Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă

Facultatea de Business

SUPORT DE CURS

SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE

DATE

ANUL II, semestrul I

Cluj-Napoca
2017
I. Informaţii generale

1.1. Date de identificare a cursului

Date de contact - titular curs Date de identificare curs şi contact tutori
Nume: Conf. univ. dr. Veronica Rus Denumire curs: SISTEME DE GESTIUNE A
Birou: Facultatea de Business, Str.Horea nr.7, etaj BAZELOR DE DATE
I, cam.122 Cod: ILR0074
Telefon: 0264599170, Fax: 0264 - 590110 An II, Semestrul: I
Email: veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro Tip curs: obligatoriu
Consultaţii: Luni 14-15, Joi 16.00 - 17.00, cam 122 Număr de credite: 5
(cu programare prin e-mail) Pagina web: www.tbs.ubbcluj.ro
Tutori:
Conf. univ. dr. Veronica Rus,
veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro

1.2. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Pentru însuşirea rapidă şi eficientă a cunoştinţelor aferente acestei discipline este recomandabilă
parcurgerea disciplinei de Tehnologia Informației din cadrul programului de nivel licenţă.

1.3. Descrierea cursului

Cursul vizează însuşirea de către studenţi a noţiunilor fundamentale legate de domeniul bazelor de date:
sisteme de gestiune a bazelor de date, proiectarea bazelor de date, crearea și manipulare bazelor de date.
Competenţele dobândite prin parcurgerea acestei discipline se referă la:
 Formarea abilităţilor de exploatare eficientă a computerelor;
 Capacitatea de a defini şi a pune în practică noţiunile legate de baze de date;
 Abilități legate de proiectarea bazelor de date si a aplicaţiilor pentru afaceri folosind Microsoft
Access;
 Aptitudini de ordin practic - crearea şi manipularea obiectelor bazelor de date (tabele, interogări,
formulare, rapoarte, comenzi macro şi module).

1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului

Tematica cursului este structurată astfel încât să poată fi atinse obiectivele cursului, regăsite la finele
cursului în competenţele dobândite de către studenţi. Cursul este structurat în 4 module, pe unităţi de studiu,
logic succedate, cuprinzând noţiuni esenţiale ale Bazelor de date, care trebuiesc însuşite de către studenţi;
la finele fiecărei unităţi se regăsesc scurte teste de verificare a cunoştinţelor acumulate.

Primul modul are ca scop prezentarea conceptelor fundamentale din domeniul bazelor de date,
familiarizarea studenţilor cu mediul Microsoft Access 2016 şi formarea deprinderilor de exploatare a
sistemelor de gestiune a bazelor de date. Tot în acest modul studenții vor învăța cum să creeze baze de date
în Microsoft Access, cum să adauge tabele și să introducă date.

Al doilea modul urmărește familiarizarea studenților cu obiectele de tip interogare (Query) și cu limbajul
standard de interogare (SQL). Cursanții vor învăța cum să obțină informațiile de care au nevoie dintr-o
bază de date folosind interogările și limbajul SQL.

2
Al treilea modul urmărește familiarizarea studenților cu obiectele de tip formular și raport. Cursanții vor
învăța cum să creeze ecrane pentru introducerea datelor, cum să folosească ecranele pentru a vizualiza
înregistrările și cum să elaboreze situații de ieșire (rapoarte) în Microsoft Access.

Ultimul modul urmărește familiarizarea studenților cu obiectele de tip macro și module. Cursanții vor
învăța cum să creeze comenzi macro, cum să folosească comenzile macro în cadrul formularelor și cum
creeze proceduri simple în Visual Basic prin intermediul modulelor.

De asemenea, la finele fiecărui modul sunt indicate lucrările practice care trebuiesc realizate de către
studenţi.

1.5. Formatul și tipul activităților implicate de curs

Datorită caracterului aplicativ al disciplinei, parcurgerea acestui curs necesită participarea studenţilor la
laboratoarele programate pentru această disciplină; de asemenea, este necesar studiul individual
aprofundat; în vederea fixării cunoştinţelor dobândite şi a formării unor bune abilităţi de exploatare şi
aplicare practică a cunoştinţelor dobândite în cadrul laboratoarelor, sunt absolut necesare exerciţii
suplimentare individuale.
Metodele utilizate pe parcursul predării disciplinei sunt: expunerea interactivă bazată pe exemplificarea
practică, concretă, exerciţii şi aplicaţii practice realizate în cadrul laboratoarelor, aferente temelor abordate
în curs.
Întâlnirile față în față au ca scop să vă faciliteze procesul de învățare și să vă ajute în fixarea cunoștințelor.
Pentru aceasta, în cadrul acestor întâlniri se vor dezbate aspecte legate de neclaritățile rezultate în urma
parcurgerii suportului de curs și a bibliografiei recomandate, se vor rezolva aplicații și se vor formula
recomandări pentru rezolvarea temelor de control.
Platforma de învățământ la distanță vă sta la dispoziție pentru a adresa întrebări cadrelor didactice sau
pentru discuții cu alți colegi. De asemenea, cadrele didactice vor posta pe această platformă informații
relevante pentru desfășurarea activităților, fapt pentru care vă revine în totalitate obligația de a consulta în
permanență platforma pentru a fi la curent cu solicitările cadrelor didactice.

Cele patru lucrări practice, vor fi transmise prin email (veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro) cu specificarea clară
a numelui studentului şi a numărului lucrării practice realizate (LP1, LP2, LP3, LP4).

Temele de control trebuie predate conform următoarelor planificări, nefiind acceptate derogări de
la aceste perioade:

Lucrare practica Termen predare

LP1 11 Noiembrie 2017
LP2 17 Decembrie 2017
LP3 13 Ianuarie 2018
LP4 20 Ianuarie 2018

Nepredarea lor la timp, atrage după sine pierderea punctajului acordat, conform politicii de notare!

1.6. Materiale bibliografice obligatorii

Având în vedere multitudinea materialelor documentare aferente acestui domeniu, bibliografie
obligatorie nu se impune, dar pentru eficientizarea cursului, este necesară dobândirea de către

3
studenţi a unei baze de cunoştinţe pe care le pot acumula din bibliografia recomandată pentru
fiecare unitate de studiu în parte. Materialele bibliografice se găsesc la Biblioteca Centrală
Universitară sau la Biblioteca Facultăţii de Business.
Pe lângă aceasta, se poate consulta orice bibliografie în format tipărit sau electronic, legată de
temele abordate în cadrul cursului cât şi exploatarea aprofundată a help-ului aferent aplicației
Microsoft Access.

1.7. Materialele şi instrumentele necesare pentru curs

Pe lângă materialele puse la dispoziţie pe platforma pentru învățământ la distanţă, studenţii vor lucra cu
informaţiile disponibile (în mod gratuit) pe Internet, precum şi cu aplicaţiile realizate şi parcurse împreună
cu cadrul didactic.
Natura disciplinei impune utilizarea permanentă a calculatoarelor conectate la reţeaua locală a facultăţii şi
bineînţeles la Internet, cât şi a video-proiectorului.

1.8. Calendarul cursului

În derularea acestei discipline sunt programate patru întâlniri cu studenţii, cu desfăşurarea următoare:

 întâlnirea întâi - se va parcurge modulul I

 întâlnirea a doua - se va parcurge modulul II
 întâlnirea a treia - se va parcurge modulul III
 ultima întâlnire - se va parcurge modulul IV

Pentru eficientizarea acestor întâlniri, este indicat să fie parcurse, în prealabil, de către studenţi, materialele
aferente unităţilor studiate, pentru ca aceştia să fie capabili să ridice probleme, întrebări concrete, legate
de noţiunile abordate în suport.
Ulterior fiecărei întâlniri de curs şi seminar, studenţilor li se vor recomanda şi teme suplimentare care să
ajute la clarificarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite.
Întâlnirile cu studenţii vor avea loc la sediul facultăţii, după o programare prealabil anunţată; prezentările
şi aplicaţiile practice în laboratoarele de informatică ale facultăţii.

1.9. Politica de evaluare şi notare

Nota finală va fi compusă din:
Componenta Ponderea/punctaj Data de verificare
Lucrări practice Pe parcurs
LP 1 10% / 1 punct
LP 2 10% / 1 punct
LP 3 10% / 1 punct
LP 4 10% / 1 punct
Test final 60 % / 6 puncte La finalul semestrului
Total 100 % / 10 puncte

Cerinţele pentru cele patru lucrări practice pot fi găsite în suportul de curs, la finalul fiecărui modul.
Informații suplimentare privind modul de evaluare vor fi furnizate de către cadrul didactic în cazul
întâlnirilor față în față și ulterior pe platforma de învățământ la distanță.
Rezultatele obţinute la această disciplină se vor anunţa la final, după susţinerea examenului, prin
comunicarea directă a notei finale, cât şi prin afişarea notelor (pe baza numărului matricol) pe platforma

4
ID (https://portal.portalid.ubbcluj.ro). Fiecare student poate solicita un feedback suplimentar prin
contactarea titularului de curs şi/ sau a tutorilor prin intermediul adresei de email.

1.10. Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
1. Prezenţa la întâlnirile față în față este recomandată;
2. Plagiatul la oricare dintre etapele/cerinţele ce compun nota finală se sancţionează prin pierderea
punctajului aferent, precum şi la aplicarea altor sancţiuni prevăzute în regulamentele studenţeşti;
3. Contestaţiile vor fi făcute în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor, şi se vor soluţiona în maxim
48 de ore.

1.11. Studenţii cu dizabilităţi

Titularul cursului este disponibil, în limita posibilităţilor, la adaptarea conţinutului şi metodelor de
transmitere a informaţiilor disciplinei în funcţie de tipul de dizabilităţi întâlnite în rândul cursanţilor. Se
vor lua toate măsurile necesare în vederea facilitării accesului egal al tuturor cursanţilor la informaţie şi la
activităţile didactice.

1.12. Strategii de studiu recomandate

Având în vedere tipologia disciplinei, multitudinea de informaţie şi caracterul preponderent practic, aplicat,
trebuie pus accentul pe pregătirea individuală continuă, prin acumulare constantă a cunoştinţelor, precum
şi pe realizarea de aplicaţii şi exerciţii individuale suficiente pentru dobândirea unor deprinderi în
exploatarea şi aplicarea eficientă a cunoştinţelor teoretice, în practică.
Numărul de ore necesare parcurgerii şi însuşirii cunoştinţelor necesare promovării acestei discipline este,
în funcţie de bazele de cunoştinţe prealabile, abilităţile deja dobândite şi capacităţile fiecăruia, între 70-80
ore, concretizate în învăţarea practică, aplicată.
Aceste ore vor fi alocate, pe parcursul semestrului, de fiecare student, în funcţie de preferinţele individuale.

5
II. Suportul de curs

Modulul I

 Unitatea 1. Baze de date - Concepte de bază

 Unitatea 2. Microsoft Access 2010: Prezentare generală
 Unitatea 3. Tabele

Scop
Acest modul are ca scop prezentarea conceptelor fundamentale din domeniul bazelor de date,
familiarizarea acestora cu mediul Microsoft Access 2010 şi formarea deprinderilor de exploatare a
sistemelor de gestiune a bazelor de date. Tot în acest modul studenții vor învăța cum să creeze baze de
date în Microsoft Access, cum să adauge tabele și să introducă date.

Obiective
Evidențierea avantajelor utilizării bazelor de date;
Definirea bazelor de date, a sistemelor de gestiune a
bazelor de date;
Prezentarea principalelor funcții ale SGBD-urilor;
Prezentarea evoluţiei SGBD-urilor;
Identificarea elementelor mediului Microsoft Access 2010;
Utilizarea principalelor opţiuni din submeniurile sistemului Microsoft Access
2010.
Proiectarea structurii unei baze de date;
Recunoaşterea principalelor obiecte ale unei baze de date Access;
Crearea bazelor de date în Microsoft Access prin metodele prezentate;
Crearea și lucrul cu tabelele în Microsoft Access 2010.

Concepte de bază: date, integritatea datelor, redundanţa datelor, inconsistenţa datelor, partajarea
datelor, sistem de gestiune a bazelor de date, bază de date, tabele, câmpuri, înregistrări, interogări,
formulare, rapoarte, comenzi macro, module, pagini web, tipuri de date, chei, chei primare, chei
candidat.

6|
 UNITATEA 1

CONCEPTE GENERALE

1.1. Sisteme de baze de date

Un sistem de baze de date este un sistem computerizat de păstrare a înregistrărilor al cărui scop
principal este să stocheze informaţiile şi să permită utilizatorului să consulte şi să actualizeze
la cerere aceste informaţii [Date, 2004].
Un sistem de baze de date este format din patru componente principale: date, hardware,
software şi utilizatori [Date, 2005].

Sistem de gestiune a bazelor de date

Programe
de aplicaţie

Fig. 1. Schema simplificata a unui sistem de baze de date

(sursa C. J. Date, 2005)
1. Componenta de date: este formată din baza de date sau bazele de date ale sistemului.
2. Componentele hardware sunt formate din: mediile de stocare secundare care sunt
utilizate pentru păstrarea datelor şi procesoare folosite pentru prelucrarea datelor şi
memorii RAM, etc.
3. Componenta software este formată din Sistemul de gestiune a bazelor de date,
programe utilitare, editoare de rapoarte, etc.
4. Utilizatorii: există trei clase mari de utilizatori – programatorii de aplicaţii, utilizatorii
finali care accesează baza de date prin intermediul unei aplicaţii, şi administratorul BD.

7|
 Tema de reflecție nr. 1
Care este diferenţa dintre date şi informaţii? Daţi exemple de date şi informaţii.

În domeniul bazelor de date este important să se facă o distincţie clară între noțiunile de dată
și informație [Dollinger&Andron, 2004]:
1. Datele, materia primă a sistemelor informatice, sunt „fapte culese din lumea reală pe
bază de observaţii şi măsurători”. Datele pot lua mai multe forme: date alfanumerice
(formate din litere, cifre şi caractere speciale), date de tip text (propoziţii şi fraze folosite
în comunicarea scrisă), date de tip imagine (forme grafice şi figuri geometrice) şi date
audio (vocea umană şi alte sunete). In sistemele informatice datele sunt stocate în baze
de date.
2. Informaţia este rezultatul interpretării datelor de către un anumit subiect şi conferă
acestuia capacitatea de a lua decizii. Datele devin informaţii doar în momentul în care
acestea interacţionează cu un sistem capabil să le interpreteze. Informaţia are un
caracter subiectiv deoarece aceeaşi dată poate fi interpretată diferit de către subiecţi
diferiţi. Informaţiile sunt date prelucrate şi prezentate într-o formă (context) care să aibă
o anumită semnificaţie pentru utilizatorul final şi reprezintă ieşirile sistemului
informatic. În concluzie, se poate afirma faptul că sistemele informatice prelucrează
date nu informaţii.
Informaţia reprezintă produsul final al sistemelor informatice şi, în funcţie de cele patru
dimensiuni, timp, conţinut, forma de prezentare şi locaţie, aceasta trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe pentru a fi utilă:

A. În funcţie de elementul timp:

să fie oportună: informaţia trebuie să fie furnizată atunci când este nevoie de ea, să
fie disponibile în timp util;
să fie nouă: informaţia nouă descrie cel mai bine prezentul situaţiei sau ultima
verigă a evoluţiei unui fenomen;
să fie furnizată cu o anumită frecvenţa: informaţia trebuie să fie furnizată cu un ritm
care să sprijine interesele utilizatorilor;
se facă referire la o anumită perioada de timp: informaţia poate să conţină elemente
care să descrie evenimente din trecut, prezent sau viitor.

B. În funcţie de conţinut:
să reducă gradul de incertitudine: cu cât informaţiile fac referire mai clară asupra
unui fenomen, cu atât viziunea de ansamblu şi de amănunt a decidenţilor asupra
respectivului fenomen va fi mai bună şi, pe cale de consecinţă, decizia va fi luată în
cunoştinţă de cauză.
să fie corectă: informaţia nu trebuie să conţină erori; trebuie să facă referiri exacte
asupra oricărui fenomen fără doze de relativism.
să fie pertinentă: informaţiile trebuie să facă referire la un anumit fapt, situaţie,
eveniment şi în acelaşi timp să descrie realitatea de facto;
să fie relevantă: informaţia trebuie să satisfacă nevoile de informare ale
utilizatorului cu privire la o anumită situaţie.

8|
 să fie necontradictorie sau noncontradictorie – informaţiile descriptive care fac
referire la o anumită situaţie trebuie să aibă aceeaşi valoare de adevăr în acelaşi
moment temporal.
să fie neredundantă sau nonredundantă: de obicei o informaţie face referire la un
anumit aspect. Dacă aceeaşi informaţie se repetă ea nu aduce nimic nou în raport
cu aspectul descris.
să fie completă: informaţia trebuie să conţină toate elementele de care utilizatorul
are nevoie;
să aibă caracter succint: vor fi furnizate doar acele informaţii de care este nevoie
într-o anumită situaţie decizionala;

C. În funcţie de forma de prezentare informația trebuie respecte următoarele caracteristici:

să fie clară: informaţia trebuie să fie prezentată într-o formă uşor de înţeles;
să fie furnizată în formă detaliată sau sintetizată în funcţie de necesităţi;
să fie prezentată într-o anumită succesiune, într-o anumită ordine;
să aibă o formă adecvată necesităţilor factorului de decizie – forma de prezentare a
mesajelor poate să atragă sau nu atenţia decidenţilor. Informaţia poate fi furnizată
sub forma unei relatări (expuneri), sub formă numerică, grafică, sub formă de tabel
etc. Informaţia poate fi prezentată pe suport de hârtie, pe ecranul computerului sau
folosind alte medii.

D. În funcţie de locaţie: informaţia trebuie să fie disponibilă indiferent de locaţia în care se

află utilizatorul (fie disponibilă oriunde).
Informațiile solicitate la nivel strategic și tactic au următoarele caracteristici:
sunt neprogramate, ad hoc, sunt determinate de apariția unor evenimente care
necesită luarea unor decizii;
sunt sintetizate: informațiile trec prin procese de selecție și sintetizare pentru a putea
fi folosite de nivelele manageriale superioare;
vizează orizonturi mari de timp – informațiile se referă la trecut, prezent, viitor;
aria de cuprindere a informațiilor este largă;
au caracter previzional;
provin din interiorul și exteriorul firmei (concurența, clienți, furnizori).

Pe de altă parte, informațiile solicitate la nivel operațional îndeplinesc următoarele

caracteristici:
sunt programate, se obțin la intervale de timp bine stabilite;
au un conținut prestabilit care acoperă nevoia de informații determinată de deciziile
de rutină cu care se confruntă managerii de la acest nivel;
aria de cuprindere este restrânsă și bine definită;
au grad de detaliere ridicat;
provin cu preponderență din mediul intern al organizației;
se referă la evenimente din trecut;
sunt cerute cu frecvență mare, și sunt exacte, precise.

1.2. Ce este o bază de date?

Definiţii:
„Baza de date este o colecţie de date persistente, care sunt folosite de către sistemele de aplicaţii
ale unei întreprinderi” [Date, 2005].

9|
Prin persistenţă înţelegem intuitiv că datele din baza de date diferă, ca tip, de alte date efemere,
cum ar fi datele de intrare, datele de ieşire, rezultatele intermediare, şi în general, orice date
care sunt de natură trecătoare. Se poate spune că datele din BD persistă deoarece, odată ce au
fost acceptate de SGBD pentru introducerea în BD „ele nu pot fi şterse din baza de date numai
printr-o cerere explicită adresată sistemului SGBD”. Termenul întreprindere desemnează orice
organizaţie independentă de natură comercială, ştiinţifică, tehnică sau de alt tip. Întreprinderea
poate fi o singură persoană sau o întreagă corporaţie. Exemple: un hotel, o fabrică, o bancă, o
facultate, etc. Exemple de date persistente: date despre clienţi, date despre conturi, date despre
studenţi, date despre rezervări, etc. [Date, 2005].

„Baza de date este un ansamblu structurat de date coerente, fără redundanţă inutilă, astfel încât
acestea pot fi prelucrate eficient de mai mulţi utilizatori într-un mod concurent”. [Popescu,
2001]

Baza de date este un sistem integrat, coerent și partajat de fișiere [Nitchi et al., 2007].
Integrat: unificare a mai multor fișiere distincte;
Partajat: parți distincte din BD pot fi folosite de către mai mulți utilizatori;
Coerent: se asigura caracterul neredundant și coerent al datelor.

Tema de reflecție nr. 2

Daţi câteva exemple de baze de date.
Daţi exemple de baze de date pe care le utilizaţi în activitatea dumneavoastră.

1.3. Utilitatea şi avantajele bazelor de date

Sistemul de baze de date oferă întreprinderii un control centralizat asupra datelor sale.
Centralizarea datelor prezintă o serie de avantaje, cum ar fi [Dollinger&Andron, 2004]:
Reducerea redundanţei datelor memorate: în situaţia în care fiecare aplicaţie
informatică folosește fişiere proprii pentru stocarea datelor sale e posibil ca aceleaşi
date să apară de mai multe ori în fişiere diferite aparţinând unor aplicaţii diferite. Dacă
acea dată este modificată într-un fișier aceasta trebuie modificată și în restul fișierelor
pentru a nu apărea diferențe. Este recomandabil ca aplicaţii diferite având aceleaşi date
să utilizeze, în comun, un singur fişier pentru memorarea acestora. Redundanţa este
proprietatea unor date de a se repeta fără să fie necesar.
Evitare inconsistenţei datelor: atunci când există mai multe copii ale aceleaşi date
este posibil, prin actualizarea doar a unora dintre ele, să avem valori diferite pentru una
şi aceeaşi dată, ceea ce atrage după sine inconsistenţa bazei de date.
Posibilitatea partajării datelor: se referă la posibilitatea utilizării în comun a datelor
de către mai multe aplicaţii precum şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii noi
folosind datele deja existente în baza de date.
Încurajarea introducerii standardelor: administratorul bazei de date poate impune
alinierea la anumite standarde, ceea ce are un rol important la transferul datelor de la o
bază de date la alta.

10 |
 Posibilitatea aplicării constrângerilor de securitate: administratorul bazei de date
poate introduce verificări de autorizare a accesului la date. Se pot impune restricţii
diferite pentru fiecare tip de acces la date, pentru fiecare dată, pentru fiecare utilizator
Menţinerea integrităţii datelor: integritatea datelor reflectă cerinţa ca baza de date să
conţină date corecte. Aceasta presupune atât consistenţa datelor cât şi plauzibilitatea lor
prin introducerea unor proceduri de validare corespunzătoare.
Oferă suport pentru tranzacţii: tranzacţia este o unitate logică care presupune mai
multe operaţii în baza de date, in particular, o serie de operaţii de actualizare. Ex:
transferul unei sume de bani din contul A in B.

Tema de reflecție nr. 3

Daţi exemple de domenii în care se folosesc baze de date.
Care sunt bazele de date utilizate în cadrul unui hotel?
Identificaţi site-uri web care folosesc baze de date. Prin ce se diferenţiază acestea
faţă de restul website-urilor?

1.4. Arhitectura sistemelor de baze de date

Deoarece datele sunt reprezentate în calculator sub forma de biţi iar utilizatorii bazelor de date
lucrează cu concepte mai mult sau mai puțin abstracte se impune utilizarea unor nivele de
abstractizare. Pentru asigurarea independenței fizice şi logice a datelor se impune adoptarea
unor arhitecturi de baze de date organizate pe trei nivele:
Nivelul intern: este nivelul care se află cel mai aproape de mediul de stocare fizică, se
referă la modul în care sunt stocate datele în sistem;
Nivelul extern: este nivelul aflat cel mai aproape de utilizatori, se referă la modul în
care sunt vizualizate datele de către utilizatori;
Nivelul conceptual: este un nivel intermediar dintre cele două.

Nivelul extern

Nivelul conceptual

Nivelul intern

Fig. 2. Cele trei niveluri ale arhitecturii [Date, 2005]

Independenta fizică a datelor este o măsura a imunităţii aplicaţiilor faţă de modificările în

structura fizică de memorare a datelor. O modificare a structurii nu va afecta aplicaţia iar
modificările efectuate asupra aplicaţiei nu vor afecta structura fizica de date. Pentru ca o
aplicaţie să fie independenta faţă de structura fizică de date aceasta nu trebuie să conţină referiri
11 |
la tipul fişierelor folosite pentru memorarea datelor, la dispozitivele de stocare a datelor sau la
strategia de acces la date.

Independenţa logică a datelor: se referă la imunitatea modelului propriu al fiecărui utilizator

faţă de modificări în structura logică globală a bazei de date [Dollinger&Andron, 2004]. Dacă
se respectă independenţa logică a datelor se poate modifica structura bazei de date prin
adăugarea unor noi unități logice (cum ar fi câmpuri, înregistrări) şi se pot modifica relaţiile
existente între ele fără a afecta utilizatorii care nu au nevoie de aceste date. Fiecare utilizator
poate să folosească datele fără a influența alți utilizatori care folosesc aceleaşi date.
Nivelul intern: poartă numele de bază de date fizică şi este o colecţie de fişiere care conţin
datele fizice, la care se adaugă diverse structuri auxiliare menite să asigure accesul operativ la
date (de exemplu Indecşi, pointeri, etc.). Vederea internă este descrisă prin intermediul schemei
interne.
Nivelul conceptual: este o abstractizare a unei părţi din lumea reală şi constă din descrierea
structurii logice a datelor dintr-o bază de date. [Dollinger]. Fiecare bază de date are un model
conceptual propriu prin care sunt numite şi descrise toate unităţile logice din BD, împreună cu
legăturile dintre acestea. Unităţile logice sunt concepte asemănătoare celor cu care operează
utilizatorii bazei de date.
Exemple: în descrierea unei baze de date a unui hotel se lucrează cu următoarele concepte:
client, camera, rezervări, etc.; iar pentru o bază de date a unei facultăți: studenți, profesori,
discipline, plan de învățământ, note, etc.
Modelul conceptual integrează viziunile tuturor utilizatorilor asupra BD şi specifică
constrângerile asupra datelor (ce poate face parte din bd, ce nu poate face parte din BD). Tot
în modelul conceptual sunt specificate masuri de securitate şi integritate referitoare la anumite
unități logice. Vederea conceptuală conţine o reprezentare abstractă a întregii baze de date iar
vederea internă reprezintă baza de date aşa cum este stocată intern. Vederea conceptuală este
definită prin intermediul schemei conceptuale.
Nivelul extern: se referă la percepţiile utilizatorilor individuali asupra BD. Majoritatea
utilizatorilor nu sunt interesaţi de întreaga bază de date ci doar de o parte a acesteia. Termenul
tehnic folosit pentru modelul extern este acela de vedere externă. Vor exista mai multe vederi
externe diferite, fiecare vedere reprezentând o anumită porţiune a bazei de date. Fiecărui
utilizator sau grup de utilizatori îi corespunde un model extern propriu – ceea ce vede
utilizatorul din BD sau modul în care vede acesta baza de date.

Prin utilizarea vederilor se asigură securitatea bazelor de date prin limitarea accesului la date
a anumitor categorii de utilizatori. Utilizatorii au acces doar la parţi bine definite din BD,
existând posibilitatea ascunderii anumitor parţi din baza de date pe care utilizatorii nu au voie
sa le vadă. Un utilizator poate avea diferite drepturi de acces definite în cadrul a mai multe
vederi. Prin unele vederi poate avea doar drept de consultare, in timp ce prin altele ar putea
avea şi drepturi de modificare. Prin vederi se oferă utilizatorilor o viziune individualizată şi
simplificata asupra bazei de date. Fiecare vedere externă este definită prin intermediul unei
scheme externe.

Exemple: baza de date cu clienții unui hotel. Vârsta clienților este o informație care poate fi
folosita pentru realizarea unor statistici, etc. Daca se memorează in baza de date vârsta clienților
atunci acest câmp trebuie sa fie actualizat zilnic, de aceea se va crea o vedere in care apare

12 |
definit conceptul de vârsta calculat ca diferență dintre data curentă si data nașterii. Într-o bază
de date cu studenți se va defini conceptul bursier.

13 |
1.5. Sistemul de gestiune a bazelor de date

Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) – este software-ul care tratează toate cererile
de acces la baza de date.

Funcţiile pe care le îndeplinește un SGBD sunt următoarele:

Definiţia datelor: Sistemul SGBD trebuie sa fie capabil sa accepte definiţiile datelor
(schemele externe, schema conceptuala, schema internă) în forma-sursă şi să le
transforme în forma-obiect adecvata. Descrierea datelor se realizează prin intermediul
limbajul de descriere a datelor – LDD.
Manipularea datelor: sistemul SGBD trebuie sa fie capabil sa manipuleze cererile de
consultare, actualizare sau ştergere a datelor existente în BD sau să adauge date noi in
BD. Această funcţie poate fi realizată prin intermediul Limbajelor de manipulare a
datelor.
Optimizarea cererilor de acces;
Asigurarea securităţii şi integrităţii datelor;
Refacerea datelor îşi asigurarea accesului concurent la date;
Trebuie să pună la dispoziţie o funcţie pentru dicţionarul de date. Dicţionarul conţine
date despre datele din BD, (denumite si metadate) – adică definiţii ale unor obiecte din
sistem.
SGBD trebuie să îndeplinească toate sarcinile într-un mod cat mai eficient posibil.

Scopul general al unui SGBD este de a furniza interfaţa cu utilizatorul pentru sistemul de baze
de date. Interfaţa cu utilizatorul poate fi definită ca o graniţă a sistemului, dincolo de care totul
este invizibil pentru utilizator. Cele mai cunoscute SGBD-uri la ora actuală sunt: Oracle,
Microsoft Sql Server, Visual FoxPro, DB2, dBase, MySql (opensource), PostgreSQL.

Tema de reflecție nr. 4

Daţi exemple de instrumente software pe care le-aţi utilizat pentru stocarea şi
prelucrarea datelor.
Care este diferenţa între un sistem de calcul tabelar şi un sistem de gestiune a bazelor
de date?

1.6. Evoluţia SGBD

Istoria SGBD poate fi rezumată în trei generaţii:
Sisteme ierarhice şi reţea;
Sisteme relaţionale;
Sisteme avansate (orientate obiect, relaționale OO, distribuite, multimedia, etc.)
În cazul modelelor ierarhice şi reţea datele sunt reprezentate la nivel de articol prin legături
ierarhice sau de tip graf. Administrarea şi manipularea datelor este dificilă datorită dependenţei
fizice a datelor.
A doua generaţie de SGBD-uri este legată de apariţia modelelor relaţionale care tratează
entităţile ca nişte relaţii. S-a conturat in două articole publicate de E. F. Codd în 1969, 1970.
Se poate defini printr-o serie de structuri de date (relații alcătuite din tupluri), operații aplicate
asupra structurilor de date (selecție, proiecție, join), și reguli de integritate care să asigure
consistența datelor (chei primare, restricții referențiale).
SGBDOO au apărut ca urmare a îmbinării tehnicii limbajelor orientate obiect cu a bazelor de
date.
14 |
 UNITATEA 2

Microsoft Access 2010 – prezentare generală

Microsoft Access 2010 face parte din pachetul de programe Microsoft Office şi este inclus în
ediţiile Microsoft Office Professional Plus 2010 și Microsoft Office Professional 2010.

Principalele caracteristici ale sistemului de gestiune a bazelor de date Access 2010 sunt:
este un sistem de gestiune a bazelor de date relaţional;
are interfața grafică prietenoasă (Microsoft Office Fluent);
poate fi instalat pe sistemul de operare Windows: versiunile Windows XP cu Service Pack
(SP) 3, Windows Vista cu SP1, Windows 7, Windows Server 2003 cu SP2 şi MSXML 6.0
(doar Office pe 32 de biți), Windows Server 2008 sau mai recent, pe 32 sau pe 64 de biți;
cerinţe hardware pentru instalare sunt următoarele - computer cu procesor de 500 MHz
sau mai mult, cu minim 256 MB RAM, cel puţin 2 GB spaţiu disponibil pe hard disk,
monitor cu o rezoluție de minim 1024x576, placă grafică DirectX 9.0 cu memorie video
de 64 MO sau mai mult.
comunică cu alte sisteme de gestiune a bazelor de date dintre care amintim dBase şi SQL
Server;
permite realizarea unor aplicaţii complexe pentru afaceri prin utilizarea limbajului
Microsoft Visual Basic for Applications 7.0;
conţine instrumente tip wizard care permit utilizatorului crearea facilă a obiectelor bazei
de date;
conţine exemple de baze de date care contribuie la o mai bună înţelegere a modului de
construire a tabelelor, formularelor, rapoartelor, interogărilor, relaţiilor dintre tabele. Baza
de date Northwind are un număr mare de înregistrări şi poate fi folosită pentru a crea
propriile rapoarte, formulare, interogări.
pune la dispoziția utilizatorului șabloane de baze de date;
permite vizualizarea legăturilor dintre tabelele bazei de date prin intermediul unei interfeţe
grafice – fereastra Relationships;
permite comunicarea cu celelalte aplicaţii incluse în pachetul Microsoft Office: Word,
Excel, etc. prin operaţii de import/export.
suportă două limbaje standard de interogare: SQL (Structured Query Language) şi QBE
(Query By Example).

2.1. Mediul Microsoft Access 2010

Lansarea în execuţie a programului Microsoft Access se poate face prin următoarele

modalităţi:
1. Prin succesiunea: clic pe butonul Start -> All Programs-> Microsoft Office-
>Microsoft Access 2010.
2. Prin dublu clic pe pictograma de pe Desktop, asociată programului Microsoft Access
2010.

15 |
La rularea programului Microsoft Access 2010, va apărea pe ecran o fereastră care pune la
dispoziţie următoarele opţiuni:
1. Crearea unei baze de date vide (Blank Database);
2. Crearea unei baze de date folosind un șablon de bază de date;
3. Deschiderea unei baze de date existente. In panoul din partea stângă a ferestrei sunt
afișate cele mai recent utilizate baze de date (Recent). Daca baza dorită nu se afla printre
acestea, executând clic pe Open se poate naviga prin structura de directoare în căutarea
fişierului dorit.

Fereastra de bază a aplicaţiei Access are acelaşi aspect general folosit în celelalte aplicaţii
Office 2010 şi conţine următoarele elemente:

Bara de instrumente Quick Access Bara de titlu

File de comenzi

Help

Panglica Grup de comenzi

Panoul de navigare

Bara de stare

Fereastra de lucru
Fig. 3. Fereastra de bază a aplicaţiei Microsoft Access

16 |
 Tema de reflecție nr. 5
Deschideţi aplicația Microsoft Access 2010. Explicaţi efectul tuturor comenzilor din
filele: Home, Create, External Data, Database Tools. Pentru rezolvarea acestui
exerciţiu vă puteţi folosi de Help.
Care sunt opţiunile disponibile în Backstage View?

17 |
2.2. Arhitectura Microsoft Access

O baza de date reprezintă o modalitate de stocare a unor date pe un suport extern (mediu de
stocare), cu posibilitatea regăsirii rapide a acestora. Baza de date este „o colecţie de date
înrudite, care se referă la un anumit subiect sau obiectiv, împreună cu instrumentele folosite
pentru manipularea acestor date” [Harkins et al., 1999:11]. Pentru a interacţiona cu datele
cuprinse în baza de date, Access se foloseşte de obiecte: interogări, rapoartele, formularele,
controale. Toate elementele din Access, cu excepţia datelor din înregistrări, sunt obiecte. O
bază de date Access este o colecţie de obiecte: tabele (table), interogări (query), formulare
(form), rapoarte (report), comenzi macro (macro) şi module (module).

Tabelul (TABLE) este “un obiect definit de utilizator în care sunt stocate datele primare
(expresia modelului relaţional)” [Năstase et al., 1999:51]. Mai precis, un tabel este o colecţie
de date "legate" între ele, care sunt stocate pe linii şi coloane. Coloanele reprezintă câmpurile
(fields) care se descriu prin nume, tip şi alte atribute ale acestora. Fiecare câmp trebuie să fie
legat de destinaţia tabelului din care face parte. Fiecare linie a tabelului conţine o înregistrare
(record) cu date corespunzătoare coloanelor şi reprezintă o entitate completă de date. De
exemplu, atunci când creaţi un tabel pentru stocarea datelor referitoare la clienţi puteţi avea
câmpuri pentru cod client, nume, prenume, adresa, cod poştal, număr de telefon, data naşterii,
etc. În acest caz, o înregistrare va consta din toate aceste informaţii pentru un anumit client. O
bază de date poate conţine unul sau mai multe tabele independente sau legate între ele.

Câmpuri (fields)

Cod Cod Data

Nume Prenume Adresa
client postal nasterii
1 Oltean Radu Str. Mehedinti Nr. 61 3400 4/2/1968
Înregistrări (records)

2 Popescu Adriana Str. Aurel Vlaicu Nr. 4 3400 5/3/1974

3 Plesan Sorin Str. Sibiului Nr 45 3125 9/8/1959

4 Sitaru Adela Str. Cernei Nr.3 3400 9/6/1962

5 Patterson John 27 Newpoint Street GM80AN 2/4/1976

Interacţiunea cu datele stocate în tabele nu se face în mod direct. De regulă, fiecărui tabel îi
sunt asociate alte obiecte (formulare, rapoarte, interogări), iar atunci când utilizatorul are
nevoie de anumite date va apela un formular sau un raport care va găsi datele şi le va afişa pe
ecran în forma cerută.

Interogarea (QUERY) este „un obiect care permite vizualizarea informaţiilor obţinute prin
prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele şi/sau alte cereri de interogare” [Năstase et al.,
1999:52]. Este un instrument foarte util pentru analiza datelor stocate în tabele. De exemplu,
puteţi folosi o interogare pentru a genera o listă cu adresele clienţilor sau pentru a determina
suma încasată de la clienţi, de asemenea, puteţi obţine date din mai multe tabele legate între
ele. Practic, numărul întrebuinţărilor care se pot da acestor obiecte este nelimitat:
puteţi vizualiza înregistrările care îndeplinesc o anumită condiţie prin intermediul
interogărilor de selecţie (Select Query);

18 |
 puteţi modifica, adăuga şi chiar şterge date din tabele folosind tipurile de interogări
specifice acestor operaţii: Update, Append şi Delete Query;
puteţi sorta înregistrările după câmpuri sau grupuri;
puteţi efectua calcule pe grupuri de înregistrări;
puteţi combina datele din mai multe tabele sau interogări.
Interogarea este, în esenţă, o întrebare sau o cerere stocată. Aşa cum datele sunt stocate în tabele
(table) şi cererile sunt stocate în obiecte de tip Query. Odată creată, o interogare poate fi apelată
de ori câte orie este nevoie [Harkins et al., 1999: 11].

Formularul (FORM) este „un obiect care permite introducerea datelor, afişarea acestora sau
controlul întregii aplicaţii” [Năstase et al., 1999:51]. Formularul constituie interfaţa dintre
utilizator şi datele stocate în baza de date, de aceea va fi folosit foarte frecvent. Formularele
simplifică vizualizarea, introducerea şi modificarea datelor. Modul de completare al datelor în
formularul Access este asemănător cu completarea unui formular pe hârtie, numai că datele
introduse pe ecran vor fi stocate în unul sau mai multe tabele şi pot fi folosite ulterior la
întocmirea diferitelor situaţii. Prin intermediul formularelor se pot realiza diverse operaţii cum
ar fi: sortarea, căutarea, actualizarea unor date dar pot fi folosite şi ca parte a interfeţei aplicaţiei
dumneavoastră. Folosind butoanele de comandă puteţi deschide alte formulare sau rapoarte
atunci când este nevoie.

Raportul (REPORT) este „un obiect care permite formatarea şi tipărirea informaţiilor obţinute
în urma consultării bazei de date sub formă de documente.” [Năstase et al., 1999:52]. Cu toate
că formularele reprezintă un instrument potrivit pentru introducerea şi afişarea datelor pe ecran,
rapoartele sunt principalele situaţii de ieşire in Access. Rapoartele pot fi previzualizate pe ecran,
tipărite la imprimanta, vizualizate într-un navigator Internet (browser), etc. Sunt foarte uşor de
creat şi sunt instrumente puternice de prezentare a datelor. Puteţi crea cu ajutorul acestor
obiecte diverse situaţii de ieşire pentru aplicaţia dumneavoastră, de exemplu, lista clienţilor
firmei pe localităţi sau judeţe.

Macrocomanda (MACRO) reprezintă un „obiect care conţine o definiţie structurată a uneia sau
mai multor acţiuni pe care Access le realizează ca răspuns la un anumit eveniment” [Năstase et
al., 1999:52]. Aceste obiecte sunt foarte utile deoarece permit automatizarea diverselor
evenimente fără ca realizatorul aplicaţiei să trebuiască să cunoască limbajul VBA (Visual Basic
for Applications).

Modulul (MODULE) reprezintă „un obiect care conţine proceduri definite de utilizator şi scrise
în limbajul de programare Visual Basic” [Năstase et al., 1999:52]. Codul procedurii se
introduce într-un modul şi poate fi apelat prin intermediul unor obiecte eveniment sau prin
intermediul altor proceduri.

2.3 Crearea unei baze de date

Există două posibilităţi de creare a bazelor de date:

a) crearea unei baze de date vide, în care construirea obiectelor se face de la zero;
b) crearea unei baze de date folosind şabloanele de baze de date.

Pentru a construi o bază de date nouă se execută următoarele operaţii:

1. în fereastra principală (vezi Error! Reference source not found. 4) se selectează
Blank database;
2. se introduce numele bazei de date în căsuţa File Name;

19 |
 3. se selectează (prin clic pe ) unitatea de disc unde va fi salvata noua bază de date
şi formatul bazei de date;

4. se activează butonul Create.

2. se introduce
numele BD

3. se selectează
directorul în care
4
va fi salvată BD
Fig. 4. Crearea unei baze de date vide

Crearea unei baze de date folosind şabloane de baze de date este mult mai simplă şi rapidă dar
prezintă dezavantajul de a nu fi aşa de flexibilă. Utilizatorul poate alege dintre mai multe baze
de date predefinite, destinate fie utilizării în scop personal, fie utilizării în cadrul unei firme.
Şabloanele sunt salvate local sau pot fi descărcate de pe site-ul Microsoft Office. În urma
selectării unui şablon se generează toate tabelele, formularele şi rapoartele necesare pentru
realizarea anumitor funcţii.
Tema de reflecție nr. 6
Să se creeze o baza de date pentru marketing (folosind șabloanele existente în
Access 2010) şi să se salveze în directorul personal
1. Introduceți în baza de date:
a. detalii referitoare la 3 proiecte;
b. 2 angajaţi;
c. 3 vânzători.
2. Vizualizaţi rapoartele generate de aplicație.
3. Deschideţi tabelele bazei de date şi observaţi modul în care datele au fost
stocate în tabele.
4. Observați legăturile dintre tabele bazei de date.
5. Alegeți un alt șablon şi generați o nouă bază de date. Introduceţi înregistrări
în baza de date.

20 |
 UNITATEA 3

TABELE

3.1. Crearea tabelelor

Access organizează o bază de date în felul următor:

Fişierul de baze de date – este fişierul principal care cuprinde pe lângă datele cuprinse în tabele
şi obiecte: interogări pentru analiza datelor, formulare pentru interacţiunea cu datele, rapoarte
pentru tipărirea rezultatelor, macro şi module pentru extinderea funcţionalităţii aplicaţiilor şi
pagini web. Fişierul este salvat cu extensia .mbd (ex. Agentie.mbd).
Tabelul – (Table) este o colecţie de date specifice unui anumit subiect, stocate pe linii şi
coloane. În baza de date pot exista mai multe tabele. (ex.: Clienţi, Comenzi).
Câmpul – (Field) reprezintă o coloană în cadrul tabelului, şi este cea mai mică unitate de date
din cadrul bazei de date. (ex.: numele şi prenumele clientului)
Tipul de date – (Datatype) este o proprietate a fiecărui câmp. O coloană poate stoca doar date
de un anumit tip, de ex. câmpul data_nasterii va conţine doar date calendaristice iar câmpul
nume va conţine doar tipul text).
Valoarea – reprezintă valoarea introdusă într-un câmp. De exemplu, în câmpul Nume, de tip
text, se poate stoca valoarea „Ionescu”.

Crearea structurii tabelelor se referă la definirea câmpurilor (coloanelor) tabelelor şi, în

Access 2010, acest lucru se poate face în două moduri:
a. Utilizând fereastra de proiectare – Fila Create – comanda TABLE DESIGN;
b. Prin introducerea datelor - Fila Create – comanda TABLE.

Fig. 5. Comenzi pentru crearea tabelelor

Modul cel mai eficient de creare a tabelelor îl reprezintă utilizarea ferestrei de proiectare. În
urma selecţiei comenzii Table Design pe ecranul monitorului va apărea fereastra de proiectare
a tabelului. În această fereastră se introduc: denumirile câmpurilor – în coloana FIELD NAME,
tipul de date – în coloana DATA TYPE şi opţional o descriere a câmpului respectiv –
DESCRIPTION.

21 |
În Access există patru modalităţi de vizualizare a tabelelor:
Design View: este modul de vizualizare în care se defineşte
structura tabelului bazei de date (modul care permite introducerea
câmpurilor cu tipul de data asociat şi descrierea corespunzătoare).
Datasheet View: permite introducerea de date (articole) în tabel.
Pivot Table View
Pivot Chart View

Pentru a comuta între modurile datasheet view şi design view, se

selectează fila Home şi se execută clic pe View.

De exemplu dacă avem un tabel Judeţe cu următoarele câmpuri: cod – text(2) şi denumire-
text(30), suprafaţă – numeric, long integer - acesta va putea fi afişat în două moduri:

Fig. 6. Tabelul Judeţe deschis în mod Datasheet

Fig. 7. Tabelul Judeţe deschis în mod Design View

22 |
3.2. Caracteristicile câmpurilor

Numele: numele câmpului poate să fie format din mai multe cuvinte, de exemplu
“Nume client”.

Tipul de date: stabileşte modul în care datele sunt înregistrate pe suportul de memorare
şi modul în care acestea sunt interpretate şi prelucrate. Tipurile de date disponibile
pentru câmpuri în Access 2010 sunt:

Tip de date Descrierea tipului de date

Tip de date
Access
Un câmp de tip text poate conţine până la 255
caractere alfanumerice. Numerele care nu sunt
TEXT folosite pentru calcule vor fi stocate în câmpuri de tip
text (nr. telefon, cod poştal, CNP, numerele de
Alfanumerice înregistrare, nr. matricol).
Poate conţine cantităţi mari de text sau numere - cel
MEMO mult 64.000 caractere. Se folosesc pentru a oferi
comentarii descriptive şi notiţe.
Conţine mai multe subtipuri de date: Long Integer,
Byte, Integer, Single Double, Replication ID. Se
NUMBER
utilizează atunci când dorim să stocăm date numerice
care vor fi folosite pentru calcule matematice.
Generează numere unice în mod automat de fiecare
dată când se introduce un nou articol în tabel. Poate
AUTONUMBER
îndeplini rolul de cheie primară atunci când nu mai
Numerice există în tabel o altă cheie.
Format special pentru unităţi monetare, proiectat
CURRENCY pentru a preveni erorile de rotunjire care ar afecta
operaţiile contabile.
Câmpurile logice (booleene) folosesc valori logice
YES/NO numerice de tip întreg 1 pentru câmpurile YES
(TRUE) şi 0 pentru NO (FALSE).
Date Stochează data calendaristică şi ora într-un format
DATE/TIME
calendaristice special fix.
Include elemente grafice realizate din puncte
Obiecte mari OBJECT OLE (bitmap), desene vectoriale, fişiere cu semnale audio
şi alte tipuri de date ce pot fi create de o aplicaţie OLE
SERVER.
Este un text sau o combinaţie de text cu numere
stocată ca un text şi folosită ca adresă a unei pagini
Adrese Internet HYPERLINK
Web. Conţine 3 părți: textul afişat, adresa şi
subadresa. Fiecare parte poate avea maxim 2048
caractere.

23 |
 Tip de date Descrierea tipului de date
Tip de date
Access
În câmpurile de tip attachments pot fi ataşate imagini,
documente, foi de calcul tabular, fişiere arhivate. În
funcţie de setările făcute asupra câmpului, fişierele
ataşate pot fi vizualizate şi modificate. Spre deosebire
Ataşamente ATTACHMENTS
de tipul de date OLE OBJECT, tipul de date
ATTACHMENTS foloseşte mult mai eficient spaţiul
de stocare deoarece nu creează o imagine bitmap a
fişierului original.
Tabel 1. Tipuri de date disponibile în Ms. Access

Dacă din lista Data Type se alege Lookup Wizard se va crea un câmp a cărui valori pot fi
încărcate dintr-o listă derulantă. Elementele listei pot fi valori tastate de utilizator sau valori
conţinute într-un câmp al unui tabel sau interogare existentă.

Proprietăţile câmpurilor

1. Field size: în această zonă se introduce dimensiunea maximă permisă pentru câmpul
respectiv, în funcţie de tipul de date al acestuia. Putem crea un câmp de tip text cu
dimensiune fixă introducând în celula Field Size valoarea corespunzătoare lungimii fixe
dorite (un număr de la 1 la 255).

2. Format: formatul în care sunt afişate datele. În Access fiecare tip de date are mai multe
opţiuni predefinite de afişare. De exemplu, o dată de tip dată/oră poate fi afişată în mai
multe forme:

3. Decimal places: numărul de zecimale ce pot fi atribuite unui câmp.

4. Input Mask: se referă la impunerea unui anumit format pentru toate datele incluse în cadrul
acestui câmp. O mască de intrare este folosită într-un câmp pentru a formata informaţia şi
a controla ce valori pot fi introduse. De exemplu masca LLLL este formată din două părţi:
simbolul  care transformă toate caracterele introduse de utilizator în majuscule şi şirul de
caractere LLLL ce reprezintă înlocuitori pentru litere (A-Z, fără spaţii). Utilizatorul va
putea introduce în câmp exact patru litere, în caz contrar Access va afişa un mesaj de eroare.
Pot fi folosite pentru tipurile de date: Text, Date/Time, Number, Currency. Iată câteva
exemple:
- pentru formatul datei: 00-00-00
- pentru număr matricol: 000
- pentru numere de înmatriculare: LL00LLL

Înlocuitorii de caractere pot fi:

- 0 pentru numere (0-9);
- 9 pentru numere sau pauze;
- L pentru litere (A-Z).

24 |
5. Caption: permite asocierea unor etichete (nume) câmpurilor unui tabel, etichete care vor fi
afişate în cadrul rapoartelor, formularelor, tabelelor.

6. Default value: este valoarea atribuită automat atunci când utilizatorul nu introduce nici o
valoare în acel câmp.

7. Validation rule: testează prin intermediul unui criteriu (expresie Access) valorile introduse
în câmpurile bazei de date şi nu lasă introducerea de date care nu respectă acel criteriu. De
exemplu, regula 0 permite doar introducerea numerelor pozitive, iar = 10 AND 100
permite introducerea numerelor cuprinse între 10 şi 99.

8. Validation text: Conţine textul care va apărea pe ecran în cazul în care valoarea introdusă
în câmp nu respectă criteriul impus de regula de validare.

9. Required: se stabileşte dacă prin introducerea unei noi înregistrări în cadrul tabelei este
obligatorie şi completarea respectivului câmp.

10. Indexed: dintr-o listă derulantă se poate alege între un index care admite valori duplicat
sau unul care cere ca fiecare valoare a câmpului să fie unică.

3.3. Noţiunea de cheie primara - PRIMARY KEY

Cheile principale (primary keys) reprezintă o componentă esenţială a oricărei baze de date
relaţionale. Pentru a se încadra în modelul relaţional fiecare tabel al bazei de date trebuie să
aibă un identificator unic. Asigurarea unicităţii se poate realiza prin desemnarea unei chei
primare – o coloană sau un set de coloane care identifică în mod unic un rând din tabel.
O cheie primară poate fi formată dintr-o singură coloană – cheie simplă, sau poate fi formată
din mai multe coloane – cheie compusă (multiplă).
Într-un tabel pot exista mai multe coloane (sau set de coloane) ce pot conţine valori unice.
Aceste coloane sunt chei candidat. Din aceste chei candidat se alege o cheie primară, aceasta
trebuie să conţină un număr minimal de coloane şi să fie stabilă. De exemplu într-un tabel
Angajati cu următoarele câmpuri: CNP (codul numeric personal), Nume, Prenume,
Data_angajării, Salar avem două chei candidat - CNP şi cheia compusă din câmpurile Nume,
Prenume. Codul numeric personal este unic pentru fiecare persoana, deci, el ar poate asigura
unicitatea înregistrărilor. Singura problemă este că pentru angajaţii străini cod numeric
personal are alt format. Cea de-a doua cheie îndeplineşte condiţia de cheie primară atât timp
cât nu există în baza de date doi angajaţi cu acelaşi nume şi prenume. Când apar două persoane
cu acelaşi nume şi prenume, pentru a se asigura unicitatea, se poate adăuga câmpul data
angajării la cheia primară, dar atunci numărul câmpurilor din componenţa acesteia este prea
mare. Câmpul numele nu este un câmp stabil pentru că, în cazul angajatelor, acesta se poate
schimba prin căsătorie, de aceea nu e bine să intre în componenţa cheii primare. Deoarece nu
am putut găsi o cheie primară naturală trebuie să creăm o cheie artificială, o cheie derivată.
Putem adăuga un câmp Cod Angajat de tip AutoNumber care să îndeplinească rolul de cheie
principală.
Definiție: se numește cheie a unui tabel un subset de coloane care îndeplinesc următoarele
condiții:
1. valorile coloanelor care compun cheia identifică în mod unic fiecare rând din tabel.

25 |
 2. subsetul de coloane este minimal, în sensul că eliminarea oricărei coloane din cheie
duce la nerespectarea primei condiţii.
Cheia primară are un rol deosebit de important în implementarea strategiilor de căutare şi de
regăsire a datelor. Este folosită de SGBD pentru identificarea unică a înregistrărilor. Câmpul
marcat cu PRIMARY KEY nu permite introducerea valorilor duplicat. Asupra cheii primare a
SGBD -urile impun restricţii :
nu sunt admise valorile nedefinite (NULL) pentru atributele unei chei primare, orice
altă cheie a unei relaţii poate avea valori nedefinite pentru unele din atributele sale;
nici o valoare a unui atribut dintr-o cheie primară nu poate fi modificată în cadrul
operaţiilor de actualizare.

Stabilirea cheii primare se poate face prin două modalităţi, după cum urmează:
1. se selectează câmpul (sau câmpurile);

2. a) se selectează butonul din fila Design, grupul de comenzi Tools;

b) se selectează opţiunea Primary Key din meniul contextual.

Pentru a ilustra modul de creare a structurii unui tabel vom lua ca exemplu tabelul InfoClienţi,
din baza de date Clienți, care va conţine informaţii referitoare la clienţii persoane juridice.
Tabelul are următoarea structură:

Cod_cl Numeric, întreg

Nume Text (30)
Prenume Text(30)
Adresa Text (120)
Localitatea Text (30)
Cod_judeţ Text(2)
Cod_postal Text(10)
Telefon Text(15)
Data nasterii Dată calendaristică (Date/Time)

I. Se creează baza de date Clienţi astfel: se porneşte aplicaţia Microsoft Access - Start->All
Programs->Microsoft Office->Microsoft Access;
1. se selectează opţiunea Blank Database din fereastra Microsoft Access;
2. se selectează directorul unde va fi salvată baza de date ( ), iar în lista File Name se
introduce numele Clienti după care se activează butonul Create.
II. Pentru a crea tabelul InfoClienţi:
1. selectaţi opţiunea Design view din fila Home, grupul View.
2. pe ecran va apărea o fereastra Save As în care veţi introduce denumirea tabelului.

26 |
 3. în fereastra de proiectare a tabelului veţi introduce denumirile câmpurilor, tipul
acestora şi o scurtă descriere după cum urmează:

1. Aici se introduce numele 2. Se selectează tipul de date

câmpului. din listă.

3. Se introduce o
scurtă descriere.

4. Se selectează
mărimea câmpului

Se repetă cei patru paşi pentru fiecare câmp în parte. În secţiunea Field Properties se pot
introduce informaţii legate de câmpuri, reguli de validare, valori implicite ale datelor ce vor fi
introduse în tabel.

După ce aţi introdus toate categoriile trebuie să stabiliţi o cheie primară pentru tabelul creat.
Cheia trebuie să identifice în mod unic fiecare înregistrare din tabel şi să prevină apariţia
duplicatelor, în cazul nostru câmpul care îndeplineşte condiţiile de cheie primară este Cod_cl.

III. Stabilirea cheii primare se poate face după cum urmează:

1. se selectează câmpul CUI;
2. se selectează butonul din fila Design, grupul de comenzi Tools;

IV. Pentru a adăuga articolele în tabelul pe care l-aţi creat, se salvează modificările efectuate şi
se selectează butonul Datasheet View ( ) din fila Design.

27 |
 Cod Cod Data
Nume Prenume Adresa Localitate Jud Telefon
client postal nasterii
1 Opriș Radu Str. Republicii Nr. 6 Cluj-Napoca CJ 23451 0264/552302 02/04/1968
2 Popescu Adriana Str. Horea Nr. 4 Cluj-Napoca CJ 23780 0264/440016 03/05/1974
3 Plesan Sorin Str. Sibiului Nr 45 Medias SB 34758 0269/667980 08/09/1959
4 Sitaru Adela Str. Cernei Nr.3 Cluj-Napoca CJ 34214 0264/418788 06/09/1962
5 Pascu John Str. Alverna Nr 45 Cluj-Napoca CJ 34561 0275/938566 04/02/1976

Tema de reflecție nr. 7

Creaţi baza de date Clienţi şi tabelul InfoClienţi respectând indicaţiile de mai sus.

Rezumat
Un sistem de baze de date este un sistem computerizat de păstrare a înregistrărilor.
Componentele principale ale unui sistem de baze de date sunt: datele, elementele hardware,
elementele software şi utilizatorii.
Baza de date este un sistem integrat, coerent şi partajat de fişiere.
Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) – este software-ul care tratează toate cererile
de acces la baza de date.
Microsoft Access 2010 este sistemul de gestiune a bazelor de date inclus în pachetul Microsoft
Office 2010 Professional.
Obiectele bazelor de date Access sunt: tabelele (tables), interogările (query), formularele
(forms), rapoartele (reports), comenzile macro (macros) şi modulele (modules).
Tabelul este o colecţie de date specifice unui anumit subiect, stocate pe linii şi coloane. O bază
de date conţine unul sau mai multe tabele independente sau legate între ele.
Coloanele tabelului reprezintă câmpurile (fields) care se descriu prin nume, tip de date şi alte
atribute ale acestora.
Liniile tabelului conţin înregistrări (records) cu date corespunzătoare coloanelor.
Interogarea (QUERY) este un obiect care permite obţinerea informaţiilor din unul sau mai
multe tabele şi/sau alte cereri de interogare.
Formularul (FORM) este un obiect folosit la introducerea datelor, afişarea acestora sau
controlul întregii aplicaţii.
Raportul (REPORT) permite formatarea şi tipărirea, sub formă de documente, a informaţiilor
obţinute din baza de date.
Comenzile Macro (MACRO) sunt folosite la automatizarea diverselor evenimente.
Modulul (MODULE) conţine proceduri definite de utilizator şi scrise în Visual Basic.
Tipul de date: este o caracteristică ce stabileşte modul în care datele sunt înregistrate pe
suportul de memorare şi modul în care acestea sunt interpretate şi prelucrate.
Cheia primară (Primary Key) - o coloană sau un set de coloane care identifică în mod unic
fiecare înregistrare din tabel.
Cheia primară se alege dintre cheile candidat ale tabelului astfel încât aceasta să conţină un
număr minimal de coloane şi să fie stabilă.

Recomandări și comentarii cu privire la temele de reflecție

28 |
Tema de reflecție nr. 1. De exemplu dacă avem o dată de tip numeric - numărul 10, daţi
exemple de informaţii care derivă din această dată.

Lucrarea practică 1 și modalitatea de evaluare

Lucrarea practică 1 (LP1)

Să se creeze o baza de date şi să se salveze cu numele CLIENTI. Baza de date va conţine un
tabel InfoClienti în care se vor stoca informaţiile referitoare la clienţii unei firme. Structura
tabelului este următoarea:

ClientID – AutoNumber;
Nume – text – 30 caractere
Prenume – text – 30 caractere
DN – data naşterii – de tip dată calendaristică
LN – locul naşterii – text, 30
Cetăţenia – text 50
Sex – text – 1 caracter ( M sau F)
Adresa – adresa clientului – de tip text – 100 caractere (în format Strada, Număr, Ap.)
Localitate – text, 50
Indicativ_judet – text, 2 (SB – Sibiu, BN – Bistriţa Năsăud, etc.)
CodTara – numeric – Long Integer, (1 – Romania, 2 – Ungaria, 3 – Moldova, 4 – Bulgaria, 5
– Germania, 6 – Italia)
Telefon – text – 15 caractere
TipActID – numeric – Long Integer (1 - Buletin identitate, 2 - Carte de identitate, 3 – Paşaport,
4 – Carnet de şofer)
NrActID – text - 15 caractere
Emitent – text, 30
DataExp – data expirării actului de identitate– data calendaristică
Email – text, 50

1. Să se creeze tabelul InfoClienti cu câmpurile aferente.

2. Să se stabilească cheia primară pentru tabelul InfoClienti.
3. Câmpul CodTara să permită introducerea unor valori cuprinse intre 1 şi 6. Valorile pentru
acest câmp se vor alege dintr-o lista (Lookup).

De asemenea, să se facă setări astfel încât să nu se poată introduce alte valori înafara celor
din listă.
4. Câmpul SEX va conţine valoarea M pentru masculin sau F pentru feminin. Să se introducă
regula de validare corespunzătoare.
5. Câmpul TipActID să permită introducerea unor valori cuprinse între 1 şi 4. Valorile pentru
acest câmp se vor alege dintr-o lista (Lookup). În cazul în care se introduc valori in afara
intervalului să se afişeze următorul mesaj: „Introduceţi valori între 1 şi 4!”.

29 |
6. Introduceţi o regulă de validare pentru adresa de email. Adresa de email trebuie să conţină
caracterul @ şi caracterul punct.
7. Să se introducă 11 clienţi din Romania şi 3 din afara ţării. Clienţii vor fi din localităţi
diferite.
8. Să se ordoneze înregistrările crescător după câmpul Nume.
9. Să se ordoneze înregistrările descrescător după câmpul CodTara.
10. Modificaţi structura bazei de date prin adăugarea unui nou câmp Cod_postal – text (20),
după câmpul adresa.
11. Să se completeze câmpul introdus cu informaţiile corespunzătoare pentru fiecare client.
12. Introduceţi la final o înregistrare cu datele dumneavoastră.

Comprimaţi baza de date cu utilitarul WinRAR (puteți să îl descărcați gratuit de pe Internet) şi

transmiteţi-o pe email sau pe portalul ID, titularului de curs. Arhiva va avea numele format din
numele și prenumele dumneavoastră urmat de textul LP1 (ex: pop_ana_LP1). În subiectul
mesajului introduceți numele arhivei.
Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea „Formatul și tipul
activităților implicate de curs”, partea 1 a materialului.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

1. ***, Microsoft, Crearea unei baze de date desktop noi, http://office.microsoft.com/ro-

ro/access-help/crearea-unei-baze-de-date-desktop-noi-HA010341576.aspx?CTT=1.
2. ***, Microsoft, Treceți la Access 2010, http://office.microsoft.com/ro-ro/access-
help/treceti-la-access-2010-RZ101791922.aspx?CTT=1.
3. ***, Microsoft, Ghid pentru interfața utilizator Access 2010,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/ghid-pentru-interfata-utilizator-access-2010-
HA010341735.aspx?CTT=1.
4. ***, Microsoft, Cele mai importante 10 motive pentru a încerca Access 2010,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access/cele-mai-importante-10-motive-pentru-a-incerca-
access-2010-HA101631715.aspx?CTT=1.
5. ***, Microsoft, Get to know Access, http://office.microsoft.com/ro-ro/access-
help/rapoarte-imprimate-RZ006118141.aspx?section=17.
6. Avram-Niţchi, R., Ghișoiu, N., et al., Elemente de baze de date și programare aplicate în
economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
7. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, 1994.
8. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti,
1999.
9. Rus, Rozalia Veronica, Baze de date în administrarea afacerilor, Risoprint, Cluj-Napoca,
2013.
10. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig, L., Baze de date în
Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
11. Mediul Internet.

30 |
 Modulul II

 Unitatea 4. Relații între tabele

 Unitatea 5. Interogări
 Unitatea 6. Limbajul SQL

Scop
Acest modul urmărește familiarizarea studenților cu obiectele de tip interogare (Query) și cu limbajul
standard de interogare (SQL). Cursanții vor învăța cum să obțină informațiile de care au nevoie dintr-o
bază de date folosind interogările și limbajul SQL.

Obiective
Definirea noţiunilor de cheie candidat şi cheie străină;
Clasificarea relaţiilor între două tabele;
Crearea relațiilor între două sau mai multe tabele;
Definirea integrității referenţiale;
Identificarea tipurilor de interogări existente în Access;
Utilizarea interogărilor pentru a obţine diverse informaţii din bazele de date;
Proiectarea interogărilor folosind grila QBE;
Prezentarea principalelor instrucţiuni ale limbajului SQL;
Utilizarea instrucţiunilor SQL în Microsoft Access.

Concepte de bază: Chei candidat, Chei străine, relaţii, integritate referențială, asociere (Join),
Interogări (Queries), funcţii, Interogări cu câmpuri calculate, Interogări cu parametru, Interogări de tip
totaluri, Interogări de sinteză, Interogări de acţiune, SQL, instrucţiuni DDL, instrucţiuni DML, Create,
Alter, Drop, Insert, Update, Delete şi Select.

31 |
 UNITATEA 4

RELAŢII ÎNTRE TABELE

Într-o bază de date relaţională datele pot fi stocate în unul sau mai multe tabele. Se recomandă
folosirea mai multor tabele între care există legături decât proiectarea unui singur tabel cu multe
câmpuri. Unul din scopurile principale ale proiectării bazelor de date relaţionale este de a grupa
câmpurile în tabele astfel încât să se minimizeze redundanţa datelor, şi prin aceasta să se reducă
spaţiul de stocare necesar bazei de date. Tabelele care conţin date redundante pot crea
probleme, denumite anomalii de reactualizare: anomali de inserare, anomalii de ştergere şi
anomalii de modificare. Pentru a elimina aceste probleme tabelele trebuie să fie normalizate
pană la cel puţin a treia formă normală.

În cadrul unei baze de date nu este obligatoriu ca între toate tabelele să existe relaţii. Este
posibil ca în cadrul unei aplicaţii să utilizăm şi tabele independente şi/sau de lucru (tabele
temporare). Între două tabele dintr-o bază de date există o relaţie atunci când unul sau mai
multe câmpuri cheie dintr-un tabel se potrivesc cu unul sau mai multe câmpuri cheie din celălalt
tabel. De obicei câmpurile corespondente din ambele tabele au acelaşi nume, tip de date şi
mărime.

Avantajele utilizării relaţiilor

1. Atunci când creaţi relaţii între tabele, Access asociază automat câmpurile respective din
tabele. Puteţi crea astfel formulare, rapoarte, interogări care să conţină date din mai
multe tabele.
2. Se pot crea subformulare şi subrapoarte.
3. Un alt avantaj este posibilitatea de forţare a integrităţii referenţiale.

4.1. Tipuri de relaţii în Access

a) Relaţia One to One (unu la unu) - Între două tabele A şi B există o relaţie de tipul One-
to-One dacă fiecărei înregistrări din tabelul A îi corespunde o singură înregistrare în
tabelul B şi invers, fiecărei înregistrări din tabelul B îi corespunde o singură înregistrare
în tabelul A. Acest tip de relaţie se foloseşte foarte rar.
b) Relaţia One to Many (unu la mai mulţi) - Într-o relaţie de tipul One-to-Many, o
înregistrare din tabelul A poate avea mai multe înregistrări asociate în tabelul B, iar o
înregistrare din tabelul B poate avea o singură înregistrare asociată în tabelul A.
Tabelul A este denumit tabel primar iar tabelul B este denumit tabel asociat.
c) Relaţia Many to Many (mai mulţi la mai mulţi) – Într-o relaţie de tipul Many-to-Many
unei înregistrări din tabelul A îi sunt asociate mai multe înregistrări în tabelul B, şi unei
înregistrări din tabelul B îi sunt asociate mai multe înregistrări în tabelul A. Acest tip
de relaţie poate fi reprezentat numai când se defineşte şi un al treilea tabel C, denumit
tabel de joncţiune. Rolul acestui tabel este spargerea relaţiei “Many-to-Many” în două
relaţii de tipul “One-to-Many”.
Tabelul părinte este tabelul care conţine cheia principală iar tabelele copil sunt tabelele corelate.
Pentru a implementa relaţiile dintre tabele se folosesc cheile externe. Relaţiile de tip one-to-
one şi one-to-many se implementează introducând în una din tabele o cheie externă (străină),
care va face legătura cu cheia primară din tabela corespunzătoare. O legătură de tip many-to-
many se implementează introducând o tabelă suplimentară care are in structura sa cheile celor
doua tabele puse in legătură.

32 |
4.2. Integritatea referențială
Integritatea referențială: se referă la un set de reguli care protejează datele prin stabilirea de
restricţii pentru adăugarea şi ştergerea de înregistrări din tabelele relaţionate:
1. fiecare valoare a cheii externe trebuie să se găsească printre mulţimea valorilor cheii
candidat corespondente, cu alte cuvinte nu putem adaugă înregistrări în tabelul copil
fără ca acestea să aibă corespondent în tabelul părinte;
2. nu putem şterge o înregistrare din tabelul părinte dacă există înregistrări corespondente
în tabelele copil.

Alte reguli referitoare le cheia externă:

1. o cheie externă este simplă dacă şi numai dacă cheia candidată corespondentă este
simplă, şi este compusă dacă şi numai dacă cheia candidată corespondentă este
compusă;
2. fiecare câmp component al unei chei externe trebuie să aibă acelaşi tip de date şi
dimensiune cu al câmpului corespondent din cheia candidat;
3. o valoare a unei chei externe reprezintă o referinţă către o înregistrare care conţine
aceeaşi valoare pentru cheia candidată corespondentă.

4.3. Crearea relaţiilor între tabele (Relationships)

Pentru a realiza legături între tabelele Access se alege opţiunea Relationships din fila
Database Tools, grupul Relationships.

1. Pe ecran va apărea următoarea fereastră:

2. Se selectează fiecare tabel pe care doriţi să-l includeţi în relaţie şi se activează butonul
Add şi apoi se închide fereastra Show Table.

33 |
 Cheie primară
Cheie externă

3. O relaţie între două tabele se realizează prin operaţia drag and drop de la cheia primară
a tabelului principal la cheia externă a tabelului secundar. În fereastra Edit
Relationships se selectează opţiunea Enforce Referential Integrity pentru a se asigura
integritatea referenţială.

În Access opţiunea Enforce Referential Integrity poate fi selectată numai daca se îndeplinesc
condiţiile:
a. Câmpul selectat din tabelul primar are atributul de cheie primară;
b. Câmpurile puse în corespondenţă au acelaşi tip de date;
c. Cele două tabele sunt memorate în aceeaşi bază de date.

Dacă selectaţi opţiunea Cascade Update Related Fields atunci când veţi actualiza cheia primară
din tabelul “1” (tabelul părinte), Access va actualiza automat toate cheile externe
corespondente din tabelul “n” (tabelul copil). Dacă dezactivaţi această opţiune, Access nu vă
permite să schimbaţi valoarea câmpului cheie principală din tabelul părinte atâta timp cât există
înregistrări corespondente în tabelul copil.

Fig. 8. Fereastra Edit Relationships

Opţiunea Cascade Delete Related Fields este similară opţiunii Cascade Update Related Fields
numai că afectează modul în care se face ştergerea înregistrărilor. Când această opţiune este
selectată, Access va şterge toate înregistrările corelate din tabelul/tabelele copil atunci când
ştergeţi înregistrarea cu cheia primară corespunzătoare din tabelul părinte. Dacă nu este

34 |
selectată, Access nu va permite ştergerea înregistrării ce conţine cheia primară din tabelul
părinte atâta timp cât există înregistrări corespondente în tabelul/tabelele copil.

În cazul în care relaţia a fost definită în mod corect în fereastra Relationships va apărea o linie
care leagă cele două tabele după cum se poate vedea în figura de mai jos.

Relaţia dintre două tabele poate fi modificată prin dublu-click asupra liniei care leagă cele două
tabele. Editarea ulterioară mai poate fi făcută şi alegând opţiunea Edit Relationship din meniul
contextual (clic dreapta pe linia de asociere). Pentru ştergerea unei relaţii se selectează linia de
asociere şi se apasă tasta DEL. Se poate folosi şi opţiunea Delete din meniul contextual.

Relaţiile dintre tabele pot fi tipărite selectând opţiunea Print Relationships din meniul File.
Tema de reflecție nr. 8
Creaţi baza de date Clienţi şi tabelul InfoClienţi respectând indicaţiile de mai sus.
Să se creeze un nou tabel cu numele Plăţi în baza de date CLIENTI (Error!
Reference source not found.). Tabelul va avea următoarea structură:
Cod_cl - Numeric, întreg
Data_platii - Data calendaristică
Suma_platită - Currency
Data_scadenta - Data calendaristică
a) Să se stabilească cheia primară.
b) Să se creeze o relaţie de tip 1:n între tabelul Infoclienţi şi tabelul Plăţi. Să se forţeze
integritatea referenţială.
c) Să se introducă 8 articole în tabelul Plăţi.

35 |
 UNITATEA 5

INTEROGĂRI
Esenţa oricărui SGBD constă în selecţia datelor din tabele şi prezentarea acestora în diferite
forme prin intermediul interogărilor sau al rapoartelor. Orice firmă îşi construieşte o bază de
date pe care lucrează şi elaborează diferite rapoarte sub diverse forme de prezentare. O bază de
date este creată pentru a fi interogată.

5.1. Tipuri de relaţii în Access

Se realizează folosind o grilă de proiectare în cadrul căreia sunt adăugate tabele şi câmpuri.
Acest procedeu este cunoscut sub numele de “Query By Example” (QBE). Pe baza informaţiilor
depuse în grilă programul ACCESS generează o instrucţiune în limbajul de interogare al datelor
SQL (Structured Query Language).

Pentru lucrul cu interogări avem următoarele două posibilităţi:

1) Prin intermediul modului de lucru Design View. Se va alege opţiunea Query Design din fila
Create. Pe ecran va apare fereastra Show Table în care utilizatorul va alege tabelele cu care va
lucra. Pentru a adăuga un tabel se selectează tabelul dorit din listă după care se execută clic pe
butonul Add. Fereastra Show Table se închide prin activarea butonului Close.

Se execută apoi următorii paşi:

1) se aleg câmpurile necesare interogării;
2) se precizează criteriile de secție a înregistrărilor (impuse de cerinţa interogării);
3) se stabileşte modul de grupare;
4) se stabileşte modul de ordonare.

36 |
Se salvează interogarea cu un anumit nume (Quick Access Toolbar ->Save). Pentru a
vizualiza rezultatele interogării se selectează opţiunea Run din meniul Query.

2) Cu ajutorul wizard-ului de interogări. Tipurile de interogări care se pot crea cu ajutorul

wizard-ului sunt următoarele: interogări de selecţie, interogări de tip crosstab, interogări Find
Duplicates şi interogări Find Unmatched.

5.2. Criteriile de selecţie

Se introduc în celula aflată la intersecţia coloanei câmpului cu linia Criteria din grila de
interogare. Acestea pot fi simple sau compuse (cu ajutorul operatorilor AND/OR) şi pot utiliza
o serie de cuvinte rezervate şi expresii definite de utilizatori.

Principalele criterii simple sunt :

- apartenenţa la un interval de valori:
BETWEEN valoare_inferioară AND valoare_superioară;
- apartenenţa la o listă de valori : IN (valoare 1, valoare2, …., valoare_n);
- utilizarea operatorilor de comparaţii : <, >, <=, >=, <>, = ;
- utilizarea operatorilor de negaţie : NOT valoare;
- selecţia înregistrărilor care conţin sau nu valori :
NOT NULL, IS NOT NULL sau NULL, IS NULL.

Se pot specifica criterii de selecţie după un anumit text care, dacă va conţine spaţii, trebuie
introdus între ghilimele. În interiorul textului se pot folosi caractere generice "?" (orice în
poziţia în care apare) ,"*" (orice în poziţia în care apare şi în următoarele) și "#" (pentru
caractere numerice).

5.3. Operatori

a) Matematici: ^,-, *,/, \, Mod, +

Operator Operaţia realizată

^ Ridicare la putere
* Înmulţire
/ Împărţire

37 |
 \ Împărţire fără rest (doar câtul)
Mod Restul împărţirii unui număr
+ la altul
Adunare
- Scădere

b) Operatori relaționali (de comparare): =, <>, <, >, <=, >=

Operator Operaţia realizată
= Egalitate
<> Diferit
< Mai mic
> Mai mare
<= Mai mic sau egal
>= Mai mare sau egal

c) Operatori pentru șiruri de caractere: & (concatenare), LIKE, NOT LIKE

Operator Operaţia realizată
Concatenează (lipeşte) două expresii cu transformarea rezultatului într-un
&
şir de caractere.
Like Compararea a două şiruri

d) Operatori logici: AND, OR, EQV, IMP, XOR, NOT.

Operator Operaţia realizată
Not Nu logic (negaţia)
And Şi logic (conjuncţia)
Or Sau logic (disjuncţia)
Xor Excluziunea logică
Eqv Echivalenţă logică
Imp Implicaţia logică

Operaţii de calcul predefinite în ACCESS

Operaţia Funcţia
SUM Suma valorilor unui câmp.
AVG Media aritmetică
MIN Valoarea minimă
MAX Valoarea maximă
COUNT Numărul de valori dintr-un câmp
STDEV Varianta valorilor unui câmp
FIRST Prima valoare din câmp
LAST Ultima valoare din câmp

38 |
5.4. Funcţii

Tipuri de funcții:
de conversie;
pentru date calendaristice;
funcții financiare;
matematice;
pentru șiruri de caractere.

Funcții pentru conversia datelor:

Str() – transformă o valoare numerică în șir de caractere;
Str(921.23) returnează “ 921.23”.

LCase() – transformă majusculele dintr-un text în litere mici

LCase(“Cluj Napoca”) returnează “cluj napoca”.

UCase() – transformă literele mici din cadrul unui șir de caractere în litere mari
UCase(“Cluj Napoca”) returnează “CLUJ NAPOCA”.

Val() –convertește un șir de caractere într-o valoare numerică ,

Val(“1234.56”) returnează 1234.56.

CDate() – convertește un text în dată calendaristică,

CDate(“04 Feb 07”) returnează 02/04/2007.
CSTR() – convertește o dată calendaristică în șir de caractere,
CSTR(#Feb 04, 07#) returnează “02/04/2007”.

Format() - are o serie de parametrii dintre care exemplificăm:

Format(“Cluj”,”>”) returnează CLUJ.
Format(“40264123456”,” @-@@@@-@@@@@@”) returnează 4-0264-123456.
Format(#4/25/08#,”d-mmmm-yyyy”) returnează 25-April-2008.

Funcții pentru date calendaristice:

Now(): returnează data curenta si ora curenta: 25/03/2008 12:22:34 PM dacă suntem în 25
Martie 2008, ora 12, 22 minute și 34 secunde.

Time(): ora curenta12:22:34 PM.

Date(): returnează data curenta.

Month(): extrage luna din data specificata. Month(Now()) are ca rezultat 03 dacă suntem în
luna martie.

Day(): extrage ziua din data specificată.

Day(Date()) are ca rezultat 25

Weekday(): returnează numărul zilei din săptămâna.

Weekday(Date())

Year(): returnează anul dintr-o data calendaristica.

39 |
Year(Date()) returnează 2008

DateDiff(): calculează diferența dintre doua date calendaristice. Diferența poate fi exprimata
in zile – “d”, săptămâni – “ww”, luni – “m”, ani –”yyyy”, trimestre –”q”
DateDiff(“d”, Date(), #02/04/92#)
DateDiff(“yyyy”, Date(), #02/04/92#)
DateDiff(“q”, Date(), #02/04/92#)

DateAdd(): returnează o nouă data calendaristică în funcție de un anumit interval.

DateAdd(“d”,22, Date())
DateAdd(“ww”, 10, #01/01/2007#)

Functii financiare:
DDB() - Depreciation double-declining balance: calculează amortizarea unui mijloc fix prin
metoda balanței dublu-regresivă.
DDB(Cost_Initial, Valoare_reziduala, durata_de_viata, perioada)

NPV() - Net Present Value: returnează valoarea prezentă actualizată pentru o investiție (flux
de venituri/cheltuieli).
NPV(dobândă, valoare1, valoare2, …)
Valorile trebuie să fie echidistante în timp si să fie valori plătite/ încasate la sfârșitul fiecărei
perioade. Dobânda - reprezintă dobânda anuală.
Funcția NPV este asemănătoare cu PV, valorile utilizate de PV trebuie să fie constante, iar PV
acceptă valori fie la începutul, fie la sfârșitul perioadei. Al doilea argument este negativ pentru
că reprezintă o cheltuială.

FV(): Future Value – calculează valoarea viitoare pentru o serie de încasări/ plăti egale, făcute
într-un număr de perioade, cu o anumită dobândă fixă.
FV(dobândă, perioada, plată, valoarea_prezenta, tip)
Dobânda trebuie sa aibă aceeași unitate de măsura ca si perioada. Daca se cunoaște dobânda
anuala si incasabile/plățile sunt făcute lunar atunci dobânda trebuie sa se împartă la 12.
Valoarea prezentă este un argument opțional, este suma care se investește/ împrumută in
momentul inițial. Val implicita e 0.
Tip - 0 daca plățile se fac la sfârșitul perioadei sau 1 daca plățile se fac la începutul perioadei.
Valoare implicita 0.
Banii plătiți sunt reprezentați prin numere negative, iar cei încasați sunt reprezentați prin
numere pozitive.

PV – Present Value: calculează valoarea prezentă a unui flux de încasări/ plăti viitoare.
PV (dobândă, perioada, plată, vv, tip)
Argumentul vv reprezintă valoarea viitoare, obținută după efectuarea ultimei plăti/încasări.
Tema de reflecție nr. 9
O persoană își permite să plătească 200 EUR pe lună în următorii 4 ani. Dobânda
curentă de piață este de 9%. Cât de mare este împrumutul pe care i-l poate oferi
banca?

SYD - Sum-of-Years' Digits - calculeaza suma valorilor anuale amortizate pentru un

mijloc fix, pe o perioadă specificată
SYD(cost_initial;val_reziduala;durata_utilizarii;per_amortizarii)

40 |
PMT- Periodic Payment for an annuity calculează suma care trebuie achitată periodic pentru
un împrumut/economie, pentru o anumita dobânda cunoscând numărul perioadelor de plată.
PMT (dobândă, Perioada, vp, vv, tip)
Tema de reflecție nr. 10
Exemple: Ce sumă trebuie plătită lunar pentru un împrumut de 10000 EUR cu o
dobândă anuală de 9%, care trebuie achitat în 8 luni.
Calculați suma pe care cineva trebuie să o primească lunar,dacă a împrumutat 5 000
EUR cu o dobândă anuală de 10% pe o perioadă de 5 luni.
O persoană dorește să strângă 50 000 $ în 18 ani prin economisirea unei sume lunare
constante. Dobânda anuală este de 6%.

SLN (Straightline depreciation) - calculează amortizarea liniara a unui mijloc fix pe o perioada
data
SLN(cost_initial,val_reziduala,dur_amortizarii)

Funcții matematice:
Abs(): returnează valoarea absoluta a unui număr
Ex. Abs(-1) returnează 1, Abs(1) = 1.

INT(): returnează valoarea întreaga a unui număr;

Int(1234.55) returnează 1234.
Int(-55.1) returnează -56.

Round(): returnează un număr rotunjit la un anumit număr de zecimale;

Round(14.245, 2) returnează 14.24.
Round(17.1351, 2) returnează 17.14
Rnd(): generează un număr aleatoriu;

Sgn(): determina semnul unui număr;

Sgn(-14) returnează -1.
Sgn(12) returnează 1.
Sgn(0) returnează 0.

Sqr(): determina radicalul unui număr.

Funcții pentru șiruri de caractere

InStr(): are ca rezultat un număr care reprezintă prima poziție a unui sir intr-un alt sir.
Instr(“abcd123efg234”, “23”) returnează valoarea 6.
Instr(7, “abcd123efg234”, “23”) returnează valoarea 11, cautarea se face după poziția 7.

Left(): returnează caracterele din partea stânga a unui șir de caractere :

Left(“abcdefg”,4) are ca rezultat “abcd”.

Len(): determină lungimea unui șir de caractere

Len(“Cluj Napoca”) returnează 11.

LTrim(): Înlătură spațiile goale din fața unui șir de caractere.

LTrim(“ Cluj”) returns “Cluj”.

Mid(): extrage caracterele din mijlocul unui șir

41 |
Mid(“abcdefgh”,3,4) returnează “cdef”

Right(): returnează caracterele din partea dreapta a unui șir

Right(“abcdefg”,4) are ca rezultat “defg”.

RTrim(): înlătură spațiile de la sfârșitul unui text

RTrim(“abcd “) are ca rezultat “abcd”.

Space(): Inserează un anumit număr de spații

Space(3) are ca rezultat 3 spații

Trim(): înlătura spațiile de la începutul și sfârșitul unui șir de caractere:

Trim(“ abcd “) returnează “abcd”.

ASC (şir_de_caractere): returnează codul primului caracter din şirul de caractere specificat.

5.5. Câmpurile calculate

pot fi definite in interogări, rapoarte, formulare;

se definesc astfel: Nume_camp: expresie
puteţi introduce in expresiile calculate doar câmpuri numerice, currency, data
calendaristica, text;
pot avea asociate nume si proprietăţi;
expresiile calculate se introduc in grila QBE in rândul field si se respecta următoarele
cerinţe: pot conţine valori numerice si text, operatori matematici, denumirile
câmpurilor, funcţii (IIF, ABS, DATE(), DatePart, DLOOKUP, TRIM, LEFT, RIGHT,
MID, NOW() )

numele câmpurilor care conţin spatii (ex: data nașterii) se vor introduce intre paranteze
drepte ([data nasterii]). Expresiile - sunt construite cu ajutorul operanzilor si
operatorilor, respectând o anumita sintaxa.

5.6. Tipuri de interogări

1. Interogări de selecţie (SELECT QUERY): se folosesc pentru regăsirea datelor care

îndeplinesc anumite condiţii, pentru gruparea înregistrărilor şi pentru efectuarea unor
calcule pe baza datelor selectate.
2. Interogări de tip totaluri: permit crearea grupurilor de articole precum şi efectuarea de
calcule cu valorile unor câmpuri din interiorul grupurilor. Pentru crearea interogărilor
de tip total se va selecta opțiunea Totals din meniul View. Această opțiune va adăuga
in grila de proiectare a interogării rândul Total.
3. Interogări cu parametri (PARAMETER QUERY): în acest tip de interogare valorile
necesare la stabilirea criteriilor utilizate de interogare vor fi introduse de către utilizator.
4. Interogări de sinteză (interogări de analiza încrucișata CROSSTAB QUERY):
totalizează datele şi grupează aceste totaluri după două categorii. Sunt folosite pentru
analiza multidimensionala a datelor si permit obținerea unor situații sintetice
asemănătoare tabelelor Pivot din Excel. Gruparea si sortarea datelor se face pe rânduri
si coloane iar la intersecția rândului cu coloana se pot efectua calcula diverse.

42 |
 5. Interogări de acţiune: au ca efect localizarea şi modificarea datelor. Există patru
interogări de tip acţiune:
a. Interogarea MAKE TABLE: Folosind opțiunea Make Table Query din meniul
Query putem crea ușor un tabel nou pe care sa-l populam cu date din unul sau
mai multe tabele existente. Acest tabel poate fi stocat in baza de date curenta
sau intr-o alta baza de date.
b. Interogarea APPEND: este folosită pentru adăugarea unor înregistrări într-un
tabel existent în baza de date.
c. Interogarea DELETE: şterge înregistrări din una sau mai multe tabele. Prin
utilizarea unei interogări delete nu puteți șterge doar conținutul unui câmp ci se
șterg înregistrări întregi.
d. Interogarea UPDATE: modifică conţinutul câmpurilor dintr-un tabel specificat.
In general opţiunea Update Query din meniul Query este folosită pentru
actualizarea unui număr mare de înregistrări care se află în unul sau mai multe
tabele. Dacă aveți de actualizat un număr mic de înregistrări dintr-un singur
tabel atunci aceste modificări se pot face direct în foaia de date.
6. Interogări SQL (SQL QUERY): necesită pentru interogarea datelor comenzi SQL.
Interogările specifice SQL sunt: UNION, PASS-THROUGH, DATA-DEFINITION,
SUBQUERY. Interogările din această categorie nu pot fi create folosind grila de
proiectare a interogării, fiind necesara tastarea directa, intr-o fereastra de proiectare a
diferitelor instrucțiuni SQL.
a. Union: Combină doua sau mai multe interogări clasice de tip select într-o
singura interogare, articolele livrate de aceste interogări vor fi amestecate.
Deoarece articolele unei interogări Union sunt returnate sub forma unui set de
articole fiecare instrucțiune select din combinație trebuie să genereze același
număr de câmpuri. Câmpurile puse in corespondență trebuie sa aibă același tip
cu o singură excepție: pot fi puse in corespondenţă câmpuri de tip numeric si
câmpuri de tip text.
b. Pass–Through: permite transmiterea instrucţiunilor SQL direct spre un
calculator server de tip ODBC – de exemplu SQL Server; cu ajutorul
interogărilor de acest tip se lucrează direct cu tabele memorate pe calculatorul
server.
c. Interogările de definire a datelor (Data Definition): permit crearea tabelelor și a
indecșilor, modificarea structurii tabelelor, ștergerea tabelelor sau a indecșilor
prin intermediul instrucțiunilor SQL Create table, Create Index, Alter table,
Drop Table şi Drop index.
7. Cereri de interogare imbricate: Scrierea unei interogări in cadrul alteia duce la apariția
unei subinterogări - setul de rezultate obținut de la o interogare va constitui argument
pentru o alta.

43 |
 Tema de reflecție nr. 11
Creaţi o bază de date pentru o agenţie imobiliară. Baza de date va stoca informaţii
despre agenţii imobiliari, despre imobile şi proprietarii acestora. Structura tabelelor
este următoarea:

AGENTI
Cod_a – numerotare
automată
Nume – text(30)
Prenume – text(30)
Adresa – text(50)
Telefon – text(15)
PROPRIETARI
Cod_p – numerotare
automată
Nume – text(30)
Prenume – text(30)
Adresa – text(50)
Telefon – text(15)

IMOBILE
Cod_imobil – numerotare automată
Cod_p – numeric
Cod_a – numeric
Localitate – text(30)
Cartier – text(30)
Tip_imobil –text(2) – se vor introduce numai valorile AP, G, C
Nr_camere - numeric, intreg
Suprafaţa – numeric, zecimal
Confort – text(4) – se vor introduce numai valorile I, II, III, CS
Adresa – text(60)
Pret_solicitat – unitati monetare, EUR
Pret_vanzare – unitati monetare, EUR
Data_vanzarii – data calendaristica

1. Să se stabilească cheile primare pentru fiecare tabel.

2. Să se salveze baza de date pe dischetă cu denumirea Agenție imobiliară.
3. Stabiliţi relaţiile dintre tabelele bazei de date.
4. Introduceţi înregistrări în tabele.

Interogări de selecție
1. Lista apartamentelor cu 2 sau 3 camere, cu prețul cuprins între 55000 Eur și 75000 Eur.
Lista va conține următoarele informații: cartierul, numărul de camere, confortul, prețul
solicitat.

2. Lista garsonierelor confort I din cartierul Grigorescu care au prețul mai mic de 50000 Eur.
Lista va cuprinde următoarele câmpuri: camere, adresa,preț solicitat, cartier.

44 |
 Cereri de interogare utilizând mai multe tabele
Ofertă de imobile, ordonată după tip apartament si număr de camere. Interogarea va conţine
următoarele câmpuri: Numele si prenumele proprietarului, Tip imobil, Localitate, Cartier,
Număr de camere, Preţ solicitat.

Interogări de selecție cu câmpuri calculate

1. Să se calculeze prețul apartamentelor exprimat in lei (1 EUR=3.7 RON).

2. Să
se

calculeze preţul solicitat/m2:

Interogări cu parametrii (PARAMETER QUERY)

Lista imobilelor cu preţurile cuprinse intre 50000 si 80000 EUR.

Interogări de tip totaluri

1. Sa se calculeze preţul mediu solicitat - pentru fiecare tip de imobil. Rândul Total se
adaugă din meniul contextual (opțiunea Totals).

2. Să se calculeze prețul minim și prețul maxim solicitat pentru apartamentele cu două

camere confort I.

45 |
 Interogări de acțiune: se creează la fel ca și interogările de selecție. După ce au fost
adăugate câmpurile care fac parte din lista se selectează din meniul Query tipul de
interogare corespunzător.

1. Make table query: In baza de date agenție imobiliara să se creeze un nou tabel vânzări
care să conţină apartamentele vândute.

2. Update query : Să se modifice cu 2% preţul solicitat pentru apartamentele din cartierele

Gheorgheni si Mărăști.

3. Delete query : să se șteargă din tabelul imobile toate imobilele vândute, din cartierul
Mănăștur.

4. Crosstab
query : să se
creeze o situație de sinteză cu prețul mediu solicitat pentru fiecare tip de imobil/cartiere.
Situația va avea următoarea formă:

46 |
 Exemple de subinterogări
1. Numele proprietarului cu prețul maxim solicitat pentru un apartament cu 3 camere.
Rezolvare: se vor crea două interogări – prima pentru aflarea prețului maxim solicitat pentru
un apartament cu trei camere, iar a doua pentru determinarea numelui proprietarului.

2. Lista apartamentelor care au preturile de vânzare mai mici decât media.

UNITATEA 6

47 |
 LIMBAJUL SQL
6.1. Caracteristici

Limbajul SQL (întâlnit şi sub numele de SEQUEL) este limbajul de interogare al SGBD Sysem
R dezvoltat în cadrul laboratorului de cercetare din San Jose al firmei IBM. In paralel firma
IBM a scos pe piaţă produse cu baze de date relaţionale, bazate pe System R dar cu un limbaj
puţin diferit de SEQUEL. Astfel că l-a botezat SQL, eliminând vocalele din Sequel şi trecând
la pronunţia "es-qu-el". Expresiile din SEQUEL seamănă cu propoziţiile din limba engleză,
fiind desigur mai structurate.

SQL are o sintaxă apropiată de limba engleză aşa cum arată şi denumirea limbajului (SQL sau
SEQUEL – Structured English Query Language). Această sintaxă este mai adecvată
programării pe computer şi totodată mai uşor de asimilat de către utilizatori. La ora actuală
SQL este una din cele mai răspândite interfeţe pentru SGBD-urile relaţionale.

In 1979, Oracle introduce prima implementare a SQL în variantă comercială. Din anul 1986,
SQL a devenit standard ANSI (Institutul National American de Standarde) pentru limbajele de
interogare ale bazelor de date relaţionale. Organizaţia Internaţională de Standarde (ISO) a
adoptat de asemenea SQL ca limbaj standard pentru RDBMS. Toate RDBMS-urile suportă
unele forme de SQL şi toţi vânzătorii de astfel de sisteme s-au aliniat sau intenţionează să se
alinieze la standardele ANSI. Asta nu înseamnă că nu mai apar diferenţe. Chiar şi la produsele
aceleaşi firme, Microsoft Access şi SQL Server, pot fi semnalate diferenţe în implementarea
limbajului.

Caracteristici
SQL, ca şi majoritatea limbajelor de programare, foloseşte cuvinte din limba engleză.
In mod special cuvintele select, insert, delete ca elemente ale setului de comenzi.
SQL este un limbaj neprocedural: specifică care sunt informaţiile dorite, nu cum se
obţin acestea. Cu alte cuvinte, SQL nu cere să fie specificată metoda de acces la date.
Execuţia comenzilor SQL asupra înregistrărilor nu se poate face decât secvenţial,
asupra câte unei singure înregistrări. Setul de înregistrări fiind văzut ca set de linii ale
unui tabel.
SQL poate fi folosit de un şir de utilizatori, incluzând administratorul bazei de date,
programatorii de aplicaţii, personalul de management şi multe alte tipuri de utilizatori.
SQL include comenzi pentru o varietate de sarcini, incluzând:
- selecţia unor date;
- inserarea, extragerea şi ştergerea rândurilor dintr-un tabel;
- crearea, modificarea şi ştergerea obiectelor de tip bază de date;
- controlul accesului la baza de date şi la obiectele de tip bază de date;
- verificarea - garantarea consistenţei bazei de date;

6.2. Instrucțiuni SQL

Instrucţiuni DDL (Data Definition Language)

Instrucţiunea CREATE

CREATE DATABASE
CREATE DATABASE nume_baza_de_date;

48 |
Ex: CREATE DATABASE vanzari;

CREATE TABLE
CREATE TABLE nume_tabel
(câmp1 tip_data [constrangere] ,
câmp2 tip_data [constrangere] ,
câmp3 tip_data [constrangere],….);

Ex: CREATE TABLE facturi(nrfact number, dataf date, codcl number);

CREATE TABLE vanzari(nr number primary key , cod_m number, data_v date not null,
Loc char);

Instrucţiunea ALTER TABLE

ALTER TABLE nume_tabel
ADD nume_câmp tip_data [constrangere];

Ex: ALTER TABLE vanzari

ADD jud char;

Instrucţiunea DROP
• DROP TABLE nume_tabelă;
• DROP DATABASE nume_baza_de_date;

INSTRUCŢIUNILE DML (Data Manipulation Language)

Instrucţiunea INSERT
INSERT INTO NUME_TABEL
(prima_coloana, ...ultima_coloană)
VALUES (prima_valoare, ...ultima_valoare);

Ex: INSERT INTO facturi (nrfact, codcl, dataf)

VALUES (1, 12, #12/10/2005#);

Instrucţiunea UPDATE
UPDETE nume_tabel
SET nume_coloana 1 = valoare_noua1 [nume_coloana 2 = valoare_noua2 …]
WHERE nume_coloana OPERATOR valoare [and/or nume_coloana OPERATOR valoare];

Instrucţiunea DELETE
DELETE FROM nume_tabel
WHERE nume_coloana1 OPERATOR valoare1 [and/or nume_coloana2 OPERATOR
valoare2];

Instrucţiunea SELECT
– Cereri de introgare simple:
SELECT [ALL | DISTINCT | DISTINCTROW] coloana1 [, coloana 2…]
FROM tabel1 [, tabel2 …]
[WHERE conditii]
[ORDER BY lista_coloane [ASC|DESC]];

49 |
 – Cereri de introgare complexe:
SELECT [ALL | DISTINCT | DISTINCTROW] [functie agregata (nume_camp) AS alias]
[coloana1] [, coloana 2…]
FROM tabel1 [, tabel2 …]
[WHERE conditii]
[GROUP BY lista_coloane]
[HAVING conditii]
[ORDER BY lista_coloane [ASC|DESC]];
– Asocierile
SELECT [DOMENIU] coloana1 [, coloana 2…]
FROM tabel1 [, tabel2 …]
[WHERE criteriu de asociere]
[ORDER BY lista_coloane [ASC|DESC]];
Tema de reflecție nr. 12
Creaţi o nouă bază de date. Creaţi câte o interogare de definire a datelor (Data
Definition) pentru instrucţiunile SQL prezentate mai sus, folosindu-vă de exemplele
date. Salvaţi şi rulaţi interogările.

Rezumat

Intr-o bază de date pot exista tabele independente sau tabele legate între ele. Între două tabele
dintr-o bază de date există o relaţie atunci când unul sau mai multe câmpuri cheie dintr-un tabel
se potrivesc cu unul sau mai multe câmpuri cheie din celălalt tabel. De obicei câmpurile
corespondente din ambele tabele au acelaşi nume (nu este condiție obligatorie), tip de date şi
mărime.
În Access există trei tipuri de relații între tabele.
Relaţia One to One - fiecărei înregistrări din tabelul A îi corespunde o singură înregistrare în
tabelul B, şi invers.
Relaţia One to Many - o înregistrare din tabelul A poate avea mai multe înregistrări asociate în
tabelul B, și invers.
Relaţia Many to Many –unei înregistrări din tabelul A îi sunt asociate mai multe înregistrări în
tabelul B, și invers.
Integritatea reverențială: un set de reguli care protejează datele prin stabilirea de restricţii
pentru adăugarea şi ştergerea de înregistrări din tabelele relaţionate.
Asocierea (Join) determină modul în care legătura dintre două tabele afectează rezultatul unei
interogări care conține informații din ambele tabele.
Interogările sunt obiectele bazei de date prin intermediul cărora utilizatorul poate extrage
informații din tabele. Crearea interogărilor se realizează folosind o grilă de proiectare în cadrul
căreia sunt adăugate tabele şi câmpuri. Pe baza informaţiilor introduse în grilă programul
ACCESS generează o instrucţiune SQL (Structured Query Language).
SQL este limbajul standard de interogare al bazelor de date relaţionale.

Recomandări și comentarii cu privire la temele de reflecție

-

Lucrarea practică 2 și modalitatea de evaluare

Lucrarea practică 2 (LP2)

50 |
 I. Să se creeze o baza de date având denumirea HOTEL. Să se copieze în această bază de date
tabelul InfoClienti creat în cadrul Lucrării Practice 1. Să se adauge un nou tabel - Rezervari
care să conţină date referitoare la rezervările camerelor unui hotel. Structura tabelului
Rezervari este următoarea:

RezervareID – AutoNumber;
ClientID – numeric, Long Integer;
DataRezervare – dată calendaristică;
DataSosire – dată calendaristică;
DataPlecare – dată calendaristică;
NumarCamere – numeric, întreg;
NumarAdulti – numeric, întreg;
NumarCopii – numeric, întreg;
TipCamera – text – 15 caractere;
Status_anulare – yes/no.

II. Să se introducă următoarele reguli de validare:

 Câmpul de date TipCamera să permită introducerea următoarelor valori: single, double,
apartment, suite, apartament de lux. Valorile vor fi selectate dintr-o listă (Lookup).
 Câmpurile DataRezervare, DataSosire şi DataPlecare să permită introducerea unor date
calendaristice cuprinse între prima zi şi ultima zi a anului curent.

III. Să se stabilească cheia primară pentru tabelul rezervări.

IV. Să se creeze relaţiile (legăturile) dintre cele două tabele şi să se impună integritatea
referenţială.
V. Să se adauge 20 de rezervări, respectându-se următoarele condiţii: fiecare client din tabelul
InfoClienţi să aibă cel puţin o rezervare şi în fiecare lună a anului curent să existe cel puţin o
rezervare. Să existe rezervări pentru fiecare tip de cameră.
VI. Să se definească următoarele interogări pentru baza de date HOTEL. Interogările se vor salva
cu numele: inter1, inter2,…, inter27.
1. o listă cu numele, prenumele şi numărul de telefon al clienţilor din judeţul Cluj,
ordonată crescător după câmpul nume.
2. o listă cu numele şi localitatea clienţilor care nu domiciliază în judeţul Cluj, ordonaţi
crescător după câmpul localitate.
3. o listă cu numele, prenumele clienţilor, data sosirii şi data plecării – pentru acei clienţi
care au rezervat camere de tip Double.
4. o listă cu numele şi prenumele clienţilor (concatenate intr-un singur câmp), ordonată
crescător.
5. o listă cu adresele de corespondenţă ale clienţilor. Se va concatena într-un singur câmp
adresa, localitatea şi judeţul.
6. clienţii a căror nume începe cu litera B;
7. clienţii a căror nume începe cu litera S si este format din maxim 4 caractere;
8. numele si prenumele clienţilor care trebuiau să sosească între 1 şi 31 mai;
9. o listă cu numele, prenumele clienţilor şi numărul de zile pentru care au făcut
rezervarea.
10. numele şi prenumele clienţilor care au rezervat camere pentru o perioadă cuprinsă între
3 şi 5 zile;
11. numele şi prenumele clienţilor de sex masculin;
12. numele şi prenumele clienţilor născuţi în anul 1990;

51 |
 13. numele şi prenumele clienţilor născuţi în luna ianuarie;
14. numele şi prenumele clienţilor care au făcut rezervări înainte de luna mai sau după luna
octombrie anul curent;
15. numele, prenumele şi vârsta clienţilor;
16. numele, prenumele, ziua, luna, anul naşterii şi data naşterii;
17. numele şi prenumele clienţilor români dint-un anumit judeţ. Indicativul judeţului se va
introduce ca şi parametru;
18. lista clienţilor al căror nume începe cu o anumită literă. Litera se va introduce ca şi
parametru;
19. vârsta medie, minimă şi maximă a clienţilor;
20. numărul clienţilor străini;
21. numărul de clienţi din fiecare tară;
22. numărul clienţilor din România;
23. numărul rezervărilor anulate;
24. perioada medie pentru care s-au făcut rezervări;
25. numărul de rezervări pentru fiecare tip de cameră;
26. lista clienţilor care au mai mult de o rezervare;
27. lista clienţilor care nu au rezervări.
VII. Să se creeze un nou tabel cu numele CheckIn_info, pe baza datelor din tabelul Rezervări
folosind interogările Make Table. Tabelul va conţine următoarele câmpuri RezervareID,
DataSosire, DataPlecare, NumarAdulti şi NumarCopii.
VIII. Să se creeze un tabel cu numele Copie care să conţină toate înregistrările din tabelul
Rezervări.
IX. Să se şteargă din tabelul Copie toate rezervările anulate.
X. Să se şteargă din tabelul Copie rezervările care au fost făcute în luna august.
XI. În tabelul Copie să se dubleze numărul de camere rezervate pentru tipul de camera
apartament.
XII. În tabelul Copie să se anuleze rezervările făcute pentru tipul de camera single.
XIII. Să se creeze un tabel de sinteză prin care să se afişeze pentru fiecare dată calendaristică
numărul total de camere rezervate, detaliat pe fiecare tip de cameră.
XIV. Să se creeze un tabel de sinteză cu repartiţia clienţilor după vârsta, sex şi cetăţenie.

Comprimaţi (arhivaţi) baza de date HOTEL cu utilitarul WinRAR şi transmiteţi arhiva pe email
la adresa veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro. Arhiva va avea numele format din numele si prenumele
dumneavoastră urmat de textul LP_2 (ex: pop_ana_LP_2). În subiectul mesajului introduceţi
numele arhivei. Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea „Formatul
și tipul activităților implicate de curs”, partea 1 a materialului.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

1. ***, Microsoft, Ghid pentru relațiile între tabele, http://office.microsoft.com/ro-

ro/access-help/ghid-pentru-relatiile-intre-tabele-HA010341733.aspx?CTT=1.

52 |
 2. ***, Microsoft, Crearea, editarea sau ștergerea unei relații,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/crearea-editarea-sau-stergerea-unei-
relatii-HA010341606.aspx?CTT=1.
3. ***, Microsoft, Introducere în interogări, http://office.microsoft.com/ro-ro/access-
help/introducere-in-interogari-HA102749599.aspx?CTT=1.
4. ***, Microsoft, Interogări I: Obținerea de răspunsuri cu ajutorul interogărilor,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/interogari-i-obtinerea-de-raspunsuri-cu-
ajutorul-interogarilor-RZ001077757.aspx?CTT=1.
5. ***, Microsoft, Exemple de criterii de interogare, http://office.microsoft.com/ro-
ro/access-help/exemple-de-criterii-de-interogare-HA010341674.aspx?CTT=1.
6. ***, Microsoft, Introducere în SQL pentru Access, http://office.microsoft.com/ro-
ro/access-help/introducere-in-sql-pentru-access-HA010341468.aspx?CTT=1.
7. Avram-Niţchi, R., Ghișoiu, N., et al., Elemente de baze de date și programare
aplicate în economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
8. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, 1994.
9. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000, Teora,
Bucureşti, 1999.
10. Kovács, Sándor, Access 2000 – Implementarea bazelor de date, Editura Albastră,
Cluj-Napoca, 2003.
11. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig, L., Baze de
date în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
12. Rus, Rozalia Veronica, Baze de date în administrarea afacerilor, Risoprint, Cluj-
Napoca, 2013.
13. Teodorescu Alexandru, Lecţii de Access, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002.
14. Mediul Internet.

53 |
 Modulul III
 Unitatea 7. Formulare
 Unitatea 8. Rapoarte

Scop
Acest modul urmărește familiarizarea studenților cu obiectele de tip formular și raport.
Cursanții vor învăța cum să creeze ecrane pentru introducerea datelor, cum să folosească
ecranele pentru a vizualiza înregistrările și cum să elaboreze situații de ieșire (rapoarte) în
Access.

Obiective
Precizarea rolului ecranelor in vizualizarea si/sau
modificarea datelor;
Proiectarea formularelor în Access;
Crearea subformularelor;
Utilizarea controalelor;
Precizarea rolului rapoartelor în cadrul sistemelor
informatice;
Proiectarea rapoartelor folosind Microsoft Access 2010;
Sortarea şi a gruparea datele în cadrul rapoartelor;
Combinarea rapoartele (Rapoarte/Subrapoarte).

Concepte de bază: formulare, cutii cu text, etichete, liste combinate, butoane radio, butoane
de validare, butoane de comandă, ferestre de dialog, rapoarte, gruparea datelor, sortarea datelor,
controale.

54 |
 UNITATEA 7

FORMULARE
Formularele reprezintă interfaţa principală între utilizator şi o aplicaţie Microsoft Access, fiind
obiecte ale bazei de date ce permit introducerea şi afişarea datelor într-o manieră atractivă şi
prietenoasă. În cadrul unei aplicaţii, formularele pot îndeplini mai multe funcţii:
1. Afişarea şi editarea (corectarea) datelor – este cea mai des întâlnită formă de
utilizare a formularului. De fapt, formularul permite afişarea datelor în forma dorită
de proiectantul aplicaţiei. De asemenea, datele afişate în cadrul formularelor pot fi
modificate sau chiar şterse.
2. Controlul operaţiilor realizate de aplicaţie – se pot proiecta formulare care,
împreună cu comenzi macro sau cu proceduri Visual Basic, să realizeze afişarea
automată a anumitor date sau executarea automată a unui şir de operaţii cum ar fi
deschiderea unui subformular dintr-un formular.
3. Introducerea de date.
4. Afişarea de mesaje – formularele pot furniza informaţii privind modul în care
aplicaţia poate fi utilizată sau despre operaţiile ce urmează a fi executate.
5. Tipărirea informaţiilor – formularele pot fi folosite si pentru tipărirea de informaţii
la imprimantă.

Un formular este compus din cinci părţi (zone): antetul de formular, antetul de pagină, zona de
detaliu, subsolul de pagină și subsolul de formular.

7.1. Crearea formularelor

Există două moduri de creare a formularelor:

1. Prin utilizarea instrumentului wizard – creare automată;
2. Crearea formularului în fereastra de lucru – creare manuală.

Crearea automată a unui formular

55 |
Opţiunile pentru crearea formularelor pot fi găsite în fila Create grupul Forms.

Fig. 9. Crearea automată a formularelor

Crearea automată a unui formular care să conţină toate câmpurile din tabel: se selectează din
bara de navigare tabelul dorit şi se selectează butonul Forms.

Crearea formularului cu ajutorul instrumentului Form Wizard

1. Se selectează opţiunea Form Wizard din fila Create, grupul Forms. In fereastra Form
Wizard se selectează sursa de date: tabelul sau interogarea pentru care se va crea noul

formular. Din lista Available Fields se aleg câmpurile care vor apărea în formular.
Câmpurile selectate sunt afişate în lista Selected Fields.
2. Trecerea de la o etapă a alta a Wizard-ului se face prin intermediul butonului Next. În
următoarea fereastră se va selecta modul de aranjare a câmpurilor în cadrul formularului:
pe coloane (columnar), tabelar (tabular), foaie de date (datasheet) sau între margini
(justify).

56 |
3. În ultimul ecran introduce denumirea formularului şi se alege modul de afişare. Prin
alegerea butonului Finish se va încheia crearea formularului.

Crearea formularelor de navigare:

57 |
Crearea formularului în fereastra de lucru
1. Se selectează opţiunea Form Design din fila Create, grupul Forms.

Trusa cu instrumente

Fereastra de proiectare a Lista

formularului câmpurilor

Pe ecran va apărea fereastra de proiectare a formularului, lista câmpurilor (Field List) şi trusa
cu instrumente. Principale controale care pot fi folosite în cadrul formularelor sunt:
Buton Descriere
Etichetele - Label : obiecte care afişează date de tip text,
sunt folosite pentru descrieri.
Casete cu text - Text Box: permit afişarea datelor din
tabele, introducerea şi editarea acestora.
Butoane de comanda - Command button: butoane care
au asociate o serie de acţiuni.
Casete de validare - Check Box: au doua stări Off si On
Butoane de opţiune - Option button – se creează cu
ajutorul lor grupuri de butoane de opţiune. Utilizatorul
nu se poate selecta decât un singur buton din cadrul
grupului (o singură opţiune), la un moment dat.
Liste - List Box: afişează o listă de elemente
Liste ascunse – Combo Box: obiecte combinate format
dintr o caseta de text şi o lista.
Tab Control
Hyperlink

Web browser control

Navigation control
Option group

Subform /Subreport

Line

Rectangle

58 |
2. Zona de antet şi subsol de formular se va adăuga din meniul contextual – opţiunea Form
Header/Footer. În antetul de formular se poate introduce un titlu, se poate adăuga o
imagine sau data şi ora curenta (fila Design, grupul Header/Footer. Dacă formularele vor
fi listate la imprimantă se poate adăuga şi un antet şi un subsol de pagină.
3. Din lista de câmpuri se selectează, cu ajutorul mouse-ului (Dublu Click), câmpurile care
vor intra în componenţa formularului. Câmpurile mai pot fi adăugate în formular şi prin
drag-and-drop.
4. Formatarea formularului – fila Design->Themes;
5. Salvarea formularului - Quick Access Toolbar->Save;
6. Vizualizarea formularului: fila Design->Form View.

7.2. Subformulare

Modalităţi de creare a formularelor cu subformulare:

1. Se selectează tabelul părinte din bara de navigare;
2. Se creează formularul cu opţiunea Form din fila Create. Access creează automat şi
subformularul pentru tabelul copil.
O altă modalitate de creare a formularului este următoarea:
1. Se creează formularul principal;
2. Se adaugă în zona Detail subformularul cu ajutorul controlului Subform/Subreport. Se
parcurg etapele Wizard-ului:
 În prima etapă se selectează sursa de date. Datele pot fi luate dintr-un tabel
sau dintr-o interogare. Pe poate include un formular existent.

 In cazul în care s-a ales prima opţiune în pasul 2 se selectează câmpurile

care vor fi incluse în subformular.
 Se stabilește legătura dintre cele două surse de date (pe baza câmpului
comun)

59 |
  Se introduce numele subformularului

Fereastra cu proprietăţile obiectelor: poate fi activată pe ecran din fila Design->Property

Sheet.

60 |
 UNITATEA 8

RAPOARTE
Vizualizarea datelor dintr-o bază de date se poate face pe ecran sau hârtie (la imprimantă) prin
intermediul foilor de date, formularelor şi situaţiilor finale. Ultima reprezintă cea mai potrivită
variantă de prezentare a datelor pe hârtie. O situaţie finală (REPORT) este o grupare de date
prezentate într-un anumit format şi o structură de pagină în funcţie de necesităţile utilizatorilor
şi care servesc diverselor scopuri de subtotaluri (după anumite criterii), subformulare grafice
şi obiecte de tip OLE.

Sursa de date a unui raport o constituie în principal cererile de interogare sau tabelele. Dacă
datele ce trebuie introduse în situaţia finală au ca sursă mai mult de un tabel, se creează mai
întâi o cerere de interogare (care reuneşte datele din tabele) şi apoi situaţia finală bazată pe
aceasta. Elementele de legătură între sursa de date şi situaţiile finale sunt controalele, zonele
de text (pentru datele numerice şi alfanumerice), cadrele (pentru imagini şi grafice) şi
etichetele.

Din punct de vedere al formei de prezentare, situaţiile finale sunt de trei feluri:
1) Pe o singură coloană simplă;
2) Gen tabel – cu posibilităţi de a genera mai multe grade de totaluri;
3) Etichetă poştală.

8.1. Crearea rapoartelor

Modul de creare a rapoartelor este asemănător cu cel de creare a formularelor. Controalele care
apar în corpul rapoartelor sunt 3 feluri: independente, dependente şi calculate. În cadrul
rapoartelor pot fi adăugate etichete, căsuțe cu text, linii, subrapoarte, butoane de comandă, etc.

În Microsoft Access 2010 există următoarele modalități de creare a rapoartelor:

1) crearea automata a rapoartelor - Report;
2) utilizarea modul de lucru Design View – Report Design;
3) crearea unui raport gol – Blank Report;
4) prin intermediul instrumentului wizard –Report Wizard
5) prin intermediul instrumentului Label wizard.

Secţiunile din cadrul unui raport sunt următoarele:

61 |
 Trusa instrumente

Fereastra de proiectare Lista câmpurilor

62 |
Câmpurile calculate:
 Se introduc în subsolul de grup (Group Footer) sau în subsolul raportului (Report
Footer);
 Se introduc cu ajutorul obiectului Text Box;
 Sintaxa: =functie([camp])

8.2. Sortarea şi regruparea datelor

Datele din cadrul rapoartelor pot fi grupate și sortate. Pentru sortarea datelor se trece în modul
de lucru Design View - se alege opțiunea Group&Sort din fila Design. În partea de jos a
ferestrei de proiectare a raportului va apărea căsuța de dialog Grouping în care utilizatorul poate
să seteze opțiunile de grupare și sortare.

Se pot adăuga mai multe nivele de grupare. Pentru introducerea antetului de grup se va extinde
lista opțiunilor (More) și se selectează with a header section.

Combinarea rapoartelor (RAPOARTE/SUBRAPOARTE)

Pentru a combina două sau mai multe situaţii finale, una dintre acestea trebuie să fie definită
ca şi situaţie principală iar celelalte substituații (ca şi ansamblul formular principal -
subformular). Modul de lucru este asemănător cu cel de la formulare/subformulare.

Rezumat

Formularul este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea acestora într-o manieră
atractivă şi prietenoasă sau controlul întregii aplicaţii.
Formularul constituie interfaţa dintre utilizator şi datele stocate în baza de date.
Formularele simplifică vizualizarea, introducerea şi modificarea datelor.
Prin intermediul formularelor se pot realiza diverse operaţii cum ar fi: sortarea, căutarea,
actualizarea unor date.
Rapoartele sunt obţinute pe baza prelucrării datelor din tabele şi sunt create pentru a fi afişate
pe ecran sau tipărite la imprimantă.
Utilizatorul foloseşte formularele pentru a introduce datele intr-o aplicaţie informatica şi
rapoartele pentru a genera situaţii de ieşire.
În cadrul rapoartelor datele pot fi ordonate şi grupate după diverse criterii iar la nivelul
grupurilor se pot efectua diverse calcule.
În cadrul formularelor şi a rapoartelor pot fi adăugate diverse controale: etichete, cutii cu text,
liste, butoane de comandă, casete de validare, butoane radio, liste ascunse, etc.

63 |
Recomandări și comentarii cu privire la temele de reflecție
-

Lucrarea practică 3 și modalitatea de evaluare

Lucrarea practică 3 (LP3)

Deschideţi baza de date Hotel, creată în cadrul Lucrării practice 2.
1. generaţi un formular organizat pe colane (columnar) pentru tabelul InfoClienti.
2. generați un formular care să afişeze înregistrări multiple pentru tabelul Rezervari.
3. generați un formular de tip foaie de date pentru tabelul Rezervari.
4. generați un formular de tip Split Form pentru tabelul InfoClienti.
5. generați un formular de preluare a datelor pentru tabelul InfoClienti utilizând Form Wizard.
Câmpurile din cadrul formularului vor fi organizate pe coloane.
6. formataţi formularul de la punctul 5, astfel:
a) selectați o tema din lista de teme disponibile în Access 2010 pentru formular;
b) introduceți titlul – Ecran introducere date clienti şi selectaţi fontul Arial, 22, Italic,
culoare albastră, background galben, marginile de culoare albastră şi umbriri;
c) adăugaţi antetul şi subsolul de pagină;
d) inserați data în antetul paginii şi numărul de pagină în subsolul paginii;
e) inserați un logo în antetul formularului;
f) adăugaţi numărul total de clienti în subsolul formularului (câmp calculat);
g) adăugați butoane de navigare (Go To First Record, Go To Last Record, Go To Next
Record, Go To Previous Record), căutare, ştergere şi salvare a înregistrărilor din
tabel;
h) ascundeţi butoanele de navigare implicite.
7. generați un formular pentru tabelul InfoClienti, cu titlul „Rezervări efectuate de client”,
care să conţină un subformular pentru tabelul Rezervari.
8. generați un formular pentru tabelul InfoClienti folosind Pivot Table Wizard – care să afişeze
numărul de clienţi din fiecare judet.
9. generați un formular cu o diagrama circulară (pie) pentru tabelul Rezervări prin care să se
reprezinte numărul de rezervări pe fiecare tip de cameră.
10. creaţi următorul formular şi salvaţi-l cu denumirea Meniu principal. La selectarea opţiunii

Vizualizare/Modificare clienti se va deschide formularul de la punctul 1, la selectarea

64 |
 opţiunii Vizualizare/Modificare rezervări se va deschide formularul de la punctul 2 iar la
selecţia celui de-al treilea buton se va vizualiza interogarea 25. Ultimul buton va avea ca
efect închiderea formularului.
11. creaţi un formular de navigare cu tab-uri orizontale în care să adăugaţi formularele create anterior.
12. setaţi formularul de navigare anterior ca formular de afișare implicit (formular de pornire) pentru
baza de date.
13. generați un raport sub formă tabelară pentru InfoClienţi.
14. generaţi folosind instrumentul Report Wizard un raport cu următoarele câmpuri: numele,
prenumele și numărul de telefon. Grupaţi datele după prima literă a câmpului nume.
Numerotaţi înregistrările din raport la nivel de grup.
15. generaţi folosind instrumentul Report Wizard un raport cu titlul “Lista clienţilor din fiecare
Ţară/Oraş”. Raportul va conţine informaţii din câmpurile: nume, prenume, cod ţară şi
localitate. Grupaţi datele după valorile din câmpurile cod ţară şi localitate şi sortaţi datele
alfabetic după numele şi prenumele clienţilor. Alegeţi pentru acest raport layout-ul Outline
și orientarea Portrait.
16. generaţi etichete poştale pe baza câmpurilor din tabelul InfoClienţi.
17. generaţi un raport cu titlul “Situație rezervări” cu datele despre clienţi care să aibă în
componenţă un subraport creat pe baza datelor din tabelul Rezervări.
18. creaţi un raport cu situaţia rezervărilor pentru fiecare tip de cameră. Afişaţi numărul total
de camere rezervate pentru fiecare tip de cameră şi procentul din totalul camerelor
rezervate.
19. creaţi un raport cu următoarele câmpuri: Nume, Prenume, CodTară, Localitate,
RezervareID, DataRezervare, NumarCamere, TipCamera grupate după tipul camerei şi
ordonate după câmpul DataRezervare. Afişaţi pentru fiecare tip de cameră numărul de
rezervări, numărul total de camere rezervate iar la finalul raportului calculaţi numărul total
de rezervări.
20. creaţi un raport cu numele, prenumele clientului, codul ţării, data sosirii, data plecării şi
numărul de nopţi. Să se grupeze raportul după codul ţării. Să se calculeze, pentru fiecare
ţară, numărul de turişti şi numărul de înnoptări. La finalul raportului să se calculeze numărul
minim, maxim şi mediu de nopţi pentru care s-au făcut rezervări. Să se adauge în antetul
raportului o imagine cu un hotel.
21. creaţi un raport cu următoarele câmpuri Rezervare ID, DataSosire, DataPlecare,
NumarCamere, NumarAdulti, NumarCopii, TipCamera, grupate după data sosirii (după an
şi lună) cu afişarea numărului de rezervări şi a numărului de camere rezervate pe lună, şi a
numărului maxim şi minim de camere rezervate pe an. La finalul raportului calculaţi
numărul total de persoane (adulţi şi copii) şi numărul total de înnoptări.
22. realizaţi un grafic cu coloane care să reprezinte numărul de camere rezervate pentru fiecare
tip de cameră.

65 |
23. adăugaţi un raport care sa redea, pentru o perioada cuprinsă între două date calendaristice,
lista clienţilor care şi-au făcut rezervări pentru intervalul specificat (pe baza unei interogări
cu parametru).
24. realizaţi un raport pentru clienţii români care să conţină următoarele câmpuri: nume,
prenume, adresa, localitate şi indicativ_judeţ. Raportul va fi creat prin intermediul
instrumentului Report Wizard, datele vor fi grupate după câmpul județ, și vor fi ordonate
alfabetic după câmpul nume. Alegeţi pentru acest raport Layout-ul Stepped, orientarea
Landscape.

Comprimaţi baza de date cu utilitarul WinRAR (puteți să îl descărcați gratuit de pe Internet) şi

transmite-ţi-l pe email titularului de curs. Arhiva va avea numele format din numele și
prenumele dumneavoastră urmat de textul LP3 (ex: pop_ana_lp3). În subiectul mesajului
introduceți numele arhivei.
Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea „Formatul și tipul
activităților implicate de curs”, partea 1 a materialului.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

1. ***, Microsoft, Video: Crearea unui formular de navigare,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/video-crearea-unui-formular-de-
navigare-VA101812613.aspx?CTT=1.
2. ***, Microsoft, Introducere în formulare, http://office.microsoft.com/ro-ro/access-
help/introducere-in-formulare-HA010343724.aspx?CTT=1.
3. ***, Microsoft, Crearea unui raport grupat sau a unui raport rezumat,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/crearea-unui-raport-grupat-sau-a-unui-
raport-rezumat-HA010341571.aspx?CTT=1.
4. ***, Microsoft, Utilizarea unui raport pentru a formata și a imprima datele Access,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/utilizarea-unui-raport-pentru-a-formata-
si-a-imprima-datele-access-HA010341915.aspx?CTT=1.
5. ***, Microsoft, Videoclip: Crearea etichetelor poștale în Access,
http://office.microsoft.com/ro-ro/access-help/videoclip-crearea-etichetelor-postale-in-
access-VA101842898.aspx?CTT=1.
6. Avram-Niţchi, R., Ghișoiu, N., et al., Elemente de baze de date și programare aplicate
în economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
7. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, 1994.
8. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000, Teora,
Bucureşti, 1999.
9. Kovács, Sándor, Access 2000 – Implementarea bazelor de date, Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2003.
10. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig, L., Baze de date
în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
11. Rus, Rozalia Veronica, Baze de date în administrarea afacerilor, Risoprint, Cluj-
Napoca, 2013.
12. Teodorescu Alexandru, Lecţii de Access, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002.
13. Mediul Internet.

66 |
 Modulul IV

 Unitatea 9. Macro
 Unitatea 10. Module

Scop
Acest modul urmărește familiarizarea studenților cu obiectele de tip macro și module. Cursanții
vor învăța cum să creeze comenzi macro, cum să folosească comenzile macro în cadrul
formularelor și cum creeze proceduri simple în Visual Basic prin intermediul modulelor.

Obiective
Identificarea acţiunilor care pot fi efectuate prin
intermediul comenzilor Macro;
Crearea și rularea comenzilor Macro în Microsoft Access
2010;
Exportul şi importul datelor;
Publicarea datele pe Internet prin intermediul obiectelor
Pages;
Editarea modulelor în Microsoft Access 2010;
Prezentarea principalelor elemente ale limbajului Visual Basic;
Utilizarea instrucţiunilor pentru introducerea şi afişarea datelor,
Utilizarea instrucţiunilor IF, While, Select, Do, For în cadrul modulelor.

Concepte de bază: comenzi Macro, Module, import, export, Pagini web, Visual Basic,
variabile, funcţii, instrucţiuni secvenţiale.

67 |
 UNITATEA 9

MACROURI

Aplicaţiile realizate în Microsoft Access conţin un număr mare de obiecte: interogări, rapoarte,
formulare. Obiectele aplicaţiei sunt legate între ele, de exemplu din cadrul unui formular pot fi
deschise anumite rapoarte, interogări, formulare. Acţiunile a utilizatorului (click, dublu click)
asupra controalelor incluse în formular determină realizarea anumitor operaţii (deschiderea
unuia formular, raport, rularea unor interogări, etc.). Automatizarea aplicaţiilor realizate în
Access se poate face prin utilizarea modulelor (scrise în limbajului Visual Basic for
Applications – VBA) sau prin utilizarea comenzilor MACRO.

Comenzile MACRO permit automatizarea diverselor evenimente fără ca realizatorul aplicaţiei

să cunoască limbajul VBA. Prin evenimente înţelegem:
- deschiderea unui formular;
- închiderea unui formular;
- click asupra unui buton de acţiune, etc.

Principalele acţiuni care pot fi executate în cadrul comenzilor Macro sunt:

deschiderea obiectelor bazei de date: tabele, interogări, formulare sau rapoarte;
închiderea obiectelor bazei de date;
vizualizarea şi tipărirea rapoartelor;
căutarea datelor;
rularea interogărilor;
afişarea unor mesaje (de atenţionare, de eroare, de informare);
exportul şi importul datelor;
rularea unor comenzi macro;
închiderea bazei de date;
ieşirea din Microsoft Access;
ştergerea, redenumirea, copierea sau salvarea obiectelor bazei de date;
efectuarea condiţionată a anumitor acţiuni.

9.1. Crearea unei comenzi MACRO

Macrocomenzile sunt obiecte care conţin o listă de acțiuni de efectuat. Cu ajutorul

macrocomenzile puteţi adăuga funcționalitate formularelor, rapoartelor și controalelor fără să
scrieţi cod Visual Basic.

Comenzile macro se creează în cadrul ferestrei de proiectare. Selectați fiecare acțiune dintr-o
listă verticală, apoi completați informațiile necesare pentru fiecare acțiune.

68 |
 Fig. 10. Fereastra de proiectare a comenzilor macro

Fereastra de proiectare are două părţi:

- Lista de acţiuni;
- Catalogul acţiunilor.
Tema de reflecție nr. 13
Deschideţi o bază de date. Creaţi macro-uri pentru: a) deschiderea unui tabel, b)
deschiderea unui raport, c) ieşirea dintr-o aplicaţie Access, d) rularea unei interogări,
e) redenumirea unei tabele, f) ştergerea unui obiect, g) deschiderea unui formular.

9.2. Comunicarea între aplicaţiile Office 2010

Exportul datelor
Datele pot fi exportate în fişiere Word (.rtf), Excel, HTML, XML, Access, fişiere text, baze de
date ODBC, dBASE şi liste SharePoint. Pentru a efectua un export de date dintr-o tabel vom
folosi grupul de comenzi Export din fila External Data.

Datele pot fi importate din fişiere Excel, baze de date Access, ODBC, dBASE, fişiere text,
HTML, XML, liste SharePoint sau foldere Outlook. Pentru a efectua un export de date dintr-o
tabel vom folosi grupul de comenzi Import&Link din fila External Data.

69 |
 UNITATEA 10

MODULE
În Access, prin programare înţelegem procesul de adăugare de funcționalități la obiectele bazei
de date prin intermediul macrocomenzilor sau a limbajul Visual Basic for Applications (VBA).
Limbajul Visual Basic pentru aplicaţii (VBA) este un limbaj orientat obiect. Obiectele sunt
caracterizate prin metode şi proprietăţi. Starea unui obiect poate fi schimbată prin intermediul
metodelor.

În pachetul Microsoft Office 2010 este inclus Visual Basic for Applications 7.0. Modulele din
Access sunt obiecte ale bazei de date care permit scrierea procedurilor/funcţiilor în Visual Basic
pentru aplicaţii. Modulele pot conţine una sau mai multe proceduri.
În Access există următoarele tipuri de module [Teodorescu, 2005:223]
Module asociate formularelor – la crearea unui nou formular se generează automat şi
modulul acestuia care conţine toate procedurile de eveniment ale formularului şi a
controalelor incluse în formular.
Module asociate rapoartelor – sunt similare modulelor asociate formularelor;
Module care conţin definiri de noi obiecte;
Module standard.

Procedurile în Access pot fi: subrutine sau funcţii. Funcţia este “o procedură prin care se
calculează o valoare ce se atribuie numelui acesteia.” [Teodorescu, 2005:224].

Definirea unei funcţii în VBA:

[Private|Public] [Static] Function <nume_funcţie>([<parametrii>]) as <tip>
[<set instrucţiuni>]
[<nume_funcţie>=<expresie>]
[Exit Function]
[<set instrucţiuni>]
[<nume_funcţie>=<expresie>]
End Function
[..] – elementele din interiorul parantezelor sunt opţionale;
| - este folosit atunci când există mai multe alternative.

Definirea unei subrutine în VBA:

[Private|Public] [Static] Sub <nume_subrutină>([<parametrii>])
[<set instrucţiuni>]
[Exit Sub]
[<set instrucţiuni>]
End Sub.

10.1. Lucrul cu un module

Crearea unui nou modul: se alege din fila Create, comanda Module din grupul Mecros&Code.

70 |
În cazul în care dorim să modificăm un modul existent: se selectează din panoul de navigare
modulul dorit, urmat de selecţia opţiunii Design View din meniul contextual (sau dublu-click
pe modulul dorit)
Pentru ştergere se selectează modulul şi se utilizează apoi tasta DEL sau se selectează opţiunea
Delete din meniul contextual.

Scrierea rutinelor VBA se face în editorul Visual Basic. Editorul VBA are o serie de facilităţi:
colorare a unor cuvinte, declaraţii sau fraze scrise eronat, liste cu funcţii, etc.

Fig. 11. Editorul Visual Basic

10.2. Instrucţiuni de afişare şi introducere a datelor

În VBA există instrucţiuni pentru introducerea unor date şi afişarea de mesaje.

InputBox (<mesaj>, [<titlu>], [<val_implicită>], [<x>], [<y>], [<fişier_help>, [<context>]

- permite introducerea datelor sub forma unei secvenţe de caractere de la tastatură

MsgBox (<mesaj>, [<butoane>], [<titlu>] [<fişier_help>], [<context>])

- permite afişarea unui mesaj şi opţional poate returna o constantă în funcţie de butonul ales
de utilizator.

Declararea variabilelor în VBA

VBA are două categorii de tipuri de date :
a) standard (predefinite)
b) utilizator
Tip de dată Caracteristici
DOUBLE Număr memorat pe 64 de biţi, virgulă mobilă. Valori de la –1,797*10308
pâna la +1,797*10308

71 |
 SINGLE Număr memorat pe 32 de biţi, virgulă mobilă. Valori de la –3,4*1038 pâna
la +3,4*1038
CURENCY Număr memorat pe 64 de biţi. Valori posibile : -922337203685477,5808
până la 922337203685477,5808
BYTE Număr întreg pe 8 biţi. Valori posibile 0-255.
INTEGER Număr întreg pe 16 biţi. Valori posibile : -32768 pâna la 32767.
LONG Număr întreg pe 32 de biţi. Valori posibile : -2147483648 până la
217483647.
BOOLEAN Conţine 2 valori logice : TRUE (adevărat –1) sau FALSE ( fals 0)
DATE Conţine date calendaristice şi timp. Se utilizează între diez(#)
STRING Şir de caractere. Poate conţine maxim 2 la puterea 31 caractere. Se
utilizează între ghilimele.
VARIANT Tip de date generic.
OBJECT Tip de date care referă un obiect.

Declararea şi utilizarea variabilelor

Variabilele pot fi active :

- într-o procedură sau funcţie
- într-un modul
- în toate modulele (publice)

Variabilele active se specifică cu ajutorul declaraţiei DIM

Dim nume_variabila AS tip_de_dată
Exemplu : Dim nr_mat as Integer

Execuţia unui modul VBA se face alegând opţiunea RUN SUB/USERFORM din meniul
principal.

Exemplu de procedură (subrutină) pentru introducerea datelor:

Variabile locale şi variabile global

- Variabilele care se doresc a fi vizibile numai într-un modul se declară cu Dim sau Private.
- Variabilele care se doresc a fi vizibile şi în cadrul altor module se declară cu Public.
- procedură se apelează cu CALL nume_procedură. Procedurile pot fi definite în module
diferite. Exemplu de apel pentru o procedură în cazul nostru pentru împărţire.

10.3. Programarea structurată

Structuri alternative

1. instrucţiunea IF
2. instrucţiunea SELECT… CASE

72 |
 1. Instrucţiunea IF

IF <condiţie> THEN
<secvenţa_instrucţiuni_1>
ELSE
<secvenţa_instrucţiuni_2>
ENDIF

Se evaluează condiţia, dacă aceasta este adevărată se execută secvenţa de instrucţiuni 1, altfel
se execută secvenţa de instrucţiuni 2.

2. Instrucţiunea SELECT CASE

SELECT CASE <expresie>

CASE <lista_valori _1>
<secvenţa_instrucţiuni_1>
CASE <lista_valori_2>
<secvenţa_instrucţiuni_2>
CASE <lista_valori_3>
<secvenţa_instrucţiuni_3>
…
CASE ELSE
<secvenţa_instrucţiuni_n>
END SELECT

Se evaluează expresia şi daca e egală cu una din lista de valori se execută secvenţa de
instrucţiuni corespunzătoare, altfel se execută secvenţa de instrucţiuni n.

Structuri repetitive
1. instrucţiunea WHILE….WEND
2. instrucţiunea DO…LOOP
3. instrucţiunea FOR…NEXT

1. Instrucţiunea WHILE

WHILE <condiţie>
secvenţa_ instrucţiuni
WEND

Se evaluează condiţia şi, atât timp cât e adevărată, se execută secvenţa de instrucţiuni. Dacă
este falsă, se execută prima instrucţiune de după WEND.

2. Instrucţiunea DO…LOOP

DO WHILE|UNTIL <condiţie>
<secvenţa_instrucţiuni>
EXIT DO
<secvenţa_instrucţiuni>
LOOP

73 |
În cazul instrucţiunii DO WHILE…LOOP se repetă secvenţa de instrucţiuni atâta timp cât
condiţia este adevărată. EXIT DO se foloseşte pentru ieşirea forţată din structură.
Dacă se utilizează DO UNTIL… LOOP se repetă secvenţa de instrucţiuni până când condiţia
devine adevărată.
O altă variantă a instrucţiunii este următoarea:

DO
<secvenţa_instrucţiuni>

EXIT DO

LOOP WHILE|UNTIL <condiţie>

3. Instrucţiunea FOR…NEXT

FOR <contor>=<val_inițiala> TO <val_finala> STEP <val_pas>

<secvenţa_instrucţiuni>
EXIT FOR
<secvenţa_ instrucţiuni>
NEXT <contor>
Ieşirea forţată din structura for se face cu EXIT FOR. Dacă nu se specifică pasul, valoarea
implicită este 1.

Rezumat

Formularul este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea acestora într-o manieră
atractivă şi prietenoasă sau controlul întregii aplicaţii.
Formularul constituie interfaţa dintre utilizator şi datele stocate în baza de date.
Formularele simplifică vizualizarea, introducerea şi modificarea datelor.
Prin intermediul formularelor se pot realiza diverse operaţii cum ar fi: sortarea, căutarea,
actualizarea unor date.
Rapoartele sunt obţinute pe baza prelucrării datelor din tabele şi sunt create pentru a fi afişate
pe ecran sau tipărite la imprimantă.
Utilizatorul foloseşte formularele pentru a introduce datele intr-o aplicaţie informatica şi
rapoartele pentru a genera situaţii de ieşire.
În cadrul rapoartelor datele pot fi ordonate şi grupate după diverse criterii iar la nivelul
grupurilor se pot efectua diverse calcule.
În cadrul formularelor şi a rapoartelor pot fi adăugate diverse controale: etichete, cutii cu text,
liste, butoane de comandă, casete de validare, butoane radio, liste ascunse, etc.

Recomandări și comentarii cu privire la temele de reflecție

-

74 |
Lucrarea practică 4 și modalitatea de evaluare

Lucrarea practică 4 (LP4)

1. Să se creeze baza de date Personal.
a) Să se construiască tabelul Angajati cu următoarele câmpuri:
Marca – text, 5
Nume - text, 30
Data_n - dată calendaristică - data naşterii
Data_a - dată calendaristică (data angajării)
Cod_f - text, 2 - codul filialei
Cod_dep – text, 2 - codul departamentului
Salar - numeric, unităţi monetare (Lei)
Adresa – text, 100
Observaţii – memo
Poza – fişier ataşat

b) Să se stabilească cheia primară.

c) Să se introducă următoarele reguli de validare: salariul să fie mai mare de 850 Lei iar
data angajării să fie mai mică sau egală cu data curentă.
d) În câmpul cod_f pot fi introduse, prin intermediul unei liste, doar valorile F1, F2, F3,
iar în câmpul cod_dep doar valorile D1, D2, D3.
e) Introduceţi 7 înregistrări.
3. a) Să se afişeze, prin intermediul unei interogări, următoarele câmpuri: marca, numele,
data_n şi salar pentru angajaţii cu vârstă mai mare de 25 de ani din departamentul D1. Angajaţii
să fie ordonați alfabetic după câmpul nume.
b) Să se majoreze cu 5% salariile angajaţilor cu vechimea cuprinsă între 3 şi 6 ani.
c) Să se afişeze, prin intermediul unei interogări, numărul de angajaţi şi salariul mediu pentru
fiecare filială şi departament.
4. Să se realizeze un raport Lista_angajati care să conţină toate datele referitoare la angajaţi.
Grupaţi datele după valorile conţinute în câmpurile filială şi departament şi afișați angajații în
ordine alfabetică. Să se calculeze salariul minim şi maxim pentru fiecare departament iar la
finalul raportului să se calculeze totalul salariilor acordate. Introduceţi un antet de raport.
5. Să se realizeze un formular care să conţină patru butoane de comandă Fişier, Interogare,
Vizualizare şi Ieşire. La selectarea opțiunii Fisier se va deschide tabelul Angajaţi. La selectarea
opţiunii Interogare se va rula interogarea de la punctul 3a). Opţiunea Vizualizare va afişa
conţinutului raportului Lista_angajati. Butonul Ieşire va avea ca efect închiderea formularului.
Adăugaţi un antet şi un subsol de formular. Formatați formularul şi butoanele de comandă.

6. Adăugaţi un nou tabel în baza de date şi creați legătura între cele două tabele. Adăugaţi 3
înregistrări

75 |
Comprimaţi (arhivaţi) baza de date Asigurari cu utilitarul WinRAR şi transmiteţi arhiva pe
email la adresa veronica.rus@tbs.ubbcluj.ro. Arhiva va avea numele format din numele si
prenumele dumneavoastră urmat de textul LP4 (ex: pop_ana_lp_4). În subiectul mesajului
introduceţi numele arhivei. Predarea lucrării se face conform specificaţiilor din secţiunea
„Formatul și tipul activităților implicate de curs”, partea 1 a materialului.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

1. Avram-Niţchi, R., Ghișoiu, N., et al., Elemente de baze de date și programare aplicate în
economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
2. Dollinger, Robert - Baze de date, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, 1994.
3. Harkins, S.S., Hansen, K., Gerhart, T., Utilizare Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti,
1999.
4. Kovács, Sándor, Access 2000 – Implementarea bazelor de date, Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2003.
5. Năstase, P., Mihai, F., Bărbulescu, B., Şova, R.A., Stanciu, A., Covrig, L., Baze de date
în Microsoft Access 2000, Teora, Bucureşti, 1999.
6. Rus, Rozalia Veronica, Baze de date în administrarea afacerilor, Risoprint, Cluj-Napoca,
2013.
7. Teodorescu Alexandru, Lecţii de Access, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002.
8. Mediul Internet.

76 |