Cyberbullyngul

Prof. Liliana Bălan

Cyberbullyingul reprezintă orice acțiune de hărțuire pe internet, care afectează negativ o persoană sau un
grup.
Spre deosebire de alte forme de bullying, cel din mediul online are de multe ori un caracter anonim, care
face ca impactul său negativ să fie uriaș. Mesajele de cyberbullying pot invada viața intimă, prin dispozitivele
care ne însoțesc – telefon, tabletă, laptop. În situațiile clasice de bullying, comportamentele de hărțuire se
întâmplă față în față, iar victima știe cine este agresorul.
La rândul lor, protejați de anonimat, copiii agresori nu au ocazia să vadă imediat suferința pe care
comportamentul lor îl produce în viața celorlalți copii – copiii victimă. Acest lucru face ca hărțuirea să se
producă în afara empatiei, a regretului și a compasiunii pe care adeseori copiii le simt atunci când își dau seama
că și-au rănit un coleg.
Nici copiii „martori”, care asistă la un comportament de cyberbullying, nu vor considera neapărat că fac
ceva rău sau că devin parte a problemei, atunci când printr-un banal “like” sau “share” contribuie la un mesaj
de hărțuire.
Cât despre copiii victime, aceștia trăiesc un sentiment intens de însingurare, teamă, tristețe, uneori
disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație.
Ultimele studii in domeniu au arătat ca cyberbullyingul este direct corelat cu tulburări de sănătate mentală
în rândul copiilor.
Daca ne referim specific la copiii victime, ne putem aștepta la:
 depresii sau tulburări de anxietate - sentimente acute de tristețe, însingurare, teamă și îngrijorare;
 dificultăți de somn și alimentație - somn puțin și agitat, dificultăți de trezire dimineața, înainte de a
pleca la școală; pierderea poftei de mâncare sau dimpotrivă, tulburări de alimentație;
 pierderea interesului față de activitățile preferate (joacă, citit, plimbări, ieșiri cu prietenii);
 probleme de sănătate (dureri de cap, febră, greață, dureri de stomac);
 scăderea nejustificată a rezultatelor școlare, alături de absenteism sau chiar refuzul de a merge la
școală
Consecințele manifestării cyberbullying-ului pot fi încadrate în:
 Efecte la nivel social:
- diminuarea dorinței de a comunica și socializa, atât în mediul online, cât și în viața reală, motiv pentru
care unele victime aleg să se izoleze de societate;
- comportament necorespunzător în societate, victimele putând acționa agresiv sau prezenta complexe a
căror manifestare impiedică socializarea;
- absenteismul – copiii sau adolescenții agresați în mediul virtual refuză să meargă la școală pentru a
evita întâlnirea cu unii colegi, care au vizualizat sau citit mesajele denigrante distribuite pe internet de
agresor.
 Efecte la nivel emoțional:
- comportament agresiv sau depresie, cauzate de reacțiile celor din jur la postările agresorului cu privire
la victimă;
- frică și anxietate, determinată de impresia victimei că este urmărită permanent de agresor sau că
urmează un nou atac la adresa sa;
- îmbufnare – adolescentul este mereu nemulțumit și supărat, refuzând să participe la activități de grup
sau cu caracter social.
 Efecte la nivel fizic:
- rănirea fizică pricinuită de agresorul cu care victima s-a întâlnit ulterior față în față;
 - sinuciderea – în anumite cazuri extreme, victima, izolată și refuzând să ceară ajutor din exterior, recurge
la a-și lua viața, fie din convingerea că este singura modalitate de a opri agresorul, fie pentru că nu mai poate
să îndure tratamentul abuziv al agresorului sau reacțiile celor din jur.

Băieții, în special adolescenți, sunt mai expuși la imagini sexuale online, în timp ce fetele adolescente
sunt mai expuse la mesaje răutăcioase sau dăunătoare online. Totuși, fetele sunt mai predispuse să fie supărate
de riscurile pe care le experimentează.
Cel mai bine ar fi să se utilizeze o abordare pacifistă atunci când se vorbește cu copilul despre această
problemă, spunându-i povești care s-au întâmplat altor persoane - prietenilor sau copiilor lor. Nu trebuie uitat
să îi spunem și cum au reușit să rezolve acea problemă. Folosind aceste povești ca o analogie cu ceea ce
bănuim că i s-ar putea întâmpla celui mic. Copiilor nu le este ușor atunci când încearcă să povestească o
experiență neplăcută, dar astfel le putem ușura situația. Ei se pot „deschide” mai mult, deoarece acest tip de
conversație îi poate face să simtă că nu sunt singuri în fața acelor probleme și îi facem astfel să înțeleagă că
suntem acolo pentru a-i sprijini.
BIBLIOGRAFIE
1. Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel național, București, 2016,
https://oradenet.ro/docs/Bullying_Studiu_sociologic_salvati_copiii.pdf;
2. Prevenire și intervenție în situații de bullying - Activități psihosociale de grup pentru copii și părinți,
OAK Foundation&Terre des hommes, Chișinău 2019;
3. https://fliphtml5.com/jwiz/hadq/basic;
4. http://phf.org.ge/en/projects/protecting-children-from-abuse-our-responsibility-/;