În literatura de specialitate găsim numeroase definiții ale atenției din care

reiese ca a fi atent înseamnă într-un fel a te închide în tine,în fața lumei exterioară
spre a te faciliza asupra a ceea ce te interesează.

Definiție: Atenția este un act de selectare psihică activă prin care se

realizează semnificația, importanța unor evenimente, obiecte și fenomene care ne
influențează existența care ne interesează și o menținem prin care scopul este
urmărit.
Cea mai importantă caracteristică a atenției este mod incotestabil în opinia
tuturor specialiștilor selectivitatea. Dacă un fapt, o idee, un stimul verbal prezintă
interes pentru o persoană generează trăiri afective, aceste stări motivațional-
afective vor orienta și susține cu atenție, cu ușurință și pe periode lungi de
timp.Orientarea atenției spre anumiți stimuli este concomitența cu inhibarea altori
stimuli realizîndu-se astfel un fenomen de filtraje senzorial și de organizare, de
autoreglare a energiei psihonervoase.Antenția este un atribut al celorlalte procese
psihice.Dacă se osociază cu memoria atunci aceasta va fi mai bogată, fidelă,
trainică.Dacă se osociază cu percepția utunci aceasta va fi mai clară, precisa și
completa. Dacă se asociază cu gîndirea și imaginaîia atunci aceastea vor fi mai
eficiente, mai profunde și creatoare. Atenția este necesară, este o condiție a
reflectării conștiente eficiente, este un proces psihic dar și un proces de cunoaștere.

Caracteristicile atenției.
Însușirile pozitive ale atenției care facilitează desfășurarea optimală a activității
sunt:
1. Stabilirea atenției - Menținerea un timp mai lung a orientării și concentrării
psihonervoase asupra aceluiași fapt sau aceluiași activități. E influiențată
de proprietățile stimului de coplexitate și natura activității și nu în ultimu
rînd din motivația subiectului.
2. Cocentrarea atenției - Mobilizarea intereselor și eforturilor într-o anumită
direcție în funție de semnificațiile stimulilor, paralel cu inhibarea acțiunii
unor factori perturbatori.
3. Volumul atenției - Cantitatea de date ce pot fi cuprinse stimulant în planul
reflectării conștiente este limitat.Volumul mediu este 5-7 elemente.
4. Mobilitatea atenției - Capacitatea subiectului de a deplasa atenția de la un
obiect la altul în intervale cît mai scurte de timp. Pragul minim de
deplasare potrivit cercetătorilo este de sesime de secundă.
5. Distributivitatea atenției - Este proprietatea care viteza aplitudinea
unghiului de cuprindere stimultant în plan conștiinței a unei diversități de
fapte, procese, manifestări. Adică capacitatea de a sesiza simultant
înțelesul mai multor surse de informație.
 Formele atenției.
Clasificarea atenției este foarte vastă și se poate face după numeroase
criterii.Distingem atenția voluntară și involuntară.
Atenția involuntară este declanșată de stimuli interni și externi și constă în
orientarea,concentrarea neintenționată,declanșatăspontan și fără efort
voluntar.Atenția involuntară poate fi atrasă de mediul exterior.Această formă a
atenției o întîlnim și la animale.Există cîteva calități de stimularecare pot
provoca, pot capta atenția involuntară, intensitatea stimulilor, noutatea, apariția
sau dispariția brusc, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului.
Atenția voluntară se caracterizează prin prezența intenției de a fi atent și a
efortului voluntar de al menține. Această formă de atenție depinde în mare
măsură de individ și de motivațiile sale. Fiind autoreglat în mod conștient atenția
voluntară este superioarăatît prin mecanismele verbale de producere, cît și prin
implicațiile ei pentru activitatea omului. Autoreglarea voluntară se realizeazăpri
orientarea intenționată spre obiectul atenție selectivitate în funcție de scop și de
creșterea efortuluipsihic. Atenția voluntară este esențială pentru desfășurarea
activității dar datorită consumului energetic sporit a intervenției oboselii se poate
menține pe o perioadă relativ scurtă de timp. Aceste două forme ale atenției sunt
conexate între ele. De exemplu învățarea începe cu atenția voluntară, apoi apare
interesul, plăcerea de a învăța atenția treptatdevenind involuntară.
Atenția habituală sau postvoluntarăeste o formă superioară de manifestare a
atenției fiind o atențiespecializată, bazatăpe obișnuințele și se formeazăprin
educația pentru ca atenția se poate educa.După locul obiectului aflat în centru
atenției, atenția poate fi externă și interioară. Atenția externă apare atunci cînd
obiectul atenției este în exterioru subiectului iar atenția interioară se află atunci
cînd obiectul atenției se află în planul cunoștinței al vieții psihice. Atenția
interioară este strîns legată de noțiune de privire interioară care defapt înseamnă o
serie de imagini conexe care mută atenția noastră în planul cunoștinței.

Atenția proces fundamental într-o

învățare elementară

Cele trei forme principale ale atenției involutară, vuluntară, postvoluntară

sun absolut necesare în procesul învățării sistematice. De exemplu copilul care
este obligat să facă exerciții la un anumit instrument muzical, are nevoie de
voițăde la început, dar treptat muzica îi va atrage și nu va mai cere efortul
voluntar. Astfel atenția voluntară se transformăîn atenția postvoluntară.