din caietul de sarcini pentru lucrari de drum cap. 4 “Mixturi asfaltice”.
Caracteristicile fizico - mecanice ale mixturilor de tip BAP se vor citi din tabelul de
mai jos:
tabel 13.1
Beton asfaltic cilindrat tip BAP
Nr.
Caracteristici Tipul bitumului
crt.
D 60/80 D 80/100
A. Caracteristici pe probe Marshall
1. Densitatea aparenta kg/mc, min. 2350 2350
2. Absorbtia de apa, % vol. max. 1,0 1,0
3. Stabilitatea (S) la 60C, min. 7,5 7,0
4. Indice de curgere (I) la 60C, min. 1,5 - 4,5 1,5 - 4,5
B. Caracteristici pe probe intacte - carote
1. Densitatea aparenta kg/mc, min. 2250 2250
2. Absorbtia de apa, % vol., max 2,0 2,0
3. Grad de compactare, % min. 70 97
Caietul de sarcini are aplicabilitate la lucrarile de amenajari locale (in zona podurilor)
ale albiilor apelor curgatoare intersectate de traseul DN 15, prin executia unor protectii a
talvegurilor albiilor cu saltele de gabioane si pinteni transversali albiei din gabioane, ambele
din piatra bruta.
Umplerea gabioanelor este facuta, de regula, pe loc, prin aranjarea pietrei brute in
cosurile de sirma, care sunt dispuse alaturat si legate unele de altele cu s$rma.
Cind saltelele de gabioane sunt confectionate in afara amplasamentului lor definitiv,
antreprenorul trebuie ca, inainte de inceperea executiei lucrarilor, sa supuna aprobarii
reprezentantului beneficiarului mijloacele de incarcare, transport, ridicare si asezare pe
amplasament a saltelelor.
REFERINTE NORMATIVE
I. ACTE NORMATIVE
III. STANDARDE
1.1. Prezentul caiet de sarcini se refera la executia si receptia zidurilor de sprijin, executate
din piatra bruta in mortar de ciment. El cuprinde conditiile ce trebuie sa fie indeplinite de
materialele folosite in structura zidurilor de sprijin.
1.2. Prevederile prezentului caiet de sarcini se pot aplica la zidurile de sprijin de
debleu cat si la cele de rambleu, in conditii geomorfologice asemanatoare.
2.1. Generalitati
Lucrarea se masoara la mc de zidarie pus in opera. Este o lucrare de consolidarecu o larga
aplicare in domenii variate.
c. Executarea fundatiilor
În cazul fundaţiilor din beton, betonarea acestora se face imediat după terminarea săpăturilor,
turnându-se aderent la pereţii săpăturii rezultate. Turnarea betonului de clasa prevăzută în
proiect, se realizează fără întrerupere, în straturi de 20 – 50 cm. Betonul simplu - Calitatea
betoanelor utilizate, se va stabili de proiectant în funcţie de condiţiile de lucru şi de sarcinile
la care este supus.
Compoziţia betonului se stabileşte pe bază de încercări preliminare, folosindu-se materialele
aprovizionate. La stabilirea reţetei se va ţine seama de capacitatea şi tipul betonierei, de
umiditatea agregatelor, iar pe timp friguros, se va ţine seama de temperatura materialelor
componente şi a betonului.
Dozarea materialelor folosite pentru prepararea betoanelor se face în greutate. Folosirea
plastifianţilor, antrenatorilor de aer, etc. se admite numai cu aprobarea beneficiarului.
Umiditatea agregatelor se verifică zilnic, precum şi după fiecare schimbare de stare
atmosferică.
În timpul turnării trebuie avut în vedere ca betonul să umple complet formele în care este
turnat, pătrunzând în toate colţurile şi nelăsând locuri goale.
Betonul adus în vederea turnării nu trebuie să aibă agregatele segregate. În perioada dintre
preparare şi turnare se interzice adăugarea de apă în beton.
La controlul receptia lucrarilor din zidarie de piatra se vor face urmatoarele verificari :
- daca materialele piesele intrebuintate corespund celor descrise in proiectele si standardele
in vigoare;
- daca dimensiunile elementelor de constructie executate corespund celor din proiect;
- daca piatra bruta s-a asezat cu oblicitatea prevazuta in proiect: randurile suprapuse
de piatra bruta, cu decalaje sa fie paralele cu planul fundatiei;
- daca rosturile de tasare si de dilatare sunt bine executate in locurile prevazute in
proiect;
- planeitatea fetei zidiriilor;
- calitatea suprafetelor prelucrate.
Tolerantele admise, in confonnitate cu nonnativul C 193-79 privind "Instructiuni tehnice
pentru executarea zidiriilor din piatra" sunt urmatoarele:
- abateri de la verticala a suprafetelor :f.: 20 mm pe 4 m inaltime si :f.: 30 mm pe
intreaga inaltime
- abateri pe orizontala: :i: 20 mm pe o lungime de 10m.
III. LISTA REGLEMENTARILOR
LEGISLATIVE SI NORMATIVE
LISTA REGLEMENTARILOR LEGISLATIVE SI NORMATIVE