Terentiu Seneca Eunucul Medeea

https://biblioteca-digitala.
ro
•
https://biblioteca-digitala.ro
terenţiu * seneca- ---· ----- --· - --
t teatru
\
) IH ROMANEŞTE DE
NICOLAE TEICA $1 DE ION ACSAH
PREFAŢĂ ŞI HOTE DE
EUGEN CIZEK
1966
EDITURA PENTRU LITERATURĂ
Dar l'Xislă şi alte clerncnte comune între Ţ,:,, eu\i11 şi Seneca,
Ambii au adaptat motivele trnditionale holenice necesităţilor
şi mentalitătii contemporane romane. Şi unul şi celălalt au
creat un teatru de idei, presărat de mcditati~ profunde asupra
condiţiei umane, dominat <le lăudabila strădanie de a investiga
s:illetul omului şi de ~ împărtăşi semenilor rezultate ele care
ci să se folosească, rl•rnltate c-c p1Jt imprcsio:1a şi cititorul
străin de împrejurările sol"il'lăţii romane ·de clonă milvnii
rc\'olutP.
EUGP.N CIZE:K
în Octavia actioncază de fapt dou:1 coruri, unul al partizanilor
Octaviei şi celălalt al susţinătorilor Poppcei. 1 Influenţa con-
cepţiilor stoice, ca şi a procedeelor stilistice utilizate de Seneca,
apare totuşi în numeroase pasaje. Jntocmai ca atîtea scene din
trngcdiile lui Seneca, discutiile dintre Nero şi Seneca sînt
impregnate de inrîurirca procetk•elor retorice, a tehnicii spe-
cifice polornicilor folosite în controversele fictive d:in şcolile
profesorilor de declamatic ai vremii. In uncie coruri se pot
recuno~tc nu numai idei, dar şi procNlee stilistice, inclusi'I
anumite metafore, utilizate în tragediile lui Seneca .
•
Par greu de stabilit trăsături comunc pentm comediile lui
Tcrcntiu şi pcnlm tragediile lui Scncca, înlrucît ele aparţin
unor .genuri opuse. În rcalitatc, asemenea note comune cxist{1.
Atît tmole, cil şi cclclaltc iluslreazft efortul dîrz, rwrscvercnt
al culturii latine de a se afirma şi în arta teatrală. tărîm u1Jde
c,ra greu dP atins culmile pc care se înăltasc geniul grec.
Cultnra romană s-a străduit să se n•alizezc în toate privintelc,
imprumutincl motivc, forme de origine greacă, dar promovînd
un fond de idei şi de sim\irc profun~l original. Cultma roman:i
111-a fost un reflex palici al celei grecc~ti în nici un sector,
inclusiv în trago<lic, unde nu s-a nutrit totu~i cHn fonu(' de
artă populară italicii. Indiferent de valoarea sa intrinsec,\, tre-
bnic subliniat că teatrul latin, C':l şi litc-ratura latină, în gt•m·ral,
a forlurit cultura modl'm:1 în aeeC'a:ii m:1sud ca şi cca grcac:i
(îu unde epoci chiar mai intC'ns clecît tcatm! lwlc11ic). Nu s~
poate concepe formarea tra<litiilor dramaturgi~·i .modeme făd
a lua în considerare aportul roman, alături de C(·l grl'ec,e.
1 Octavia şi PoppC'ca sint s,·comlatc fiecare cll' cor şi ~fă
tnitoarc, adică de doiei. lnoviucl. autorul lrat?:,·d;,_.; <'clll".l,· c·.·lc
două forţe care se l'chili-hrc-ază intr-1111 fel. ilus,rîtd lu,,t.1 i:,-
verşunată angajată ele cele tluuă eroine prjncipak. h katrul
!ni Seneca nu întîlnim ceva similar.
XXXVI
fl{I trimit şi azi pe,1:-e atîtea st'COlc. un mt\,aj impn'Sio11aut de
artă şi gin<lire aleasă,
,.
lncerciml înnoirea expresiei literarl', S!'ncca a avut numero~i
:partizani, adopţi şi admiratori. Unul dintre aceştia a alciitui-t
tragedia Octavia, care conţine aluzii la anumite fapte pcl:recute
după moartea lui Seneca.
Actiunca se petreco în anul 62. Jmpăratul Nero repudiază
po blinda s,1 soţie, Octavia, fiica lui Claudiu şi sora lui Britan-
nicus, prntru a se căsători cu frumoasa şi ambiţioasa Poppeca.
El nu \im• sea.ma nici de sfaturile lui Seneca - aici personaj
important -. nici de o răscoală populară. stîrnilă dl' partizan.ii
Octaviei, nici dP profoţiilt• sinistre ale umbrei Agrippinci,
mama sa, ucisă şi ca clin ordinul lui Nero. Octavia este <le-
1mrtat,i pe o in,ulf1, unde urmează a fi omarîtă.
Această piesă este singura 1Jraetexta ajunsă pinii în vrnmu-
rilc noastre, singur.i tragedil' cu subi,-ct ales din istoria Romei,
cu personaje exclusiv romane. Dt• aici intPrcsul deosebit al
Octaviei, unică mărturie de teatru ostentativ roman, rupt <la
tradiţiile mitologici şi literaturii grect>Şti. Fără a străluci prin
calit11\i litcrarl', uneori cam uscată 1 , Octavia conţine totu~i şi
momente irll'prcsionantc pt~ lini.1 c\'ocării meşteşugite, colorate
a sinistrului, reaJizate de Seneca. Cităm ca exemplificare in-
tcn·en\ia halucinantă a umbrei Agrippinei, încărcată de durere
fi de oroare. Caracterul lui Nero, comi<lerat de autor ca w1
monstru sîngcro5, este de ast•menca izbutit : cruzimea sadică,
lipsa de scrupule sînt doscrisc inspirat. Seneca este idealizat
evi<lcnt ; autorul îl înfă\işează ca pe reprezentantul tipic al
justiţiei, al corectitudinii şi purităţii morale. F..stc intcrDSant că
1 V czi şi aprecierile lui Leon Hemnann din e<liţi:i trage-

diilor lui Seneca, pp. 213-214. Piesa suferă în multe 100'!\rt
<le un fel de rigiditate, de stingăcii epigonice.
3• XXXV
dt'Cit atit. în Mcrlffa omonil co,piilor Sf' .~:lvî.rşe~tt• pP sct'lnii,
in fata spectatorilor. Estt• o wavă ~i manii'Pstă violare· a canoa-
nelor consemnate dt• Aristotel şi de Horath1, cart· în a sa Arta
poetică afirmă eategorie: ,.l\fod,•t•:, să nu-şi ucidă copiii înain-
tea publicului"'. Deci altt• realităti ~i conn•ptii. ahi oamPni,
altă viziune artistică decil în te,Llrnl , t'chi cla~ic. ~
Indiferent dacă an fost sau nu jm·ale pe scC'11[1 în s{-colu.l I,
în teatrul public sau privat - cum an presupus unii et•rcctă
tori - tragodiile lui Seneca s-au lmcurat mai lirziu dt· marc
succes. lu secolul al XVI-iea ele Nau mai cunoscutL· şi mai
influente deoît precedentei~· lor heh•nice. Autorii tra~ici ai
epocii, în special cei francezi (Jodel)c,, Cavin, Garnit•r etc.),
dar şi cei englezi, l{· eunoştcau mai tPmL·inic dccît pe cele
greceşti şi, în consecintă. îmîurirea lui Seneca a fost mai
substanµală în acel veac dccît cea a celor trt'i mari tragici
greci. 8 Dar şi după aceea tragediile lui Seneca au servit drl'pt
model. Corneille s-a inspirat cliu Seneca în Ocdipe şi în
Medee, iar Racine în tragedia sa TluJba'ide şi in Pliedre.
Ulte1\ior, însă, confruntarea cu h·rtgcdiile greceşti a pus în
umbră dramaturgia lui Seneca. Au fost .scoase Îll relief defi-
cienţele ~ramatice, frecvenţa acn·ntelor t•mfatice, rigiditatea
simbolismului moral, ll'llilateralitat,•a caracterelor î11 comparatie
cu măreţia simplă, bogăţia şi varietatea dramatică, veridici-
tatea şi umanitatea vie a personajelor teatrului atenian clasic.
Defectele dramaturgiei scnecane au fo5t uneori insă exagerate,
igporîndu-se poezia vibrantă a unor pasaje, grandoarea, noble-
ţea şi amploarea reală a unor ;personaje. gesturi, reflectii care
1 Horaţiu, Arta poetică, v. 185.

! Unele elemente sînt ostentativ şi romantic amplificate.
Darul funest al Medeei provoacă nu numai moartea Creusei
şi a lui Creon, ca în tragedia lui Euripide, ci dezlănţuie u"'
incendiu nemilos,. can• am<'nintă cu pustiirea întreaga cetate
a Corintului.
3 Shakespeare şi alţi autori t>ngk-zi contemporani cu el au
cunoscut temeinic tl'atrul lui Seneca.
XXXIV
silicr, a,ja cum .este doica din Medeea. Sfaturile bune nu
sint însă acceptate, patima devorantă nu se infrincază, şi
conflicLul tragic se declanşează. Atunci hunul sfătuitor re-
nuntă la moderaţie şi asistă fără scrupule actele malefice
ale sliipi1111lui, ilu.strîml o situaţie normală la curtc::i impe-
rială, unde sfetnicii - şi printre ci se numără şi Seneca -
sprijirw,,u actiunile monarhului sau i se supuneau fără şo
\'ăirc, chiar dacă judrcau ca injuste ordinele împăratului. 1
Personajele gîndcse şi actionează ca romani ai secolului I.
Ilustrul sa,·,mt francez Pi<'ITl' Grimai interpreta recent, într-un
studiu, dt•m1_·rsul Fcdrei pe lingă Hipolit, încercarea ei de a-l
atrage, in lumina oh1ceiurilor romane ale vremii. In Greeia
preistorică divoqul l'r,, necunoscut, dar în Roma veacului I
d l'ra în,,;;f,duit : o femeie ca Fcdra putl~a să di,·orteze şi să se
căsătorc·ască cu fnil ei \'i trc~. t
Cum am observat deja, şi conct'p\ia asupra personajelor se
modific,, în raport cu modelele ch~icc. :'\uantclc din Euripidc
dispar, şi p.1Li111ik sini nllllt mai \'iolt,nle, ostentativ unilaterale.
Dar aceasta core,pu11de unei conccptii structural mai dcgrab.·,
romantic,· dccît clasice, prO!llovalc ci,! 11011;1 mişc;1rc literar.1
dirijată de Scmx·a şi prezl'ntă şi în poemul lui Lucan. (L.1
acrastă mi~care ddinitii dl' unii ccrcclălori moderni _ca „noul
stil" au participat şi alti scriitori mai mărunţi, athniratori ai
lui ScllL'l'a, adepti ai stoicismului şi ai unei exprimări lapiclarc,
colorai,•, clar emfatice a ideilor.) Seneca ignoră, de altft'l, \'O-
luntar n•gulik• inlfoxibilc ale teaLrului clasic grecesc alunei
cînd consideră necesar. In Fedra el încalcă reguh cronologiei
traclitionalc din trag,xlia greacă : aetiunca 1111 se limitează la
o unitate de 2-1 de orc, ci se extinde pe mai multe zile, ceea
cc nu era compatibil cu normele tl'atrului grec. 3 :\foi mult
1 Vt>zi observatiile judicioase ale lm !talo Lana, l.ucio

Anneo Seneca, Torino, 1955, p. 194.
2 Vezi şi Pierre Grimai, L'odgi11alite de Sem:que dans la
tragedie ele Pliedr<!, în Rei:ue des ,1tudes latines, XLJ, 1963,

p. 312.
3
Idem, p. 312
XXXIII
3 - 'fcalru - Teien\iu - Seneca

enumeră şi c-ritică viciile cpocu m cadrul unui conuicrnm
saeculi (blamul nucului), referindu-se la avutiilc uriaşe a~'u-
mulate de unii, la conflictele din for ele., fenomene C\'ick-nt
străine Greciei preistorice. Astfel, în cctătilc gw~eşU nici 1111
exista for, piaţă specific romană, şi nici conflictele ju!·idice
~i municipall', menţionate de Seneca.
Problmwle icloologice ale secolului I sînt consemnate adc'-
.,ea în trago<lii. In comliţillc consolidării despotismului impe-
rial nu se pulca discuta despre politica împăratului aflat pc
tron, dar în schimb se putea supune unei deliberări aparent
pur teoretice tipul cel mai bun de monarh. De aceea epoca
se caracteriza prin controverse prclw1gite cu privire la cd
mai hun rcx şi la opoziţia rcx-tyra111111s (adică rl'ge adevărat,
rege bun şi tiran). Aristocraţia romanii pierduse spl'ranp ~n
resta 11ran•.1 republicii oligarhice din s0<..'0lele II-I Î.l',n., ~i
de aceea ciiuta să obţină măcar un împărat bun, adică u11
monarh care să-i cmţc averile şi oamcn:i şi să-i a(,orcle u11
anumit rol în conducerea statului. Această aspira\ic se lr.1-
wste.a în lcoriilc cu privire la regele ideal ; împăraţii romani
nu adoptaseră oficial titluri monarhice, dar exercitau o pu-
tere nelimitată. Ecouri se pot rogiisi .51 m tragediile lui
Seneca, îndeosebi în A.gamcm11011 şi în Ticste, unde se con-
turează portretul bunului păstor, care rl'nuntă la violenţe,
se poartă clement cu supuşii săi şi înfierează tirania şi des-
potismul crud. Unele elemente pot fi semnalate şi în Medeea,
mai cu scamă în fraze ca : ,,Ce grert întorci 1111 suflet, crtprin.Y
de-11cerş11nare, I Din căile miniei, şi cit o'de regesc I Pe
drumul teiu să stiirui cînd porţi c1, fală sceptrul, I Am invciţat
la curtea din fostul meu pawt." (Medeea), sau ca „Domnia
strîmbă creme prea lungă nu durează", sau „Cumplitii c
minia regească/", adevărat ecou al atmosferei de represiuni
şi tensiune politică specifică vremii. Această atmosferă mar-
chează ~i r,tporturill' dintre monarhi şi slujitorii lor din cefo
mai multe tragedii. Figura cetăţeanului rcrnltat 1111 apare în
nici o tragedie; în schimb, întîlnim personajul hunului eon-
XXXII
În aceste conditii se poate stabili uşor llportul original
al lui S,·nt'<-',I în raport cu precodentele greceşti de la care a
prduat doar Lemalica. Dl· altfel, st• po11tc n.,-cunoaştc inter-
venţia sa şi în stmeturnrea subiectului. In<lL,ohşte el nu şi-a
luat ca model numai o singură pil'să, ci a comhinat subiectele
mai multor lragnlii mai vechi. Dintre autorii gTeei, el l-a
pref,•ral pc· E11ripi1IL'. numit ~i ,.filozoful Sl.'('nei", datorită
caractcrnlni n•flexiv al clramaturgil'i lui, clar s-a <ldimitat
suhslan 1ial şi ele aec,sta. Am notat dt•ja prernk'nta monolo-
gului : ea eon·spnnde um•i tc11clint1· 1•\'idente sprl' simplifi-
care. lu eo:nparnµc cu Medeea lui Enripide ' . număml pn-
sonajclor scade : Egeu dispare, nu mai intîlnim nici ptx:lagogul
copiilor lui Iaso11 ele. Copiii ele.vin Pi în~işi simpli figmanti.
Jn confignr 1t.ia caraclernlui t.lnlt,ci. »ccr•ntul 1111 mai cade pc
mama ahamfonată şi trimisă în e:,,;il împri>ună 1·11 fiii l'i, d
pc sotia înşl'lată. profund rănită în orgoliul ei. Aportul com-
lui la dl'sfi'işurnrca draml'i apare ~i el diminuat in raport cu
-trag1xliile d,1sic,·.
Dar. c!Psigm. eontrilrn1ia originală a lui Sc•rn-c.1 n·?.icl:1 în
modificări dl' altă 11:1turii, în fond mnlt mai profundt·. P<"
lingi\. insC"rtia filozofil'i stoic!', c.irt• guvl'rncază loa!l' semnifi-
caţiile gesturilor efrcluatc de personaje, Sencea a încoI]1orat
în subslanta pieselor sale rcalitiiţilc romane alt' cpocii, aşa
eum am semnalat deja în tn·acăt.
Chiar filozofia stoică a i.idnrării constituie de fapt o so-
h1\il, aclecv:1lii situatiei aristocr.tlici i;cnatoriall' romauc, cii-
TC"Î:t apartiu,·a !ttl.liiitorul. pătură socială angajată într-o luptă
făr,1 sperantă împotriva putnrii imperiale. Aluziile lJ proble-
mei,, vremii îmhracă adt•sea form1 unor adevărate anacro-
nisme. Corul coriulienilor ccll'hrează progresek• în extindere:1
legă-turilor interumane ca re,mltat al de.zvoltării na..-igatini şi
ştiinţei, progrese care l'\'idcnt aparţin lumii romane a s1..'Co-
lului I. şi nu Creci1•i lcgeudarc. 1n Herc11fo furios. 1111 alt cor
1
Seneca a utilizat însă ca model şi o Mcdce a lui Ovidiu.
carp s-a pierdut şi pc care noi nu o cnnoaştem azi.
XXXI
desc1iu peregrină.rile corăbierilor în Medeea. Estt< remarca•
bilă şi figunu·ea nabuii care se redeşteaptă la viaţă în faptul
<liminl'ţii, n·alizatr1 î_n Hercule furi<>8, scăldată în lirism
ankntic.
Liisln<l <lcopartt> pasajelL, dramatici:, - unde adesea o în-
ţelegem poetică a lucrurilor, concrctizatii într-o intuiţie am
spune. fantastică a oamenilor şi faptelor, St< strecoară în con•
stmcţia monologurilor şi a dialogurilor - putem descoperi
elemente <lo poezie aute.ntil:ă şi în pasajek, naratiVl', consa-
crate rclată'rii evenimentelor petrecute în afara scenei, narate
de cor sau de un personaj. Urarl'a. cîntul consacrat de ccw:
căsătoriei dintrn fason şi Cr<'usa. rl'liefoază graţie 1,•ingaşă
şi reală sensibilitate.
Stilul lui Sene~a este oaractl'ristic. St.meca prcfer;i limbajul
nervos, colorat, exprcsi\', bogat în imagini. Patosul situaţiilor
~i al deliberărilor in terioarl• ale eroilor este comunicat cu
mijloace împmmutate <lin arsenalul retoricii : interogaţii, ex-
clamaţii, repeti!ii oratorice, comparaţii, hiperbole. Tiradele
majestuoase, alcătuite din fraZl' ample, altc:rnează cu sentinţe
laconice. Fraza este a<l!.'Sea lapidară, concentrată, dar orientată
spre căutarea efectului ele mare intensitate. Dacă din punct
do vedere dramaturgie S!.'neca este deficitar pînă la nereali-
zarea cerintelor elementare ale unui gen scenic, tragicul se
evidenţiază totuşi în cele nouă tragedii ale sale. Clllll am
arătat deja, ci nu rezultă atit din confruntările scenice- din-
tre persoam•, cît din patosul faptelor îmbibate de oroare,
evocate mai ales în monologuri sau al dezvăluirilor senti-
mentelor încercate de eroi şi analizate aproape ărreot chiar
do ei. Dincolo de schemele rl'torice care încorsetează evoluţia
conflictului, răzhuto poezia grandorii în virtute sau chiar în
viciu (Medeea). Calitatea versurilor consacrate pa!llljelo1 ma-
eabre, sinistre, a fost deja menţionată. Este dcosel'>it de im-
presionant momentul întîlnirii dintre Medeea şi fantoma fra-
tdui ucis <le ea, întîluirc care, deşi se petrece numai în
conştiinţa eroinei, esto in\'estită cu intensitatea tra.gică ~i
sugestivitatea zguduito.ire a nud scene shakcspearecnc.
XXX
aceste tragedii predomină monologul. Adesea pc,rsonajelc mo 0
nologhează chiar cinel so întîlnesc în actiunca dramei. Me-
deea şi Creon se află faţă în faţă, dar confruntarea lor c·
precedată do monologul lui Creon, rostit în public. Adl"sc·a
dialogul se poate dc>scompune în monologuri, valide inde-
pendent de discuţfa eroilor. In controversa dintre doică ;;i
Medeea so pot uşor consemna pasajc de monolog. ln piesa
Oedip, scena capitalr1 a recunoaşterii protagonistului ca fiu
al lui Laios şi al locastei, alît de importantă la Sofocle, estr
redusă la cîtcva versuri. Dialogul, atît eît c,xistă - şi lotuşi
în Medeea ci c mai putin precar ca în alte piese - arc
adesea caracter prevalent retoric, declamato1. mai degrabă,
clecît dramatic. Discuţia contraclictoril" dintre doică şi Me-
deea seamănf1 tulburător cu una dintre controversele ora-
torice all' epocii. desfăşurate în şcolile retorilor. ln asemenea
controverse se ciocneau două tcz~ opuse : se argumenta şi se
rezolva conflictul verbal dnpii reguli precise, de rcennoscut
adcse,1 şi în piesele lui Sencca. Prioritatea monologului com-
port., î11 unele piese o anumit,, monotonic ; scene întregi pcr-
so11ajell" par imobilizate î11lr-o atitudine• rigid,,. Totuşi -- aşa
cum am arătat mai sus - în Medeea c·a n-a împiedicat o
realri dezvoltare psihologică a eroinei.
îndeobşte monologul este utilizat clt" Sc·neca ca mijloc
prdcrnt de-a analiza şi reconstitui sentimente-le ~i concl'{)\il1e
personajelor. Adesea ci pcm1itc scriitorului să deschidă
adincurilc snfll'lcşti ale l'ruilor, s,i ernce stări psihice de
profunzime, revela!(• cu mijloace care ajung a se înrudi cu
tehnic.a modernă a monohgului interior. Invocarea frămîntă
rilor intime din sufletul l\kdcl'i est<' edificatoare în accas~f1
pri,·inţă. Desigur îusă că 111onologul este marcat de influenţa
retoricii. J II Tieste, cd doi frali, Til'ste şi Atrcu, sînt pre-
zenta\i succesiv în două monologuri, care coustitu;c de fapt
do11[1 tirade declamatorii.
Scnc-ca c,edeazii î,1 <Îl'scrip\ic. Se remar<:r, descril'rea preg-
nantă a scenelor rnacal.Hc, a faptdor violente, a practicilor
rna~ic,· .1h• Mcdl'ci, a crimelor şi dispa,·i\iei C'i fiualc. Corurilu
XXIX
a ultimelor rczi<luri de feminitate. Oroarea sugerată prin
asasinarea celui din unnă copil şi prin fuga în văzduh nu
este lipsită lotuşi <le o anumilă poezie vibr,u1tă, în care
part'ă străbate un fl'I ele admiratie a autoruhu pentru gran-
do.an•a clcmonieă a Medcci.
Este impresionantă şi Fcdrn. Şi aici aulornl rh,păşeşte fără
scrupule Sl'lliniitatpa şi măsura prescrise cb clasicism. La
Euripiclo patima Fl'clrd pentru Hi:polit Pra mai cu seamă
inspirată de zl'i ; la Seneca ea apare ca o giganlică ddonmue
p;ihologid, cc ahso-1rbc lrqJtat toal:1 ,·i,1ta sufleteascl a fe-
meii şi într-un anume sens o demonizează, deşi lipsesc scm-
1ll'le exkrioare clin Medeea. Intr-un foi, Fedra Pste totuşi
c-onvingătoan', ehiar ,·crosimil:1 : patima l'i implică o mişcare
interioar:i amplă. O vedem cum doreşte impudio pc Hipolit
t)('ntrn _frumuseţea lui fizică, cum se dezvăluie obstinată,
exaltată, cum recurge la şirntlieuri penlru a-şi atinge scopul.
Uneori şi personajele masculine sînt interesante. Cu toat0
că întrueîlva şters, Iason acţionează firesc, convingător. Uma-
nitatea sa reală, normală nu a putut comunica cu ferocitatea
supranal urală a Mcdeci. De aci drama, neînţelegerea, declan-
şată în exll'rior, manifestală vizibil (dar d,: fapt mai vcclw)
in momentele despărţirii şi ale crimelor :'.\1eded.
Se pot lesne ohsorva defieicntelc tragediilor lui Seneca clin
punct de wdcre dramaturgie, în realitate absenţa - tcatralitfitii
autt"ntico clin piesele marelui scriitor originar din Corduba.
De aceea s-a enunţat ipoteza că ele nici n-ar fi fost scris~
spre a fi reprezentate, ci numai spre a fi citite în public, în
special în sălile de lectură ale C'pocii. 1 Unii savanţi au com-
bătut această supoziţie. ~ Oricum ar fi, nu se poate nega
caracterul static, neteatra! al tragediilor senccanc, care rezidă
în fragilitatea dialogului. Personajele lui Seneca nu se dez-
voltă scenic, pentru că de se întîlnesc rar pe scenă. Tn
' Caston Boi<,il·r, Le.~ trag<'clies de S1'11i:q11e ont-elles ,;1,i

rC/JTl'SC11/c~cs ?,
Paris, l 8Gl.
' Leon I forrmann în Prefata la l'clitia tra~P:liilor lui S,'lll'C,t,
publicate în colcctia „Les Ilclll's Lcttres". Paris, 192-1, p. V.
XXVIII
1ite1·at11ră (ce-i dwpt, îmbibată <le filozofie), e,-ît şi meditat:if
filozofic·t• (u.ncle abundă însă pasaje izbutite din punct de
ve-dt>r<' literar). În general, pe,rsonajelc feminine intră în
c-att-gor-itt celor uw11ţionatc de noi ca sm.'C',:,~c ale autornlui.
Desigur. d1iar şi ia tragedia Medeea actiunea se desfăşoară
suh srnnnul simholismulu-i moralizalur. Tragedia cxem:plifică
c,cmstl(•inţt,lc nefaste ale violării norml'!ur sfintl' ale naturii,
faimoas(•le foedera mundi. Protagonista dt•pi-şt•şte statura mmi
personaj uman şi înoorporează în fi7jonomia sa simbolică
triisătnri a)p forţolor clm1011iee ~i haolic,•, ,kdanfate de in-
·ciilcarea sfintelor focdera 11,11ndi, siivîrşitii de fason. 1 Devas-
Lată d,• f11ror, Ml'deea estl' u11 personaj lcrn~iros. sb'ipi'n JW
rilnri lnguhre şi rcsorluri diabolici>. Oricit tfo insolit, de
inuman în furia sa -- după uciderC'a c~•piilor. în fapt.
Medccsa aproape nu cunoaşte remuşcarea -- personajul co-
-rcspund,..1. tendinţelor noului curent literar. îndntmat de
St-neca spre hiperbolic, spre extrem, un<lc îşi ,illă loc~I ţi
prdcriu\a pentru maµ;k şi demonic : undl'\'a il-fodeoa se în-
rudrşlo 011 Erielho, Hăjitoarca din pm,mul consacrat războiu
lui civil de Lucan, nepotul lui Sl'ncca. De asemenea. tn·-
buic observat că, di•şi l\fedt•m nu-şi modifică stmctura clică
pc parcursul acţiunii, într-un anuml' foi ca cn1lucază totu~i,
captind ~i cmoţionînd pe cititor. Ne referim la o evnlu\ic
dcs.făşurat.'i de la U'llan, dl' la mama care dclibt-rPază, care
nu Sl' tll-cidC' să-şi ucidă pruncii şi se frămînti\ sfişiPtor, pînă
la demonul suprnumnu din final. La aparitia furibundă a
lui lasou, n•nit s-o pedepse-ască, în persoana Mcdcei se pro-
duce o met.!lllorfozf1 : învelişu.I uman Sl· desprinde şi cade,
lăsind -liber şi vizibil sufletul ei demonic. " Se· creează o
mare distanlă între Meeeoo şi c-elelalte personaje. Cînd fac,,
aluzin b copii, ea nu-i mai numeşte fii ai ci. ei dăstan• ttle
hii fason. Personajul nu-şi pit'rde însă în nici o împrejurare
profunzimea, mobilitatea ; S:·111'Ca cle~<'rie cu f,1ll'l ,, psilw-
lo~idi ~i c~1acitale de• com·ingere chi:u şi aban:lon:uca finaliî
1 Vezi şi Ciancolti. op. cit.. p. 82
:! ldc1,,. p. 8].
XXVII
tihnă (o!ium), eomacrată pcrfectioniirii morale, sau se con-
tureazr1 un rck-.,1 de înţelept desăvîrşit (sa.piens), întrupat în
Hcrcule, părerea cii neRorocirilc lovesc numai Pt' cei puter-
nici şi trufaşi (Fedm, v. 112:J.-!140), recomandarea de a
pregăti m.inu~os înfrunt:trm mortii şi de a înlătura teama dc-
moa1tc, combătută atît de frecvent în proza filozofică se-
neeană : .,Ne pregătim pentru tine, moarte" (Ilercule furios,
v. 872). Chiar în Medeea abundă reflectii filozofice tipic
stoice, cum ar li. ; ,,Resemnarea e leacul disperării !" sau :
,,lntimplarea surpă puterea cea mare". D1, asemenea, aici,
ca şi în 1l ercule furios, corul elogiază efortul creator al
omului, progresul neîncetat al cunoaşterii umam•.
Aşadar, premisa virtuţii este înfruntarea senină a tlt•stinu-
lui. iar substanţa viciului rezidă în revolta inutilă şi supune-
rea fără rezistenţă la asaltunle pasiunilor, poftelor şi impulsu-
rilor. Jn mod adecvat p1,rsonajelc se divid tranşant în două
cal:t'gorii opuse : cele ce întrupează virtutea şi cele care
roprezintă viciul. Din această cauză re.i.lizarc.1 artistică a
unora dintre eroii teatrului senecan suferă efectiv din pri-
dmt simplificării, schematizfll'ii inerente unei a.~emenca con-
cepţii. Astfel, Hercule reprezintă mai mult o alegoric morală
mitteă ,dl--cît un om viu, un erou de teatru. Suuprinzătoare,
ncvuriclicr1 este şi comportan,a copilului Asti.anax diu tragedia
Troienele. El se aruncă cu atîta cahn din turnul cetăţii, îşi
înfruntă moartea cu aâta virtute stoică, incit uimeşte pe
îusu~i Ulisn : prntm un copil, o astfel de t.inută momlă pil-
duitoan, 1111 PSte însă firească.
Totuşi, t•.xi_~tă în teatml lui St•ncca personaje realizate,
emotion:mt~·. într-un anume st•ns convingătoare, chiar dadi
IllOltocromc din punct dt· vf'clertc> etic, definitiv bune san
definitiv rnlt'. E'tistenta acestor pi:>rsonaje infirmă· teza unor
cercetători, ma.i ales germani, care au v:izut în tragediile lui
Sc1wea simpb <''><'rc·i\ii filozofict" al{· unui moralist înveterat.
Jn n·alital,·, lucrriril,• stau mai clegrabă invers : veritabil
artist, inzl'slrat cu o seusihilitale remarcabilă, Seneca a fost
un poet, aclcpt al nuci anumite filozofii, cure a scris atît
XXVI
mani, ca şi pn·dl'ccsorii lor greci, au proclamat drt'pt cscnlii
a filozofici lor indurarea senină a lo,-:iturilor soartei, \·iat:1
raţionalii, armonioasă, socotitf1 conformă cNinţelor naturii. iu
care sî11t dominate, rcspiusc, extirpate pasiunile, hucuriile si
tlnrC'nlc 1·xccs1\c, ataşanwntul orb faţă de avantajele trccă
toaw. Stoicii eonsickr,lll că destinul nu poate fi schimhat
în datl'lc !ni concrl'!1•, dar că oamenii îl pot înfrîngc prin
rnportarca curajoasii, sc•nină a vitregiilor impuse· lor de către
desfăşurarea lui. A Le revolta împotriva soar.tei, a te fră
mînta. a plîng;c sau a rmc\iona minios, adică a pf1riisi te-
renul sănătos al ciilmnlui raţional (în grc•cc•şle apatlicia) ('('hi-
valcazii cu înfrîngcrc::i totală în lupla cu destinul (fatum)
şi provoacă cdc mai mari ncnoroeiri. Trag1·dia ckvinc posi-
bilă numai în acest fel şi prin reaqia 1wcontrolatr1 faţă ele
vicisitudinile vit•\ii, provcnitii din 1wîntelegcrea faptului că
omul. <lupă părc•rca stoicilor, <'Sl<· liber nnmai sii Sl' lase
nimicit de lovituril1· soartei sau să Ic întîmpiuc cu seninătate.
D,, aceea SC'ncca sugerează în piesele lui 1111 veritabil cîmp
.de lupl:1 între· deslin şi om, în care tragicul este prilejuit
clt! suflul nimicitor al aşa-numitei f 11ror (furii'), numită în
uncie locuri ira (mini<'}, cc hîntuit• snflctcl•· devastate de
suferinţe şi impulsuri iraţionale al<· unora dintre croii
(<le pildă l\fodc·ca) care apar în teatrul senccan. Aşa cum
sublinia cunoscutul cercetător italian Francesco Giancotti.
„ide<,a-mum;1" a tra~l·diilor seneoanc rezultă din antiteza
.f 11rur-111c•11s lio1111 (,.minte bună", adic,i alitudi•1c înţeleaptă.
raţional:1) 1 , căci există şi personaje în care înţelepciunea bi-
ruio minia, izbucnirile ne-controlate, aşa cum este Hercul~
din tragediile care d-au fost consacrate. ln acest context tre-
buio judecate şi alte opinii exprimate în piese, tulburător
do apropiate fată de conecptiilc uarc se întrevăd în ptm·a
filozofică a lui Srneca. Astfel se evidenţiază aspiraţia spre
... , I•'raneesco Giancotti, Saggio .mlle tragedie di Seneca.

Roma-Napoli, 1953, p. 55. Se pot recunoaşte în tragcxliile lui
~c-u!'ca sin11litullu11 cu pasaje din dialogul De ira
(Ue.,,,,.e 111inie).
xxv
p11ritato morală. În lipsa lui, ca îl acuză, faţă de Tescu,
er, a .vrut s-o scduC.-:1. Tcscu blestemă pe Ilipolit, care moare.
Fodra se sinucide, cuprinsă ele disperare.
Oeclip1u evocă <lr,tma. valorificată <le Sofock a eelui care
şi-a ucjs fiirr, voia lui tatril şi s-a căsătorit Cil propria sa
mamă.
Agamcm11011 descrie tragedia cucC'ritorului Troil·i, ucis d"

propria lui soţie şi ele Egist, vărul său, la întoarcore;1 rlio
glorioasa c::tmpani<' troiană, tragedil· lratatf1 cîucl\·a Cil atîta
strălucire el<· Eschil.
T11ycstcs (Ticstc) evoci\ un alt aspc,et al dramei Atrizilor.
·E vorba de Atrcu şi dl· 'fieste, părintii lui AgamL·mnon şi
ai lui Egist. Tiestc este momit să-şi ah:U1do11czc rcfugiu1
silvestru şi să vinft la curtC'a fratelui siiu, Atreu. care-l ura şi
dorea să-l distrugă. 1
llercule.s Oetacus (llcrcule pc m1111telc Octa) prc7,l11tă
moorlea şi apoteoza lui Bercule. Victimă a gdoziei soţiei
sale. Oeianira, care-i dăduse în clar o cămaşă otrăvită, 1-Icr-
culc se sinucide pc muntele Octa, deoarece nu mai putoo
suporta torhtra otrăvirii. Tragedia sfîrşcştc totuşi într-o notă
optimistă. pentru că eroul îşi biruie în final slăbiciunea
umană.
Este, prin unnarc, ovidcnt că autorul a valorificat în cu-
prinsul acestor pic·sl' traclitiilc moştenite din mitologia greacă,
proluerato de marii tragediografi din Atena clasică. Dar, aşa
cum va rezulta din rîndurile următoare, în tcsătura naraţiei,
populată de croi şi fapte mitice, Seneca a introdus realităţi
romane, oameni, sentimente, probleme ale epocii în care
şi pE"ntru care a scris cele nouă tragedii.
Astfel abundă în tragedii concep\iilc filozofice- ale curentu-
lui stoic. Apărut iin lumea greacl1 cu trei secole înainte de
era noastră, stoicismul a cunoscut prefaceri importante în
lungul veacurilor, căci a fost totdeauna receptiv fată de in-
fluenţo noi, accesibil transfigurărilor. Totuşi, şi ncostoicii ro-·
1
Atreu îi ucide copiii şi prepară cu rămăşiţele lor o mîn•
care pc oare i-o serveşte la masă.
XXIV
Io 1-Jercules furcns (llerculc fmio.~). lrngc<lie impi.rată
dintr-o piesă a lui Euripide, a(,-ţiunca se petrcw la Teba şi
exprimă de fapt <ludul dintre Hercult' şi zdta Iunou:i, plină
de ură împotriva fiului natural al augustului ei sot, Jupiter.
Hcrcule ucide pe uzurpatorul Lycus, care asuprea la Td,a
pe soţia ~i pP copiii săi, dar este cuprins de nebunia trimisă
de Iw1ona şi, înlr-un aect-s dt· dt•mcntă, îşi ucide femeia şi
odrasld1•. Este cuprius apoi ele regrete şi deznădejde, <la.r
p1·intr-w1 mare efort î~i domin[t şi îşi înfrîngc clisperarca.
Troades (1'roic11ele) figurează drama trniendor captive îu
lagărul grcccst·, după cădcrm Ilionului. Dnp,'i sfîşietoa.re şi
zadarnice încercări de împob:ivin·, lroienclt', îu frunte cu
Hecuba, văduva lui Priam, afl[t c:i. au fost ucişi alît Astianax.
fiul lui Hector, cit ~i Polixcma, frumoasa fiicii .t lui Priam,
jertfită umbrei lui Ahile.
· PhoeniYsae (Fe11icienelc) a ajuns la 11oi w11nai fragmentar.
Această piesă ilustrt"ază dnuna urmaşilor lui Ol·{lip. Efortu-
rile ele a n•concilia între ci pc Eteocle şi Polinice, fiii lui
Oedip, cşut'll.Ză.
Medea (Medeeaj l'Stc una dintn· cd,· mai .impresinnaute
~i mai rt"uşite tragedii ale lui Senet·a. VrăjitoarL•a Mc~leea,
refugiată la Corint, află că Iason, hărhatnl său, o păni.s<>şh·
şi se însoară cu Creusa, fiica lui Creon, ha.,ilLaul lucal. l\'lînată
d,~ patima răzhunării, l\ledeca solicită lui Cn•on, care-i ordo-
nase exilul, un răgaz <le o zi. Dintr-o (,'Onvorbire c11 Iaso11,
caru rt·spinge propmwrca de a fugi împreună <lin Corint.
l\lc<lt·rn1 înţt•legc marea dragoste a eroului pentru copiii lui.
Medeea uimite Creusei, prin intermediul copiilor, bijuterii
şi u,1 "ăl magie, c.an: o ucid şi provoacă incendiul cetăţii.
Apoi Medeea îşi ucide propriii copii - uttimul omor SL'
săvîrşl'ŞtL• în prezenţa lui lason - şi pomeşte prin văzduh,
într-un car tras de dragoni.
I'hanlm (Fedra) înfăţişează fatala pasiune incestuoasă a
Fcdrei, so\ia lui Tc..t·u, pentru Hipolit, feciorul ei vitreg.
D11pi'1 multe frămînt.1ri interioare, Fl'dra îşi declară dra-
gostea, ilar ,-stt, n-spinsă de castul Hipolit. tînăr de mare
XXIII
dt1 romani, aşa cum atestă afirmaţiile multor scriitori, l"i
n-au conferit tragediei prestigiul clobîndit de comedie. D,·
"â.Itfcl, din opere-le lor nu ne-au rămas dccît fragmente.
Dispunem însă ele mai multe pit•sc întregi, datatt· din
secolul I şi compust' de scriitorul şi filozoful Lucius Annac·n~
Seneca. Pc acest autor. marele istoric Tacit îl va defini <·a
un spirit acomodat, adaptat gustului epocii. 1 într-adevăr.
sitlL'lţia statului roman se d<'osehc•a profund dt• cea diu
secolul II-iea î.e.n. Era cloar epoca începutului imperiului.
cart• coincidea cu o perioadă de marc înflorire a societătii
şi culturii romam• ~- Din punct ele vedere literar se punm
problema reînnoirii expresiei, modelării C'i clupă viziunea.
concepţiile şi sentimentele oamenilor vremii ; prin urmare,
se urmărea în esenţă depăşirea lipa1clor artistioe promovnte
du scriitorii veacului precedent. Iar Seneca va răspunde în
chip remarcahil acestor imperative şi va ilustra cu iscusinţă
mentalitatea, preocupările, nC'cesitătile eontemporanilor si:'li
într-o oped deosebit dt• vast,'i. El a scris mai ales proză
filozofică, corC'spondcntă cu prietenul său Lucilius, plină
însă de meditaţii etice, şi ~a-numiţii dialogi, lucrări consa-
crato unei anumitt• teme, lipsite însă de rigoarea expunerii
academice', redactate într-o fonnă remarcabil de pregnantă.
excclîncl prin culoare şi prin vi\'acitate şi adoptînd mai de-
grabă tonul unei convcrsa\ii moralizatoare cu un interlocutor
imaginar. A scris şi proză ştiin\ifică, un opuscul satiric etc.
Printre cmaţiile notabile all' lui Seneca se înscriu şi tra-
gediile, concepute dup,1 toate regulile' tradiţiei drnmatice
romane. Ele sînt în număr <l<" nouă, toate c11 subiect grec.
Iată în pntinc cuvinte cuprinsul aeestor piesl' :
1 Tacit, Analele, 13, 3, 1.

2
Nu împărtă.\;im de loc opiniile acelor Ct'fectători ai secolu-
lui al XIX-iea care, ddonnati dl' aclmirntia pentru Caesar şi
CiC'ero, au considerat că înflorirea maximă a literaturii latine
se încht'ic l.1 moartl'a lui 1\11gust şi eă urmează apoi perioada
de argint, denmuii,1 ast'f,·1 îu opozi(ie cu c1·l'a cc' l'i socotese
a fi pnioada de anr, adil·ă perioada literatnrii clasic<' din
srcolul I î.e.n.
XXII
_(omane : autorul menţionc-ază forul, vorbeşte de harn,;pici.
Do altfel, Tcrenţiu nu s-a limitat la adaptarea unei sin~ure
piese grcccşli cînd a redactat o comedie, ci a combinat adcsL'a
subiectdo mai multor pks:, şi a modificat rnulle detalii ale
·acţiunii, împrumutate din comediile helenice.
Vrmaşii au apreciat în gt;,ncral pnzitiv opera lui Tcrc:1ţiu.
La mai pn\in ele două decenii de la dispariţia lui Tcrcnţiu,
victoria ,Lrnpra ultimilor greci liheri a fost CL'lt•brată prin
recitarea unei comedii scrise de ci. Cicvro şi Caesar lăudau
deganţa lui Tercn\iu. L-au aprl'ciat ~i llorat;u, Quintilian,
Suctoniu. 1n secolul al X-lea, un c:ilug:1r dintr-o m':'1!1ă,tire
s:.txonă l-a imitat şi a alcătuit ş.isc clrame de impiraţie reli-
p;ioasă, conecputc ca replici crc1ti11c la comediile lui· Tcrcn\iu.
Ceva mai tîrziu, Montaignc a declarat că-l pn•fe(ă lui Pbut,
iar llL'Oclasicii franeczi l-au gustat şi imitat. :,loliC:•rc a imitat
comedia l'lwrmio în Vicle11iile lui Scapi11. Ecouri tcrenţiene
apar şi în alte piese ale s:ilc, ca şi în producţia comică a
h1i Gokloni. Raţionalistul Didcrot a mărturisit o adm;raţic
nct:'irmuritii pcnlru Teren\iu. Ulterior, dc,i considerat iilL"dur
lui Plaut, Tcrcntiu a continuat să fie apreciat.
•
. În istoria tragediei latine nu se poate stabili prczcnp unui
fil?n _ ele artă populară care să fi fost valorificat în creaţia
prnn1lor autori tragici. Cei dintii autori de tragedie mai
c_unoscuţi au fost Pacnvius, contemporan cu Tercnţ.iu, ataşai
ŞI el cercului Scipionilor, şi îndeosebi Accius, mult mai tîniir
(a scris în a doua jumătate a secolului al II-iea î.e.n.). Ei
au imitat tragedia greacă, dqi au inscral în pic>sde lor reali-
t~ţi, idc_i, sentimente ale <'pocii lor, inclusiv aluzii politice
(111 special Aecius). De altminteri, pc lingă piesele cu subiect
~rec, ei au alcătuit şi tragedii cu subiect roman, ,1_5a-numitcle
/abuloe pratextae 1• Cu toate că au fost apreciaţi şi .-logia\i
Adică ,.piese prt'lcxtc"'. Prl'tcxtclc erau togt'le purtate de

1
senatori şi Jll'rsonalităti importante, aduse pc st·c•nă ele aut•Hii

,le tragedii.
XXI
c~,);11i,1,;, în sehiinl, c·omieul ele caraclc'r : adesea ci rczultf1 din
ineape1l'ilatca personajului d,,-a înţelege siluaţia. clin falsa in-
h'rpret.irl' conferită d,_. l'l împrejurărilor la care participf1.
Rid'n1larizar0a personajelor c•ste uuenri legată de vicL~iludinilc
lor Sl'ntiml'ntale, ele stîngkiile lor. dar ~i de m·ctmoa~tcrea
realităţii sau de refuzul atTPpt:1rii anumitor adev:1ruri ine-
luetahile. Simularea, ironia. întreruperile, parmliile, unoori
şi caricaturizarea concură la realizarea unor efecte' comicc. 1
Dimensiunea comică cste dublată şi uneori contracaral:1 de
cc,a moralizatoarP, cristalizan• a c-aractcrului reflexiv al ope-
rei tercntiene. Totuşi, insistăm, facctiosul nu c·stc masiv ani-
hilat de conţinutul „serios~, d doar calmat şi oarecum ratio-
nalizat. Comicul lui Tcrentiu n-are verva e\-identiată în pie-
sele lui Plaut, forta (11is) a predecesorului său, dar uu cs~c
artificios pînf1 la exces, ca îu comediile de salon ale secole-
lor XVII-XVIII, inclusiv l,cs Plaide11rs a cunoscutului dra-
maturg francez Racine. Deci SC' pot desluşi tangente cu Piaut.
Acest lucru apare evident îu piesele Et11111cl111s. comeclie
plinf1 dt" vivacitate, ele burlesc comunicaliv, in pofida mo-
tivelor specifice tcrenţicnc care• almndr1 2, şi în Phormiu,
considerată ca cca mai plauti11ă crt"a(ic a lui Tercnţiu. în
ciuda faptului că totuşi caracterele personajelor (în spC'ciul
p,u-azitul Phormio) se abat de la principiile lui Plaut.
Originalitatea lui Tcrcnţiu nu arc amploarea cdei a lui
Plaut. Dc altfel, detaliu semnificativ, titlurile pieselor n,1
mai sînt latineşti, ci grcceşli. Tcre.nţiu nu se limiteazr1 la
umplerea schemelor ele origine greacă cu re.alităti romane,
ca Plaut : cum am ariitat deja, ceva din atmosfera lumii
populate ele oamenii epocii lui Menandru se conservă la
Tcron\iu. Totuşi, fapt de a~emenca reliefat, această rnlati-vă
eliberaro se întemeia pc unde coincidente de realităţi sociale
şi etice. ln plus, anumite elemente ale cadrului social sînt
1 Pcntru detalii. wzi ;'\. I. Barbu şi colaboratorii. op. cit.,

pp. ]8:3--18.3.
· " De, C'Xcmplu analiza pasiunii lui Chaerl'a ; cf. Paratore,
op. cit., p. 118.
XX
care, în ciuda tcn<lin\ei spre îufrumusct.ire şi mcdn:1:·,· a
sentimcntdor, aqioneazi'1 şi meditează ca oameni ai rpocii,
Tcrcntiu asigură de fapt relaţia cu realităţile. Prezen\a activă
~i complcKă a contemporanilor săi permite lui Terenţiu c..a,
îu ciu<la estompării anumitor laturi ale problemelor social-
morale ~i a influenţelor greceşti, să nu sr despartă de rcali-
lăli, ~ă realizezi, un contact indirect cu ele chiar în multe
din · scenele în care d neglijează .,bordarea lor nemijlocită.
Tl•ndinţa spre temperare, spre îndulcire a fo~t constatată şi
în stilul lui Tereuţiu. El utilizează adesea exprimarea clară,
f'Chilihrată, elrgantă, suple\t•a nuanţată, calită~ adecvate
unei rcprt'Zenu'iri a mişcărilor sufleteşti şi mai ales a sensi-
bilită\ii ddicatt•, l'ar;tdcristică majorit.liţii personajelor. Chiu
~i versificaţia esh- îngrijită, şlefuită cu artă. Jndeobşte sînt
evitaţi termenii şocanţi, triviali, exprimarea directă a gestu-
rilor şi faptelor obscene. De aceea s-a afinnat că Terenţiu
ar fi un precursor al clasicismului. Efortul spre rafinarea
cxpresit>i cste într-adevăr de n'.c'tăgăduit ş.i de fapt constih1ie
un merit al comt'<liografului. Jn rmlitatl', această realizare
parc a contrasta cu vigoarea ekwentară, cu stilul a<lesea
fmst al lui Plaut. De fapt, nu trt'buie totuşi să exagl'!'ăm.
Chiar lipsită de elemente violente, limba lui Terenţiu, ea şi
cea a lui Plaul, reflectă în mare măsură vorbirea curentă,
aJică limbajul conversaţiei o,unenilor epocii, desigur pre-
lucrat de 1.mnediograf. 1 Construcţii şi termeni expresivi
abundă la Tcr('nţiu. Cind este necesar, el utilizeaz:1 dL'Zim'olt
interjecţii şi folosl•şte sugestiv pronumele.
Pornind de l.t constatarea diferenţelor dintre Terenţiu şi
Plaut, mulţi cercetători moderni ai comediei latine manifestă
tendinţa do a-i contrapune ireductibil cînd an,1\izează spe-
cificul comicului la automl originar din Africa. La Terenti11
comicul de limbaj eslc într-adevăr aproape inexistent, iar
cel do situaţii este mult temperat în raport r-11 ·Plaut. Pn•-
1
Prelucrarea, modificarea, adaptarea sînt \'izibilc şi la Plaut,
caro nu rnflectă pur ~i simplu, am spune inconştit>nt, limba
vorbită.
2* XIX
f'tniee .. 1 Şi apoi să nu uităm eă Termţiu însuşi c-ra un afri-
can. ullc-rior romanizat, dar nutrit cu roadele culturii gn·c·eşli.
R0.alităţile istorico-sociale ale epocii pierd din relief înlr-o
litt•ratură carp timlc, spre interiorizarea conflictelor, spw
î11toar<x·n•.a 1•rnilor c:itre problemei<' sp<•cificr· ca<lrnlui de
familit·. Tot11~i. actualitatea socială şi morală a vremii l'Ste
pn'Z('ntă ~i în opera lui Tl•n•11tiu, chiar dacă nu arc prPg-
nanta di11 l'omcdiile plautint•, Dl, fapt, nu este lesnP de
tlisol'iat r.,'(• anume corespunde efectiv realităţilor vrl'mii de
ct·<·a ce este preluat clin modelele greceşti. Cum am mai
ar;itat. acţium•a este localizată în lumea lidenid. În afară
de act'asta. disoluţia vechilor moravuri, înstărirea unor noi
categorii sociale corPSpuncleau realităţilor consemnate de
M,•nanclru şi de alti autori ai eoml·dil'i noi. Dar aec-ste
similitucli11i au facilitat reflr·ctarea realit[1tilor sociale ale
vremii, oferi11d lui TtrPntiu prilc-jul dl' a se sprijini pe ase-
mem•a eongruenţe. şi nu l-au scutit de efortul intt'griirii
pt'rsmrnjc>lor într-un mt>cliu social-moral determinat, a cărui
ilustrarl' p\ nici nu a putut s-o evite cu clcsăvîrşirc. Procesul
cip urhanizan• a vietii, de stimulare a ec.'!momil'i şi comer\u-
lui dl·tl·rminaseră apariţia unor noi categorii sociall' şi a
unor noi moravuri. ale căror reflC'X<' se pot intui în raportu-
rile familiall• evocate• dr Tcr<'n\iu. Problema const>rvării auto-
rit,1\ii capului de familit' şi a adaptării ei la noile conditii
apare permanent în r.,'()meclii, chiar dacă nu în forme simihue
cl'lor uzitate cit· Plaut. Autorul este un moralL~t, el caută
adesea soluţia etică a problemelor, dar în conformitate cu
idealul aristocratic al temperării conflictelor, promovat în
cercul Scipionilor. Sclavii lui Terenţiu nu se mai opun atit
do clar str1pînilor ca în teatrul plautin, aşa cum am relevat
mai sus, dar uneori e.i clt'p)oră viaţa lor mizeră. Este edifi-
cator monologul lui Davos din Pliormio, care constată lucid
injustitia sodală. da?·. ca şi toyarăşul său Geta, o tratează
cu n·s,·ninare. Fig11ri11,l ~i a1nlizînd p,'ilnmz,ilor p,·rsonaje,
1 Hoslagni, op. dl. 11p. 137-141 ; Paraton.•, op. cit .. p. ll8.
XVIII
c1.1pătă răsplatii cei ce riispm1d cu rău la bi11e ...", ,·xdamă
la u:1 moml'nt <lat Dc:nipho. Tutui este raporta.bi) la om
ca u1ăsurii a lucrw·ilor : ele aci nuantcb <le sc(~pticism ~i
rdath·bm Jc rl'nmoscut îu faimoasa ascr\i1111c din l'l.orrnio :
,.()1w~ lw111i11cs, tot sc11le111iae'' (,,Cî/i oa11101i, al1tea păreri").
Haport,uoa la om compor,ă însii ~i alte eonsceinţ<', pc lîn,gă
rdalid,mul sceptic, impreg11:1t de mebncolic indulgentă. Ne
roil'rim. b umanismul profund, multilateral al personajelor
şi, ,Ic fapt, al comediografului îns~i. Act·st 11m,mim1 consti-
tuiu tdul suprem al aulorului, tradus în mod concret în
împărtă~irca snft'rintclor oammilor ( Amlria. \'. 113-114), în în-
telcgerca pulerii dragostei (E111111ch11s, v. 880--881), în pri,~-
tenic sinc,•r:1, l'Unoaşt,·re şi c·nmprehc1L~iunc reciprocă. Toate
aecstc manifestări eviJcntc ele omenie se grupează în jurul
concc·ptului do liberalitas (bunătate, dar şi înţelegere sau
gcnerozflate), l'OIICL·pt corespunzător convingerii profun<lc a
autorului, c:trn a cristalizat-o în comportamentul majorităţii
personajelor sak•, in<lifercnt de apartcncn\ă socială, oameni
liheri san c!iiar schl\'i. înrudit r·ste conceptul de hu111a11itas,
uşor ele desprins clin mwlc a5cr\iuni ale anumitor personaje.
J.i llca11tu11ti111oru111e110s, Chr('nws arată că-l va ajuta - po
~frncdemus din trei molivc : îi este vecin, îi apreciază cali-
t:i.\ilc morale şi este om : ,,Sint 0111. Nimic din lot ce este
u11w11esc 1111-l consider strcii11 de mi11e" 1• Prin hum.anitas
Tcrentiu în\dq.;c, aşadar, nu numai armonic şi in<lulgcnţă
ÎJ1tre oaml'ni care trăiesc în ael'laşi cerc şi care au interese
concreto cvi<lent comune, ci solidaritate, ajutorare între mu-
rilori, indiferent clacă sînt sau nu apropiaţi, în numele
apartenenţei la umanitate. Sini detectabile aici n·stigii ale
filozofiei greceşti, care preeon:DJ umanizarea rcla\iilor inter-
umane, p/ii/antropia (dragostea ,le oameni), dar şi mentali- .
lalea în formare a Romei, devenită stăpîna bazinului medi-
teranean, interesată în atcnm1rea granitclor înlrc eomunitătilc
1 ,.llomo .mm: lm111a11i 11i/1il a me alic1111111 IJ11to·' (v. 77),

ci. N. I. Barbu şi colaboratorii, OJJ. cit., p. ]i.5.
2 XVII
SI! tl'm de ei. De aci şi unde sl,tbicinni în purt:.n~a unor
thwri bărha\i, pc care îi sperie teribil pt>ckapsa părintilo1 : ·
un ,tscml'tll'a adoll'Scl'nt lipsit ele curaj e,tc Antipho din
l'hvrmio. Astfel, conflictul îutrc gcnera\ii, eonOict l'xterior,
plin <lD implica\ii l'tico-sociale, este dublat şi U!ieori subminat
do coufliclul interior dinlrc pasiune şi pietate filială. Tn
unde cazuI"i învinge ac,·astă pietate : în /Jecym, tiuărul
Pamphilus înc!'pc prin a aharnlona lq;i:ilura eu Bacchis şi a
so c,1siitori cn Philunwua numai p,·nlru a se ~upunc autori-
tăţii paternu (n·l'.i şi mai sus r,·zumatul pil'sl'i). Dragostea
pentru fata prd,·rnUi ocupă un loc dl! prim,l importanţă în
sufletul ~i în acll'I, · LinL'rilor, întocmai ca şi la Plaut. Dar de
cele mai multe uri, Piei ca nu mai are violen\a devorantă a
pasiunii eroilor plantini. Numai senzualul Chacrea din
Erm111·/,11.~ clezviiluiu ini\ial o patimă autentic pl:mtină. In
partea finală a piesei el se trausfigurcază întrucîtva, în sensul
moderării pasiunii. după care urmează căsătoria. îndeobşte,
iubirea cchivaleaz:l în teatrul tcrcntian nu numai cu dorinţa
fizică năvalnicii, ci comportă duioşie şi comprc„-.bcnsiune
umană. Iubirea lui Antipho <lin Pfwrmio este în mare măsură
~cncrată de o po\'cstirc impresionantă privitoare la o fată
s,tracă, c01ifinnată apoi <le constatarea directă a \'ie\ii grele
do caro ea avPa parte. Tinerii bărbaţi sînt, desigur, cele mai
complexe şi mai realizate personaje din comediile terenţiene.
Deşi tinerii lui Tcrcnţiu izbucnesc adesea în efuziuni lirice,
cîteoclată ci dau dovadă de luciditate şi îşi contemplă judi-
cios, filozofic aproape, propria lor pasiw1e (ex. Pamphilus
şi llacchis în liccyra).
De altminteri, mai to\i croii tcrenţieni filozofează, sînt·
meditati\'i. Unele <lin reflec\iile lor, presărate în toate piesele
~i în toate actde, au valoare de maxime, fiind învestite cu
generalitatea şi, concomitent, concizia expresivă caracteristice.
Ele sini tributare întelepciunii sobre şi practice a vechilor
rom:rni. clar şi înclirnirii spre moralizare şi mcditatic, amplifi-
cat,l la greci în coadiţiile înfloririi educaţiei elice şi oratorice.
Un anumit S{!t'pticis:n îşi face loc printre aceste reflecţii : ,,Azi
XVI
modificat fa\ă d1• omolop;ii lor d;n comc<liilc> plautinc. Ei
sînl d1·scnşi ma.i nuanj'at şi mai umauizat dccît Arlotrogus al
lui Plaut, dt'şi rămîu famdici, pălimaşi vînători de ospc>ţe.
Goatho nu se mai lasă \e~uic bătut ; el l'Stc un epicureu
rafinat, ahil, iar Phonnio îşi urm,lreşle i11tcrescle, ajutîml
substantial şi cu adL·vărat sinc1•r pe tinerii siii prietrn1i.
FPml'ilc lilwre, matroa11Ple şi mai c11 so.am,, tinerele în-
drăgostite (ca Phauium) apar sup1•rficial în comediile lui
Terenţin. Comediograful cstl' parcimonios cu sccnel1, în care
lu clistriln1ie. Este acl(·vărat că Nausistrata posedă autcntici-
tal(, psihologică întJ·-u11 p;rad th·stul d1· înalt. Terentiu pre-
f1•ră totuşi utilizare-a şi analizarL·a mimt\irntsă a pt'rsonajelor
mascul im•.
Ca şi Plaut. bătrînii rt'actionmză adesea violt•nt fată dC'
rfcctl'IP noilor moravuri. care provoca11 l'roziunea Irc-plată
a vechii autorit:iţi a capului familiei romane. Faimosul patrr
f amilias. Reac\ille lor sînt ridicoll', dar nu atît de acuzat; dt•
Pvident p;rot('sc ca în comediile lui Plaut. Ei păstmază de
regulă o anumită demnilatc în comporlan·. în atitudine.
Bătrînii manifcst.'i adesea înţt>legert' faţă de mt'l1talitatea şi
faptele feciorilor, cu cxccp\ia lui Demea din Adelphoe şi a
lui Dcmipho din E11m1c/111s, care desciml direct din fai-
mosul sencx iratus -- ,,bătrinul mînios" (şi intransigent) -
din comediile prcclccpsorilor. Adesea, aceşti bătrîni încearcă
să abordez(' av1•nturi1(• năstruşnice alt· celor tineri cu măsurii
şi calm, făcîncl astfel tot atîtea tentative de a restabili auto-
ritatea patemă cu mijloace noi, adecvate împrejurărilor noi.
Uneori ci exagerează în indulgentă şi comprehensiune „mo-
dernă", ca Micio din Adelphoe şi Chrenws din 1leauto11ti-
moru111enos.
Tinerii bărbaţi (.'Ontinuă s:i vădească impetuozitatea tra-
diţională,care provoacă adesea conflictul cu autoritatea pa-
temă prin săvîrşirca unor acte necugetate sau, în orice caz,
inacceptabfle pentru părintii lor. Ac1•st conflict pierde totuşi
mult din acuitatea ce o avea la Plaut. Tinerii posedă adcse.a
simţul răspunderii : îşi iubesc şi îşi respectă talii, sau măcar
XV.
stt rni~c:\ mai ales în cadrul limitat al vie~ii dt' familie. M.u
mult dec:t atît, ele 1•vilă contactul cu opinia public-:i. însuşi
lkmiplm preferă tratativele, şi compromisul cu Phonnio con-
frnnlării într-un proct>s public, iar Chremes doreşte s-o con-
,·ing:\ pc Ph:mium să s1, căsătorească cu p,uazitul, ca să nu
s„ spunii c1 a fost alungată C'll forţa. Jn acc·sll' condiţii
interiorizarea şi îmbogf1\in'a psihologiei persouajdor se pfectu-
t,ază în dauna clementelor sociale. Jn mod surprinzător, ve-
- ridicitatea p..~ihologică acţio11l'ază la T<'reuţiu limitativ asuprn
vtcri<licităţii sociale. La estomparea compom·ntelor sociale din
psihologia eroilor comici conlrihuif! şi efortul comecliografu-
lui de a-i urb:u1iza, dr a-i înfrumu~cta moralict>ştl•. Stri-
denţelt', durităţile din comportfll'i, cauzat1• a<lt'Sea ele aparte
0
nenta lor socialii, tind să St' eslompezt·. Concepţiilt' şi wac-

\iile sclavilor St' apropie în act'stl' comliţii de opiniile, jude-
cala şi comportarea slfi.pînilor bogaţi. Ei tind s,-1 piardă
maliţia şi lipsa de respect a sclavilor plautini, dictate de
conditia lor soei-ali1 atit de dificilă, şi PXprimă adesea o
filozofie a vieţti impregnată ele S{'ninătale, resemnare şi in-
ţdepcimw. Uneori sclavii sînt devotati sincer stăpinilor. Ca
şi sclavii lui Plaut, ei prefigurează valt'ţii plini ele resurse
din teatml secolelor XVII--XVIII. Curtezanei,· nu mai au
\ipsa de scrupuk clin teatrul plautin : în 1-lec!Jl'll, cnrtc-zana
jfacchis maduct' pt• soţul uşuratic in casa soţiei sale ; Thais
iubestu sincer pe Phaeclria ~i <loreşlc de asemenea sincer să
so reabiliteze, să obţină p1ietenia oamenilor liberi din jur.
Ea înfruntă nl'incn•<lerea lor, mai ales a lui Chremes, şi
face totul spre a o ajuta pe Pamphila. FiguTa ei impresio-
nează pu cititoml modern, care are în vodere condiţia so-
cială aut do anevoioasă a scmcnclor ei. De aceea are drep-
tate cunoscutul istoric litt-rar italian contemporan Ettore
Paratorc cînd afirmr1 că în teatrul tercnţian curtezanelo
eonslituiu veritabili, flori de poezie delicată. 1 Şi parnziţii apar
1 Etlore Paratore, Stori<1 dcll.'! Tettemtura latina, ed. a II-a,
Fircnze, 1961, p. 119,
XIV
o seriu de c.-rori srivîrşite în piesele scrise de el. Ter;,nfi-i1
· arată în prologul comediei Plwrmio că Luscius nu re~pectă
graniţa dintre comedie şi tragedie, întmcît într-o piesă apare
un tînăr caro în halucinaţiile lui îşi vede iubita preff1cută în
căprioară şi hăituită de vînători. Pe scurt, potrivit opiniei lui
Tcrenţiu 1 , Luscius transformr1 cornroii greceşti bune în nişte
piese latint·şti proaste.
Tcrenţiu a excolat îns:i în ceea ce s-ar putea numi stu-
diul caracterelor. care, mai mult ca oricare altceva, conferă
valoarea creaţiei sale. 2 Jntr-aclevăr, el a investigat cu răbdare
trăsăturile• morale ale oaml'nilor din jurul său şi a incorporat
rezultatele Cl'reetării sale în piese. El a modificat profund
structura tipurilor tradiţionak- de eroi t,'Omiei. Personajele
sale nu mai sint caricaturi clar realizate, hpsitc în general
dr adîncirni, a~a cum apar la Plaut. 1'l'rcntiu prefl'ră portrc-
tizawa nuanţată, bogată în date psihologict•, caracterele de
marc densitate. profund umane.
În crmtarea aclt'vămlui psihologic Tl'ren\iu pătrunde adînc
în sufletul eroilor şi le organizmză corespunzf1tor rcacliilc.
El nokazi'i judicios că cei doi tineri din Plwrmio nu ,·rid
ficcan• decît avantajele situaţiei celuilalt şi necazurile. greu-
tăţile proprii, şi deci se fericesc reciproc. Adesea eroii sc
confesoază nomijlocit, relevînd veritabile 1lelilwrări intinw.
Autorul urm:1reştc atent crnlutia pt'rsonajl'lor şi lt' rno-
tiveaz:1 atent adcll'. 3 Interiorizarea, densHicarea anumitor
tipuri se îmbină c11 abandonarea altor 1wrsonajl'. în S[)('Cial
a cc-lor pro\'enite din straturile moclc~tc ale societf1\ii sau cu
o marcă socială bine precizată. Dispar cămătarii, negnsto-
rcselt' ele sela\'C, bucătarii, comercian\ii mămn\i. Sînt ncgb-
jati întrucît\'a paraziţii venali şi militarii fanfaroni. Pulsaţiile
vit'\ii sociale, clesfăşnratr1 în plină stradă, l'Vid('n\iatc în
ll•atrul plantin, tUspar sau se răresc. Personaj,,)e lui Tcrcnliu
1 \'t'Zi Prologul piesei Eu1111chu.~.
2
\'ezi şi Rostagni, Sloria de/la letternlura foti11a, cel. a II-a,
Torino, Hl:i~. \'Ol. i. p. 2:3fl şi nrm.
3
\'(•zi N. I. Barb11 si colaboratorii, op. cil., pp. 182-1-8!3.
XIII
·<lt•ni amestC'cul inopinatului. Actiuuile Jl•cish,·, g<•sturi\• .J~
importantă majoră sînt pregătite într-un fel. s'nt an unt 1k
îndl'ohşlP de un personaj. 1 Asaltul casei lui Thais d,11
-E111wclws este a11lil"ipat chiar de curtezani"!, c:irc l'\IHimă ele
mai multe ori tl',trna că militarul va încerca s-o ia înapoi
.pn Pamphila folosind forta ; chiar discutiilc dintre Thraso ~i
Cnatho pregiilcse într-un f„I c•venimPnlul. Furia l:ti D.•m;-
pho, din Plwrmio, rc:lC'ţiilc s:1lc sînt prcvi\zute de titwri ~i
de sclav, iar ('vcni111c•11tl'lc finale, rccnnoa~tcrc::t lui Phanin!u
şi trihula\iil.- !ni Chrcmcs, sînt şi ele vestite întrucitva în
sccnde imccliat antc•rioarc. Jndcobşt,,, recu11oa,te:Pa, d'-lpă
decisivii în aqiunca piesei, mijlocnl principal ele a rezoh-a
încun:ături complicate, aparent aproape omolog al faimosu-
lui dcus ex 11111chi11a clin tragedia 1.,'Uripidcid, est~! sug,•rat:i
încă ele~ scena antPrioară în foarte multe situaţii. De altfc>I,
ca nu opre~te mişcarea dramatică, ci generează noi <·pisoacL·,
sl,1hi11<l tensiunea, p~· măsură cc toate personajele îi află
a<lm·i'tratelc sC'mnifica\ii şi trag consecinţele de rigoare. E:1
1111 comportii virtuţile suspensiei modeme ~i clcci surprizele
nu sint pc deplin surprize. Pasiunea pcnlrn gradarea cf,·c-
tclor se îm-c-dercază şi în distribuirea judicioasă a persona-
jelor în scenele uncie acţionează tm număr rd.itiv marc d,~
croi, în organizarm atentă a gcslurilor ~i n·plicilor.
Expunerea antcccclcntelor actiunii din piesă se efectuează
în dialogurile clin primele scene. Prologul piesei nu este
rezervat, ca la Plaut, mai ales rezumării acţiunii, din come-
die. Tn această privinţă Tcrcnţiu inovează. El introduce în
prologuri polemica literară, îşi apără creaţia şi, în cek <lin
urmă, alacă pc detractorii săi. El se referă la un „bătrin
· poet" cauc l-ar calomnia. S-a· consta_tat că Tercntiu face astfel
aluzie la Luscius Lavinius sau Lanuvinus, autor de comedii
al epocii, discipol şi urmaş al lui Caecilius. Terenţiu îi repro-
şează acestui Luscius, pc lingă invidie şi lipsă de înţel,·~ern,
1 N. r. R·.1rlm şi colaboratorii, op. dt. (capitol redactat de
l\fihai Nichita), pp. 180-181.
XII
Ph:mium. N'ausistrata se infuril", apoi îşi iartă bărbatul, dar
îi l"•.rc să renunţe la cele treizeci ck mine şi să încuviinţeze
legi"ilura lui Pluw<lria.
111 Adelphoc (Fraţii), Tcren\iu evocă roadele a două sis-
lcnw de <.--ducaţie diametral opuse : Demea creşte la ţară
în spirit11I unei morale intolerante pc fiul său Ctcsipho, în
timp c-c fratele său. Micio, educă la oraş, după preceptele
unui sistem pedagogic indulgent, pe Aeschinus, de fapt tot
fiul lui Dcnwa, dar acloptal de Micio. Izbucneşte o mică
drami\. în momentul cinel cei doi frati află că Aeschinus a
răpit cu forţa o citarisl,1 de la un negustor ele sclave. In-
transigenţa lui Dcmtia pan· a fi justificată de fapte, dar în
celt, clin unni"l st· de,cop~ră că Aeschinus sav1rş1se rap1rca
în i11t1•n:sul lui Ctcsipho, care se temea de intoleranţa tată
lui. Inţclegîncl e11ducitatea principiilor sale, Dcmea renunţă
la intransigen\ă şi se arată deosebit ele generos.
Hecyra (Soacra) înfăţişPază aventurile unei tinere soţii,
care-şi părăseşte domiciliul conjugal aparent din pncma soa-
l'f<"Î. lu cC'I<" din urmă se află di c•a fusPSC' siluită înainte
ele căst1toric ele un llt'<.'lmoscut şi că trebuia să nască. Soţul
t'Î, Pamphilus, care o luase în căsătorit• numai spre a se
supune ordinelor tatălui său, ci"1ci de fapt iuhca o curtezană,
clescoperă în cele clin urmă că ci însuşi săvîrşisc într-o scară
violul, desigur înainte' <le dsătorie şi într-o perioadă în caro
îndrăgisl• aventurile. Astfel totul s,· termină eu hine.
Toţi cercetătorii moderni ai creaţiei eomccliografului pre-
zentat aici ele noi au căzut de acord să pună în evidenţă
acuratt·ţea <ll'oscbită a compoziţiei piese-lor lui Tcrcnţiu, sa-
gacitatea ilustrată dt· or~anizan•:1 desfăşuriirii acţiunii. Desi-
gur, Tcrcntiu nu excelează prin. dinamismul aetiunii ; surpri-
ze],, şi coincitk·ntP!e sînt prt'zente în toate pil'sele, mai ales
în monH·ntt-lc d(•cisivt·, dar comediogr,1ful 1111 se hotărăşte să
lase liberă desfrtşurarea acţiunii, să abanclonezc• grija pentru
logică. penlrn strncturart'a jnclicioasă. Pasionat al tonurilor
calme, c-1 li11t· s:i-şi domine cu anlt,rilalt' noii şi impreju-
rărih•, î11 care-i antrPnează şi moderează apmapl' prPtutin-
XI
mic al lui Phac<lria, St' substitu;c acestuia cu ajutorul scla-
vului l'anneuo, deoarece o văznst' pt• Pamphila şi dorC'a s,1
pătruudă în casa unde intras(• ac,~asta. El n-uşeşti- ~i o vio-
lează po Pamphila, în limp c,· Thais petrec!' împreuu:1 cu
Thraso şi cu Chremes, în c.m· l'a rl'cnnoscuse Jll' fratch·
Pamphilei. Apoi lucrurile st· inctm·:i. Cuprins <le gelozie îm-
potriva lui Chre111cs şi sustinut de parazitul Gnatho, Thraso
asediază fără succes casa curlczanci Thais, spre a lua înapoi
po Pamphila. Intn· timp, fapta lui Chacrca f11s1•sc clL•sc'Op1~
rită. Insfi totul se încheie l'ii1w : Chrenws îşi rccuno:L5t1·
sora, caro se mărită cu Chacn•a. TI1ais şi Pha1•clria se lmcură
<le dragostea lor şi, la sugestia lui Gnatho, îl ac·c1•ptă îu
rreajma lor PL' militar, sprP a-l stoarce de bani.
Phonnio este <le fapt uurnele unuia cliutn.' L·roii piesei
denurnill' astfel, un parazit abil, dar bim· intenţionat, dornic
să ajute pe doi lineri îndrăgostiţi, Autipho şi Phacdria. În
absenţa părint:ilor - fraţii Demipho şi ChrC'nws . - cl'i doi
<'roi se îndrăgostesc, Autipho de o fată săracă. clar dt> co11-
clitie liberă, Phanium, iar Phaeclria de-o citaristă. al e:1rt>i
proprietar îi solicită o sumă mare ca să i-o vîudă. Sprijiuil
Llu sclavul lui Dcmipho, şiwlu: Cela, Phormio ofra-ă o solu-
\ie ingenioasă : el rnărturist>şte înainh•a tribunalului d Pha-
nium Pslc rudă apropiată a lui Antipho. Legea ii oblig;\ ins,1
pe Antipho s-o înzestrezL· pe fată sau s-o ia în căs:iLo.rk, ccL·a
t.-e şi face, prctinzînd că a fost silit dc- tribunal. Dar b so-
sirea bătrinilor încep încurcăturile. Demipho doreşte să-şi
căsătorească fiul cu o fiică nelegitimă a fratelui său, Chrc-
mes, pe care acesta o caută febril. El îi" dă lui Phunnio
treizeci de mine ca s-o ia l'I în căsătorie pe Phanimn şi
s-o despartă astfd ele soiul ei actual, Antipho. ln rcalitatt•,
parazitul foloseşte banii pentru răscumpărarea citaristei, iu-
bită <le Phae<lria. Intre timp, bătrinii descoperă că Phaninm
este tocmai fiica nelegitimă a lui Chrcmes, căutată ele ei,
şi-i cer lui Phorrnio să le restituie banii. Acesta nu mx:cpt:1
-~i, presat de ci, de11untă Nausi~tntci, 1wvasla lui ChrenH's,
aventura din I i1,eretc ·1 sotulni ei, în urma căreia se 11,1sc11se
x·
dezvoltau în jurul Scipionilor, în opoziţie cu străvechea mC'n-
talitatc romană, au marcat în adîncime creaţia lui Tcrcn\iu.
Publius Terentius Afer a alcătuit, într-o viaţă, după toato
probabilităţile, scurtă, şase comedii : luulria, llcautontimoru-
menos, E11nucl111s, 1'1wrmio, Adelp1wc, Ilecyra. l\lajoritatC'a
sînt piese- mixt!'. Numai Ilcautontimc-rumenos l'Sfo o statiaria,
iar Plwrmio, o motoria. Jn Anclria (Fata clin 1\nclros), co-
mediograful narează peripc\iilc dragostei dintre Pamphilus şi
Cl}'ccrium. o fată din insula Andros, abandonată de mică şi
crescut:1 la Atena do o curtezană. Bătrînul Simo, tată\ lui
Pamphilus, clorl'ştc să-şi căsătornască focioml cu fiica unui
prieten al sfm. numită Philumena. în cele din urmă, ajutat
de sclavul Davos, tînfm1l l'amphilus z:1clărniccştc planurile
tatălui său şi se căsătoreşte cu Glyccrium, rl'cunoscut:1 ca
soră a Philumenei, care, b rîndul ci, se m:1rit:1 cu un prie-
ten al lui Pamphilus, muuit Charinus.
I-Ica11tonti111orume11os (Cel care se 71eclepscşte si11g11r) rl'-
latcază tribula\iile bătrînului l\lcncdt,mus, care•, de~i bogat,
îşi lncrcaz:1 singur ogorul, pentru că prin purtarea sa dură
işi obligase fiul să-şi pălăsească patria şi locuinţa strămo
şc-asc[1. El deplîngc plecarea fiului său, Clinia. împreună cn
un vecin, Chn.·mc•s. Clinia se întoarce acasă, clar sclavul
Syrus născoceşte o :intrig(1 ingenioasă. Este prezentată bătri
n ilor curtezana Bacchis. amant.a fiului hătrînului Chrcmes,
drept Antiphila. iubita lui Clinia. Mcncclcmus, fericit de în-
toarcere-a fiului. accoptă leg:itura lui Clinia ~i consimte chiar
s-o suhvc-ntio11cze. Dar adevărata Antiphila este recunoscută
drept fiicii de sotia lui Chremcs. Totul se încheie în mod
frricit ; Clinia se· căs[1torl'ştc cu Anliphila, iar Syrus şi
Clitipho, fiul lui Chrcmc-s, sînt icrtafi.
f~1m11cl111s (fa11111c11l) descrie eforturile curtezanei Thais de
a descoperi, la Atena, familia tinerei Pamphila, copil răpit,
.ijunsii scla\'ă a militarului Thraso. In acest scop, ca îndep,ir-
tl-az,1 momentan pc• mm\ dintre· amanţii C'i, tînărul PhaC'dria.
dl'şi îl folwa sincer. Thraso îi dă în dar pc Pamphila, dar şi
Pha1"<.lria ii trimik un eunuc ca sclav. Chacrea, fratl'IC' mai
IX
rcalitătilc romane ale epocii, confruntr1rilP, opozitiile morala
şi sociak• specifice lor, desigur, mai ales defectele .ibun<lente
într-o pcrioadii marcatri de fcrmcu\ii unei evoluţii etice <le
maro amploare, în care se relevă disoluţia vechilor tradiţii
romane. ln acest context, caracterele, fixate ele corifeii noii
comedii greceşti. capătă alt sens, alt continut csential. Mili-
tarul fanfaron nu este numai mercenarul înfumurat, plin ele
hani şi mai ales do autoelogieri al<' unor fapte de am1C' ima-
ginare, petrecute undeva pc cîmpurill• de luptă unele se în-
fruntau monarhii heJenistici ; în el puhlicul roman al vremii
!l'C'Cunoaştc în special pc veteranul italic al primelor campanii,
întwprinso de republica de pe malnrilc Tibrului în est. ve-
teran caw se întorsC'se hogat. încărcat de mlf, dar şi de
obiceiuri noi pentru romani, fundamental străine de men-
talitate.i lor.
Mai tinăr clecît Plaut. comediograful Caecilius a înclinat
însă spre fidelitate mai profundă faţă de modch·lc grl'ceşti,
mai cu seamă fată ele Menandru, corifeul noii comedii grc•-
<,-eşti. El a tins să imprjme comediei latine direc\ia imitf1rii
zeloase a teatrului grecesc şi a îndepărtării de pulsaţiile·
vic\ii romane a epocii.
Po un teren astfel prl'gătit. l'U altl' cudnte, într-un ase--
menea context. s-au afirmat e,l"l'a\iik lui Tl'rcn\iu. lu cazul
său. biografia este mai bogată în date decît cca a pw<lcce-
sorilor. Nu există însf1 un consc·ns al exegezei modeme
.asupţa limitelor vieţii lui Tcrc{i\iu. Oricum, se ştie cr1 el s-a
_dezvoltat in perioada fom1r1rii cercului Scipionilor. lncă foarte
tineri, Scipio AcmiHanus, viitorul cuceritor al Cartaginci,
Laelius, intelectual prcocup::.t de filozofia greacr1, şi alţi
prieteni ai lor propagau cultura hdenicr1, modul de viaţă
greoesc, ideile şi produsele literare şi filozoficl', dezvoltate
în sforclc civilizaţiei hclenistice. Terl'ntiu, de asemenea tînăr,
şi-a apropiat mentalitatea difuzată dl' prietenii siii aristocraţi,
în ciuda apartencn\,l'i sak la o altă calcgoril' socială. Cl'a a
foştilor sdavi. Concoptiile, opiniile, modul lk via\[1, care se
VIU
î'o s1icold1!. imediat ant<-rioar-t· -- d" autori ca \.i,·11'.ludm,
Philcmon, Alt•xis etc. 111 s11hicclde palliatt-:Or. de R·gub se
tmrua:.:ă cu mijluact> -c.:ornice trilmlaţiile u1111i tîniif" ah·nian
fuclrăgos-tit d..1• o curtt':Dauă sau ck o sd,wf1 frumoa~ii, m,d
rar de-o fotă liheră., dar săral'ă. rcc1111osc11U î11 finalul pie-
selor <l1'ept fiica um1i cetiit<"an bogat. Pasiunl.'a tîuărului în-
fruntă şi înfrîngc, c11 aj11torul ahilitătii Lllllli s:.:fav, ataşat lhi.
opozitfa unui tată rigid şi lacom d<:' b,u1i. Surprizc,h• ~i- n~
cunoaştcrilL· S<' succt•d pe parcursul acţiuuii comediei, mai
ales în. partea ci finală. Tn palliatt' st, pot lesne reeunoa.~tt'
ţ;.i anuruitl' personaje-tip, în marl' parte moştt'nite tot diu
comedia nouă, <la~ adaptatl' n•alităţilor romant; : pe lingi\
tinerii .îndrăgostit.i, hătrinii păriuti miirginiţ-i şi avari, selavii
şin·ţi. plini de inventivitate, apar printn· rîndurr militari fan-
faroni, paraziti dibaci şi fără scrupule. curteza1,e avide d~
hani ttc. In undt' comedii actiunPa S<" desfăşoară într-un· ritm
foarl,~ rapid. cu multă insufletirc (pie.sefo numite motoriae),
î11 alt@le ca este mult mai calmă (comediile statforiae) ; Pxistă
şi picsl' mi)il~', care conciliază trăsăturile celor două categorii
mai SlL\ menţionate.
Cel mai strf1lul'it comediograf al secolului al Ii-lea î1e.n.
;l. fost, desigur, Plaut. ln cele 21 de piest> ajunsr pină la
noi, el a utilizat cu un deosehit talent schemele de intrigă
şi personajele pe care le-am. evocat în rindurile anterioare.
J?laut a. ştiut să valorif.icc aceste scheme şi caractere relativ
tipizate cu vervă, cu forţă comicii uluitoare, nutrită clin ve-
chea capaci tale de a s,ltiriza, de a persifla a j:ăranilor italid,
A uliliza-t dezinvolt şi totdeauna sugestiv comicul de situaţie
~~ pc cel de oaractcr, comicul de limbaj; sclipind prin oa.-
famlmruri, creaţii lcxicalt· de marc sugestivitate, parodii. da
p;cnuri diferit<>. El' 1111 Pzilă în fota efectelor şocante şi chiar
a trivialului, urmărind să deelan~cze risul gros, almndenL
Sugt>stivitatt•,,. lui Plaut datorează · însă enorm obse1vării, cu-
nrn1~terii şi consemnării w:ilitătilor moralP şi sociale alt' vn•-
mii. Îlllr-1111 caclm g,~1~afic declarat atenian, precizat în
l.imikle sch,•nwlor comt•.diei gn·cl'şti, Plaut transf,·r,i ahil
Vil
Al.ituri <le străvechii.· versnri ft·scc·1minc', au înflorit şi aho
specii ale comicului popular latin, cum au fo,t aşa-nmnit:'le
saturae, reprezt•ntaţii scenice populare, dar urhane. de o
c-ompozitil' ctcrogc>mi. at0lla11dl', farsl' rustic,·, şi mimurile,
parodii hazate pt· geslicula\ie. Ultinwle donă, de altfel apă
rutti mai tîrzin dl'dt eelelaht· forn1t• clramatiee populan•. şi-au
co11sel"\·at vitalitaka chiar şi îu pl'rioad,t clasic,"t a dezvol-
tării lilt'raturii latim•.
Pe fondul act·,lt-i lraditii t'omice. reman:abil de virnt·t•,
a apărut teatrul latin eiilt dl' c·umt.Ji1· în cpoea asc1·n~itmii
Romei, clcveniW. nil numai st[1pînii a J taliei, dar şi princi-
pala putere di11 bazinul nwditerancan, epocă, de ample mu-
taţii sociale, politiei• ~i elin,. Cei dintii scriilwii romnni,
oare au trăit în s1·colul al III-iea i.e.u. -;- Li,·ius Andronic.-r1s,
Naevius, Ennius - ~i-au încercat -coudt'it'le în genul comit:,
pe care publicul roman era pregătit să-i guste.
Primele mmedii latini' sînt puse în scenă cu prilejul di-
verselor sărhători tradiţionale•, în teatn· dC' 1t'mn, improvizate
anurnl' pentru reprezentatiilt• wspcetivc. teatre edificat-t,
<lupă modelul cdor greet'şli, cu modificării,· de ri.goare im-
pusl' di, spccifil'ul sct>1wlor romam· ~i al publicului clin ltalill,
Rcpr.ezcntuţiile sînl: initiat1· şi suh\'l'nţionate dC' un d!'mnitar
sau un particular hogal can• angaf•ază o trupă de actmi,
Reprezentaţia c~te prPgătit;"1 şi dirijată de dircetoml acest6i
trupe - du111i1111s gregis -- concomitent antreprenor de
spectacolr, regizor şi actor principal. 1 Acesta cumpără piesll
de la un autor şi apoi organizează punerea, în scenă. Iniţial
s-au scris mai ales comedii cu subiect grecesc, comedii nu-
mito palliatae (pallium ern mantaua grece.ascii), cunoscute de
noi astăzi mai bine clocit comediile togatae (toga era veş
,mîntul caracteristic roman).
Palliatele împrumută tex-tura pies<'i diu aşa-numita come-
di<' nour, greaeă, culti,,at:\ în qmca lwlenistică -- şi anu:ne
1 Tcre11!in a avut ca c/0111i1111s gregis pentru pieselt' sale .un
-actor ceh·lnu, Lueius :\mbivins Turpio.
VI
PREFATA
,
Literatura latină cultă s-a tfozvoltat relativ tîrziu, adică
spro sfîrşilul secolului al III-iea î.e.n. Arta literar.ii romană
s-a închegat mai greu şi suh imboldul admiraţiei profunde
faţă dn literatura greacă, ale cărei genuri, teme şi chiar
procedee compozi\ional-stilislice au fost zelos studiate da
primii scriitori romani şi adaptate nceesitătilor culturii la-
tine ineipiPntc. De altfel, primele produqii literare romane
au fost mai ales traduccri ale unor opere literare greceşti
de nmrc notorietate,
Totuşi. o literatură latină populară s,\ înfiripase încă din
Vf"acnrih ankrioarc. în această producţie literară orală, \'cehi
crl'atii i11digl lll', marcate de Sl'mnclc comict1lui şi satiricului,
0
au ocupat un loc ele primă important,ă. Romanii înşişi rele-

van cu mîu<lrie ÎnC"linarea lor pronunţată spre rîs, spre eo-
micul cu adresă satirică 111anifestr1. Horaliu remarca italum
acctu·m (oţetul italic), slrăn·ehca prefPrintă romană spre per-
siflarea necmţăloare, spre rîsul muşcător, plin <le vigo:ll'c.
Au înflorit astfd versurile fcsccnninc (versus fe~ccnnirai),
miei alLcrca\ii satirice ţări'tlll'Şti, pline d~ glume nemiloasf',
deosebit de acide, schimbate initial de plugarii romani cu
prilejul anumitor serbări rl'ligi()ase şi lllwcnile ulterior mici
repnv/,enfftri SCl'nicc, 1111eJ,,., ,le comedie popularii italică. 1
1 N. I. lbrh11 şi colahnratorii, lslori.:i literaturii latine, Bucu-

reşti, Eclitur,1 diclal'Lic;\ 'ii pedagogică, l!)G~. rnl. I, p. 49.
NOTA REDACŢIEI
Jn caclrnl „Bibliotecii pentru toti" vor vedea lumina tipa-

r,rlui mai multe volume dedicate tealrului latin.
Primul dintre ele, cel de fată, cuprinde scrieri dramatice
n,pwzcnlative din opera lui Tercntiu şi Seneca, precum şi
tragedia Octavia aparµnînd unui discipol al lui Seneca.
în vederea transpunerii în româneşte, traducătorii s-au stră
duit ca, în--limitdc îngăduite <le spiritul limbii noastre, s:1
r,-spccte ritmurile originalului.
Ca texte de bază pentru tra<lucere:i. lucrărilor cuprinse în
vol1111ml nmtru au fost folosite ediţiile :
1'c'rence, Orui:rcs, Tcxlc c:tabli ct traclui-t par J. l\larouzcau.
Tomc I, li (dcttxicme frlition rcrne et corrigce), Paris, ,,Les
Delie.~ l.ettrc>s'', 194i-1956 (Colkction des VniversUes de
France publii·e so1i.s le patro,wgc de l'Assoclati-On Guillaume
Bade:).
Sdni-que, 1'rag(:dies. Tome l-11, Pseudo-Seneque, Octovie.
Texte <'tabli et traduit par L,!on lfrrn11an11, Paris, ,,Les Belles
I,cttrc.~", 1924-1926 (Collt1ctio11 des Vniccrsites de France
publice sous le pa.troJ1age de l' Association Guillaumc Bude).
Menţion1i.m că tragediile Medeea şi Octada apar pentru
prima oară în româneşte.
O culegexe într-un volum din conll'diile lni Plaut se află în
lucru şi va apărea in 1968.
BIBLIOTECA PENTnU TOŢI
XXXIX
PUBLIUS TERENTIUS AFER
EUNUCUL.·• PHOR~JIO
Come-dii
In rom[rnc-ş\c- <le
MCOL.\E TEICA
NOTĂ BIOGRAFICA
Viata lui Publius Terentius Afer este întrucîtva mai bine

cunoscută datorită unei biografii, pusă în fruntea comenta-
riului său la opera poetului de către Domhls (secolul
al IV-iea), care o atribuie lui Suctoniu (secolul al ll-lea). Se
paro însă că Donatus a modificat pînă la un pu-nct biografia
lui Suetoniu.
Din biografia lui Donatm, în care există şi clemente evi-
dent contestabile, nu rezultă cu exactitate data naşterii.
lntr-un loc se afirmă că în 160 î.e.n., cu prilejul rnprezen-
tării ultimei piese, Terenţiu ar fi avut 25 de ani. Este însă
imposibil să fi alcătuit o operă dramatică destul de impor-
tantă la o vîrstă atît de fragedă. Este mai probabil ca poetul
să se fi născut în 195 sau 190 î.e.n. Locul naşterii este
menţionat : Cartagina, de unde şi supranumele său de Afer,
„Africanul", Vîndut ca sclav încă · din copilărie, Terenţiu a
ajuns la Roma în împrejurări rămase nelămurite, unde a
avut ca stăpîn pe senatorul Terentius Luc:mtL~. Aici, sau în
alt loc, el a primit o educaţie aleasă, aşa cum primeau uneori
anumiţi sclavi, de.-;tinaţi unei profesii intelectuale. Impresio-
nat de cultura şi frumuseţea tînărului său sclav. senatorul
1-a eliberat. Aş:i cum era obiceiul, lo~tul sclav a adopt.1t
numele sli'tpînului său. (La Roma, liberţii căpătau şi ei tn•i
nume- după eliberare, daT numai cognomen-ul - poreda -
le aparţinea, căci gentiliciul - nwneÎe ginţii - şi prenu-
n1ele erau cele ale stăpînului care-i eliberase.) ,
Tercntiu s-a împrietenit repede, in ciuda diferenţelor so-
dale, cu tinăruI Scipio, cel care va cuceri Cartagina, cu
Laelius, cu L. Furius, supranumit Ph.ilus etc. Aceşti tineri
nobili erau pc ca.le să formeze un cerc de intelectuali, unde
vor activa poeţi ca Lucilius, filozofi ca Panactius şi istorici
ca Polibiu. Concepţiile lor au influenţat profund pc Teran-
ţiu. Ajutat de protcclorii săi aristocraţi, Terenţiu iniţiază
reprezentarea pieselor sale. După 160 i.e.n., comediograful
a plecat în Grecia, înt1-o călătorie de studii. Donatus afirmă
că Tcrcntiu ar fi murit aici într-un naufragiu sau răpus de
durcn•a prilejuită de pierderea unor manuscrise. Oricum, atît
împrejurările, cit şi data morţii lui Terenţiu rămîn învăluite
în mister. Se parc că poetul, deşi fost sclav, ajunsese să
ai;omsească oarecare avere, căci poseda o grădină întinsă şi
ru<liloare nu <l0partc ele lloma. Fiica lui s-a căsătorit cu un
cavaler roman.
Tcrcnţiu a lăsat şase comedii, însoţite de <lidascalii, scurte
note întocmite de gramatici. Di<lascaliile conţin date pre-
ţioase pentru stabilirea istoricului pieselor ; ele men\ione.ază
moclelul groc şi dale care pcm1it stabilirea anului rrprezcn-
tării fiecărei pic-se.
Mcntionăm lillul latin al fiecărei comedii şi anul repn·-
zcntării : Andria (166), llemlto11ti111or11menos (16:3), Eunuc/1m
(161), l'lwrmio (Wl), .-\delplwe (160), llccyra (HiO) clar pn,-
zentată fiir:i succes şi anterior, în 16.'i.
Anumiti istorici litc•rari contcst:i datele şi ordi1wa mai sus
inentionat<:', care sini însă sprijinite ele o lraditic p11ternică.
'4
EUNUCUL
Comedie în cinei acte
PERSONAJELE
DE~1EA sau LACHES, t"Wl lui l'lwcdrill _,i al lui Cl,aerea

PHAEDRIA, 1111 tinlir
CHAEREA, fratele lui P/,aedria
CHREMES, 1111 ti1uir
ANTIPHO, prietenul lui Clraerea
THAIS, curtezană
THRASO, 1111 militar
GNATHO, parazitul lui Tliraso
PARMENO, sclawl lui Plwedria
SANGA. sclacul lui Thraso
PYTHIA } .w:larele Tlwisei
DORIA
DORUS, rm eunuc
SOPHilO~A. doicii
PEflSO'.\'AJE MUTE
PAMPIIILA, sclarii, iubită de Clraerea fi r,•crmosculii la ~fîrşit

cet,i/elln<1 a Ate,iei
STRATO
SYRISCUS
SAN:'.'JIO
DONAX
Acfi1111et1 se petre'.·e 1'1 Atena
PROLOGUL
De-o fi vreun om ce tinde să placă celvr vrednici

Sau lumii-ntregi şi nu \TPa pc nimeni să jignească
P,1dul, drept , ă spum•, se numără-ntre-aceştia.
Iar dacă c ncunul cc s-ar simti lovit,
Să ştie că aecsta-i
,,Hăspnnsul", nu alacul, căci l'I a atacat;
Rău tălmiicind, mai jalnic scriind, clin giuvaeruri
în ~'Teacă, piese proaste alcătui-n !alină.
Fa11toma lni :\Icn:mdi-u 1-a slîlcit--o 1111 clcmult,
Jar in Co,110:1rn-l pu:ic p::-acela, to::mai, cărui
Comoara i s-:u cerc, s-o Cl'ară pentru siih',
Nainte să ne-arate cum a ajuns a !ni,
Şi nici emu a dosit-o la taică-su-n mormînt.
Să nu intinclri coarda şi nu cumva să spună :
,,Ei, am scitpat ; nu are cu cc să mă lovească !"
Să ~lie că sc-nşală, şi, deci, să nu m-atîtc ;
Mai am şi alte lucruri, dar le amin o vreme.
1 Vestit autor grec de comedie (secolele IV-III i.c.n.),
Menandru a fost principalul reprezentant al aşa-numitei co-

medii noi. Subiectele pieselor sale - Terentiu citează cîteva
titluri - au fost utilizate de poetii comici latini.
Ci dacă ha m-atacă, îndatii-am să-l descopăr
Şi n-o să-mi fie milă.
Cit despre-această piesă :
Menandru - Eunucul, edilii I cumpărînd-o,
Cum face ol, cum drege, ia parte la spectacol
Dar cînd vin magistraţii şi noi începem jocul,
Pretinde că-autocul n-ar fi poet, .ci hot,
Că-n piesa ce-o prezintă nu-i nici o vorbă-a lui ;
Că din Lii11dăros11l lui Naevius ! şi-o veche
De Plaut eomeclic a luat ş,i parazitul
Ş.i militarul. Dacă <·-o crimă, fără voie
PoC'tul a comis-o, căci :n-a gîndit să fure.
Voi înşivă prileju-I aveţi să vă daţi seama,
L1fod1iros11l însă c-al lui Menandru : are
Un mi!Har ridicol .şi-un chip de parazit
Lfrndăros ; poetul c-a-mprumutat nu neagă
Aceste personaje în Eunucul său
Din teatrul grec ; dar piesa că o ştia trailusă
Jn latineşte, asta l'i neagă cu tărie.
De nu se împrnmut[1 eroi de pc la alţii,
Cc SC' mai poate scrie azi despre sclavi zefoşi,
Sau de fomci .cinstite, de curtezane hoaţe,
De-un parazit prea lacom, un militar ridicol,
Odr,1slc presupuse, hătrîni de schi.vi trădaţi 3,
1 Edilii erau, în vechea republică romană, demnitari aleşi.
Ei controlau diferite sectoare ale adrninistratiei romane. Or-

ganizau şi n•prezcutaţiile dramatice.
• Unul dintre primii poeţi romani (secolul al III-iea î.e.n.).
A snis o epopee, o scrie de tragedii şi treizeci de comedii.
" Tcrenţiu menlioncază aici fJ serie de personaje uzitate în
toate comediile antice, în speci.<f în comedia nouii a grecilor
şi în comedia romană. El nu Pchiva.lează originalitatea cu in-
noirL'a intL,grală a ~ubil'ctulni şi crearea de situaţii complet
noi. Nu afirmă îns~L că ar traduce literal piesele greceşti, şi
presupune dC' la sine înţeleasă făurirea de noi comedii cu
unei<· elemente împmmntalt' teatrului grec.
10
Iubire, gelozie şi ură ? Mai pe scurt :
Azi nu găseşti o vorbă ce nu s-a spus de mult.
E bine să cunoa5tcţi şi chiar să recunoaşteţi
Că din cei vechi au dreptul cei noi să se inspire.
De-aceea ascu1-tarc şi linişte vă cerem,
Să fa<..'C'ţi cunoştintă cu Eunucul nostru.
'.ACTUL îNTîl
SCENA I
PHAEDR!..\, PAmm~o
PIIAEDRIA
Ah, cc să fac ? Chiar 1.lacă ca însă~i mă pofteşte,

Să nu mă duc ? Să nu fiu în stare să resping
Jignirile acestei fiinţe ? Mă alungă ;
Mă cheamă. Să mă-ndup!N: ?... Nfi, să mă şi implore!
Pc Hcrcul 1, ar fi straşnic să faci ceea cc spui I
Dar dacă pleci pc drumul acesta, să fii tare,
Altft:-1 vcnÎ-\\l ziua cinci nu mai poţi să-n<luri,
Şi-ai să-i alergi pc urmc-nainlc <lc-mpăcare,
Dczvăluindu-\i toată iubirea, slftbiciunca :
Şi-atunci pierdut l'Şli ; rîdc ei\ te-a \'ăzut rohit.
Deci le gin<l,·ştc bine, cit ineă mai c timp ...
PA ll ~IE NO
Stăpîne ! Tot cc n-are r,1\iunc şi măsură
Nu poale fi !ratat cu ratiunc-, nici măsură.
Iubirea-i ghl'm de certuri, rt•spingcri, h,inuieli,
lnşclătoarc linişti, război şi iarăşi pace.
Tu legilor raţiunii de crezi c,1 p<->\i supune
Atît de schimbătoare tocmeli, vt:i izbuti
Doar clacă le încumcti cu bunul-simţ să lupti.
Tot ceea ce minia tc-ndcamnă-acum să spui :
„Eu să ... Cinci 1,a ... Ea, care nu mă ... Ei hinP, lasă l
1 Traduce exac-t pe llercle din latină, exclamaţie des folosită

la romani, mai ales de bărbaţi.
13
Aleg mai bine moartea r Arăt că sînl bărbat l"
O lacrimă, pe Ilcrclc ! dom• una, mincinoasă,
Pe care-abia o stoarce frceindu-sc la ochi.
Minia ţi-o va stinge, şi-ai să le-acuzi tot tu,
Şi-ai să-i cerşeşti iertarea.
PHAEDfllA
Ah, ce ticăloşie I
Acum văd cc vidcană-i, şi cu - cit sînl de plîns I
Mi-e sc.îrbă, dar mă mistui ele clra~'lll ei ; văd, simt
Că sînt pierdut, şi nu ştiu ce calc să aleg I
PARMENO
Ce c,tlc ? Numai un:i. : s;i te r[LSCumpcri ieftin ;
Şi dacă n-ai 5căpai:c aşa, dă preţ m<1i marc,
Şi scapi de zbucium.
•
PHAl::DflJA
Asta mă-nvc\i ?
PAflMENO
Dad ai minte.
Nu mai spori necazul cc-I naştc-ades iubirea,
Iar dacă tot se iscă, încearcă să-l înduri
Ca un hărbat. Dar ială pil'ima-avcrii no:1strc I
Noi semănărn, iar dîusa mereu culege rodul.
SCENA II·
THAIS. PHAEDRIA, PARMENO

î HA I S
(aparte)
Ah, cît mă tL•m, sărmana, că Phaedria de ieri
S-a supărat, cinel uşa închisă mi-a găsit-o,
Şi crede ce nu este I
14
PHAEDfilA
Ah, P.irmcno, cwn Lrcmur I
Do.ir am zărit-o, iată, şi tremur tot.
PAfiME~O
Curaj!
De foc doar s,'i le-apropii, ~i lc-ncălzcşli prea mult.
TIIAIS
Cu glas aud ? Ah, tu e~ti, iubitul meu. aici ?
La tL~ă stai ? Nu intri de-a dreptul ?
PARME:-;O
(i11cel)
Să nu sufli
O vorbi:'! de jignirea .-ic-cca !
TIIAIS
Nu-mi răspunzi ?
PllAEDRIA
lmi ţii deschisă uşa n~.rcu, şi nici ou-I bucuri
Cu-a ta îniăduintă pc altul ?
T HA I S
Lasă asta.
PHAEDRIA
Să las ? O, Thais, Thais, de ce nu te iubesc
Atît de cu măsuxă cam mă iubeşti şi tu.
Sau tu <le ce nu suferi C'it sufăr eu de mult,
Sau, fo sfîrşil, de ce nu-s nesimţitor la fapta-ţi ?
TUAIS
Prea mult te zbuciumi, dragul meu Phaedria I Pe Pollux '•
Te-am izgonit nn pentru că aş inbi vreun altnl ;
Dar cc-am făcu1:, mă crede că trebuia să fac.
1
Pollux era fiul legendar al Lcdei, regina Spartei, şi al
lui Jupiter. Jmpreună cu fratele săn muritor. Castor. fiu al
15
r .\ n ~IE No
Sărmaua, din iubire l-a dat pc uşă-afară I
TIIAIS
Tu. Panncuo, ai face-o ? Destul !
(Către I'hacclria.)
Te rog, ascultă
Dt> cc-am .trimis la tine să di.
l'llAEDRIA
Ascult.
TIIAIS
DaT spune-mi :
Să tacă ştie sclavul ?
PAR ~IE NO
Eu ? Da. Cu-o învoială :
Cirul aflu adevărul adevărat, şi mm1ai
De-acesta să n-ajungă la al\ii mă-ugrijesc :
Dar basme, vorbe goale, minciuni - Ic scap ,pc toate.
Atunci sini coş cu găuri : ipc orice parte curg.
Deci, ca să-mi ferec limba, zi numai adevărul.
TIIAIS
I 2
Era din Samos mama: ca locuia în Rhodos ...
PARMENO
Pot s-o păstre7..
Looei şi al lui Tyndarcus, forma cuplul Dioscurilor, îndrăgit

în mod deosebit ele antici, care îi venerau pe cei doi fraţi
ca pe nişte zei. In scama Dioscurilor se puneau tot felul da
isprăvi strălucite. ,.Pc Pollux !" sau : ,,Pc Castor I" era ex-
clamaţia predilectă a femeilor romana.
1 2
- Insule din Marca Egcc.
16
·TllAJS
Acolo, un vechi neguţător
l-a dăruit pc vremea aceea o fetiţă,
Din Atica I răpită.
PIIAEDTIJA
O cctiitc:111ă ?
TIJAJS
Cred,
Dar nu ştiu hinc. Tatăl şi mama după nume
Şi-i cunoştea, nu însă .~i ~>atria pic~<lută.
De-altfel era prea mică să dc:r vreo liimurire.
;l;icca nc>gutf1torul c-au pomenit piraţii
De Sunium ~. de pc-acolo pesemne-or fi răpit-o.
Deci mama a luat-o, de grijă i-a ,purtat,
Şi a crl'Scut-o-ntocmai ca ;pc copilul ci ;
Aproape toată Jwnca credea că mi-este soră.
Eu pin-aici venit--am cu un străin, prieten
De-alunei - şi nimeni altul - cc mi-a lăsat avcm.1-i.
PATIMENO
Mincinnf1 : o sf1-111i scape!
TIIAIS
De cc?
l'AGMENO
N-ai fi lu însf1ţi
A\'înd doar un ibovnic, şi-~poi ţi-au dat şi altii ;
Averea ta, în partc,-i de la stf1pînul m(•u.
TIIAIS
Aşa c-. Dar dă-mi pace să-ajung pînă la capăt.
Pc urmă, mililarul, î11,lrăgostit d,· mine.
1 Peninsulă din Grecia, în care se află oraşul Atena.

2 Promontoriu şi ornş clin Atica.
17
Spw Caria ' pomeşte. Pc-atunci te-am cunoscut,
Şi şlii ce .simţăminte alese ţi-:1m purtat,
Cum tainele-mi, pe tnatc-, ţi Ic-am destăinuit.
PHAEDRIA
Pi,-ac,·asta n-n retine niei ci !
PARMENO
Ah, mai e vorbă ?!
TIIAIS
Te mg, ascultă. !\lama de-un timp s-a priipădit ;
Jar fratele ei, 'lacom după avt'rc foarte,
Văzind c-opila binefăcută, o mîndrctc,
Cîntincl şi la dtară, îi pune pn·-t îndată
Şi-o vinde. Îtltîmp]arc:i voi ca militarul
S-o cumpere, cu gînclul să mi-o :vrucă mil',
C,: nu ştiam isprava, ciki nimeni nu mi-a spus-o.
S-a-nlors aici. !j-i-acuma, simţind că cu înclin
Spre tinl', e.1tă pricini, mereu, să nu mi-o dcil' :
De-ar fi mai sir.,rur, zice, că n-ar avea rh•al,
Şi dacii nu s-ar tcmr, că, după cc o capăt,
Am să-l alung cu scîrhă, mi-ar dărui-o-mlată ;
Nu s-ar rodi. Eu, totuşi, înclin mai mult sli-1 bănui
Jndrf1goslit clc fatii.
PHAEDRIA
Nu-i ş.i-altcc,va la mijloc ?
TH A IS
l\'imic; o ştiu prea bine. Dar, Phaoclria, temeiuri
Am şi mai multe-acu.ma s-o smulg din gheara lui :
Ea, pentru toti, mi-e 6oră; de-aceea-aş vrea s-o dărni
.Familiei pierdute. Sîut singură şi n-am
Nici ru-de, n-am pe nimeni, şi bucuroasă-a5 fi
Cu-această faptă bună să-mi fac cî"•va prieteni.
1 HcgitmP din Asia Micii.
Ajută-mă, tu însuti izhînda înlesnin<ln-mi.
îngăduie-mi de astăzi o vrnrne să-l prefer
Pc rnilitam-~ela... Dar nu-mi rf1spunzi ?·
PUAEDRl-\
Perfido !
Murdarei talc fapt<· vrei si"1-i m:ii dau ri:bpuns ?
PARMENO
Curaj ! E foarte bine ! Te superi : ~li b-J.rbat !
PHAEDRDA
Tu crezi că nu şliu unde ţinteşti ! ,,A fost răpită
O fată, şi-a crc~cut-o chiar marna. şi-mi era
Ca soră; vreau s-o aITu, s-o dărui alor săi..."
Şi încheierea-acestor frumoase vorbe este
Că mă alungi, şi-n locu-mi îl chemi pt• rl ! De ce ?
Că ti-e mai dr,1g t.:a mine, şi tea:i:ru1 ti-e că fata
Ce ţi-a adus-o poale ţi-l fură - şi-i om d,trnic !
'fllAIS
Eu să mă tem?
PHAEDRIA
Sint signr ! Dar spnnc-mi, numai el
Iţi face oare daruri ? Ţi s-a pămt vrcOllală
Că dărnicia-mi faţă de tine a secat ?
Mi-ai spus c-ai vrea o sclavă din Etiopia I chiar,
Şi n-am lăsat şi treburi şi tot, să-ţi caut una ?
Un eunuc, pe urmă, ai spus c-ai vrea, cum numai
Reginele-au în seamă ; şi iarăşi ţi-am găsit.
Ieri douăzeci _de mine 2. am dat pe amîndoi.
Cu tot disp~ctul care mi-1 porţi, eu nu te uit ;
Şi jată, vai, răsplata !
1
Sclavele Ptiopient• cran foartP C'ănl.1tr in antichitate.
2 Mina (grec. 1111w) era o monedă utilizată în Grecia an-
tică. O mină echivala cu 100 ele drahme şi reprezenta o va-
loare~ dt'stul ele mare.
19
T HA I S
Cum, Phaedria, ce-i asta ?
Aş vrea să smulg copila din mina lui, şi~acesta-i
Mijlocul cel mai sigur şi mai uşor ; dar dacă
A~a te pierd pe tine, fac nUJnai cum ti-~ voia.
PIIAEDRIA
De-aş cnxle căsînt vorbe <lin inimă rostite :
„Dar dacă-a.şa pe tine te pierd" I Şi de-a_;; mai crede
Că sînt adc'\'ăratc, aş îndura orice.
PARME!\'O
(aparte)
Al1, şovăie, de-o vorbă învins, şi cît ele iute I
TIIAIS
Cum, nu-li vorbesc eu \ie din inimă ? Să-mi spui
Cinci mi-ai cerut vrPtm lucru şi nu te-am ascultat?
Şi-acum cu să nu capăt din parte-li două zile,
Atît, <lo:.tr două zile ?
PHAEDRIA
O, de-ar fi numai două !
Să nu se schimbe ins,i în douăzeci de zile !
T li A I S
Nu, nn mai mult de demă, sau ...
l'IIAEDRJA
Sem nu vreau ele fel!
TIIAIS
Nici n-o s,1 fa, ; haide, încuviintează.
PHAEDRIA
lată:
Mereu iţi L1,· pc vrere.
TIIAJg
Cit te iubesc I
20
PIIAEDfilA
Mă duc
La ţad două zile, să mor de plictiseală.
Mi-e hotărîrca luată ; fac cum doreşte Thais I
Tu, Parmeno, ai grijii, du-i sclavii.
PAflMENO
Negreşit.
PIIAEDflIA
Cu bine, două zile I
TIIAIS
Cu bine, dragul meu.
Nu-mi spui, la despărţire, nimic?
PIIAEDRIA
Cc să-ţi mai spun ?
Cu militaru-alături, să-i
stai mereu departe :
Iubeşte-mă, zi, noaple, regretă-mă din suflet,
\'iseaz:1-mă şi-~teaptă, gîndcştc-te la mine,
Să-ti fiu speranţa, dom), să fii cu mine una ;
Iubirea să mi-o dărui, cum eu pe-a mea ti-am dat-o.
(Irsc.)
TIIAIS
(singură)
Cit sint de nrcăjită ! El nu se-ncredc-n mine,

Şi <lupă celelalte f(;'lllei mă preţuieşte.
Dar pot să jur, cu mtna pc inimii, ce ştiu :
Că n-a fost în euvîntu-rni 11id o-nşl'lătorie,
Şi nu iubesc pc nimeni mai mult de-cit pc <linsul.
Tot ce-am făcut c numai din pricina acelei
Copile; căci se poate chiar astăzi să-l descopăr
P<' frate-său, un chipeş flăcău de neam ales.
t.li-a <lat făgii<luială că lroce să mă vadă.
Să mă întorc degrabă acasă, să-l aştept.
21
ACTUL AL DOILEA
SCENA I
PHAEDRIA, PARMENO
PHAEDRIA
Să duci la Thais sclavii-aceia.
PARMENO
li duc, i;tăpîno.
PIIAEDRIA
Mai degrabă.
PARMENO
Jndată.
PIIAEDRIA
Chiar acum.
PARMENO
Indată.
PllAEDRIA
Vrei să-ti repet cum ai să faci ?
PARMENO
Ei, parcă cc ispravă mare I
Hm, l'haedria, nu ai să afli ceva în loc atît ele k·sno
Po cit de lesne pierzi acuma I
PHAEDRIA
Pierd mult mai mult : pe mine fosumi.
Dar nu te necăji din a.sta.
22
PARMENO
De l0e ;. voi împlini porunca.
Nn ai şi altceva să-mi s.pui ~
PHAEDRIA
Cu meşteşug slăvC'şle-mi darul, cum te pricepi, şi-alung1l-ace1

Hn ,tl, t·urn te priecpi.
PARMENO
Ah, cu
~i ,,11:~m i.1,1 gindeam la asta I
PH A, E D·J\ I A
Eu plec, şi-am să rămin la tură.
PAR~fENO
E foarte bine.
PIIAEDRIA
D.1r, ascultă ...
PARMENO
Cc vrei?
PllAEDRIA
Tu crezi că pot să rabd,
i ,im tăril' mai-nainte să nu mă-ntorc ?
I' AR ~f E NO
Pe Hercle, nu I
Ori vii înd.ită, ori ,ii mîiDe în zori, adus de insomnie.
P HA ED-RIA
Am să muncesc, sleindu-mi trupul, ~i fără voie am să donn.
PAl1MENO
Somn c!1in11:t - nui rău te fringe.
23
PHAEDRIA
Ah, Parmeno, acum vorbeşti
Ca să mi taci I Dar vreau, pe Hercle, să mă dezbar do
slăbiciune I
Cum, fără ea, la o nevoie, nu pot rămînc şi trei zile ?
PARMENO
Oho, trei zile-ntr<>gi ? ! Ia scama I
PHAEDI\IA
Mi-e hotărirca neclintită I
(lese.)
PARME:-10
(singur)
Zei m.iloslivi, cc uoală-i asta ? Să schimbe dragoslea-ntr-atît
Un om, de nu-l mai poţi cunoaşte ! Şi nimeni n-a fost mai
puţin
Nesăbuit, n-avea mai multă măsură şi hun-simt ca dînsul !
Dar cine vine ? A, fireşte că-l ştiu ! E Gnatho, parazitul
Acelui militar. Aduce o sclavă tînără în dur,
Oh, oh ! Cc mîndră frumuseţe ! Şi cu, cu eunucul chel
Şi gîrhov, arăta-voi jalnic. Pc Thais chiar o-ntrccc sclava !
SCENA II
PAH~fENO, GNATHO
CNATHO
(încet)
O, zei, cc preţ au unii oameni pc lingă altii ! Cum s-alcge
Un prost de un deştept I Şi iată de ce îmi vine asta-n minte.
Azi, la sosire, dau cu ochii de un compatriot, ca mine
Pctrecăret, cc, mic-aşijderi, într!"g avutul îşi tocase :
24
Slab, jigărit îl văd, în zdrenţe, dezgustător, murdar, bătrîn.
L-întreb : ,,Cc wnbli-n halul ăsta ?" ,,Mi-am risipit
averea-ntrc:igă.
Şi ce-am ajuns! Toţi cunoscuţii şi prietenii m-au părăsit."
Atunci cu mine ii asemui. ,,Şi ce e, minte seacă ?-i zic.
De-ai risipit averea,-nseamnă să nu-ncerci calea de-ndreptare ?
Cu ea ţi-ai risipit şi mintea ? Sînt eu de vită mai aleasă ?
Şi ce culoare am, ce straie curate, trup îndestulat !
Am tot, chiar dacă n-am nimica ; lipsit de toate, nu duc
lipsuri."
„Sînt prăpădit că nu ştiu face pe măscăriciul, nici nu vreau
Să-ndur bătăi." ,,Cum? Crezi că astfel o scoti la capăt ? Te
înşeli.
Adevărat e că pe vremuri aşa au dus-o paraziţii ;
Dar cum se trage azi pe sfoară am născocit o artă nouă.
Vor unii cei clintii să fie în toate cele, şi nu sînt :
De ei mă prind, şi nu-mi bat capul să-i fac de glwnele-m1
să ridă,
Ci rid în hohote eu însumi şi mă uimesc de geniul lor.
li laud orice zic; defaimă ce ieri-nălţau în slăvi - îi laud.
Ei neagă : neg şi eu ; afirmă : afirin ; pe scurt, mă-ndrum:i
legea--
De-a $pune da la toate; numai aşa se face treabă astăzi." 1
PARMENO
(apa,:te)
Pe Hercul, iscusit e ! Ăsta, clin nătărău, smintit ar scoate.
1 .Parazitismul la care se referă Terenţiu se dezvoltă în

noile condiţii sociale create la Roma în urma extinderii pu-
terii ei în bazinul mediteranean şi mai ales în Orient. L.1
Terenţiu, ca şi la Flaut, parazitul apare ca apendice al sol-
datului întors din răsărit, înfumurat, dar şi îmbogăţit. In
istoria litcnturii latine acest monolog al lui Gnatho este
considerat cel mai reprezentativ din comedia latină pentru
a clefini tipul parazitului şi condiţiile în care se dezvolta ci.
25
GNATIIO
'Şi tot vorbincl aşa, ajungem în piată, unde-mi ies în c.ile
Şi mă întîmpină cu zarră neguţătorii, măcelarii,
l',,scarii, vîn:itorii, oameni cc-au cîştigat pc. urma mea
Cind aveam aur,. şi ciştigă şi-acum, _cîncl nu mai am nimic ;
Jmi dau binoţt•, mă invită la masă, veseli c-am venit.
Cind vodc bietul mate-goale de cîtă glorie mă bucur
Şi cit ele lesne trec prin via\ă, cu foc mă roagă să-i îngădui
Din ştiinţa mea să se aclape - şi· l~a.m primit la rnine-n
tagmă:
Căd tot aş.i cum filozofii iau nume de la şeful lor, I
Vreau parazitii să se chemr, odată, gnathonicicni.
PAn'-IENO
(aparte)
Vezi un<lc duce lenea, traiul pl1itit <le alţii I

GNATIIO
Trăncănesc -
Şi n-am dllS fata, nici pe Thais la cină încă n-am poftit-o !
Da-I vă<l po Parmeno, pc sclavul potrivnicului, amă.dt, .
La uşa Thaisei cum şa<lc : sef!m că,~i pierd vrcmc:1-11 aşteptări.
Să-mi rî<l puţin ele secătură.
PAnMENO
(aparte)
Ei cred c-o prind în 1;1.t pe Thais
Cu clarul lur.
GNATII0
Cu toată cinstea pe Parmeno-I salut:."1 Gn.itho !
Cc faci, iubitul meu prieten ?
PAnMENO
Stau pe picioare.
26
CNA TJIO
\'ă<l prea bine.
Dar nu le supără vreun lucru pc-aici ?
PARMENO
Doar tn.
CNATII0-
0 cred. Şi altul ?
P_ARMENO
Oe e,_e:?
CNATIIO
Pari lrL~t.
PARMENO
Nici pomenealiL I
CNATILO
Se poate!
(Ariitîndu-i fata.)
Şi de marfa noastr!1
Ce zici l'
PARMEKO
Pl• Ifercle. nu-i urîtă I
CNATJIO
(aparte)
Turbează I
PARMENO
(aparte)
Se inşală-amarn:c !
CNATIIO
Dar crezi că o s-o-ncintc darul pc Thais ?
27
PARMENO
Şi pe noi gindeşli
C-o să ne-alunge ? Orice lucru la vremea lui, adt1-ţi aminte I
GNATHO
Sărmane Parmeno, repaos pe şase luni ţi-oi rostui ;
Nu mai alergi de colo-colo, nu-ţi mai pierzi noptile veghind.
Te bucuri, nu ?
PARMENO
Eu? I
GNATHO
Astfel caut amicii să-mi ajut.
PARMENO
Frumos!
GNATHO
Dar parcă te reţin : vreo treabă aveai cumva în altă parte ?
PARMENO
Niciunde.
GNATHO
Fă-mi atunci plăcerea şi-ngăduie-mi să intru-n casa
Thaisei.
PARMENO
(aparte)
Intră I Azi ţi-e uşa deschisă, pentru că-i duci sclava.
GNATHO
(intrind 1.a Tliais)
Să-ţi chem pe cineva dinnuntru ?
28
PARMENO
(aparte)
¼teaptă numai două zile.
Azi te mîndreşti că doar c-un deget poţi să deschizi această
uşă,
Dar mîine-ti jur că-n ea .vei bate zadarnic, chiar şi cu
piciorul.
'GNATHO
(ieşind de u1 Thais)
Cum, Parmeno, eşti tot acolo ? Sau pus de pază-ai
fost
s-o-mpiedici
Prin vicleşug să nu-i ajungă vreo slovă de la militar ~
PARMENO
Măiestru zis ! Ca tot ce-ncîntă cu-adevărat pe militar.
Dar ce e asta ? Văd că vine-al stăpînului fecior mai mic !
Mă mir c-a părăsit Pireul 1 chiar astăzi, cînd era de strajă. 2
,Nu-i fără rost. Şi vine-n fugă, şi caută-mprejur cu ochii. ·
SCENA III
CHAEREA, PARMENO
CHAEREA
Sînt disper.it !
Pierdută e, şi eu de-asemeni, .fiindc-am pierdut-o din privire I
Und' s-o găsesc ? Pe und' s-o caut? Pe cin' să-ntreb ? Ce.
drum s-apuc ?
Mi-a mai rămas doar o sperantă : că unde-i, nu stă mult
ascunsă,
1Port la marc al oraşului Atena.

2 Tînărul
Chacrca, fiul cel mai mic al stăpînului lui Par-
meno, îşi făcea serviciul militar. Tinerii atenieni (efebii) îşi
făceau serviciul militar la vîrsta adolescentei.
- ,I
O, chip minune I Celelalte femei 'din suflet mi se -~lcrg; ·
Do mirii lor de rînd !lli-c scirbă.
PAnMENO
Iată-l acum pe celălalt !
lndrugă-ntr-una de iubire. Sănnan', nefericit bătrîn !
Dac-a intrat în focul :ista,
Atunci a fost cu cd mai mare un joc pe lingă nebunia
Cc-o să-l apuce pc mezin.·
CllAEnEA
Zei şi zeitc, blestemaţi-l p~ cel' c~ ·m-a oprit în calc, :
Ca şi po mine, carc-atîta .un zăbovit la vorba lui !
A, Parmeno, lu? Sah-c !
PAnl\.lENO
Salvo ! De cc cş ti trist şi agitat ?
De unde vii?
CllAEREA
Nu .ştiu de unde, pe Hcrcle ! nici unde mă duc.
Atîta mi-am ieşit din fire.
rAnMENO
Dar cc-ai păţit ? .
CI(AEREA
Iubesc!
PAR!IIENO
Vai!
CIIAEnEA
Astăzi o timpul să-mi arăµ cc pol,i.
Doar ştii cînd ti-aduccam 'în taină, în cămăruţa alor tăi,
Co rostuiam de-ale mîn<:ării, do cite ori mi-ai zis : ·,;Chaerea,
Găseşte-ţi tu o fetişcană, şi ai să vezi la Cl' sînt bun !"
PARMENO
Tu c~ti smintit I
CHAEREA
Pc Hcrcul, este găsită : ţinc-p dar cuvinlul !
E vrednică pricina asta priceperea să ti-o desfă.şuri I
so
E-o fotă nu ca ale noastre, a' căror mame le coboar1l
Anume u_merii, . iar pieptul li-1 .string, să pară. subţirele ; .
Spun t;upcşci cii c-ndopată şi-ncep să-i dea pc sponci mine.ari,:
Şi cît de bună-i e natura, curînd ·ajunge ca un fus. · ··'
Dar Ic iubim !
PA.RMENO
A tu cwn este ?
CIIAEREA - I.
O rar:i frumusete
PARMENO
Oare?
CHAERF.A
Culoarea, corpul - o minune.
PARMENO
Cc virstă?
CIIAEREA
~aisprczecc ani.
PARMENO
E ca o floare.
CllAEREA
~
Ah, ajută-mi să fie-a mea, prin iscusintă.
Do bunăvoie ~u ('Jl sila, oricum, a mea să fie doar I
PARMENO
A cui c?
CIIAERE ..\
Nu ştiu. jur !
PARMENO
De unde-i?
CIIAEnEA
Nu ştiu nici asta I
31
PARMENO
Unde şade~
CHAEREA
Habar nu am I
PARMENO
Unde-ai văzut-o ?
CHAEREA
Pe stradă.
PARMENO
Cum de ai pierdut-o ?
CHAEREA
De-aceea, tocmai, adineauri tot blestemam venind încoace.
Mi-nchipui că nu-i om în lume de care buna intîmplare
Mai mult să fugă ca de mine.
PARMENO
Şi care e nenorocirea ?
CHAEREA
Turbez I
PARMENO
Ce s-a-ntimplat ~
CHAEREA
Ah, ce?
II ştii pe-Archidemide, văr talii şi prieten ?
PARMENO
Cum nu?
CHAEREA
Imi iese-n cale pe cînd o urmărc:im ...
PARMENO
O, ce-ntîmplare tristă I
32
CHAEREA
Nu, zi-i : cumplită soartă r
Căci întimplare tristli nu-mi sună potrivit.
Pot, Parmeno, cu mina pe inimă să-ti jur
Că nu-l mai întîlnisem de şase-şapte luni ;
Şi-l văd cînd nu-i duc dorul şi nu am încotro.
Nu ti se pare straniu ? Ce zici?
PARMENO
lntr-adevllr.
CHAEREA
Mă vode de departe, aleargă după mine,
Icnind, firav şi gîrbov, cu buza atîmîndu-i.
,,Hei I strigă. Stai, Chaerea I N-auzi ?" Şi mă opresc.
,,Ştii tu ce vreau?" ,,Zi-i." ,,Mîine mă duc la judecată."
„Ei bi.ne, şi ?" ,,Vesteşte~} pe tatăl tău să vie
De dil'.liineaţă, mîine, procesul să-mi susţină."
Şi-aşa, un c~as îmi toacă. li spun c-aş vrea să plec,
Abia-mi răspunde: ,,Du-te". Alerg. Şi încă pot
S-o mai zăresc pe fată cwn tocmai o apucă
Pe strada noastră.
PARMENO
(aparte)
Pare chiar fata care-a fost
, ..?~iaci dăruită.
CHAEREA
Dar cînd ajung, pierise.
PARMENO
Şi nu era copila de cineva-nsoµtă ?
CHAEREA
De-un parazit şi-o sclavă.
33
PA I\M E.N-O
(aparte)
Chiar ca, dmgur I
(Tare.)
\Jit-o I
l!:-o treabă încheia Lii.
CIIAEREA
Pcisemnc aiurezi.
PARMENO
CIIAEREA
Ştii cine-i ? Sau 'poate ai văzut-9 ?
lfai, spune !
PARMENO
Am văzut-o, ştiu cine-i, ştiu şi unde-i.
CIIAEfq,;A
Cum, dragul meu, ştii ci11e-i? Şt\i chiar şi unde şade.?
PARMENO
Aic:, la curtezana Thais ; i-a fost adusă ci în dar.
CIIAEREA
Cc bogătan ii face astfrl de daruri ?
PARMENO
Militarul Thraso,
IUval lui Phacdria.
CllAEREA
Nu-i merge prea bine, cred, lui fratc-mc-11.
34
PAR~IENO
Be-ai şti co vrea. să-i- dăruiască, rivalul să-şi îndopă.rtczc.,
Cc-ai spune, oare ?
CII·_AE RE A
Cc ?I Vorbeşte I
P A-IH.lE NO
Un eunuc.
CUAEREA
Ei, cum ? Să fie
· \Jrîtul cump·1rat iori seară, zbîreit~I cela, fătălăul ?
PAR ~IE~O
Chiar el.
CllAERl~A
· Zvirlit va fi, desigur, cu darul lui cu tot, ru'ară.
Dar n-o ştiam cu noi vecină pe Thais.
FARllIENO
Nu-i de multă Hcmo.
CIIAEREA
Ah I Cum de n-am văzut-o încă? Dar, spune,-i chiar aşa
fnunoasă
Cum sc aude.!?
PARMENO
Da.
CllAEREA
Pc lingă a moa-i iuiuic ?
PARMENO
E ,1 llă treabă.
CHAEREA
Fiî,-'Pa1mcno, te rog, să fie·a mea I
35
PARMENO
Fac tot ce-mi stă-n putere
Să te ajut.
(Prefăcîndu-se că vrea să plece.)
Cred că sfîrşit-ai cu mine ?
CHAEREA
Unde pleci?
PARMENO
Acasă,
Să duc la Thais sclavii-aceia, cum frate-tău mi-a dat poruncă.
CHAEREA
Ce fericit e eunucul că-n chip de dar le intră-n casă [
PARMENO
Ei, cum?.
CHAEREA
Mai şi întrebi ? Acolo dă peste-o sclavă minunată,.
PC' care-o vede şi-i vorbeşte oricînd, şi stă cu ea-mpreun~
Mănincă la aceeaşi masă şi doarme lingă ea adesea. ~
PARMENO
Şi dacă-ai fi tu fericitul acela ?
CHAEREA
Parmeno, dar cum ?.. ,
Răspunde I
Eunucii locuiau împreună cu ceilalţi sclavi şi adesea erau
1
pn.ţ;i săsupr::ivcgheze sclavele, întocmai ca în haremul musul-

man din evul mediu. Eunucii e.-au foarte căutat:i în Orientul
antic şi, ulterior, sub influenţa penetrapei moravurilor orien-
tale, şi în statul roman. Unii eunuci, sclavi ai monarhilOI".
a 11 jucat în regatele greco-orientale şi chiar în Imperiul
roman un rol important în viata de curte şi de stat. Se
citează nume de eunuci care au iniţiat şi condus intrigi poli.,;
ticc, lovituri de palat etc.
38
PARMENO
Dacă pui pe tine veşmîntul
lui...
CHAEREA
Ce spui ? Pe um1:i ?
PARMENO
Şi dacă-n locul lui te-a.ş duce ...
CHAEREA
Aud.
PARMENO
Te-aş da drept el...
CHAEREA
Pricep I
PARMENO
Şi-atunci te-ai bucura de toate foloasele rîvnite-acum :
Mănînci cu ea, staţi împreună, petreceţi, rîdeti, dormi alături ;
Nu te-ar cunoaşte-acolo nimeni, şi n-ar şti nimeni cine eşti.
De altfel, după chip şi vîrstă, drept eunuc poţi trece lesne.
CHAEREA
Vorbit-ai straşnic! Niciodată nu mi s-a dat un sfat mai bun.
Deci, hai acasă ; mă îmbracă şi du-mă repede la Thais.
PARMENO
Ce vrei să faci? A fost o glumă.
CHAEREA
Flecarule I
PARMENO
Sărman de mine I
In ce mă vîri?
(Clwerea îl împinge.)
Mă-mpingi la moarte? Vorbesc cu tine! Stai, opreşte I
37
CIIAERl:'A
Să mergem I
l'Anl\lENO
Stărui?
CllAE!ţE-A
Da, dl!Si~ur ,I .
PA R_ME NO
Să nu se iştc vrcu n bucluc I
0
CllAEnEA
N-ai nici o teamă ! Las' pc mine l
rAnMENO
Dar cu plătesc cu pielea !
CIIAEREA
Ah!·
PAnMENO
E-o faptii mîrşavă cc facem.
CIIAEnEA
E-o faptă mîrşayfl să intru
La curtezanc şi
întocmai ca ele să mă porl, cinci de
Jşi rid de tinere\ea noastrfl, de noi, şi-n fel şi chip ne fierb ?
Nu c mai bine să lc-ntoaxccm al suf.crintci preţ dccît
Să suferim mereu ? Nici vorbă să fiu prin asta dcfi1imat ;
Mii laudă oricine află ; căci merită să-i joc o foslă.
PARMENO
Ei, ce ? Da.că nu şovăi, fă-o ! Dar să nu dai întreaga vinii
Pe mine,
CIIAEREA
N-am s-o dau.
38
PAnMENO
Vrei, totuşi ?
CIIAEl1EA
Vreau ? Te silesc şi-ti poruncesc ;
Şi asta n-am s-o neg \'rcodată. Unucaz:i-mă.
PA,nMENO
Nc-ajuto zeii I ,
ACTUL AL TREILEA
SCENA I
THRASO, GNATHO, PARMENO

THRASO
... E-adevărat că Thais îmi multumeşle mult ?
CNATIIO
Nespus.
THRASO
Dar spune-mi, este-ncîntată ?
CNATHO
Nu atît
De dar, pe cit de tine ; e pentru ea un mere
Tr:umf.
PARMENO
(aparte)
l\Iă-nvîrt pe-aicea, să văd cum îl strecor...

Dar iată militarul ...
THRASO
Am darul, ce mai vorbă,
Ca-n orice-mprejurare, ce fac plăcut să fie.
GNATHO
Mi-am dat eu seama.
~Q
L.
THRASO
Tocmai de-aceea-mi multu.mea
Şi regele 1 adesea ; dar nu şi celorlalţi.
GNATHO
Un om la minte ager, prin meşteşugul vorbei,
Asupra-şi toată faima s-o tragă se pricepe,
Ca tine.
TllfiASO
Drepte I
GNATHO
Ochii, deci, regele ..•
THfiASO
Fireşte I
GNATHO
.. .I-avea pe tine.
THRASO
Asta-i ! :Vli-a-ncred:n\at oştire
Şi planuri.
CNATHO
De minune I
THRASO
Cind ii pălea dezgustul
De lume, obOfieala, cind tr.ebile-1 scirbeau,
Cînd vrea să mai răsufle, să-şi... Mă-n\e!egi ?
1
Se referă la monarhul helenislic în serviciul cămia pre-
tindea ThrnsD că fusese. Aceşti militari fanfaroni (ca Thraso)
afirmau că fuseseră mercenari de seamă în trecut.
8 4l
GNATHO
Adică:
Să-şi uşureze oful din inimă .. ,
TllnASO
lntocmai !
Atunci mă lua la masă pc mine doar,
CN/11'11O
Aha!
De-un rege marc-i vorba,
·run11.so
Pc care prea puţini
ll multumc.m din oameni.

CN/1.TIIO
Nici unul, cîtă vreme
Te-avea pc tine.
Tllfi/1.SO
Ccilalti mă pizmuiau de moarte,
Mă defăimau în ~pate, <lar nu-mi păsa de foi ;
Crăpau cu loti de ciudă - .~i unul, mai <:u scamă,
Cel care elefanţii <le Ind îi comanda.
Cînd n-am mai vrut, o dată, să rabd, i-3.m zis : ,,Ce-i, Slratn,
To .crezi grozav fiindcă eşti domn la dobitoace ?"
GNATIIO
Po Hcrcul, c o vorbă <le duh, c:.iral dicton !
Ti-ai nimicit rivalul. Şi el ?
TllnASO
A a.mutit.
C~/1.TIIO
:Mi-nch~pui.
P_AnMENO
(aparte)
Zei clin ceruri I Cc năta1rău smintit I
Şi ce mişol nC'mcrnic I
TUIIASO
Dar despre, rhodi;mul
Batjocorit la cină - şi cum ! - ti-am povestit
Vroodată? ·
GNATIIO
Niciodată ; să-mi poveste-şti, te rog.
'(,'\parte.)
Arid- a mia oară.'
TIIRASO
Deci mă aflam ~ată
C-un rhodian la cfnă, abia im băieţandru.
Eram şi cu-o fomcie, de care d se leagă,
1n ciudă-mi. ,,Secătură, îi strig, cc faci ? Tu însuti
Eşti iepure şi umbli clupă vînat ?" ·
CNATHO
Ha! Hal
TIIRASO
cc zici?
CNATHO
E fin, <' straşnic, nimic mai plin de haz !
Dar cum, c-al tău dictonul ? Eu îl credeam mai vechi.
TIIIIASO
li cunoşteai ?
CNATIIO
Dcsi1:,1ur, ca alţii multi.
43
:I'HRASO
E-al meu,·
CNATHO
:Ah, fi-a lovit uu tînlir -aeştiutor, de neam t
PARMENO
(aparte)
Trwmi-le-ar zeii I
CNATHO
Unde-i acum ?
THRASO
E ca şi mort.
Se tăvăleau mesenii ceilalp de rîs. Pe scurt,
Mi-au luat cu toţii frica de-atunci.
GNATHO
Aveau dreptate.
THRASO
Dar cum să mă dezvinui pe lingă Thais, care
Mă bănuie de fată îndrăgostit ?
GNATHO
Nicicum;
Sporeşte-i bănuiala mai mult.
TI-IRASO
De ce?
GNATHO
De ce?...
Ştii tu dacă, vorbin<lu-ţi de Phaedria, nu-nccarcă
Să-l laude anume, în ciuda ta ?
THRASO
Simţisem.
44
CSATHO
Nu ai, ca s-o împiedici, decît un singur mijloc:
Cum ţi-o vorbi de d;nsul, vorbeşte-i de Pamphila.
Cind zice : ,.Să trimitem la Phaedria, ~ă-1 cheme
Să ospătăm cu toţii", zi-i : ,.Cheam-o pe Pamphila
Degrabă, să ne cînte". Şi, iarăşi, dacă-ţi spune
Că-i chipeş, asurzeşte-o cu frumuseţea sclavei.
Rău pentru rău plătindu-i, o-nţepi cum ea te-nţeapă,
THRASO
Ah, toate ar fi bune de m-ar iubi
şi dînsa I
CNATHO
Cînd îţi primeşte darul şi e-ncîntată,-nscamnă
Că îi eşti drag, şi-ti vine uşor s-o pui pe flăcări ;
Doar teamă-i e că, dacă mereu se tot minie,
Trimiti în altă parte ce-i dărui ei altminteri.
THRASO
Tu ai dreptate : asta prin minte nu-mi trecuse.
GNATHO
Nu-ţi bate joc de mine: n-ai stat să te gindeşti,
Altfel găseai o cale mai potrivită, Thraso I
SCENA II
THAIS, THRASO, GNATHO, PARMENO, PYTHIA

T HA I S
L-am auzit, îmi pare, pe militar vorbind.
Da. Iată-l ! Salve, Thraso I
TIIRASO
O, Thais, draga mea !
Cc veste-mi dai, preascumpo ? Nu mă iubeşti un pic ,
Pontru copila-aceea ~
45
PAR ~Ii;: :-;'o·
(apai'te)
Ce delicat ! Cu daru-i
Dă zor întîi !
TIIAIS
(ciitrc Tliraso)
Din suOPt, aşa cum mcriti tu I
CNATHO
De cc mai 1rtăm ? La masil I
P. An !\IE NO.
(arartc)
Ah, ccliilalt I S-ar zice
Că-i dinlr-un om, ca altii, născut ?
TIIAIS
Cinel vrei ; sînt g.:ita.
PARMENO
(aparte)
Să merg la ei, cu chipul cr1 ies abia din casă.
·(1'arc.)
Pleci, TI1ais, chiar acuma ?
TUAI S
Ah, Panncno ! Cc bun
Ai fost !... Pice, iată ...
PIIRME~O
Unde?
T li II I S
(;um unde·? Tu nu-·1 vezi ?
46
P .A. R M E_S O
II văd, şi mor de ciudă. Cînd vrei, aduc şi darul
Cc Phaodria ţi-l face.
'l'IIRASO
De ce stăm? Nu pornim ?
PARMENO
:fngăduie-mi, din suflet te rog, să ii ariit
Şi·:darurile noastre şi~ clipă să-i vorb~c.
THRASO
Grozave mi lc-nchipui, şi-a.5emeni
eu-:ilc· noastre!
P1i. R ME N'O
Ai sit ·le vezi îndată.
(Strigă spre interior.)
Hei, aduceţi degrabă

Cc-am spus!...
(Eti<>pie11ci rare apare.)
TrC'ci mai apro~pc tu ... Iată, sclava asta-i

Din Eth:opia toc-mai.
T li fl•A SO
Să coste vrC'o trei mine.
CNI\THO
Cel mu.1t.
PARMENO
(cl1emi1ul presupusul eunuc)

Hai, Dorus, vino I...
(Ciître 7"/iais.) ,
Şi iată-ţi eunucul !
Cc-nfiitişare miuclră ! Cc tincrcţcsn · floare ! ·
T HA I S
Pe zei, arată straşnic I
PARMENO
Ei, Gnatho, ce-ai de zis ?
Nu mai scorneşti nimica? Dar tu, preascumpe Thraso?
Tac ; laudă-i tăcerea I E nentrecut la cintec,
La luptele palestre 1, 11iteratură; ştie
Tot ce-ar putea să ştie un tînăr instruit.
THRASO
Pe eunucul ăsta, la o nevoie, l-aş.,;
PARMENO
Iar cine ţi-l trimite nu cere să trăieşti
Doar pentru el, şi astfel, pe ceilalţi să-i alungi ;
Nu-şi cîntă vitejia, nici rănile nu-şi saltă
In slăvi, nu te pisează, cum face cite unul ;
Cînd nu te stinghereşte, cînd bine vei voi,
Şi cînd ai timp, i-ajunge la tine să-l îngădui.
THRASO
Se vede că e sclavul unui stăpîn lipsit,
Calic I
GNATHO
Da, căci, pe Hercle, un om care-ar avea
Bani să-şi plătească altul, pe ăsta nu l-ar ţine I
PARMENO
Să taci tu, cel din urmă dintre mişeii lumii I
Căci dacă eşti în stare să linguşeşti aşa,
Poţi să te-azvîrli şi-n flăcări pentr-un coltuc de pîine I
1
Luptele palestre erau la greci acele lupte sportive des-
făşurateîn palestre, locuri publice în mod special rezervate
pentru diverse exerciţii fizice, practicate îndeobşte de către
adolescenţi.
48
THRASO
Nu mergem?
T HA I S
Să duc sclavii întîi, şi totodată
Vreau să mai dau şi nişte porunci ; apoi mă-ntorc.
THRASO
(către Gnatho)
Plec înainte.-Aşteapt-o aici.
PARMENO
Un general
Nu trebui' să se-arate pe stradă cu amanta I
THRASO
Co să-ţi răspund, sărmane ? Te-asemeni cu stăpinul.
GNATHO
Ha, ha I
THRASO
De ce rîzi, Gnatho ?
GNATHO
De ceea ce i-ai spus :
Imi amintesc dictonul cu rhodianul cela.
Dar iese Thais.
THRASO
Du-te-nainte. Şi să fie
Acasă totul gata,
GNATHO
Va fi I
THA IS
grijă, Pythia :
Ai
De-o fi, din întîmplare, să vină Chremes, roagă-l
49
Să mai :rnvină, ca să vorbim ; dacă nu vrea,
Să mă aştepte ; dacă-i c greu, adu-l la mine.
PYTHIA
Voi face-ntocmai totul.
TIIAIS
ŞL.
cc vream să-ţi mai sptm·?
'
A, da I Să-i porţi de grijă, ştii cui, acdci fete ;
Nu ploci de-acasă!
TIIRASO
llaiclcm r
TUAIŞ_.
(către ai săi)
Ceilalţi, veniţi cu mine.
SCENA III
CIITIEMES
Pu cit mă-ndeamnă gîhdul, pc-atît mă-ncrcdinţcz

Că Thais cine ştio ce fosti1 nea să-mi joace ;
O simt din marea grijă pc care ca mi-o poartă.
Ciucl m-a chemat deunăzi, cum intm (la-nlrcbarca : .
,.Ce-aveai cu ca?", răsptmsul c: .. Nici n-o cunoşteam"),
Să mă reţină ştie, zicîncl eă, niai-nainte
De a vorbi cu mine im lucm însemnat,
Vrea să ofc-rc-o jertfă. Şi bănuiam că:n to~to
Un plan mîrşav ascunde. Apoi îmi şade-alături ;
Jn suflet mi se viră ; îmi flccărcşte-ntr-una.
Dar vorba lîncc-zcşlc ; mă-ntrcabă-atunei de cînd
Murit-au mama, tata. Şi-i spun : de mult. Dar n-am
I .a Sunium vreo moşic ? Departe de la ţărm ?
Cu ochiul LTecl că-i face şi speră să mi-o-nhaţe.
50
Şi n-am pierdut vreo soră pc-acolo, mai mă-ntreahă ;
Cu cine-a fost ; asupra-i cc-avea cînd s-a pier<lut ?
N-ar mai cunoaşte-o nimeni ?... De cc mă tot descoase ?
Ar vrea să-nccrcc, poate, şi arc-obrăznicia,
sa mi se dea acuma drept sora mea pier<lută ?
Dar, !le-o trăi, copila :mi şaisprezece arc,
Şi nu mai mult ; iar Thais mai coaptă-i dccît mine.
Apoi mi-a spus s-o caut şi astăzi, negreşit.' ·
Ori îmi arată gîndul, ori stl mă lasc-n pace.
Nu oale a treia oară pc-aici.
(JJate.)
Hei I :-Iu deschideţi ?
Sînt cu, sînt Chrcmcs.
PYTIII.\
(deschizînd uşa)
Cel m:i.i simpatic dintrn oameni !
CIIIIEMV.S
(aparte)
N-am :âs că vor să-mi tragă o păcăleală ?
PYTIIIA
Thais
Te roagă să vii mîine la <linsa.
CllilEMES
Plec Ia ţară.
\
PYTIIIA
(;i fă-i pc plac.
CIIREMES
Ţi-am spus-o : nu pot !
PYTIIIA
li.lăcar aştu1pt-o,
Sc-ntoarcc-ndat'.
51
CHREMES
Nici asta nu pot I
PYTHIA
De ce, bun Chremcs ?

CHREMES
Mă laşi în pace ~
PYTHIA
. Dacă eşti neclintit, fii bun
Şi du-te barem unde-i plecată-acuma.
CHREMES
Fie.
PYTHIA
Mergi, Doria, şi-ndrumă-1 la militar acasă.
(Ies.)
SCENA IV
ANTIPI-1O
kri, împreună cu alti tineri, ospăţ ne-am înteles să-ntindem

Azi în Pireu, şi-a fost Chaeroa ales să (Pregătească totul i
l-am dat inelde-n păstrare, şi hotărît-am locul, vremea.
Dar vremea a trecut, şi nu e nici urmă de vreo pregătire.
El însuşi nicăieri, şi nu ştiu ce să mai zic, ori ce să cred.
Acum ceilalti mi-au dat în seamă să-l caut peste tot degrabă,
Să văcl de nu-i cumva pe-acasă. Dar cine iese ele la Thais ?.
O fi chiar el ? N-o fi ? Ba el e. Dar cum arată,-n ce podoabe ?
Să fi păţit ceva pe-acolo ? Sint uluit ! Dar nu m-apropii.
Măcar un timp, pînă-i descopăr secretul, să mă ţin deoparte.
52
SCENA V
CHAEREA, ANTIPHO
CHAEREA
E cineva pe-aici ? Nu-i nimeni. Sînt urmărit cumva ? De
nimeni.
Deci poate-n voie bucuria-mi să scapere ? Pe Jupiter I
Aş vrea să mor de bunăvoie, -atît mi-e teamă că vieaţa
Asupra-mi vreun necaz prăvale şi bucuria mi-o destramă I
De ce vreun curios acuma nu-mi 1ese-n e:ile, să se ţină
Ca scaiul după mine,-ntr-una, să mă ucidă cu-ntrebări :
De ce sînt fericit, dar vesel, unde mă duc, de unde vin,
Şi penlru ce port straiu-acesta, mi-e-ntreagă mintea, mi-am
pierdut-o?
ANTIPHO
(aparle)
M-apropii, da, să-i fac plăcerea, să-l bucur după cum doreşte.
(Tare.)
Chaerea, ce-i ? De ce eşti vesel ? Cu ce veşmînt te-ai
îmbrăcat?
De ce pari fericit ? Ce plănui ? Eşti teafăr ? Ce te uiti aşa ?
Şi de ce taci ?
CHAEREA
O, norocoasăe ziua asta I Salve,-.amice I
Pe nimeni n-aş fi vrut acllllla să-l văd mai mult decît pe tine.
ANTIPHO
Te rog din suflet: povesteşte-mi.
CHAEREA
Pe Hercul, eu te rog s-asculţi I
O ştii tu, oare, pe iubita lui frate-meu?
53
ANTIPUO
Da. Nu c .Thais ? .·
CIIAEREA
Chiar ca.
ANTIPIIO
J¼a mi-aduc aminte..
CllAEREA
I-a. fost adusă azi in dar
O fct~cană... Ah, Anlipho, cum s-o descriu şi cum s-o laud ?
Sînt cusurgiu, mă ştii prea bine, la frumuseţi, şi m-a uimit
Cu totul.
ANTIPIIO
Chiar aşa?
CIIAEREA
Vei spunc, cîncl ai s-o vezi, că-i fără scamă11,
Cc s-o lungesc ? Jmi pică dragă. Dintr-un· noroc: aveam acasă
Un eunuc, luat penim Thais, ales de frate-meu. cc încă
Nu îi fusese• dat ; şi sclavu,-! ştii, Parmeno, aru11cf1-o vorbă,
l'e care cu o princl...
ANTIPIIO
Ce vorbă?
CIIAEREA
Ei,· clacă taci, auzi îndată :
Să-i iau vcşmînlul şi acolo să. mă strecor în locul lui.
ANTIPIIO
Al eunucului ?
CHAEREA
Fireşte.
ANTIPIIO
Şi cc folos să tragi clin asta ?
C ii A E n EA
Co mai întrebi ? S·o văd, Antipho, şi s-o ascult, să-i fiu în
preajmă,
Nu-i do ajuns ? Puţin îţi parc ? - Şi curtezanei sînt predat.
Ea bucuroasă mă primeşte, mă ducc~n casa ci degrabă
Şi-mi dă co1>ila-n grijă.
ANTIPIIO
Ţie?
CIIAETIEA
Da, mic!
ANTI P ;1 O
Iat-o-n siguranµ !
Cll.~EfiEA
Dărbati îmi zico să nu-.ngă<lui la ca, nici singură s-o las.
Mi) ducc-ntr-un ungher şi-mi cerc să st:1.u doar cu cu ca acolu.
t ,Supus îmi plec privirea.
ANTIPIIO
Bietul!
CIIAEfiEA
,,'l>.·lă duc la un ospăţ", mai zice,
Şi icsc-ntrc frmci ; şi astfel pc lîngă fată m;ii rămîn
Doar cilcva copile, care îi prcgătoau tot ci <le baie.
Cum _le zoresc, dau marc grabă, Ea,-11 vremea asta, în
conclav .1,
Sti veselea de o pictură cc-nfălişa pc lupilor
O ploaie trimiţîn<l, de aW', în poala tinerei Danae 2•
1 Un conclav (lat.: conclaue) era orice încăpere din cas:î.
bimJ zărnrihî ; în cele din urmă a îns~mnat cameră, în-
căpere.
~ Una dintre iubitele lui Zcus (la romani, lupitcr). Tat,\I
său, Acrisios, regele Argosului, o ţinea închisă într-un turn d,1
aramă. Pcnb·u a seduce pe tînăra Danue, lupiter a pătrum
în turn sub forma unei ploi de aur.
55
Lung am privit şi eu pictura, şi cum în faptă el ţintea
Acelaşi lucru, bucuria mai mult în suflet mi-a crescut :
Un zeu în om se preschimbase şi de pe-un coperiş de-aramă,
Se strecurase în impluviu 1, să amăgească o femeie.
Şi care zeu ! Cel ce-nspăimintă cu vocea lui întregul cer.
Şi eu, un omuleţ, să preget I La fel făcusem, din iubire.
Pe cind şedeam aşa pe gînduri, la baie au chemat copila.
Se duce, se-mbăiază, vine ; apoi în patul ei o culcă.
Eu, gata la porunci, acolo rămîn. ,,Hei, Dorus, zice una,
Cît ne scăldiim şi noi acuma, ia evantaiul şi fă-i vînt ;
Tu, dacă vrei, te scalzi pe urmă." Şi-ndată-! iau morocănos.
ANTIPHO
Ce n-aş fi dat înfătişarea neruşinată să ţi-o văd.
Şi mutra : un măgar ca tine, cu evantaiul mic în mină I
CHAEREA
De cum încheie vorba, toate afară se reped, la baie,
Şi lărmuind, ca totdeauna cind nu mai e stăpînu-acasă.
Copila, între timp, adoarme. De după evantai la dînsa
Priveam c-un ochi furiş ; prin colţuri apoi îmi adince8c privirea,
Să ştiu de sînt în siguranţă. Şi văd că sînt. Şi trag zăvorul
ANTIPHO
Pe urmă?
CHAEREA
Prostule ! Pe mmă ?!
ANTll'HO
Adevărat I
1 Impluviul (lat. : impluvium) era în casa romană un fel de
bazin în care se a<luna apa de ploaie, pătrunsă printr-o gaură

din acoperiş. Impluviul se afla în atrium, principala încăpere
din locuinţa romană. Ca toµ romanii, Tcrenţiu îşi închipuia
că chiar şi palatele personajelor mitice erau construite Cd.
în oraşele romane,
68; ;
CHAEREA
Voiai să scap
0-mprcjurare-atît de bună, neaşteptată, mult rîvnită
Şi-atît de scurtă ? Ah, m-aş crede cel căruia-i luasem locul (
ANTI?IIO
Pe Hercle,-aşa-i I Da-n vremea asta cu-ospăţul ce s-a
întîmplat ?,
CHAEREA-
E gata,
AN'TIPHO
Eşti grozav ! Şi unde ? La tine ?
CHAEREA
La libertul I Discus.
ANTIPIIO
E cam departe. Ar fi timpul să ne grăbim. Nu schimbi
ve~mîntul?
CHAEREA
Aş vrea, dar unde ? Nu mă-ncumet să mă întorc la noi. :Mi-e
teamă
Că dau de frate-meu, şi poate s-a-nto;s şi tata de ia ţară.
A NT IP 1-1 O
Hai, vino să te schimbi la mine ; aici, aproape.
CIIAEREA
Bine zici.
Sămergem dar, şi pin-acolo să sfătui1u, aş vrea,-mpreună
Cum s-ar putea încă o dată să văd ""~-Ha-aceea.
A,~TIPHO
Fie.
1 Se numeau liberµ foştii sclavi după eliberarea lor de

către stăpîni.
'.ACTUL AL PATRULEA·
SCENA I
non IA
:tl"fă
tem, pc legea mea ! <lin cîte-am putut s:i văd, c:i
ncciopliiul
Vret•n tărăboi cumva porneşte sau pc stăpînă-mca o bate.
Cind a ajuns acolo Chrcmcs, fratele fotei, l-a mgat
Să îl poftt-asc:i înăuntru. DPşi ci nu s-a-mpolrivit,
S-a-ufnriat. Apui la cină ca l-a· rugat să-l mai poftească.
Vrea să-l rc\inii-aşa pe linăr, căci înc[1 nu pulnsc prind,~
Nici un prilt-j s;i-i desluşească cc ştie despre sora lui.
ll eheamă-n silii El rămîuc. E gala ea să-nceapă \·orba.
Dar militarul cc socoate : că are-n faţă un rival,
Şi vrind să-i faci'l-n c-iudă, zice : ,,llci, ciiutati-o pc P,unphih
~i-a<lucc\i-o s,1 ne cksfete t·· .,Ba nicidecum! îi slriµ:ă Thai,;.
C:hcmi h pdn'ci,rc-o copilă ?" El stăruie, şi-ajung la ccarlă.
Ea giuvai•rnrilc scoale şi pe furiş mă-mlcamnă-aca~â.
E semn cii,-ndată cc se poatc, î?i i,1 de-acohi t::ilp:"işiţa.
SCENA II
PH.\EDlU.\, DORI.\
J:'IIAEDITIA
(aparte)
Pornindu-mă la ţară, pn <lrum - cc s-a-nlimplat !
De-altfel ca totdeauna cîml sufletul mi-o greu,
5B
M-au năpădit dcoclată mul\imi de gînduri, unul
Mai negru clccît altul... Cc s-o lungesc ? Lăs:L~L·m
ln urmă casa noastră. Chiar m,1 aflam departe
Cînd am băgat <le scamă. Şi m-:im î11tors mîhnit.
Dar ajungîncl aproape de han, ::im st:•t pc' loc
Şi-am cugetat în sine-mi : ,,Vai, singur clou,1 zile
Să stau lipsit de dînsa ! - Ei, şi ? Doar nu-i nimic. --
Cum ? Nu-i nimic? Şi dacă nu vrea să-i fiu alături,
Eu s-o privesc n-am voie ? Oprită mi-i o cal<',
Dar nu şi ceealaltă. Tot <' ceva să-\i n•zi
lubin·a de departe !" Şi-aşa de c'.tsă trC'c.
Dar l'ythia dă buzna-ngrozită, C<' să fie ?
SCENA III
PYTHIA, J)ORIA, PHAF.DRIA

PYTIIIA
(aparte)
Vai. unde-a şters-o criminalul, mîrşavul ? Unde s:1-l g,L~esc?
Pînă-ntr-atita si'1-nclrăzn<'ască ? Pierdută sînt !
PIIAEDRIA
(aparte)
.ce poate fi ?
PYTHIA
(idem)
Şi nu s-a mulimnit, mişelul, c-a necinstit sărmana fată,
1-u sfişiat de tot VC'şmîntul şi viţc-ntwgi de păr i-a smuls I
PHAEDRIA
(idem)
Auzi [
59
PYTHIA
(idem)
Nu mi-o cădea în mină,
Că n-am să preget să-i scot ochii cu unghiile, ticălosul I
PHAEDRIA
(idem)
După plecarea mea, pesemne, s-a petrecut vreun lucru r-lu.
S-o-ntreb. •
• (Tare, către PythitJ.)

Ce-i, Pythia ? Şi unde zoreşti aşa ? Pe cine cauţi ~
PYTHIA
'A, Phaedria ! Pe cine caut ? De cap să-ti fie, drept ţi-o spun,
Frumosul dar I
PHAEDRIA
Ce s-a-ntîmplat ?
PYTHIA
Mai şi întrebi ? Ştii' eunucul de tine-adus ce ne-a făcut ?
A necinstit copila, darul acelui militar.
PHAEORIA
Ce spui?
Să mor de nu eşti beată 1
1
PYTHIA
Fie aşa oricine-mi cală răul I
DOR I A
Cc ?! Pythia, dă-li seama, totuşi c-ar fi ceva-mpotriva firii I
PHAEDRIA
Smintito ! Cum s-o poată face un eunuc ?
60
PYTHIA
Eu n-am habar
Ce este el, clar c-a făcut-o, chiar fapta-i şade mărturie :
Boceşte fata şi-i c silă să povestească ce-a păţit.
Şi el de nicăieri n-aparc ; mi-e teamă c-a fugit, mişelul,
Şi cu vreun lucru de prin casă.
PHAEDRIA
De uluit, nu-mi vin în fire I
Oriunde-a şters-o, ticălosul, departe nu e, chiar ~ crede
Că s-a întors la noi acasă.
PYTHIA
Vezi, rogu-te.
PHAEDRIA
Voi şti-o-ndatl.
(lese.)
DORI A .,-
Să mor pe loc dac-auzisem de-o faptă mai nelegiuită I
PYTHIA
Se spune că rîvncsc femeia şi ei, adeseori, dar n-au
Nici o putere ; eu, sărmana, n-am bănuit nici pe departe,
Că-l zăvoram, altfel, cu grijă, şi nu-i încredinţam copila.
SCENA IV
PHAEDRIA, DORUS, PYTHIA, DORIA

PHAEDRIA
{către Dorus)
Ieşi,
monstrule, afară ! Dai îndă~ăt acum,
Fugar mişel ? Grăbeşte, golane I
DORUS
Milă I. ..
61
P HA_E D ni A
Luaţi-i numai seama, călăul, cum se strîmbă I

De unde vii acuma ? De cc-ai schimbat veşmintul ?
Ce ai de spus ?
(Pytl1iei.)
O clipă ele-aş
fi înlîrziat,·
Nu-l mai găseam acasă : îşi pregătise fuga.
PYTIIIA
Ai prius mişelul ?
PIIAEDnIA
Dac.'i l-am prins ? I
PYTIIIA
O, cit mă bucur !
DOillA
Eu şi mai mult.
PYTIIIA
unde-i ?
PHAEDRIA
Cc mai intrcbi ? :\:.i l wzi?
PYTIIIA
Cc vrei să văd ?
P II A E D R I ,\
Cum ? 1 l.1t:i-l l
PYTIIIA
Şi cine-i omul .ista ?
PIIAEQRIA
Cel ce adus fu astăzi la voi.
62
PYTHIA
.Pc dînsul 11imcui.
Nu l-a văzut vreodată, mă jur, în casu noastră.
PIIAEDRIA
Nu l-a văzul ?
PYTIIIA
Eşti sigur că-i chiar acela care
Ni s-a trimis ?
PIIAEDRIA
Eu altul nn am avut I
PYTIIl/1.
Ei cmn? l
Nn se compuă ăsta cu cdiilalL ! Aceh
Era frumos şi mîndru.
l'll/1.EDRIA
Ţipărut pesemne
s-a
~a. unde-i văzusci vcşmîntnl cu zorzoane ;
Acum urit îţi pare fiindcă l-a schimbat.
PYTIII/1.
l'\fai bine taci! Nu-i vorba de-o mid osebire l
C!"I cc-a intrat în casă era un tînăr falnic
Şi îţi făcea plăcC'rc, da, PhaL•dria, să-l vezi I
Bătrin, zbîrcit c ăsta, şi slab, şi fără vlagă,
!'.ici nu-i mai ş1ff culoarea.
PIIAEDRIA
Ce-mi lot în~iri povPşli ?
Ai vrea să cred că nu ştiu cc-am cumpărat ?
(Ci'ilre Dortts.)
Hei, tu I
Te-am cumpărat r1 ? Spune.
63
DORUS
Da.
PYTHIA
Să-mi răspundă mie
~ vrea.
PHAEDRIA
lntreabă-1.
PYTHIA
Astăzi
ai fost la noi? - Vezi? Neagă.
In schimb a fost un altul de şaisprezece ani ;
Chiar Parmeno I-aduse.
PIIAEDRIA
Ascultă, lămureşte-mi
Intîi : de unde-anume ai luat veşmînlul ? Taci ?
Ah, nu-mi răspunzi, tîlhare ?
DORUS
Chaerea... a venit...
PHAEDRIA
Cum, frate-meu ? I
DORUS
Chiar dînsul.
l'HAEDRIA
Cirnl?
DORUS
Azi.
PHAEDRIA
De mult?
DORUS
Il.i nu.
p HA ED R I,
Cu cine·?
64
DORUS
Doar cu sclavul.
PHAEDRIA
Şi-l cunoşteai cumva ?
DORUS
De Ioc, şi niciodată de el n-am auzit.
PHAEDRIA
Atunci de ce eşti sigur că-i frate-meu ?
DORUS
Mi-a spus-o
Chiar Parmeno. Veşmintul el mi l-a dat ...
PYTHIA
Vai mie 1.
DORUS
... Şi pe al meu luîndu-1, au şters-o împreună.
PYTHIA
Eh, te-ai convins di nu sînt beată şi că nimic nu ţi-am minţit ?
Eh, te-ai convins c-a fost copila batjocorită ?
PHAEDRIA
Gura, proasto I
Ce, tu îl crezi ?
PYTHIA
E pe crezute ? Vorbeşte fapta de la sine.
PHAEDRIA
(către Dorus)
Ia vino tu puţin încoac.:: ... M-auzi ? Incă puţin ... Aşa.
Acuma spune-mi inc-o dat.i : Chaerea ţi-a luat veşmîntul ?
DORUS
Da, el.
65
PHAEDRI!\.
Şi 1-a-mlirikat?
DOI\US
El însuşi.
PHAEDRI!\.
Şi-n locul tău s-a dus ci ?
DORUS
Da.
PIIAEDI\IA
l'c fopitcr ! Ce om nPtrebnic ar fi, cc mîrşav !
PYTIIIA
Vai de minP I
Tu 111C'i acum nu-mi dai crezare c-am fost făcull' de ocară ?
Pl!AEDRIA
O, dacă nu-i d:1deai crc·zare tu lui I
(Aparte.>
Di·~curC:He, poftim !
(lncet, ciilre Dorn8.)
Vezi, neagă totul.
(Tare.)
Nici o calc nu c să aflu adevărul
Din gnra la ? Ai dat ln ochii cu frate-meu ?
OOHLJS
Nu.
rJIAEDI\IA
N-o să sufle
O vorbă nesilit.
66
(Către. Dorus.)
Cu mine să vii I
(Către l'ytl1i11.)
Cînd zice <la, ch1d 11u.
(lnccl, către Doms.)

Ccrc-ndurare !
oonus
Fic-\i milă, slăpînc I
PIIAEDnJA
Intră-n casă.
(1l loocştc.)
oonus
Aul
PIIAEDnlA
(npartc)
Alt mij_loc ele-a ic'ŞÎ cu cinste llin treaba asta nu găsesc.
(Cutre Doms.)
Isprava c a ta, gulanc, de vreme cc î\i rizi ele mine !
(Iese, impi11gî11dtt-l pe Dorns.)

PYTIIIA
Ştiu eă c Parmeno aicea vîrit, cum ştiu că mai lr[Licsc.
uonL\
Nici o-neloială.
PYTIIIA
Cu aeccaşi măsură-am să-i plfitcsc, chi:.u- ast,1zi.
Dar ce spui, Doria, acuma ce-i de f:icnt ?
67
DOR IA
In ce priveşte
Copila?
PYTHIA
Da. Să tac clin gură, sau să vorbesc ?
DORI A
Ai minte : fă-te
Că nici ele eunuc n-ai ştire, nici ele batjocorirea fetei.
Aşa scapi din încurcătură şi cred că şi ei o să-i placă.
Poţi spune doar c-a şters-o Dorus.
PYTHIA
Aşa fac.
DORI A
Dar nu-l văd pe Chremes ?

Deci n-o să-ntirzie nici Thais.
PYTHIA
De ce?
DORI A
Pornise cearta cinel
Plecam.
PYTHIA
Du aste giuvaeruri ! Cc-a fost acolo,-mi spune el.
SCENA V
CHREMES, PYTHIA
CHREMES
La .. -la I... Pe 1-Icrclc, am făcut-o ! Mi s-a urcat la creier
vinul!
68
PYTIIIA
l'c dinsul 11imcni.
Nu l-a văzut vreodată, mă jur, în caoo noastră.
PIIAEDnIA.
Nu l-a văzut?
PYTIIIA
Eşti SÎ!,"llf că-i chiar acela care
Ni s-a trimi~ ?
PIIAEDnIA
Eu altul nu am avut I
PYTIIIA
Ei cum? l
Nn se comp:uă ăsta cu cdiîlalt ! Accl.1
Era frumos şi mîudru.
PIIAEDnIA
Ţi părut pesemne
s-a
~a. unde-i văzusci veşmîntul cu zorzoane ;
Acum urit îţi parc fiindcă l-a schimhat.
PYTIIIA
l'\fai bine taci ! Nu-i vorba de-o micii oschire !
Cl'I cc-a intrat în casă era un tînăr falnic
Şi îţi făcea plăcere, da, Phaedria, să-l vezi !
Bătrîn, zbircit c ăsta, şi slab, şi fără vlagă,
Nici nu-i mai ştii culoarea.
PHAEDRIA
Ce-mi lot înşiri poveşti ?
Ai nca să cred că un ştiu cc-am cumpărat ?
(C,11re Dorus.)
Hei, tu I
Tc·-am cumpărat cu ? Spune.
63
DORUS
Da.
PYTHIA
Să-mi răspundă mie
Aş vrea.
PHAEDRIA
lntreabă-1.
PYTHIA
Astăziai fost la noi? - Vezi? Neagă.
In schimb a fost un altul de şaisprezece ani ;
Chiar Parmeno I-aduse.
PIIAEDRIA
Ascultă, lămureşte-mi
lntîi : de unde-anume ai luat veşmintul ? Taci ?
Ah, nu-mi răspunzi, tilhare ?
DORUS
Chaerea... a venM: ..•
PHAEDRIA
Cwn, frate-meu ? I
DORUS
Chiar dînsul.
FHAEDRIA
Cînd?
DORUS
Az.i.
PHAEDRIA
De mult?
DORUS
B.i nu.
PHAEDRIA
Cu ciue 'f
64
DORUS,
Doar cu sclavul.
PHAEDRIA
Şi-l cunoşteai cumva ?
DORUS
De loc, şi niciodată de el n-am auzit.
PHAEDRIA
Atunci de ce eşti sigur că-i frate-meu ?
DORUS
Mi-a spus-o
Chiar Parmeno. Veşmîntul el mi l-a dat ..•
PYTHIA
Vai mie I
DORUS
•.. Şi pe al meu luîndu-1, au şters-o împreunll.

PYTHIA
Eh, te-ai convins că nu sînt beată şi că nimic nu µ-am minţit ?
Eh, te-ai convins c-a fost copila batjocorită ?
PHAEDRIA
Gura, proasto I
Ce, tu îl crezi ?
PYTHIA
E pe crezute ? Vorbeşte fapta de la sine.
PHAEDRIA
(către Dorus)
la vino tu putin încoact ... M-auzi ? Incă putin ... Aşa.
Acuma spune-mi inc-o dat.'i : Chaerea ţi-a luat veşmîntul ?
DORUS
Da, el.
65
PHAEDRIA
Şi 1-a-mbrăcat ?
DORUS
El însuşi.
PllAEDRIA
Şi-n locul tău s-a dus ci ?
DORUS
Da.
PIIAEDRIA
Pe fopiter ! Ce om nc>trebnic ar fi, ('{' mîrşav !
P\'TIIIA
Vai <le mine I
Tu nici acum nu-mi dai Cr('zare c-am fost făcutede ocară ?
PIIAEDRIA
O, dacă nu-i <l:'idcai crezare tu lui I
(Aparte.>
De~cureă-le, poftim !
(lncet, ciitre Doms.)

Vezi, neagă lotul.
(Tare.)
Nici o calc- nu c să aflu adevărul
Din g11ra ta ? Ai thtt tu ochii cu frate-meu ?
o o li u s
Nu.
PIIAEDRIA
N-o să sufle
O vorbă nesilit.
66
(Către . Doms.)
Cu mine să vii I
{Către Pytliia.)
Cind zice da, cîu<l 11u.
(lncel, ·către Dorus.)

Ccrc-mlurare !
oonus
Fie-ţi milă, slăpinc I
PIIAE:DfllA
Intră-n casii.
(ll locefle.)
oonus
Aul
PIIACDRIA
(aparte)
Alt ruij_loc de-a i,'şi cu cins_tc din treaba asta nu găsesc.
(Ciitre Doms.)
Isprava c a ta, gulanc, de vreme cc îti rizi ele mine !
(lese, î111pi11gîmfo-l pe Doms.)

PYTIIIA
Ştiu că c Parmeno aicea virît, cum ştiu că mai lriiicsc.
DOR I A
Nici o-n<loială.
PYTHIA
Cu aceeaşi măsură-am să-i plr1tcsc, chi:.u- ast:,zi.
Dar ce spui, Doria, acuma ce-i <le făcut ?
67
DOR IA
In ce priveşte
Copila?
PYTHIA
Da. Să tac din gură, sau să vorbesc ?
DORI A
Ai minte : fă-te
Că nici de eunuc n-ai ştire, nici de batjocorirea fetei.
Aşa scapi din încurcătură şi cred că şi ei o să-i placă.
Poti spune doar c-a şters-o Dorus.
PYTHIA
Aşa fac.
DORI A
Dar nu.-1 văd pe Chremes ?

Deci n-o să-ntîrzie nici Thais.
PYTHIA
De ce?
DORIA
Pornise cearta cînd
Plecam.
PYTHIA
Du aste giuvaeruri 1 Cc-a fost acolo,-mi spune el.
SCENA V
CHREMES, PYTHIA
CHREMES
L::i „ la '... Pe Hcrclc, am făcut-o 1 Mi s-a urcat la creier
vinul I
68
Şi cind stăteam cu ei la masă, păream c--aş fi destul de treaz I
Dar cînd să mă ridic, nici capul nu-şi face slujba, nici
piciorul I
PYTHIA
Hei, Chremes I
CHREMES
Cine e acolo ? A, Pythia ? Eşti mai drăguţă
Ca adineauri, mi se pare l
PYTHIA
Iar tu mai vesel ca oricînd I
CHREMES
Pe Hercle,-i drept că : ,,Fără Ceres I şi Liber 2, Venus a
lincezeşte ~.
S-a-ntors de mult acasă Thais ?
PYTHIA
Dar a plecat de-acolo oare ?
CHREMES
De mult. De-un veac. Au tras o ceartă - mă crezi ? -
de toată frumuseţea.
1 Ceres (la greci, Demeter) era zeiţa fertilităţii şi a agri-
culturii. Ţăranii o venerau în mod deosrbit. Aici Ceres este

metonimic:- P-chivalcază cu „mîncare" sau „hrană".
9
Liber (la greci, Dionysos), numit şi Baechus, era zeul
v~i-de-vie şi al vinului. Aici metonimie, Liber, pentru „vin".
3 Venus sau Venera (la -greci, Afrodita) era zeiţa frumuseţii
şi a dragostei. Aici, tot metonimie, Venus, pentru „dragoste",

Metonimiile de acest tip sînt frecvente în literatura latină, în
care abundă aluziile la zei şi la mitologie. Jn acest text ele
au un sens umoristic evident. Nu Pstc exclus ca autorul să
fi avut în vedere şi o foarte uşoară ironizare a oamenilor
care se exprimau preţios si utilizau frecvent în vorbirea lor
asemenea metonimii.
69
PYTIHA
Nu te-a mgat să vii cu dînsa ?
CIIREMES
Nu. mi-a făcut do;,.r semn pl!'cin<l.
PYTIIIA
Şi nu era de-ajuns ?
CHREMES
De unde să_ ştiu că asta vrc-a să spună ?

Ma.i pc--nţdes a fost cu Thraso, căci m-a zvirlit pc uşr1-afară.
Dar iat-o, vine ! Cum se face c-:i i-am luat-o înainte ?
SCENA VI
THAIS, CHREMES, P\TIII.\

TIIAIS
(aparte)
Sînt sigură că vine-nelată să

mi-o r11peaseă
•
! Ah, s:i ,·inii I
Să-ncercc doar c-un vîrf ele, deget să mi-o :1tingă, ~i-i sco1
ochii.
Pot să-i :îndur stupidilatC'.a şi vorba goală cîtă vwmc
E vorbii ; însă dacr1 tinde la faptă - îi arăt cu lui !
CIIREMES
De mult aici mă aflu, Thais.
TIIAIS
, O, Chwml's drag. te căutam !
Ştii lu cii pentru tinc-i sfada, şi că-ndeaproapc te privl,ştu
Intre-aga pcicin11 ?
70
CHl\EMES
Pc mine ? Şi cum ? Doa.r asta ..•
TH A I S
\' ri:J,I s5-ti aflu
Şi să-ti dau sora-n mină, sufăr ce vezi şi e!tclc J!!Cmeni.
CIIREMES
Şi unde-i sora mea ?
TIJAIS
La mine acasă.
CllnEl\·IES
Vai!...
TUAIS
Dar ce-i ? A fost
Crescută-11 l'inste, 1::.1 şi tine.
CHREl\·IES
Ce spui acolo ?
TIIAIS
Adevărul.
E vremea astăzi ~ă ti-o diirui, şi-n scl1imhul ci nu-ti cer nimic.
CllR E!\IE S
lti voi purla recunoştinţă cuin me,ri\i : luată viata, Thais I
TIIAIS
Dar să
n-o picni acum, ai grijă, mai înainte s-o primeşti ;
Căcimilit.uul chiar pc dînsa veni-va să mi-o ia cu sila.
Mergi, Pythia, şi-adu caseta în care ţin dovad:1 fetei.
CII n E !\IES
(rii~:îird ni se apropie Tlrraso)

O, Thais, n-zi...
71
PYTHIA
(către Tliais)
Unde-i caseta?
T HA I S
In scrin. Grăbeşte-te, nătîngo I
CIIREMES
.. .li vezi po militar cum vine cu-o-ntrcagă oaste-asupra ta ?
Vai, vai (
TII A I S
Băiete, mi se pare, s:m eşti fricos ?
CHREMES
Ei, fugi de-aici I
Eu, un fricos ? Dar nu se află alt om mai curajos ca mine.
THAIS
E tocmai ce avem nevoie.
CJIHEMES
Ali, cred că lu mă iei drept altul I
THA I S
Şi-apoi gîndeşte-te
: acela cu care-a: treabă e străin,
Necunoscut, mai slab ca tine şi în prieteni mai sărac.
CIIREMES
Da, ştiu. Dar e-o nesocotin!ă să-i faci, nu să-i înlături jocul.
Mai hine să previi insulta clccît să i-o plăteşti pe urmă.
Tu intră, ferecă-tc-n casă, cit timp cu mă reped în piată ;
Aduc îndată nişte oaml'ni la sfadă iscusiti.
TH A I S
Rămîi !
72
CHREMES
Mai sigure.
TIIAIS
Răntli.
CllREMES
Mă lasă : îndată vin.
T HA I S
Dar nu-i nevoie.
Ajunge doar s:i spui că fata e sora ta de mult pierdută,
C-o recunoşti, şi-arăţi dovada pe loc.
PYTHIA
(i11torci11d11-se)
Aceasta e.
T HA I S
(lui CT11emes)
Păs treaz-o.
Iar dacă se iuţeşte, cheamă-l la jude. Mă-n\elegi ?
cnnEMES
Prea bine.
THA I S
Fii calm şi hotărît la vorbă.
CHREMES
Voi fi.
THA I S
Şi mantia ri<lidi-\i.
(Aparte.)
Apărătorul meu aleargă el însuşi după apărare I
8 73
SCENA VII
TIIRASO, CNATIIO, SANCA, CBREMES, TJIAIS,
TllnASO
Tu ce zici, Gnatho, cn să-ngădui asemenea obrăznicie ?
Mai bino moartea ! După mine, Simalio ! Syriscus ! Donax !
Intîi ocup intrarea.
C:-.ATIIO
Bine!
THRASO
Răpesc copila !
CNATIIO
Ft>artc bine !
TIIHASO
O bat pc Thais !
C!'-ATIIO
De minune·!
TIIRASO
La mijloc lrcci cu ranga, Dona.x !
Simalio, pc-aripa slîngă ; Syriscus, lu, pc dreapta. Alţii !
Unde-s ::cei borfaşi cu Sanga centurionul ?
SA :-.;c A
Sint aid !
THRASO
Ah, l:tşulc ! Iii dă prin cuget să lup\i cu zdrl'.ln\a asta-n
1nînă?
SA:-./C.\
Eu ? Dar cunosc de-ajuns virtutea ~i-a generalului, şi-a o:isll'i,

Şi-am zi~ dl singc-arc să curgă, ş1-am luat-o Iănilc s~l şlt·rg.
.,- TURASO
Pc unde-s ceilalp ? _
SANGA
Care cc-ilalţi ? Doar Sannio p{1zc-şll' casa.
THRASO
Aşază-li oamenii ; acopăr c-u spatele şi dau semnalul.
GNATIIO
(tare)
(,'\parte.)
A.smute oastea, iar el se trnge la loc sigur.
TIIRASO
Aşa făcl'a şi Pyrrhns 1 însuşi.
CllRF.MES
Ei, Thais, vezi de ce-i in stare ?,
Aveam clrcptat1, să te sfătui să ptii zăvoarele la uşă. ;
TIIAIS
Vedl'a-vei c,1 vill'azn-aeesta nu c U!'cit un mare laş.
N-ai tc:ună.
TIIRASO
(ditrc G,101/10)
Cum ariit?
1 Pyrrhus (sccoll'le IV-III î.c.n.). rege ,ii Epirului. A fost
un comandant ele oşti celebru. Printre altele. a lnptat şi î11

Italia. impolriva romanilor, pc care i-a înfrint iniţial datorit(1
c-lcfan\ilor folositi ·<Io ci in luplă. Jn c1•lc <lin urmă a fost în··
vins ele .rom:mi z:;i s-a rctrns în Grecia. Se parc. că a fost ucis,
în timpul cnceririi unei cctăti, <le o bătrînă, care i-a aruncat
o căr,,mid,1 in cap.
75
CNATHO
Mi-ar place cu praştia-n mină să te văd t
Din ascunzişul de departe-i loveşti în plin şi-i pui pe fugă.
THRASO
Dar bine, iat-o în persoană pe Thais I
CNATHO
Atacăm?
THRASO
Aşteaptă.
Un întelept-naintea luptei în toate felurile-nceucă.
Şi dacă-mi dă de bunăvoie ce vreau ?
CNATHO
Pe zei I lntelepciunea
.E mare lucru ! Dou m-apropii de tine, şi-mi sporeşte mintea.
THRASO
Ascultă, Thais I Mai-nainte răspunde-mi : cînd \i-am dat
copila
r
Ai spus că-n aste două zile eşti doar a mea ?...
THA I S
Şi ? Mai departe I
THRASO
lmi ceri ?... Şi n-ai adus la mine, sub ochii mei, pe-acest
ibovnic..•
THAI S
(aparte)
Oh, ce să fac cu el ?
THRASO
•.. Cu care te-ai furişat pc urmă-afară ?
THA IS
!,.şa am vrut.
'76
THRASO
; Dă-mi pe Pamphila-napoi, de nu, ţi-o iau cu forţa.
C H RE !li E S
Ah, să ţi-o dea ! Atinge-o, numai, tu ... I
CNATIIO
Cui vorbeşti aşa ? Tăcere I
THRASO
Tu ce vrei ? Să n-ating ce este al meu ?
CIIREMES
Nemernice, al tău ?
GNATHO
Ia seama,-ţi zic : nu ştii pe cine insul\i !
CIIREMES
(cătl'e Gnatlw)
Nu piei de-aici odată ?
(Către Thraso.)
Visezi tu, oare, ce te-aşteaptă ? De-ncepi vreun tărăboi,

cµmva,
Te fac să nu mai uiţi nici locul, nici ziua asta, nici pe
mine I
CNATHO
Iţi plîng de milă c:'i pe-un astfel de om ţi-l faci duşman
de moarte I
CHREMES
lti crăp în două capul dacă nu pleci acum I... •.,._
CNATHO
Ce spui tu, · cîinc ?
Aşa să fie oare ?
.77
TllnASO
Cine ('Şti tu? Co \'rei? Cc·ai cu fata?
Clin E ~IES
Vei şti. lntîi e cctătcană ...
TllllASO
Ei, asta-i I
Clin E !\IES
l): u .\ tcna ...
TllllASO
Ila!
Clin E ~-IES
Şi sora mea.
TllllASO
Neobrăzare !
C II n E ~IES
Deci, militart', le fl rc5le 0
S-o silniceşti cum\'a, Eu, Thais, plec s-o aduc pc doica ,:i,
Sophrona, să-i arăt dovada.
TllllA~O
11:i-mpicdici tu să mă ating
De bunul meu ?
C li ll E ~IES
Ei, da, tc-inpiedic.
G'.'.;ATIIO
·Auzi? Dl·ci c părtaş la furt.

Nu-ti tn:buie mai mult.
TIIRASO
Tu, Tliais, cc z:ci ?
78
TIIAIS
fillspun<lf1-ti cine vrc-a.
(Iese.)
TIIRASO
Ac·u m cc facom ?
GNATIIO
Să nc-ntoarcem. Iertare va vrni sii c,•ară
Ea singură.
TIIRASO
Crc-zi tu?
CNATIIO
Sînt sigur. Ehei, fenwile au toane :
I\ u ,·or cinel vrei şi tu, iar <lacfi nu \'rci, atunci doresc !
TIIRASO
Aşa &.
CNATUO
Dau clrumul oastc-i ?
TIIRASO
Cum ţi-e voia.
GNATIIO
Hai, Sanga, lupta e sfiqitii !
Ca hun ostaş. adu-ti aminte <ll' casii şi huciiliirie.
SAN CA
De mult la oalc-mi fugt· gîndul.
CNATIIO
Eşti hun băiat.
TllRASO
Veniţi, oştenit
ACTUL AL CINCILEA
SCENA I
THAIS, PYTHIA
'tHA l S
N-ai să-ncetezi, nătîngo,cu vorbele-n doi peri ?
„Eu ştiu... ba nu... a şters-o... mi-a spus... n-am fost de
faţă ... "
N-ai să-mi explici o dată mai limpede ce--a fost?
E-n zdrenţe haina fetei, ea plinge, nu vorbeşte,
De eunuc nici urmă. Ce s-a-ntîmplat ? Răspun<le I
PYTHIA
Ce să răspund ? Se pare că nici un eunuc
Nu ar fi fost.
T HA I S
Dar cine atunci ?
PYTHli\
Chaerea.
T HA I S
Care
Chaerea?
PYTHIA
Frăţiorul lui Phaedria mai mic.
T HA I S
Ce spui tu, vrăjitoare ?
80
PYTHIA
Doar ceea ce ştiu sigur I
THA I S
Ce căuta la mine ? De ce-a venit ?
PYTHIA
Nu ştiu;
Socot că-i era dragă Pamphila.
THA I S
Sint pierdută,
Nefericita, dacă e-adevărat ce spui I
De-aceea plinge fata ?
PYTHIA
Vai, cred I
THAIS
Crezi, ticăloaso ?
Dar nu ţi-am dat poruncă, plecînd, să-i porti de grijă ?
PYTHIA
Ce vrei? Cu eunucu1, cum spus-ai, am lăsat-o.
THA I S
Ah, ai pus lupul paznic la oaie I Mor de ciudă
C-astfel de mine soarta îşi bate joc I
(Zărindu-l pe Chaerea.)
Dar cine-i?
PYTHIA
Taci, laci, stăpînă dragă ! Sîntem scăpate, iată :
L-avem în mîna noastră.
THA T S
Şi unde-i?
81
PYTIIIA
Colo,-n stînga !
li VC7.Î?
THA IS
ll vătl ...
P\'TIIIA
Oprnşte-1 mai ropcdc, opreşte-l I
Tl(AIS
Şi cc sit-i facem, .proasto?
P Y T II I A
Mă-nti·ebi ce să ii
faci ?
Dar îl cunoşti, dllsigur, d1-i un neruşinat
Do cum îl \'C':r.i ! Nu-ti parc? Şi uite-l cc-ncrezut c I
SCENA II
CIIAEREA, THAIS. l'YTIIIA
CllAEREA
(aparte)
l\·1i-nchipui că şi mama şi lată! lui Antipho
Erau anume-acasă şi, nevăzut de ci,
N-aş fi ,putut sr1 intru. în timp cc a.5tc-ptam
lu fa\a uşii-nchisc, un cunoscut zăresc
. Cnm vino chiar spre mine. In<lată-o iau la goană,
l\·1-avînt într-o pustie străduţă, mai pc urmă
În alta şi în alta : aşa, ca un smintit,
Am tot fugit să nu fin cumva recunoscut.
Dar nu o văd pc Thais ? Ila clînsa c. Ah. şovăi I
Ce-i de făcut? ... Cc-mi pasă acum? Cc-mi poate face?
82
THAIS
(aparte)
L:1 el sii mergem.
(Ciitre Chael'ca.)
Sal\'c, cinstite Dorus I Cică
Ai fi fugit ; aşa c ?
CIIAEREA
Aşa.
TIIAIS
Şi-ţi parc bitw ?
C li A E r. I•: A
Nu.
TJIAIS
Cr.·zi că li Se uilii pti!capsa i'
CJIAEREA
Iartă-mi fapt.1
Acea.sta, şi la altă grl'şc:1.lri ia-mi viaţa.
TllAlS
Nu \i-a fost tÎt~ mînia mc·a l1•amă ?
C li.\ EU EA
Nu.
TIIAIS
Alunei?
CIIAEREA
(ariiti11d11-i p,J Pytliia)
De ea, c-o să se plingă de mine, m-am le-mut.
TIIAIS
Dar cc-ai făcut?
83
CHAEREA
Aproape nim'1c,
PYTIIIA
Nimic, infamul I
Nimic c pentru tine să necinsteşti o fatii, '
O cetăţeană ?
CHAEREA
Sclavă, ca mine, o crezusem,
PYTHIA
Co tine, sclacii ! Meriţi sii-ti vîr oleacă mina
Prin păr ! Şi încă, monstrul, îşi bate joc de noi,
THA I S
Nu piei de-aici, nebuno ?
PYTHIA
Şi
pentru ce? N-ar fi
De loc o nedreptate să-i fac aşa, tîlharul,
Şi mai ales cînd zice el însuşi cil. ţi-e sclav I
THAIS
Să isprăvim cu asta. Mult te-ai purtat nedemn,
Cha<'rea ; şi chiar dacă-s eu demnă de această
Ocară, tot nedemnă rămîne fapta ta.
Nici nu mai ştiu, pc Pollux ! în ce anume fel
Să hotărăsc cu fata ; aşa mi-ai încurcat,
Vai, planurile toate, căci nu pot la părinti
S-o dau, cum se cuvine şi cum mă chibzuisem,
Ca să mi-i fac prieteni printr-o astfel de faptă.
CHAEREA
Dar, Thais, sper de astăzi cu ea să fiu prieten
Mereu. Adesea după o astfel de-ntîmplare
84
Pornită rău, se naşte o mare şi-ndelungă
Apropiere. Dacă vreun zeu a înlesnit-o ?
TH A I S
Eu zic la fel, pe Pollux ! Şi tot aşa-nţeleg.
CHAEREA
Şi eu te rog. Şi crede că fapta-mi n-a ţintit
Ocara, ci iubirea m-a-mpins atîta.
THAIS
Ştiu,
Şi tocmai de aceea mă-ndemn să-ţi dau iertare.
Nu-s neînduplecată şi nici nepricepută
Să nu cunosc, Chaerea, puterea dragostei.
CHAEREA
Să mă trăsnească zeii de nu-mi eşti dragă, Thais t
PYTHIA
Stăpînă,-atunci, pe Pollux ! fereşte-te de el I
CHAEREA
N-aş îndrăzni.
PYT!IIA
Jn line nu m-aş încrede.
THAIS
Taci I
CHAEREA
Acum, te rog din suflet, m-ajută-n dorul meu ;
Doar ţie mă destăinui şi-n seama ta mă las :
Fii sprijinul meu, Thais, ajută-mă, te rog I
De nu mă-nsor cu fata aceasta, am să mor.
THA I S
Ş 1. t at"l - ?....
a tau f
85
CIIAEREA
Sint sigur c-o să primească, numai
Să fie cc·tătc-ană.
TIIAIS
O clipă
dacii vrei
Su mai aştepţi, căci vine şi fratele copilei.
S-a cltL~ să cheme doica aici, care-a crescut-o.
Rămii, să fii de faţ"i cinel o va reqmor.ştc.
CIIAEREA
Ritmin l'U drag.
THAIS
Dar Cl' zici, deci! să stăm la uşă,

Nu-i aştc,ptăm mai bine în casă, pin:1 vin ?
CIIAEREA
Ra o doTL-sc din suflet.

PYTIII/\.
Vai. vai, cc· faci, st:Lp]nă ?!
TIIAIS
Dar ce vrri?
P\'TIIIA
Auzi vorbă ! Cutezi să-l chemi în casă

Chiar clupă fapta-aceea ?
Tll.\:S
Şi ele cc nu ?
PYTIIIA
la scama:
Ne· joacii altă fostă.
86
TIIAIS
Fii bună 1i mai blei !
l'YTIIIA
Nu l~-ai convins, în1i p.lrf\ eti-i uu neruşinat.
CllAEJlEA
Nu fac nimic-, n-ai k:uuă.
PYTIIIA
Te cre<l : nimic, Charr~',1,
Ci,lll n-ai nimic în pa:lă !
C li.\ E Jl E .\
I !ai, Pytl1ia, alunei
PăzqlL'-mă lu însăţi.
l'YTIIIA
:'\u \iu s:i l<' p,1zcs<',
!\.iei nu ţi-aş da-n păstrare c,~va. S1 pi-ci de-aici !
Tll.-\lS
D:tr uil,• : se 111loarcc fratl'lc .fotl'i.
C fl .\ E 11 F .\
lfaiclem
D,•grah:i-n casă, Tliais ; s,1 uu mii vad,t-u stracLl
Cu slt.iiul meu.
T li,\ I S
Dar ce ,. ? Ti-o fi cum\·a ruşine ?
CIIAEl1EA
Mult.
PYTITIA
Mult! C,• fali'1 m:uc I
TIIAIS
Hai, inlr:l, le urm,·z.
Tu, Pythia, aşt<•aplă-1 şi iidu-ni-1 pc• Chremc·s.
81
SCENA III
PYTHIA, apoi CHREMES, SOPHRONA

PYTHIA
Ei ? Ce-mi scorneşte mintea acum ? ln ce fel, oare,
Să pedepsesc mişelul ce ne-a făcut să-l credem
Pe-acesta ce nu este ?.
CHREMES
(Sophronei)
Hai, doică, mai zoreşte

Un pic.
SOPHRONA
Zoresc.
Cl!REMES
Dar văd crt nu prea ai spor la mers.
PYTHIA
Ai şi dat la iveală dovezile ?
CIIREMES
Pe toate.
PYTIIIA
Şi ce-a zis ? Le cunoaşte bătrina ?
CHREMES
Fără greş.
PYTHIA
Mă bucur mult, căci fetei atîta grijă-i port !
lntrati ; de multă vreme stăpîna mea v-aşteaptă.
(Singură.)
Dar iată-l pc cinstitul de Parmeno, cc-n tihnă,

Ce liniştit se plimbă ! Ah, să mă ierte zeii !
88
Chiar astăzi trag năckj<lc să-i dau un pic de f,,,d.
Tntii rccunoştinta copilei si:-mi asigur ;
Pe urmă-i dau de lucru acestui ticălos.
SCENA IV
PARME~O, apoi PYTHIA

Mă-ntorc să văd cc face Chaerea-n casa asla.
De şi-a-mplinit tot planul cu binc,-atunci, pe zei I
Cc laude frumoase pc Pam1cno 1-aştcaplă !
Căci nu i-am fost doar sprijin în treburi de iubire,
Cc,-n tot, de-o curtezană avidă clepin<lcau,
Ci-n palmă o fecioară, iubită lui, i-am pus,
Cu nici o ostcncalii sau cheltuieli, şi-aici
Stii cel mai marc nwrit clin cilc am a,·ut.
Şi i-am mai dat prilejul băiatului să afle
Şi firea şi purtarea acestor creaturi :
Din vreme să le ştie, mereu să Ic urasc-ă.
Cinel le-ntîlncşti afară, nimic nu n•zi pc lume
Nici mai gătit ca ele, nici mai firesc ; şi fac
P~ gingaşele masa cinel iau cu ncun ibovnic.
Dar să Ic ,·czi murdare, calice, nesătule,
Aşa cum sînt, acasă, cu cită lăcomie
Uscata pîinc-o moaie în sosul clin ajun ...
II ocroteşti pc tînăr de-i spui acestea toate.
PYTl!IA
(care a intrat mai înainte, aparte)
Mişelule, plăti-vei şi fapta, şi ce spui ;
N-ai să mai rîzi vrco<lată de noi nepedepsit I
(Tare, preflicî11cl11-sc cii nu-l rcde.)

O, zei! Cc faptă mm1stn10asă ! Ncf,•ricit, sărman Laial I
Şi Parmeno e vinovatul c-aici I-aduse I
9 - Teatn, - Tcren\iu - Seneca 89
r An l\t E :-.·o
(aparte)
Ce ~.;i fie ?r
PYTIIIA
( C<I IIUIÎ SIIS)
Ca să 1111 văd, clei, vai I mi-C' milii <le dînsul, am fug,l afari'i.
Cumplit l'Xc-mplu VOJ să deie, şi-s uccli.nti\i.
PAJI MESO
(încet)
O, lupitt-r !
Cl' s-a-11,î11.1plat ? Pierdut 9Înt oare !· S-o-ntrt'l1.
(Ture.)
Ce-i, Pythia. ? Ce Spl\i i'
Cu cine ,·or să 1ka ex:l'mplu ?
rYTlllA
Mişeluk•, mai şi întrebi ?!
:Vrîud să ne-nş<'li pe uoi, pierdut-ai pe-aed s(1rman. băiat
pc care
Drept eunuc 1-închipuisl'ŞÎ.
l'Afi!IIENO
Cum ? Cc s-a îuluupla~ ? \'orb1:ştc I
PYTHIA
Să-\i spun : ştii hi că fa.ta dată- azi ThaiStc'i· e cetăteană,
Şi al ei frate este unul dintre mai-marii din oraş ?
PAR>.tl':No
Habar nu am.
PYTUIA
Aşa c, totu~i. Acel mişela necinstit-o,
Şi fratele aflînd de tl8ta, Clffll c amarnic la minie ...
PA n ~IE NO
O, i-a făcut?
91
P \' T J,I I A
__ I)(_. prima <l:nă ~a ţi l-a lt":g~t; hurduf.
PARl\llDJO
Vai, l-a legal ?
PYTIIIA
Curn ·spnn, ou toate că Thais îl fo~a <'i-l ierte.
PAnHE!l.:O
Se poate?!
PYTHIA
lnco. vrea să-i deio pedeapsa pentru adulter,
Coca ct• n-am văzut \'reodată şi nici im vreau să văd.
PA 11 \I F ~ O
Cutie.ază
Chiar într-alîta ?
PYTIIIA
l /Jtf'-at Ît8 ?
PAR~IENO
Ce, nu-i prea marn îndrăzneala ?

A fost învinuit vreodată de adulter bărbatul prins
La curtcz:me-acasii ?
PYTHIA
Nu ştiu.
PARMENO
Că nu ştii, Pythia, iţi span

Şi îţi răsspun di-acela-i fiul stăpînului meu.. ,
PYTRIA
.Vai do mine I
Chiar el..,
91
PARMENO
... Şi Thais să nu rabde să i se facă nici un rău.
D.:ir Cl', s:i nu mr1 duc cu însumi acolo ?
PYTIIIA
Panneno, ia scama :
Nu ştiu dacă-l ajuti, şi i1stfel te pierzi tu însuti; l'i sint siguri
cr1 tu ai_ pus la l'ale totul.
l'Alll\lENO
Cc să mă fac, sărman de mine ?
Şi cum să mă dt,Scurc ?... Dar, iată, s-a-ntors bătrînul de la
ţară.
Să-i spun, sau nu ? Să-i spun, pl' Ifrrcle, deşi de mine-are
să fiu
Dffitul de rău ! Dar se cuvine să-şi SC'apl' fiul.
P\'TIIIA
Ai drc-ptate.
Eu intru-aici. Tu pove~teştc--i dC'-a fir-a-păr ce s-a-ntîmplat.
SCENA V
DEMEA (sau LACHES), PAHMENO

DE!\IEA
Grozav e că am easa de· ţară-aici, pc--aproape,
Căci nu mă plictiseşte nici cîmpul. nici oraşul.
Cind nu-mi plact>-ntr-o parte, mă mut în ceealaltă.
Dar nu l' scl11vul nostru acl'la ? Ba chiar el.
Cl·-i Pannt'no, pe cirw a~tepti în faţa uşii ?
PA ll !'.l E >; O
Ah, ci.i,t· e ? Mr1 bucur cii te-ai întors cu bine t
92
DEMEA
Pe cine-aştepti ?
PARMENO
Vai ! Teama îmi leagă limlJa.
DE !li EA
Ei,
Ce -este? De ce tremuri ! Şi ce-i pe-aici? Vorbeşte I
PARMENO
In primul rînd, stăpîne, să fii încrooinţat
Că-n cele petrecute eu n-am nici un amestec
DE '.\f EA
Dar cc c?
PARMENO
Ai dreptate să-ntrcbi cînd nu ţi-am spus
Nimic. Fiul cel marc al tău i-a cumpărat
Un eunuc acestei fiinţe.
DE!II EA
Cui?
PAR !\IE NO
Thaisei.
DEMEA
A cumpărat ! Vai ! Preţul ? Cit?

PARMENO
Douăwci de mine.
DEMEA
Vai!
PAR !li F '.'s O
Şi de-o cîntăreaţă s-a-ndrăgostil cel mic.
93
DBM.E A
Indrăgoslil ? Cum ? Ştie cc l'Slc-o curtczan;t ?
Dar s-a întors acasă? Nrcaz după. necaz I
PA U.M"EN O
Nu mă privi, stăpînc-: nu c11 I-am.sfătuit.
DE \IE A
Sănu-mi vorbeşti dl• line ! De-ui.· mai trăi, niipireă,

Am să te ... Dar acuma, dă--i <lmmul; spune lot.
PA-RME:--1-@
A fost condus la Tlmis în chip· dc eunuc.
D·E M·E A
De l'Unuc?
PARMENO
Da. Şi-apoi, ca prins în adulter;
Au pus pc dîruml mina şi l 0 au logat.
DEMEA
Ah, mor I
PARI\IE:--0
Vc:r.i cc-ndr:1zncll·-s niştc fcml•i I
DEMEA
Şi n-a rămas
Nici o nenorocire pc oare ai uiţnt
S11. mi-o arăţi?
PARMENO
Nici una.
DEMEA
Cc-aştept de nu dau buzna ?
(Intră la Tliail.)
r.un1EN0
(~·i11gur)
Nu 111[1-n<loi<•sc că toate acestea rău mi-or prinde ;
Dar nu puteam în alt fel s,1 fac. Mă hucur numai
Că dumnealor, prin minl', k-o prin<lc ~i mai ri,u;
De mult bătrinul cată prilc>jul ~ă le d,•ie
O lecţie pc cinste; şi, iată, l-a i;ăsit I
SCENA VI
PYTHlA, P:\H~tENO
'P'Y T· li J A
(ieşind de la 1'fwis, aparte)
-Pc Pollux jur că niciodal:.\ n-am petrecut mai mult ca astăzi,
·Cîni:l "l-am văzut tlînd buzna-n casă, cu.prins de ~paimă, pe
bătrîn I
IJ>oar eu ştiam dl' ce se teme şi singură m-am veselit.
PARMENO
(aparte)
·ni.r a,ta c-c mai e ?
·P Y T·II I.\
(aparte)
Şi-acmn am ieşit cu Parmeno la vorbă.
TI)ar u1 ,d ... poate ·fi ?
PA•R1'.fENO
(iclen1)
Pe mine mă cată.
P Y T·U (·A
(iclem)
Uite-l. Sii m-apropii.
([zlJ11c11eşle i11 ris.j
:95
Pl\R':MENO
· Ei, ce c ? Ce mai vrei, smintito ? De cc -rizi ?
(Pytr1ia ride şi mai tare.)
Iar începi?
P\"THIA
Mă-nnăbuş
r An l\l E No
Dar pl"ntru cc ?
P\"TIIIA
Mai şi întrebi ?
·N-;uu 1aai v:izut şi, jur pc Pollux, n-am să
mai văd alt
prost ca tine I
o~-aş fi cu meşteră s{1-nşirui ce-am petrecut pc seama ta I
Şi to crezusem de isprayf1, om care simte ce-i vorbeşti.
Co ? Trebuia să dai crezare poveştii melc dintr-o dată ?
Şi cuge,tai că nu ajunge ticăloşia cc-o făcuseşi
Cu · tînărul, de-a fost ncvoil- să-l dai lui taică-su-n vileag ?
Cîndeşti cum s-a simţit brtiatul cind şi bătrînul l-a văzut
lmpodobit cu straiu-acda ? Ei bine, ştii că eşti pierdut ?
PAl1l\lENO
Co spui, netrebnico, acolo ? Minciună-a fost ? Şi tot mai rlzi ?
· Plăcere-ţi face, ticăloaso. să iţi baţi joc de noi ?
PYTHIA
O, mult!
PARMENO
Riiu c, ~:ti parii„
PYTHIA
Nu mai spune I
96
PAHMENO
Pc Herclc, ţi-o plătesc I
PYTlllA
Te crl.·d I
Eşti, totuşi,multumit pe ziua de azi. şi poate l'ă mă ierţi.
Tu. însă, c-ai împins la rele pc-acel Lczmclic-, vei mînca '
O scărmăneală bună, tocmai ca să cll'a ,'tstfrl un cxcmpht.
PAfiME!liO
S-a zis cu mine I
P\'THIA
E răsplat..i pentru credinţa ta ! l'\1-,un dus,
PARMENO
Vai, am cftzut chiar eu' iu cursă, ca şoareeclc, şi-s pierdut.
SCENA VII
C:\'ATHO, THRASO, PAHMENO

GNATIIO
Şi-acum:1 -~ C(' nădejdi, ce planuri aici nt·-aduc? Cl" gîncl ai,
Thraso?
THRASO
-Eu;> Vreau s;1 nd întorc la Thais. să fac cc-mi porunceşte.
G!l;ATIIO
Cum ?I
TllflASO
Dar ce, nn s-,1 supus şi Hercul Ornphall'i ' ?
1
Pentrn cr1 ucisesl· pe oaspetele său, Iftio~. cliu ordinul lui
Zeuţ, Hl·reuk Ju ,·indut ea sclav Omphalei, regina Lycliei.
Aceasta-I ţinu fo robie timp de trei ani c,:!-1 .supuse la multo
97
G~ATHO
Ah, exemplu-mi place!
(A.parte.)
YedPa·lt'·a~ alintat pc crl'Ştet, cit mai dt,grabă, cu sandaua 1
(Taie.)
Dar, iat,i, se deschide uşa.
TIIRASO
Ce z1c1 de asta ? Văd pc unul
Pu care încă nu-l văzusem. De cc cu-atîta grabă iese ?
SCENA VIII
CHAERE:\, PAR~1ENO, GN.o\THO, THRASO

CIIAEllEA
O, dragii mei, să fie oare vreun om mai fericit ca mioo ?
Pc Hcrclc, nimeni I Zeii înş~i m-au sprijinit acum din toată
Pu tl"rea lor ; într-o clipită m-au copleşit clP fericirP !
P.'\nMENO
(aparte)
Dt· cc SC bucură r
CIIAEnEA
O, dragul meu Parmeno, împlinilorul,
Izvor al fericirii melc ! Ştii tu cît sint de fericit ?
'Ştii că Pamphila-i cetătl'ană ?
PAflME:-.O
Am au:lit.
umilinţe. Bercule trnbuia să umble îrubrăc.it în straie de fc.

meie, să ţeasă şi să toarcă alături de sclaw. Regina ii arunca
vorhe de ocară, hnbriicată în blana lui de leu. Hcrcule rălxla
toatt· jigniri1e.
98
CHAEfiEA
Că-a 111ca va fi ?
l'AUM'ENO
Sînt incîntat !
G NAT lf.O
( către T11raso)
Auzi e,· spune ?
CHAEilEA
Şl-apoi de Phncdria mă bucur
Că-şi află li.niştea-n
iubire: o casă-acum cu totii sintcm;
S-a pus sub ocrolirl'a tatii chiar Thais : cu clienţi I cu tot
Ne aparţine nouă.
PARMENO
Este, deci, a lui Phac<lria ?
CHAEREA
Nici vorbă I
l'AilMENO
Şi înc-o bucurie : iată-l pc militar zvîrlit afară.
CHAEREA
1\--fergi <lupit fratt'-ffil'U oriunde, du-i vestea I
PARMENO
Poatl'-o fi acas1l.
(Iese.)
TIIUASO
Mai e vreo îndoială, Gnatho, că sînt pierdut fără speranţă ?.
GNATHO
Nici o-neloială, ered.
1
1n antichitatea romană, clienţii eran plebei fără drepturi
depline, dependenţi de patronii lor.
99
CHAER-EA
Pc cine să-l pomenesc întîi, să-l laud ?
Pe d, care mi-a <lat ideea ? Pc mine, care-am îndrăznit ?
Sau mai degrabă pe Fortuna 1, care-a condus măestru totul,
Sfîrşind doar într-o zi cu bine atit de însemnate lucruri ?
Sau poatc-nţdepciunea latii, şi bun:l.totea-i ? Jupiter,
O, fă să dăinuie-acest bine I
SCENA IX
PHAEDRIA, CHAEREA, TI-IRASO, C:'.ATIIO

PHAEDRIA
(i11trind, aparte)
O, zei I De necrezut îmi parc
Ce mi-a spus Parmeno acuma ! Dar unde-i fralf'-mcu ?
CHAEREA
Aici!
PIIAEDRIA
Siut fericit !
CIIAEREA
O cred. Dar, frate, pc Thais cel mai mult se ca<lc
Să o iubim ; în casa noastră ea ne aduse bucuria.
PHAEDRIA
Mi-o lauzi mie ?
TIIRASO
(aparte)
Tot mai 1lrngă îmi e de dnd mă tem c-aş
pierde-o I
Jn tine mi-e speranţa, Gnatho !
1
Romanii zeificau unPlc notinni abstracte, pe care Ic per-
sonificau ; Fortuna .-,ia Soarta.
100
GNATIIO
Ce vrei să fac ?
TIIUASO
Prin rugf,minti,
Sau pentru bani, să mă mai bucur de-a Thaisci bunf,vointă I
GNATHO
E .greu.
TIIRASO
Tu c-şti dibaci, ştiu bine. Cînd vrei - şi izbuteşti.
De-o scoţi
La capf,t cum mi-e voia, cere-mi orice pofteşti, şi-ţidau
pe loc.
GNATIIO
E sigur?
THRASO
Sjgur, sigur I
GNATIIO
Dacă voi izbuti : că eşti sau nu
De laţă. casa-mi ţjj deschisă ; şi să m-aştepte-un loc la masă
Mereu.
THRASO
Vor fi, îţi dau cuvîntul !
GNATHO
La treabă dl-ci·!
PIIAEDRI~
Pe cine-aud ?
!\., Thraso I
TllfiASO
Te salut I
101
PHAEURIA
Pesemne <:ă n-ai habar ce s-a-ntîmplat
Pc-aici.
TIIHASO
Ba da.
PRAEDRIA
Şi eum se face cr1 iar ll' mai ariiti ?...
TH RASO
Mă bizui
Pt, tine.. ..
PIIAEDnIA
Ştii cum ~ă te bizui ? Ah,
militarulP,-ti declar
Că clacă le mai prind în pia\ii de-acum, uricît n-i spune :
,;Caut
Pc cineva; pt'-aici mi-e (•alea", eşti mo1t I
G'.'l:ATIIO
Ah, nu c bine-aşa I
Pll.'\EURIA
Am zis ...
G:'l:ATHO
Dar nu te cunoscusem alit de l'rncl.
PHAEURIA
... Şi-aşa rămi1w !
G:11 AT li O
O vorbă vrl'au să-ţi spun : m-as,,11ltă. Apoi 111 hot:'iri'1~ti
precun,
Pofteşti.
CHAEIIF.A
Să auzim.
102
CN'ATIIO
Hai. Thra~o, înclcpărlcază-tc puţin.
lu primul rinei. un singur lucru în minte-a~ vrea să vă
dmină:
Că lot ce fac aici P numai ~i numai în folosul meu.
Ci clacăv-ar servi şi vonă, ~i nu primiţi, c o prostic I
PlfAEDRJA
Jlai, spune, ce-i ?
C !li AT li O
Zic să-l îng{ldui pc Thraso ca rival.
PIIAEORIA
Ce face ?I
CHAEREA
Hi\'al ?...
GNATHO
Gînclcştc-tc.
Pc Hel'de ! îţi place, PhaL-dria, cu clînsa
Trai larg sfl duci (şi adevăru-i că după pofta inimii
Trăieşti), şi Thais c silită de pe la alţii să primească
Tot cc iubirea ta o costă ; iar tu n-ai cum să-i rusplăteşti.
Ori pentru asta nimeni nu e mai de folos, mai nimerit.
lntîi că c bogat, şi mină, ca el mai largi\ n-are nimeni.
E un năuc, Wl prost, o vită cc sfori'ue şi zi, şi noapte ;
Să nu lC' temi c-o să-l iubească. Şi 0 apoi îl dai cind vrei afară.
PHAEDRIA
Cc facem?
GNJ\THO
Şi... să ştii,
e lucrul cel mai de scamă, după mine :
Pc nicăieri nu se petrece mai de minune ca la el.
CHAEBEA
Nu crecl să n-avem t11ebumţi de omnl uta.
108
PIIAEDRIA
O, desigur I
GNATHO
Şi bino vă gindiţi. Pc mine vă rog din suflet să mă luaţi
Părtaş cu voi : de multă vreme pe lingă el mă-nvîrL
PIIAEDRIA
Te luăm.
CHAEREA
Chiar cu plăcere.
G!IIATHO
Pentru asta, Chaerea, Phaedria, pc mină
Vi-l dau, tocaţi-l şi petreceţipe banii lui.
CIIAEREA
Fii liuiştit.
PIIAEDRIA
O merită.
GNATHO
Acuma, Thraso, poţi să te-apropii.
THRASO
Ei, cum stăm ?
GNATIIO
Cum ? Ei habar n-aveau de tine. Dar cind le-am arătat
cum eşti,
Ce fapte-ai săvîrşit în viaţă, ce însuşiri ai, f!i.ră seamăn,
Am izbutit.
THRASO
Oh, foarte bine ! Voi şti să-ţi mulţumesc din plin.
Nu mi s-a întîmplat vreodată să nu mă fac iubit de toţi.
C~ATHO
Nn- v-am spus eu că-ascunde-a-ntregii Alene deganţă-n el?
PHAEDRIA
·!\Timie nu uiţi. Ieşiţi pe-acolo.
CI:'1:TARETUL DI:'11 FLAUT
Cu bine, şi aplaud.1ti.
PHORMIO
Comedie în cin,ci acto
107
PERSONAJELE
DE~IIPHO, /ratele lui Cftrcmcs, tatăl lui :\utipho

CHRE~IES, ..tat,il lui Pl,aedria
ANTIPHO, 1111 tiniir
PHAEDRIA, ttn tîn.ăr
NAUSISTRATA, soţia lui Cftremes
SOPHRO'.'J.-\, doica Plumiumci
HEGIO f
CRATINUS prieteni ai lui Demipho
CRITO
PHORMIO, ,m parazit
DORIO, 1111 11eg11f11to1· de sclavi
DAVOS } sclavii lui Dcmipho
GETA ·
Ac/iunea se petrece la Atena
PROLOGUL
Un mai bătrin con.frate n(•i7buti11d să smulgă

Poetul de la lucru - să-şi părăsească arta -
Prin bîrfo wea să-I facii acum să nu mai scrie ;
Vorbeşte pri!l tot locul că-n picselc-i mai vecl1i
Sărăcăcios e stilul şi intriga S\llJ(irt',
Că n-a pus niciodată un tînăr fără minte,
Cc vedt"-o căprioară fugind, de clini gonită,
S:1 plîngii ~i să roage sii fie ajutată.
Şi clacă va-ntelegc că piesa n-a ciizut
~fai mult c-au fost actorii dibaci, nn pana lui,
N-ar în<lrăzui pc alţii alîta să-i atace,
Mai bune piese-ai scrie şi-ar fi mai pwţuite.
Ci dacă ncunnl zice, sau cugetă măcar :
,.Eh, dacă-l lăsa-n pace bătrînul pe poet 1.
1
Se par,• că acest bălrîn poet, blamat aici, era Luscius
Lnvinins sau Lanuvinus, şeful unei grupări literare rivale. Cri-
ticîndu-1 că introduco 'într-o piesă a sa un tlniir subjugat do
halucinaţii (do aceea îşi vede iubita transfom1ată 'în căprioară
şi o j(,lcştc), Tcrentiu îi reproşează lui Luscius că n-a res-
pectat diferenţa dintre tragedie şi comedie, în care o ase-
menea ~cnă tragică nu era la locul ei. Tercnţiu rec11~~.,-~
că Luscms s-a bucurat de unele :succese, dar le atnhu1e
calită\ilor actorilor care interpretaseră piesele lui. Aluzii cri-
tico la adresa lui Luscius pot fi identificate şi în prolo,;ul
piesei Ewmcul.
111
Alt subiect siL seric Prologul nu găsca,
Căci n-are cc· si1 spună cînd nu dcfaimă", nof
Aşa îi d:un răspunsul : Sînt liberi toţi poeţii
Prin artă să sc-nal1e deasupra celorlalţi.
llătrînu-a \'ml să-l rupă de lucru, ca să piară
De foame ; dar poetu-i răspunde, nu-l ataeă.
îl l.iulb. fireşte, de-ar fi h1ptat cinstit.
Aşa. cc-mproa~l'ă-n altii sc-ntoarce-asupra lui.
l'vl:1 mi frri ele astăzi să-l mai rnrhcsc, <leşi
E.I 11-0 să se fl'rl'ască să cadă în pkat.
Şi-acum. , ă ro~ aminte luaţi : d. pwwutăm
O comedie nouă, ce au numit-o grecii
t:piclica;;o111C'1ws 1, şi-i spun laliuii Plwrmio,
Ci1ei primul rol jucat e de Phormio, parazitul,
Şi intriga în piesă d singur o conduce.
Dl' vrc;i dnsti poetul. si1 ascultati \'ă cerem
1n linişte deplină ~i cu bunăvoinţă,
Să nu păţim şi astăzi ca nu demult, c:înd tmpa
Silită-a fost <le larmi1 să părăsească piaţa 2 ;
Actorii însă-avură curajul să revină.
Ci1ci buni1tatea Yoastră îi cheamă înapoi.
1 Comedie scrisă de un aulor grec numit Apolloclor clin
Carystos (cca 300-260 î.e.n.).

9
Aluzic la necazurile :pc care Ic-a întimpinat roprc-zcnlaw.i
unora .dintn• pil'sdc lui Tcrl'nţiu.
112
ACTUL îNTîl
SCENA I
UA\'OS
fori a venit la mine- 1111 vechi şi bun pric-ten,
Compatriotul Geta, fiindc-r, îi nui sînt
Dator cu-o rămăşitf, de- bani, şi m-a rugat
Să i-o aduc chiar aslf,zi : şi. iatft. i-am aclns-o.
Am auzit că fiul stăpînului său tocmai
S-a însurat. şi poate să-1 facă nc:l un clar.
Păcat că totdeauna cei ncvoia~i se cade
Să înmulţească celor c-u lHmăstarc-a\ntul ! 1
Tot ce a stim cu trudă din bil'ln! lui cîşli[c\.
Lipsindu-se de- orice pliicerc-, Lan cu ban,
Lua-rn o fcmde, făr-a-i piisa cc greu
S-an adunat grămadr,. Şi nici n-o să apuce
Să nascf1 ea, că Geta alti hani îi va fi strîn~ ;
Po .um1:1, iJr, cinel ziua de naştcrc-i serbează,
Şi la iniţiere-! ... Sint pentru tine, dL•sib•ur,
D:1r mama îi primeşte ... Nu-l ,·ăd pc Geta, oare ? ,
1 Tot textul comediei este presărat cu asemenea reflecţii alo
autorului asupra vieţii, puse ele el în gura pcrsonajdor. Um·-

ori. ca in cazul de fuţă, ele conţin ohscrvatii pătrunziitoan•.
~ Aluzie b un obicei grCC'csc. Jn jurul vîrsld de 14 ani
copiii c-rau tunşi şi iniţiaţi în practililc unor culte rcligioas~-
(i11 sp"c:ial la Delfi).
113
sic E NA 'JI
GETA, D.\VOS
GETA.
(iese vorbi,ul cu dnei;a cli11 cusi!)
De-o să mă catl' unul roşcat ...
DAVOS
Stai, uite-l I
GETA
Ah!
Touna' ieşisem, Davos, în calPa ta.
I>A\'OS
(întinzi,ulu-i o pungă)
Poftim
Intreaga datorie, bani buni ~i număraţi.
GETA
Iubirt>a, multumirca-mi, că n-ai uitat, lt• meriţi..,
DAVOS
E bine zis, ci'1ci astă:li, cu oamenii, ajungi
Să porţi n>cunoştint:i cui <l;'\ cc- ţi-e dator.
Dar ce lt' întristează ?
GET-A
P„ mine? -~u ~lii spaima,
Primejdia în care trăim ?' !
DA\'OS
Şi-.munw?
GETA
Dacă
·Nu lkcăn·~li, ti-oi spune.
.Ir-4
D.\VOS
Ah; prostule I Ţi-e teamă
Să-ncrcdintczi o vorbă cui cinstea i-ai cercat-o
lncrcdinţîndu-i banii ? Şi ce folos am dacă
Te-nşcl ?
GETA
Atunci ascultă.
DAVOS
Chiar asta fac şi c·u.
GETA
Tu îl cnnoşti pe Chremes, ct·-i fratc cu al no~tm
Stăpîn?
DA\'OS
Cum nu?
Gli:TA
I>o fiul lui, Phaedria,-1 cunoşti ?
UAVOS
Cum le' eunosc.
GETA
Bătrînii pl<x·ară a.mîndoi,
ln Lemnos I cel mai marc,-n Cilicia 2 al nostru,
La un mai vechi prieten, ce, vrind să îl, uimească,
Dosigur, munţi de aur îi promitca,n scrisori.
DAVOS
Lui. earr-avca atîta avere·?
GETA
Tuprăvoşţo.:
A~a i-i felul.
' Insulă situată în centrul arhipelagnlui grec~c din M:arca.

E"'ce
ţ Regiune din Asia Mică, situată. pe- teritoriul Turolei
actuale,
L1.li
DAVOS
Rege, ah, trebuia să fiu I
GETA
Pkx:încl, bătrinii noştri slăpîn aici mă lasf1,
Magistru la oclrnslc.
DAVOS
Vai, Geta, grea povară
Ţi-ai luat pc umeri I

GETA
Proba am şi făcut-o ; ştiu;
Dc-ac!'ea poate zeii s-au miniat pc mine.
Eh, i-am strunit o vreme... Dar mai apoi ? C-am vrut
Să nu-mi înşel s·tăpînii, vai clo spinarea mra !
DAVOS
Şi cu mi-nchipuist·m. Căci a te-mpotrivi
Smintl0 ală l', curată.
GETA
::\·l-am hotărît să-i las
Orice poftesc să f.1că.
DAVOS
Te-ai luminat la vreme!
GETA
La încl'put, al nostru nu s-a ţinut de şotii ;
Dar Phac<lri.i. se leagă de-o mică citaristă ;
Incepc s-o iubească la nebunie chiar.
Ea era sclava unui neguţător infam ;
Să-i dărui cc, cinci banii-i chiverniseau părintii ?
Doar să-şi dcsfctc ochii lui Phaedria-i rămîne,
S-o ducă pia' la şcoală şi apoi s-o aducă.
Noi, m•avîncl cc face mai bun, îl însoţeam.
Chiar pc-ste drum de şcoala aceea îşi ţinea
Un bărbit•r duglwana, şi noi o aşteptam
i16
De obicei înnuntru pln-o pornea spre casă.
Cum stam odată-acolo, Wl tînăr am zărit
Cu ochii-n lacrimi; lucr~ ce ne-a uimit p<, toţi.
L-am întrebat cc are. ,,Nu bănuisem, zice,
Că-i grea şi-apăsătoare povara sărăciei.
Vai, am văzut, aproape de-aici, o biată falii
Amar plîngîndu-şi mama pierdută. Era-ntinsă
Chiar dinaintc-i moarta ; şi, ca s-o-nmormintcze,
Afară de-o bătrină, nu arc nici o ruclă,
Nici cunoscuţi, nici prieteni, nimic - s[1-i plîngi de milă.
Şi cc frumoasă fată !" Dar Cl' s-o mai lungesc ?
Mişcaţi am fost cu toţii. Antipho nc-a-ntrcbat :
,,Vreţi s-o vodcm ?" Şi altul : ,,Desigur, vrem ; s[L mergem 1
Fii bun şi du-ne-acolo." Plecăm tnstrci, ajungem
Şi o n,dem : fmmoasă ! Cu-atît mai mult cu cît
Ea nu-şi adăugase nimic la fmmusoţc :
Desculţă, despletită, rău îmbrăcată,-n lacrimi,
Cu straie' ră,·ăşitc - că dacă n-ar fi fost
De felul ci fmmoasă, n-ar fi părut de loc.
Cel ce-o purta în sufl<'t pc cîntăreată, numai :
,.Da. zice. <· drăguţ[1". Al nostru ...
D.'\ \"OS
lnlcleg:
S-a-adrăgostit.
GETA
De-a bine ! Să vezi unde-a ajuns :
Aleargă la bătrînă, a doua zi, şi-o roagă
Să-l lase înnăuntru la fată ; ca nu-l lasă.
:-.ici nu SC' cadc,-i spune, aşa, că~i cetăţeană,
Copila. din Atena, d<· neam ales, cinstit[L.
Ci dacă. ch1pă kge. ar lua-o ele nc,·.1stă,
Jng[1duie, fireşte ; .iltmintcri - să n-aucli"1 I
La-ncurcătur[L iatii-1 : rîvnea să se însoare,
Dar ii era şi te.ună de tati'tl său plocat.
117
u., vos
Nu i-ar fi d,1t iPrtarc la-utoarcere l:iiitrînul ?
GETA
Sli-1 lase cu-o soţie de nl'am umil şi fără
Vreo zesln•? ~iciodată.
D.\VOS
Şi cc-:a mai fost pt;J unnă?
GETA
Ce ? Un anume Phormio, un parazit, t•xistă,
Om îngîmfat, obraznic... Toţi zeii să-l trisnească 1
DA vo·s
Şi ce-a făcut ?
GET l\
i-a dat cum w s-aazi :
Povaţă
„O lt'gc-an,m prin care orice copflă-orfană
Cu cca mai de aproape dm nide se mărită,
Şi ruda e datoare s-o ieie de soţ.ie.
Spun că t•şti rudă-a fotei - chiar te silesc s-o scrii
In chip de bun prieten al tatălui copilei.
La judecată mergem·; aril! cam cine-au fost
Şi tală! ci, şi mama, ce rude sînteti voi,
Şi cum n-ai să tăgădui, nici vorbă,-am să cîştig.
M-aştept, cînd , me tatăl, la un proces : ei şi ?.
Ea va rămîne-a noastră."
DAVOS
Hazlie îndrăzneală l
GETA
Primeşte, f.1ce-11tocmai ; la judecată pierdem
Şi se însoar,, I
DAVOS
Ce spui?
118
GE'fA
Cc-a.i auzit.
DAVOS
O, Geta t
Cc-ai să te faci ?
CET/t
Pc IIercll•, nu ştiu I Atîta doar :
C:1-i hinP-n fata sortii să m--:i ţin cllrz.
DAVOS
Imi place;
Vorbit-ai hă,băteşte I
GETA
ln mine mi-r 11ădej<lca.
OA\'US
Te felicit I
CETA
Să-mi caut mijlocitor, dar cred
Că mult n-o să-mi ajutP. ,,A(~um să-l ierţi, ar spune,
Dar clacă iar gn."ş1.,~tc. nu te mai rog." Şi poate
ln şoaptă i-ar şi spum• : ,,Cînd plec, de Vl'ei, ucide-I".
DAVOS
Dar cu î-nsoţitorul acel.ei cîntărcte ...
Cu:n merge?
CE T 1.
Nu pr<>a straşnic.
DAVOS
Pesemne că n11 poate
Pre-a multe să-i ofere.
119
GETA
Nimic, docît spc1anţ,).
DAVOS
S-a-ntors al lui părinte ?
GETA
Nu, încă
nu.
DAVOS
Şi lu
Pe cînd ti-a~topti stăpinul ?
GETA
Pr~a sigur nici uu ştiu ;
Se spune de-o scrisoare, a lui, c-ar fi venit
Şi s-ar găsi la vame.ş 1 ; mă duc să-i dau de rost.
DAVOS
Mai ai cu mine, Geta, şi altceva ?
GETA
Cu bine!
(Chemî11d din i11terior.)
Băiete I... Nu e nimeni?
(Unui sclav care se aratii.)

Poftim I
(li amncă o pungă.)
S-o duci lui Dorcinm.
(Iese.)
1 So referă
la funetionarul care percepea vama în pqrt. Atit
1a groci, cit şi
la romani se percepea taxă vamală în porturi
nu numai de la corăbiile venite din alte state, ci chiar şi de la
celo ce aduceau m1irfuri din alte teritorii ale statului căruia îi
aparţinea portul respectiv.
120
SCENA III
ANTIPHO, PHAEDRIA
ANTIPHO
Ajung să mă-nspăimînt de tata la gîndul numai că se-ntoarce·;
El, Phaodria, care-mi vrea bine pe lumea asta cel mai mult I
Să nu fi fo„t nesocotinţa-mi, îl aşteptam cum i se cade.
PHAEDUIA
Cc s-a-ntîmplat ?
A!'sTIPi'IO
Ştii ca şi mine cc-am îndrăznit, de ce
rnă-ntrcbi ?
AJ1, dadi nu-i trocca prin minte lui Phormio să mă-ncurajczc,
Nu mă-mpingca atit dorinta - să am temei de disperare I
Nu mă-nsuram ele fd; mai rele aş fi-ndurat cîteva zile,
Dar aş fi fost scutit acuma să sufăr zilnic ..•
PIIAEOUIA
Te ascult I
ANTIPllO
...Cînd îl aştept pc cel cc vine de bucurii să mă lipsească.
PHAEOUIA
Cinel altii plîng că n-au pe cine li-i drag, tu plîngi că ai
din plin,
Pluteşti,Antipho, în iubire ;
Şi viata care-o duci, pc Hcrcul I c de rîvnit, slîme.ştc pizmă.
Îţi jur c-a.ş ţine să mă bucur de fiinţa dragă-atîta vrcm,1
Chiar şi cu preţul viclii melc ! De-aici uşor c să ghiceşti
Cît sufăr Cll că n-am aproape nimic, şi cc bogat eşti tu ;
Nu spun că, fără chdtuială, o fală-ai luat emscula-n cinste,
SoVc cum doreai, şi bunul renume nu ţi l-ai pătat ;
Eşti fericit, sau nu-ţi lipseşte ni.mic să fii, să nu te bucuri.
lt - Teatru - Tcrcn\iu - Scnccal21
Să fi-ncăput, ca mine,-n mlna oodui .crunt nr.guţălor,
Ai fi viizut I Dar astfel sîntom : nC'lllultwniti cu ce avem.
Al\'Tll'HO
Eu, Phae<:lrb, pe tine Loc111a.i te socotesc mai fericit,
Căci de ales doar ţie Inei îţi stă-n putere : s-~ reţii,
Sii drăgosteşti, sau, dilIJ!lOtri'"ă, să ~ăsaşti ; eu sînt de plîns,
Că nici să-mi piirisesc avutul nu pot, ţai nici să mi-l păstrez.
Dar cc să fie ? Nu e Geta ed ,ce se-apropie în goană?
Ba f'l c. \'ai, mă tPm, sărmannl, vreo veste n•a sii nn-mi ~ulucă I
SCENA IV
CETA, AXTIPHO, PHAEDRIA

GETA
(aparte)
Pierdut c-şti, Geta, de nu eau\i vreun mijloc rept,clc să scapi ;

Văd o mulţime de necazuri asupra ta cwn se abat I
Nu ştiu de fel să Ic înconjur, nici 1wă pricep s-o scot la capăt,
Căd fapta noa~lr~ nu mai poate mult timp rămtne tăinuită ...
ANTll'li!)
(cii~e l'haedrio)
Ce-l lXK:le tulhura-ntr-atita?
GETA
(,qarle)
... Şi vrem(', n-am de loc : bătrinttl s-a-nton I
ANTIPHU
(cătn Phaedria)
Ce wste rea mă paşte ?
122
G-E'FA
(aptJTte)
Cînd o să afle, prin cc mijloc să-i domolesc mm1a, oare ?
Să-i spun ? Ia foc, Să tac ? li supăr. Să mă dezvinui ? Timp
pierdut,
Amar ero mL,e, bietul I Tremur pentru Antipho $i mă zbueiam. I
Pe el îl tem~ de el mi-e milă, el mă reţine-acum, căci altfel
Mi-aş pune rlnduia1i1-n treburi şi, răzbunat cu supărarea
Bătrînului, aş strînge-n grabă tot ce-i al meu şi mi-aş lua
drumul I
ANTll'lli)
(căt,e Phacdria)
Ce spune d de furt şi fugă. ?-
CE TA
(aparte)
Dar unde-l :.flu pe Antipho ? Şi încotro să-i caut urma'?
PHAEDRIA
(către Antlp110)
Te-a pomenit p.) tine.
ANTIPdc"}
Nu ştiu de ce mă tem <le-o veste pro.istă.
PHAEDRI:\
Dar ce, nu eşti întreg la minte ?
GETA
(aparte)
Sii vă~: dt, obicei e-acasă.
PHAEORIA
Zic să-l chemi.im.
ANTIPIIO
( ,trigîndu-1 11e Geta)

Aşteaptă I...
GETA
Ah!
Oricinc-ai fi, ai glasul...
ANTIPIIO
Geta!
GETA
E chiar acel pe care-l caut.
A!',;TJPHO
c~ veste îmi aduci ? Ah, ~pune-o, dacă se poate,-ntr-un cuvint !
GETA
O spun.
ANTIPIIO
Da. zi-i.
GETA
ln port, ele-o clipii ...
ANTIPIIO
S-a-ntors ... r
CETA
Ghiceşti I
ANTIPIIO
Vai mic!
PII.\EDnIA
(câtre Geta)
Ei~
124
ANTJPIIO
Ce fac?
PIIAEDRIA
(către Geta)
Ce spui?
GETA
Că-n port văzut-am pc tatăl lui ~i unchiul tl~.
ANTIPIIO
Cum să Îll(h-ept acum, săm1anul de mine, lucrurile, cum ?
Ci dacă soarta ni-i <l~mană, o, Phanium, şi ne de.,parte,
Nu mai clau nici un prct pe viată,
GETA
A.h, dacă c l'Ulll zil'i, Antipho,
Să fii mai cu luare-aminte; norocu-ajută. pe viteji.
A:-.TIPIIO
M-.t scos din fire.
GETA
Totuşi, ţinc-ţi ma.i mult ca altădată firea.
Căci dacă tatăl tău simti-va că-ţi este fric:'i, va şi cn"'1e~
Să ştii, că e.;ti de vină.
PI[.\ ED R I A
Asta aşa e,
A~TJPIIO
Nu pot să-mi schimb felul.
GETA
Şi clacă ar fi fost nevoie să faci un lucm şi mai. gwu ?
ANTJPI!O
Atît nu pot, darmite-.ilt lucru ?
GETA
Vorbim zadarnic, hotărît l
!,a ce Imn să mai pierdem vremea ? Eu am plecat,
125
PIIAEDRit.
Şi eu.
ANTIPIJO
(reec11ind)
V,i rog I
Şi dacă-nccrc ?
(Luînd o înfăţişare eroică.)
J¼a e bine?
GETA
Tn flecăreşti !
ANTIPIIO
Priviti-mi fata :
Aşa e bine?
GETA
Nu.
A°"TIPHO
-Acuma?
GETA
Aproape.
Al\:TIPIIO
Şi acum?
GETA
E bine.
Aşa rămîi şi orice-ti zice : întoarce-i ; la atac : răspunde-i,
Să nu îţi pese de minia şi ţipetele' lui ...
ANTI P li O
Da; ştiu.
126
GETA
... N-ai \TUt, silit ai fost...
PHAE!JRIA
... de lege şi de judecători ...
GETA
Pricepi?
P11t ţine c bătrînul care se-arată-11 capul străzii ? El e !.
A~TIPIIO
(plccîml)
Nu pot s:1 stau.
GETA
Ce-i asta ? Cum, pleci, .\nlipho ? Stai,
Stai, zic !
A:".;TIPIIO
l\lă ştiu prea hine, cum şi păcatu-mi ştiu;
Po Phaniurn, şi viaţa-mi cu ca, v-o las în grijă.
(Iese.)
PHAEDRIA
Cc-o st, pă\im noi, Geta ?
CETA
Tu o morală-asculţi,
Eu capăt scărrnlineală, de nu mă-nşel, pe cinste.
Dar, Phacdria, ni-i rîndul acuma să urmăm
:\oi, p,·ntrn noi, povaţa şoptită lui Antipho.
PIIAEDRIA
Nu-mi spune că 11i-i rîndul, ci numai ce să fac.
GETA
P,J cinJ puneam la cal-0 isprava, lu ne-ai spus
- lti mai aduci aminte? - că argumente ai
Putcrnice,-nţclcptc şilesne cle-nţeles.
127
PIIAEDRIA
lmi amintesc·.
CCTA
De ele ne,·oic-avcm, sau încă
MaH:,une, mai dibace.
Pll'\EDfilA
\"oi faee tot cc pot.
GETA
Atunci, la primul du-te ; cu mă ascund aici,
Să te ajut şi sprijin de-o să lc-nfundc.
l'UAEDfifA
Haiclcm I
ACTUL AL DOILEA
SCEN.A I
DEMIPHO. GETA, PIIAEDRIA

DEMIPIIO
E cu putinţă făr{L voia-mi Antipho să se fi-nsural ?

Autoritatea mi-o încalcă, dar treacă asta -- c·ă mă supăr
Nu-i pasă ! N-a.r\:• nici ruşine? O, CC'-ndrăznc-ală ! Geta. bun
Sfătuitor I
GETA
(aparte)
Eu vin la urmă.
DEMIPIJO
Cc au să-mi spună ? Cum sc scuză ?
Sînt curios.
GETA
(aparte)
Eu ştiu ; f;\-\i grijă cu altceva.
DEMJPIIO
O să-mi inşire
;
.,Eu nu voiam, a \'rut-o legca". Aşa-nţekg, ~pun drept. ..
GETA
(aparte)
lmi placi I
129
DEMIPHO
Dar legea-a vrut să nu te aperi, ·şi adversarului să-i dai
Cî~tig dP eauză ?
PHAEDRIA
(încet, către Ceta)
Aici e aici I
GETA
(i11cct, căire Plracdrw)

O scot la capăt cn.
DEMIPUO
Cc pot s:1 fal' : c o.-ntîmplare de necrezut, peste-aşteptări ;
De: furie nu sîut în stare să mă b'Îndesc ce-i de făcut.
Ah. vriei eit lrnhuit•, cinel omul se crede cel m11i fericit,
l\lai grijuliu să st• gătească să-ndure-a' sorţii lovituri 1 :
Exil, primt·jdii. pcrseculii... Venind acasi1, să se-aşlt'ple
L-ai fiului dPsfrîu, la moartea sotici, boala fiicei sale,
Căci sînt fireşti, oricind sc-nlimplă ; nimic prea mult să nu-l
ui1ncasC"ă:
Va soeoti nome. dt·sigur, cîml u11 necaz 11-0 sit-I ajungă.
GETA
O, Phaedria. uu mă vd cn•de eă-s mai mintos clecît bătrinull
Din timp ,un ehibzuit la cite m-aştcaptă cînd se-ntoarce el :
La moară voi pleca să macln, bătut voi fi, purta-voi lanturi,
Pc c-împ munci-voi ea ocnaşii ; dar prea mult n-o să mă
uimcasc{1:
Voi socoti noroc-. desigur, cînd un necaz 11-0 sfi m-ajungă.
Cc stai şi uu tt· duci să-l mîngîi pentru-nceput cu-o blîndă
vorbă?
1
în reflecţiile lui Tcrcn1iu se strecoară adesro concepţii
elice L'are aparţineau stoici~mullri, curent filozofic dominant
în epoca respectivă. Stoic t-ra şi îndemnul de a le pre~ăU
permanent să înfrunţi lo,iturile soartei, de-a pune r1iul în
fa\ă.
130
DEMlPIIO
li văcl pe Phac-dria. pc fiul fratelui meu, imi icse-n cale I 1
PHAEDRIA
Unchiule, salVl' I
DEMIPIIO
Salve ! Dar unde e Antipho ?

l'IIAEDRIA
l\lă bm·ur dt> venirea ...
DEMIPIIO
Te cred. Dar şi răspunde-mi.
PHAEURIA
E sănălos. Aici c-. Şi-ti merse totul hine ?... ·
DEMIPHO
Cit aş fi vrut !
PIIAEDnIA
Dar ci: ai?
DEMIPIIO
Tu, Phaedria, întrebi ?
Ati ticluit o nuntă frumoasă-n lipsa mea I
l'IIAEDnIA
T1• superi pentru-atîla ?
GETA
(aparte)
Grozav l'OIDt'dian I
DEMIPIIO
Dar cum să nu mă supăr ? Abia aştept să-l văd,
Ca să-i arăt că t.ităl de altii<lată, blînd,
La fapta lui devim' sevc-r. nenduplecat.
131
PHAEDfiIA
N-a săviqit nimica <le care s:i te-nfurii.
DEMIPHO
Mereu acelaşi lucru ! Toţi sînt la fel : pe toţi
li vezi într-unul singur.
PIIAEDRIA
Dar nu de asta-i rnrba.
DEMIPIIO
Greşeşte unul : cellalt îl apără ; şi face
La fel r:n-,11 doilea, primul ; se-ajută între d.
GETA
(aparte)
I-a zt•grăvil u,itrînul cutn nici nu-i <lă prin. minte!
DEl\lIPIIO
Căci, Phae<lria, de n-ar fi-aşa, nu i-ai lua partea.
PllAEDnIA
Dar, unchiule, Antipho, dac-a gre!iit cumva,
Onoarea vătiimîn<lu-şi ·sau trcburilc-i multe,
Eu 11-am să-l apăr, iată : ce merit,1 - primească ;
Dar clacă nişte oameni ,·icleni ne prind în laţ,
Fiindcă sintcm tineri, şi-o cauză nedreaptă
Ciştigă, ducem vina noi, sau ju<lccătorii,
Ce-adcs, ca să nu işte nici o nemulţumire,
Şi uneori din milă, pc cd sărmani i-ajntf1 ?
GETA
(aparte)
De nu ştiam pricina, juram că spum, ,lrept.
DEMIPIIO
Dar e vreun om al legii să-ţi recunoască dreptul,
Cînll tu, ca să te aperi, nici gura n-o dc~chizi,
Ca el?
132
l'UAEDRIA
Oricărui tinăr i s-ar fi-ntimplat
La fel, căci, dus în faţa judecătorilor,
Sfios, modest cum este, s-a uluit, incit
N-a mai putut să spună cc-n minte chibzuise.
GETA
(aparte)
O, minunat I E vremea s-apar lîngr1 bătriu.
(Către Demipho.)
Bine-ai \'enit, stăpîne ! Mă bucur că eşti teafăr.
DEMIPHO
O, salve, \7l"1nic paznic ! Al casei melc reazim,
Ce fiului Il1("ll grija în lipsa-mi i-ai purtat I
GETA
De mult ascult acolo cum de noi toţi te plîngi.
Dar n-ai motiv, mă crede, şi mai puţin de mine.
Ce vreai să fac în toată accastă-ncurcătură ?
Pe sclav nu-l lasă legea procese să pledeze,
Nici martor nu-l primeşte.
DEMIPIIO
Trec peste tot, admit
Că, nenccrcat şi tînăr, proa l-au luat din scurt ;
Tu erai sclav. Dar fie-i de-o mic de ori rudii
Ea, lot· n-ar fi luat-o, ci-i da, cum cere legea,
Doar bani să se mărite, să-şi ia un alt bărbat.
Ce minte-avu cu-o fată săracă să se-nsoare ?
GETA
11,u- m•nll'a, numai banii-i lipseau.
DEMIPIIO
Sc-mprumuta
De undeva ...
133
GETA
De unde ? .Uşor e să vorlx-şti
DE~11PIIO
La o adicli, fie, cu camtă lua.
G.ETA
Hei ! Bine ;'.is ! Dar ni.mtmi nu i-nr fi dat oit tim11

TrăieştiI
OEMlPHO
Nu, nu se poate I Nu-ngiidui, orice-ar fi .I
l\lăcar o zi pe-această mireasă eu s-o rabd !
Mă port cum se cuvine cu el. Să-mi fie-adus,
Sau unde şade omul acela vrc-au să aflu.
GETA
Vorbeşti, socot. dt• Phormio?
OEMIPH9
De cd care-o snsţine.
Am să,! a<luc.
DE ;\Ir r II o
Şi unde-i Antipho ?
Pll.\EDRIA
A plecat.
OEMIPHO
l\J,,rgi, Ph,u-dria, să-l cauţi şi a<lu-mi-1.
PHAEl)lllA
All'r;_;
S5-1 caut.
134
GETA
(încet, ironic)
La Pamphila. adică 1
DEMIPHO
Iară cu,
Ca să-i cinstesc pc zeii penaţi 1, intîi pe-acasă
Mă-abat; î.n for r pe urmă grăbe'3C si chem clţiva
Prieteni, să m-ajutc în pricina aceasta,
Să fiu stăpîn pt' mine cinel o să vină Phormio.
SCENA li
PHORMIO, GETA
PII0RMI0
(i11trî11d îu sce1'41 cu Geto)

A~a să fie : că ele teama lui taică-su-a fugit ?
GETA
Aşa.
PHOllMI0
Pc Phani11111 a părăsit-o ?
GETA
Intocmai.
PII0RMI0
Şi bătrînul turbă i'
1 Penaţii erau zeităti casnke la vechii romani. Propriu-
zls, penaţii erau zeii cămării, zeii interiorului locuinţei fa-
miliei.
: Foml (lat. : forum) era o piată centrală din ora.şele ro-
man<'. Aici Sl' cll'sfă~ura în principal activitatea politică, ju•
ridic:i, întrunirile pul11i(,"t." etc.
135
GETA
Cumplit.
JIIIOI\MIO
(vorbind cu sine insu.şi)

Ah, Phonnio, fii tu sigur că
toate-n cap ţi se vor
sparge.
Năzbîlia tu ai făcut-o ; tu să înduri. Cmaj, fii gata I
GETA
Ah, te implor I...
P li OR r-1I O
(idem, foarte îngîndurat)

De-o fi să-mi ceară ...
GETA
Tu eşti speranţa n1Jas?ră .. ;
PHOI\MIO
(acelaşi joc)
Ast:.-i !...
Şi dacă-o fi s-o-ntoarcă ?...
GETA
Numai tu ne-ai dat ghes ...
PHOI\MIO
(acelaşi joc)
Cred ca ...
GETA
Ajută-il
PHORl\110
(către Geta)
Adu bătrîriul I Ce-mi rămîne să fac mi-am rînduit în iniute.
136
GETA
Şi cum?
PIIORMIO
Ce vrei ? Nu s-o păstreze pc Ph:mium, iar pe
Antipho
Să ţi-l dezvinui, atrăgîndu-mi întreaga tatălui mîuic ?
GETA
Om curajos, prea bun prieten I Şi totuşi, Phormio, ~:i id
S.:':i...TJJa_;
Cumplit mă tem că toate-acestea nu au s:i-!i cadii bine.
PH O Il ~I I O
Aht
Să nu to sperii I N'u-i pericol ; mi-am socotit toţi pa~ii bine.
La cîţi şi cîţi am frînt cu şira spinării,-ţi Jă prin minte ţie,
Ciţi oameni, cet.'îţcni. do seamă? I Pc cit ii. ştiu, pc-atît Io
trag ...
Şi-ai auzit cîn<lva pe vreunul să seric plîngere-mpotrivă-mi ?
GETA
Cum iei tu asta ?

P HQR !',I I O
Dar nu cado în laţ eretele, nici uliul,
Cc numai rau ne-aduc; ci păsări ce_ nu ne vatămă de fel,
Cu elo rnergo vînătoarca, şi-i timp pierdut cu celclaltn.
Se tern numai aceia care au de pierdut cite ceva ;
Eu, cum se ştie, n-am ce pierde. Vei ~pune: ,,.~u să t.:,
închidă";
N~or să. hrănească ci un lacom ca mine, şi-ar avea dreptate
Să nu se-ndese să-mi aducă atîta bine pentru rău.
GETA
Ab, !}-o să. ştie 'niciodată să-ţi mulţumească pc cit meriţi I
12 137
PUOIIMIO
Lui, om ales, cu masa-ntinsă, n-ai cum să-i recunoşti destul I
ln casa lui. făr-o letcaic. dai t·u parfumuri, te-mbăiczi,
Iţi liniştt>Şti <."I.I totul minte-a, în timp cc el mereu se zbate,
St- clă în vint pe plac să-ţi facă ; el cheltuie clin gros, tu rîzi,
Bei primul. stiii la loc de cinste şi-noerci la masă-o
şovăială ...
GET/\
Acum cc vrei să zici ?
PIIORMJO
...Ci ni, ştii ce să înfuleci mai intîi.
Şi dacă socoteşti ak•ne cit sînt de bune, de plăcute,
Şi scumpe·, nu-l priveşti pt>-accla t·1• ţi ll·-a dat ca pe un zeu !
GETA
Biilrinul ! Vezi ee faei, ia seama. E grc•a ciocnirea de-nceput ;

Dar dacă trc•ci de c.a, cc \'Îm· pc unnă nu-i decît o joacă.
SCENA III
DE\tlPHO. HEGIO, CRATINUS. CRITO, PHORMJO. GETA

DEMIPIIO
(c,Hrr. cei trei prielc11i rnre il i11sofesc)
A~a-i că niciodată n-aţi anzi,t pe nimeni

C-ar fi-ndurat, ('a mine, oC'ar,i-atll de· mare?
Să-mi ajutaţi I
GETA
(încet, nitre Plwnnio)
L-îneacă minia.
131
PHORMIO
(încet, ~ălre Geta)

Las' pn mine I
n duc eu de-o să-ti•.placă.
(Tare, prcfăcîndu-se că 1111-l ' - ~ pc Deuiiplw.)
Pe zeii fllră moarte I
Demipho vrea să negt, că Phanium i-e rudă i'...
Să nege azi Demipho că-i este rudă ?
GETA
(prefăcî11d11-.oe l'ii 11ic;i el 1111-l r,ede pc Demiplw)

Neagă.
PHORMIO
(acelaşi ;oe)
Şi cum că l-ar cunoaşte pe tatăl fotei ?
GETA
(acclofi ;oe)
Neagă.
DE ~I IP li O
(către prietenii săi)
Cn-d cii-i ac;-1 ele can· vor~t-am. Veniţi cu mine.
P li OR).! I O
(11celnşi ;oe)
Şi că habar nu arc măcar dC' Stilpho ?
G I,: TA
( acelaşi ;oe)
Neagă,
139
P:ll OR~ I O
(acelaşi joc)
·Fiindc:i e săracă. n-o recanoaştc tatăl :
O p.i:!·ăsl"!le, · Iată zgîrccnia ce face I
GETA
( acelaşi foc)
·Mai zi că mise stăpînul zgircit, şi ai s-auzi I
PIIORMIO
.O. ce-nclri\zneal:1 l Încă mai vrea să mă acuw 1
PHORMIO
(acela,~ foc)
C.t de,pre fia. e tinăr, şi nu văcl nici un rău
.Că nu-i cunoaşte tatăl ; era un om bătrîn,
Sărac. şi :pîn{1 seara din zori truclind pe cimp
Trăia ; şi nwnai · tata s-a îndurat să-i deie
Piimint de muncii. Bietul do el, se tot plîngea
.I>e mcb JuF'bogată, c:d lasă-n părăsire I
·şi. ah, e,-e ornl Un altul n-am pomC"IJit m;ii bun.
GETA
( acelaşi fac)
,Ve 0·i cw.• Cl' zid, şi cine· eşti tu !
PIIORMIO
(acelaşi foc)
la du-te-ncolo I
Dl· 11:i.l:'ram eu sigur, nicicind nu îndrăzneam
Sit ii1lru-11.duşmănil' cu <linsul pentru-o fată,
. Pe C.tr(' suilet are ac·uma f·O alunge.
GETA
(acelaşi foc)
(..-:u:1·1m,,1-~rqli s,f1pinul cînd nu c să-ţi ră_spundă-?
140
l!U0BMIO
(acelaşi . joc)
Ii dau ce i se ca<le.
GETA
(acelaşi joc)
,¼a ? Tîlhare l
DEMIPUO
Geta!
GETA
(prefiicî11du-se că .nu l-a auzit, către Pllormio)
Răstălmăcit-ai legea ca să-i storci banii !
DE MI P ii O
Geta,!
PH0RMI0
(î11cet, către Geta)
Răspunde-i I
GETA
Cine-i o:irc ?
(J'refiicî11du-.w că .l-a descoperit pe Demiplio.)
Ah!
DEMIPIIO
Taci I
GETA
De tinc,-n lipsă,
Netrebnice cuvinte a spus acest nctrdmic,

Şi-aşade dimineaţă o ţine.
141
DEMIP.HO.
Hai, ajunge I
(Către Phormio.)
Intîi şi-ntîi de toate, cu, tinerc,-aş putea
Să-\i pun, dacă-mi dai voie, o întrl'liarc : cine-i
Acel ce-i zici prieten de-al tău ? Ţin mult să aflu.
Şi cam ce foi de rudă pretindl, di mi-ar fi?
J'HORMIO
Te faci că vrei să afli ce bine ştii !
DEMIPHO
. Ştiu? ...
t'H0HMIO
Da.
DEMIPIIO
Eu neg ; dacă eşti sigur, memoria mi-ajută.
P U OR l\l l O
Hai ! Nu-ţi cunoşti. se poate, chiar vămi ?
DEMIPIJO
Mă omori I
Şi-l cheamă ?
PIIORMIO
(că11tîiid)
Cum îl choomă ?... Da I
DEMIPIIO
Dr cc taci acum ?
PIIORMIO
(tlll'l'f)
Pc Hercle, nu ţin minte I
142
DE.MIPHO
Vorbeşti odată ?
P HOR MI O_
(încet}
Geta,
Cum îţi spuneam <.'li-i z1ce mai .adineauri ? Hai l
(Tare.)
Nu-ţi spun ! Te faci e,'t nu ştii, ca sâ mă prinzi cu şoalda.
DE ~I J PH O
Cum. eu, cu şoalda ?!
GET.\
(şoptind)
Stilpho 1
PJIOnMIO
Şi-apoi cc-mi pasă ? Stilpho ·
I -se spunea.
DE Ml P 110
Cuo1?
PUOR'.\110
Stilpho, am zis ; l-ai cunoscut.
DEMIPHO
De loc, şi niciodată nu a.m a,'llt vreo rudă
Cu acest nume.
PHORMJO
Oare ? I De ei nu ţi-o ruşjoe ?
Ah, dacii moştenire lăsa talanţi '\,TOO zece...
DEMIPHO
Să te ucidă zeii I
143
PHORMIO
,.. De spiţă, h1, întîiul
Ip aminteai, nici unul din moşi-strămoşi uitînd I
DEMIPUO
Admit chiar că a_şa e ! Mai trebuie acum
.Să-mi lămuH·{iti ce rudr1 apropiată-mi este.
S-aud : ce, rudă-mi este ?
GETA
Da, bine-i zici !
(lncet, c11tre Pl1omuo.)
fa scama I
PIIORMIO
Am liirnurit o <lată în amănunt, de fată
-Cn .m:igj)-trat.ii. Dacă qş fi minţit, <le ce
N-a :i:is nimic băiatul ?
DEMIPIIO
\'orbeşti de fiul meu ?
O;1r de~prc ci st· ._ştie c-:i-i prost de n-are margini,
PIIOHMIO
Tu, dacă eşti atîta de· înţelept, aleargă
I.a magistraţi şi cere să rediscute cazul ;
Un om ales, ca tine, desigur poate-aduce
Jn faţ.i judec[1ţii de două ori un caz.
DEMIPIIO
·E-o m:iw nror<'ptate, d.:11 numai fiindcă vreau
Să ocok'ISc procesul şi să mă scap de tine,
Voi sptmc că mi-e r11dă. Cum legea îmi fb:ează
Şi :i:c-strea ci, adu-o, te rog : îi dau cinci mine.
PHORMIO
Ha, ha J Eşti de tot 'hazul I
144
DEMIPIIO
Ei ce? Ar fi n<.>drcpt ?
t--u-i lcgc·a pentru mine cum c şi pcntm altul?
PIIOfiMIO
Dar ca pc-o curtezană tc-ndrcptăţeştc legea
S-o folose~ti, şi apoi, plătind-o, s-o alungi ?
Sau, vrind să n-o împingă nevoia la desfrîu·
Pc-o cetăţeană, ecre ca ruda ci de-aproape
S-o ia-n c"JSătorie ? Ceea cc vrei să-mpicdici ~
DEMIPUO
Da. rudii. Şi de unde mi-e rudă ? Cum ?...
P !I O n MI O
Verdictul
E dal, 1111-l po_ţi întoarce.
DEMIPIIO
Nu pot?... Voi face-aşa
lncît să schimh verdictul.
PIIOfiMIO.
Prostic!
DEMIPIIO
Ai să vezi!
PIIOnMIO
Ca să sfirşim, Dt'mipho, n-avem nimic cu tine ;
Doar condamnat ti-e fiul. tu niciclecnm ; tu eşti
De :1,îrsta-nsmătorii trecut.
DE ~I IP li O
Sri socotqti
Că a vorhit d insu.şi tot cc vorbit-am cu,
Sau 11 alung de-acasă cu zisa lui soţie (
145
GETA
(încet)
S-a-ufuriat.
PHOR!liIO
Mai bine ui face să b• duci.
DEMIPIIO
Ai legămînt la toate să mi tc-mpotriveşti,
Mişelule?
PHORMIO
(încet, către Geta)

Se tl'me, de.şi vre11 curajos
Să pară.
GETA
(î11cet, ,.~Urc Pl,ormio)
începutul e bun.
r II o n ~11 o
(către Dem.iplw)
De e~ nu rabzi
Ce-i de răbdat ? Fireşte, ti-ar face mare cimtc,
Şi-am deveni prieteni.
DE !\I I l' II O
Cn•zi c-ă durl'sc să fon
Prieteni ? Sau mi-e grijă că nu te-aud şi \'ăd ?
PIIOI\MIO
De-ai să.
fii blînd cu dînsa, afla-vei mîngîiere
La bătrînc\i ; ia semna, te rog, cc ,·îrslă pm ti.
DEMIPIIO
Te mîngîie lu I la-o tu !
146
PHORMIO
l\lai domol!
DEMlPHO
Ascultă,
M-am săturat de vorbc ! De nu mă scapi de fată,
O dau pe uşă-afară chiar eu. Da, Phonnio,-am 7.is !
P li OR 1\1 I O
Atinge-o tu, trntcaz-o nu ca pe-o cetăţeană,
Şi \"CZi proces pe cinste. Am zis şi cu, Dcmipho (
(T11cct, c,1tre Geta.)

De-o fi cumva heYoie. mă diemi de-acasă.
GETA
(încet, ciifre P1wrmio)

Bine.
(Plinrmio ic.w•.)
SCENA IV
DE~IIPIIO, GETA, CRATINUS, HEGIO, CRITO

DEMIPHO
(aparte)
Cc griji mi-abate fiul, ce fcămintăli, <.,··u-accastă
Căsătorie-n care se-ncurcă şi mă-ncurcă I
Şi nu dă barem ochii cu mine, ca să ştiu
Ce spune şi cc crede acum de fapta lui.
(Către Geta.)
{a du-te, vezi tu dacă s-a-ntors sau nu acasll.
147
GETA
Alerg.
(Iese.)
DEMIPIIO
(către prietenii săi)
Voi înţelegeţi, desigur, cum stă treaba.
Ce-i de făcut ? Zi, Hegio.
IIEGIO
Eu ? Cratinus s:l zid,
De n-ai ceva-mpotriv,i...
DE'.MIPIIO
Zi, Cratinus.
CRATI~US
Vrd tu? ...
DE \f IP li O
Da.
CRAT.I NU S
Zic atît : ia seama la inlcrcsul tău.
Zic : ceea ce în lipsă-a făcut se anulează,
Restabilind iar totul ; c drPpt şi vei obtine.
Aşa îmi dau părerea. .
DE !\f IP HO
Zi, Hcgio, ţi-e rindul.
IIEGIO
Cred c-a vorbit din suf!Pt ; dar vede fiecare
Jn felul său : citi oameni, alîtea şi p:lr<'ri. 1
1
Uncie dintre reflecţiile lui TPrcnţiu, întocmai ca cca de
faţă, au devenit ulterior adevărate dictoa:1c. Nu rareori, în
asemenea rcflec\:ii, 'fcrcntiu exprimă eonsiâeraţii sceptice cu
privire la oameni, la idei, la anumite realităţi etc.
148
Eu cred că uncie legea şi-a spus. cuvîatul, nu e
Chip sfi rc•vii, şi rău c măcar să-nccrci.
DEMIPHu
Zi, Crito.
CfllTO
Socot că-i neccsarfl clelibc-rarc-aclîncă ;
E-un caz aparte.
IIEGIO
( ciilre JJe111ip/w)
Altăcc-va mai vrei ?
I DEMll'IIO
Nimic.
(Cei tl'ci wictcni ies.)

Dccît eram, sînt şi· mai nesi~nr.
GETA
"(î11t.orcî11cl11-st')
!\li s-a spus
Că nu s-a-ntors.
DE :O.I IP li O
Mai bine- pc- fratc-mc-u I-aştept,
Şi numai lui părcma c- dr!'pl să i-o urm('?..
la să mă-ncumet pînă în port, să Yă<l cîn<l vine.
GETA
Eu plec- clupă Antipho ~;1-i spun cc s-a-ntîmplat.
Dar, iată,-1 văd c,i tocmai sc-napoiază-acasă.
ACTUL .AL TREILEA
SCENA I
ANTIPHO, GET.-\.
ANTIPIIO
(aparte)
Desigur, meriţi să te musL-i de slăbiciunea la, Antip}~o !
S-o ştergi aşa, lăsînd pc al\ii, străini; să-ţi apere vica\a !
Credeai că-ţi îngrijesc <le rosturi mai cu tărie dccît bne ?
Măcar să-i fi purtat ele grij:l aceleia ce-n casă-o ţii,
Să n-o ajuugă \Teo năpastă, c:l_n tinc-atîta s-a-ncrczut,
Că-n <lezuă<lejclea ci lu singur eşti sprijinul ~i-i eşti spcraup.
GETA
Şi noi ţi-am zis pe-aici destule C-:i ai fugit a.şa, stăpinc.
ANTIPIIO
Pc tine te cătam.
GETA
Şi totuşi noi cauza ţi-am apărat-r).
AXTIPUO
Co soartă mă aşteaptă ? Spune, hai ! Cum stau lucmrilc ?
Tata
A bănuit ceva ?
GETA
Nu încă.
ANTIPllO
E vreo speranţă ?...
150
GETA
Nu ştiu.
ANTIPIJO
Ah!
GETA
Şi lotuşi Phae<lria din su~t te-a susţinut.
ANTIPHO
IJ recunosc.
CETA
lar Phormio, ca şi altădată, plin de curaj s-a arătat.
A'.'\TJl'UO
Ei, CC'-a făcut ?
GE'fA
S-a lu:1t în gură cu mîniatul tău părinte.
A1'\TIPIIO
Prea hine, Phom1io !
GET!\
Eu. fireşte. i-am ajutat. ..
ANTIPilO
Cc dragi îmi sîntc-ti I
GETA
Cc spun, c numai înc('.putul : par lucmrilc liniştite ;
Pc unchiul tău ,·n•a să-l aştepte bălrînul.
ANTIPtlG
Pentru re i'
GETA
Spunea
Că trebuir,, mai iuaiute ·de-a hol'ări, -să-i cear~ sfatul.
!51
ANTIPHO
Ah, Geta, cit mă-nfricoşcază venirea unchiului acum I
Cu-o vorbă ci va da sentinţa de viaţa sau de moartea mea,
GETA
Se-ntoarce Phaedria I
ANTIPHO
Da? Unde-i?
GETA
De la pal~tre, iată-l, vine,
SCENA II
PIIAEDIUA, DORIO, ANTIPHO, GET-\

PIIAEDnlA
(căutind să-l a;1111gii ţe Dorio, care merge înaintea lui)

Dorio I
Ascultă-mă, Le rog din su0et I
non 10
N-ascult,
PIIAEDRIA
o clipă!
DORIO
Să mă laşi I
PIIAEDRIA
Ascultă-o vorbă,
oon10
Mă clei.gustă să-ascult mereu acelaşi )µcru I
152
PHAEDRIA
Ai să te bucuri data asta <le ce-o s-auzi.
DORIO
(oprindu-se) '
Poftim. Ascult.
PHAEDRIA
Nu pot eu oare să te-nduplec s-a.ştepţi trei zile ?
(Dorio vrea dia nou să plece.)
Un<le pleci ?
DO!l!O
M-ar fi uimit peste măsură vreo nout.ite să-mi aduci.
ANT!PJIO
(încet, către Geta)

:Mă tem că-i dă negutătorul... dureri de cap.
GETA
( acelaşi joc)
Şi cu mă tem.
PIIAEDR!A
Deci nu te-ncrezi în mine ?
DORIO
Tocmai I
PIIAEDlllA
Şi <lacă eu îţi jur ?
DO!l IO
Poveşti I
PIIAEDllIA
Şi dacă răsplătit vei spune c-ai fost cum nu gin<leai ?
153
DO RIO
Palavre!
PHAEDRIA
AJ11t:i-m:1 : ai -sfi tt• bucuri ; e adevăru: tot.
DORIO
Himere l
PHAEDRIA
lnce,arcă ; nu e lnng răgazul.
DORIO
Îmi cînti mereu acelaşi cînte~.
PHAEDRIA
lmi eşti o mdă, un părinte, un prieten, un ...
oon10
Tot flecăreală.
PHAEDRIA
Al inima atil ele aspr-l şi sufletul nendnplecat
De mgiimintea mea fierbinte, de jalea mea să nu se-nmoaie ?
DORIO
Aut t'Şti, Phaedria, de simplu. sau, poate, de neruşinat,
S:'i crt'7'.i că penim-o linguşl'ală şi pe ochi dulci cîştigi o
sclavă ?
Al\TIPTIO
(aparte)
Mi-e· milă!
PIIAEDRIA
(aparte}
Vai, o să mf1-nfrîngă.
154
GETA
(aparte)
Cwn se aseamănă-ntre ei I
PHAEORIA
Să mă ajungă nenorocul cinci şi Antipho e atît
De încurcat cu ale sale !
ANTI.PHO
(arătindu-se)
Hei, Phae.dria, de ce e vorba ?
PllAEDRIA
O, fericitule Anlipho !...
ANTIPIIO
Eu?
PIIAEDRIA
... Care tii iubirea-n casă,
Şi n-ai nevoie să guşti chinul de-a le lupta c-un ticălos !
ANTIPIIO
ln casă,
cu ? Da, cum se spune de mult : ţin lupul de
urechi,
Căci nu ştiu nici cum să-i dau dmmul, şi nu ştiu nici cum
să-l reţii!.
DOR IO
Eu tot aşa cu el.
ANTIPIIO
Ţi-e teamă că 11-ai fi hun negn\ător ?
(Către Pliaedria.)
Şi ce-a făcut anume ?
PHAEIJRIA
Asta ? Cel mai neom c dintre oameni :
El a vîndut-o p~ Pamphila.
155
ANTIPHO
Cum ? A vîndut-o ?
CETA
A vînclut-o ?
PHAEDRIA
\'i11dută, cb.
DORI O
Ce mirşăvie ! S-o vinzi, cinel tu ai cumpărat-o I
PHAEDRIA
(apm·te)
Şi nu-1 înduplec să m-~tC'pte şi să renunţe la vînzare
Trei zilo doar, pînr1-adun banii făg:i<lui\i de nişte prieteni I
(Către Dorio.)
Şi clacă 1111 \i-i pun în palmf1 atunei, să nu mai pierzi o clipr1 I
DOR IO
M-ai năucit !
ANTIPHO
Răgazul nu t' lung, Dcirio ; fii dc-nţeles ;
El imloit o sf1-\i plăteascii bunăvoinţa ce-i arăţi.
DOl\10
Astea sî11t vorbe I
ANTIPHO
La~i să fie Pamphila dusă din oraş ?
lngăclui tu să se clt>spartri doi tineri care se iubesc ?
DOR IO
Nici c-u. nici tu ...
PHAEDRIA
Să-ţi rr1spli\tcasc:1 toţi zeii fap_tele, cum meriţi I
156
DORI O
De multe luni te-ngădui fără să vreau ; făgăduieşti mer~n,
Dar nu plăteşti, ci cloar te smiorcăi ; ac·.nm pc altul :•.m
găsit,
Ce nu se vaită, ci plăteşte : clă locul celor mai d~ soi.
ANTIPIIO
(către Plwedria)
Dar, clupă oit mi-aduc aminte, ai hotărît o zi anume
Cînd s-a legat să-ti deie hanii.
PIIAEDRIA
Auevărat.
DORIO
Am zis că nu?
ANTIPHO
Şi a trecut?
DORIO
Dar numai ziua ele azi mai e.
ANTIPIIO
Nu ţi-e ru~ine
Acum s-o-ntorci ?
DOR 10
Nu, cîtă vreme cîştig.
GETA
Nemernic I
PHAEDRIA
Dario,
Aşa le porţi ?
DORIO
~a mi-i felul ; clacă vă plac, mă folosiţi.
157
ANTIPHO
L-inşeli ,pe faµ I
DORIO
Dimpotrivă,
Antipho, tocmai el mă-nşală ;
Căci mă ştia cum sînt, prea bine, pe cînd eu l-am crezut
cum nu e.
Deci el m-a păcălit, şi faţă de el n-am mai rămas eu însumi.
Dar nu-i nimic ; aşa să fie : devreme, mîine,-a zis că-aduce
Toţi banii militaml ; dacă îi ici tu, Phaedria,-nainle,
Ştii legea mea : înliielate dau cui plătcşte-ntîi. Adio I
SCENA III
PHAEDRIA, A:\'TIPHO, GETA

PIIAEDRIA
(corbilld rn sine î11s11şi)

Ce-i de făcut ? Să-i
clau, ele unele, atît de repede, eu,
bietul,
Cind n-am nimic ? Şi doar trei zile clacă mă-nvrcclnic!'am să
capăt;
Primisem o ff1găcluială.
ANTIPIIO
Răbda-vom,
Geta, noi, să-l fringă
Nenorocire.a, cind ci sprijin mi-a dat, cum tu mi-ai spus, clin
sullc·t?
Să nu-l Hjut şi eu la rindu-mi, cînd mi-a adus alîta bine ?
GETA
Sncot că drept ar fi.
Ai\TIPIIO
Să mergem la el, doar til îl poţi salva I
158
GETA
Eu ? In ce fel ?
ANTIPIIO
Găseşte-i hanii.
GETA
Aş vrC'a şi eu, dar cum, ş; unde ?
ANTIPIIO
E t11ta-aid.
GETA
Ştiu; şi?
A:'l:TIPIIO
Pricepe şi Jintr-o vorbă înţeleptul J
GETA
Ei, cum, aşa ... ?
A:'IITIPIIO
Aşa!
GF.TA
Pe Berci,•, Imn sfat ! Ci lasă-mă în pace I
Nu m-a ajuns 1lt"stul 1wcazul de eînd cu-nsurătoarea ta ? I
Dl} drn~ul vărului vrei iarăşi, intrin<l în joc, chiar eu să-l
caut i'
ANTIPIIO
(e<'itre Plwedria)
Dr<'pt a vorhit.
PIIAEDTIIA
Cum ? Pentru tim, sînt, Geta, un străin ?
GETA
Do fd;,
Dar nu ajunge că hătrinul c furios acum pe noi,
159
Vwi să-l stîmim <lin nou, să pierdem speranta că-l mai
imblînzim?
PU/\EDRIA
Din fata mea s-o smulgă altul, s-o ducă nu şliu unde I
(l..uîrid o atitudiric eroică.)
Ah!
Mai zi-mi o vorb:1 cit e vreme, şi cit mai sînt aici, Antipho,
Şi hine uită--tc la mine I
ANTIPHO
Dar ce-i ? Ce vrei să faci ? Răspunde I
PHAEDRIA
Oriunde-o va purta pc fata p:unîntului, merg clupă ea,
Sau mor I
GETA
Te ocrotească zeii pc <lrum I Dar ia-o mai încet I
ANTIPHO
(către Geta)
Hai, caut:1 ceva, ajută-l.
GETA
Să caut I Ce?
ANTIPIIO
Te rog, încearcă;
l\,t'i tl'ffl de, lapta-i fără cuget, şi rău o să ne pară, GL'1:a,
GETA
Să-ncerc ...
(Se gindeşte.)
Da, e scăpat, sau poate mă-nşel ; dar scump am
să plătesc.
160
ANTIPIIO
N-ai teamă : iţi mi fi alături, la bine şi la rău părtaş.
GETA
(către Pl1aedria)
De dţi bani at avea nevoie? Vorbeşte.
PIIAEDRIA
Doar treizeci d[• mine,
GETA
Tn·i·n·t:i ? Ah, Pha1xlria, cc fată prcaseumpft !
PIIAEDRIA
Asta c nimic I
GETA
Hai, facem rost.
PHAEDRIA
Tu, om de suflet I
GETA
Să pleci I
l'IIAEDRIA
Imi trebuie pe loc I
GETA
Ai să primeşti. Dar am nevoie de Phormio ea să mă ajute.
ANTIPIIO
Oricind c gata. Indrăzneştc să-l foloseşti li.Jill vrt'i, şi face,
E omul crl mai hun din lume.
GETA
Să mergem repede la el.
ANTIPIIO
Fot să \·f1 <lan şi eu vreo mină de ajutor ?
161
GETA
Nu ; intră-n casă
Şimi~iic-o puţin pc biata copilă, căci mi-o-nchipui moartă
De spaimă. Hai I
A~ TIP li•)
1\'imic pc lume 1m ~ primi mai bnr,uros.
PIIAEDRIA
Cum te-ai gîmlit s-o senti la eapăl?
GETA
Ai să auzi pe drum. Să lllL'l"gem I
ACTUL AL PATRULEA
SCENA I
DEMIPHO. CHTIE~1ES
DEMIPJIO
Ei, Chrcmcs ? Ai adus-o pe-acel'la dnp:1 care-ai
Plecat în Lfflllnos, fiica la ?
CHREMES
1'u.
DE ~I IP II O
Şi de cc nu?
CIIREMES
Fiindc.1 mama fetei văzind că prea întirzii.
la.r fata e la vîrsta cinel nepăsarea mt'a
/
li face-o nedreptate, cu to\i ai săi pornise
lncoa', să-mi dea de urmă.
DE ~I IP II O
Te rog, atunci, să-mi spui
De ce, aflînd ac·estea, atîl ai zăbovit ?
CIIREMES
Ţinut am fost ele boală.
DE ~I IP II O
Ei, cum ? Ce fel ?
163
CHREMtS
Cum cc?
Şi hălrîne\ca însă~i
c-o boală ! Dar năierul
Ce Ic-a adus, îmi spune c-ar fi ajuns cu bine.
OEMIPIIO
De fiul m,·11 aflat-ai cc-:1 săvîrşit în lipsa-mi ?
C li RE ~IES
E tocmai lucrul care mă-ncurcă cel mai mult,
Căl'i dacă mi-1L5 <la fata unui străin, silit sint
Să-i desluşesc cu cin~ şi-n cc fel am avut-o_
Mă pot încrcde-n line, o ştiu, ca-n mine tnswni,
Po cîml un altul cată să-mi fie aliat,
Să tacă,-atita vreme cit o să fim prieteni ;
Dar tot o să mă-nfruntc-, căci ştie-atit de multe,
Şi nu-i ,·a fi so\ici prea greu să afle taina ;
Al1111ci nu mi-ar rămîne decît să plec de-acasă,
Căci printre-ai mei sint astăzi doar cu ele parte:i mea.
DEMIPIIO
Prea hinc-o ştiu, şi asta mai mult mă-ngrijorează,;
Sînt hotărit, de-acel'a, să nu mă dau bătut,
Ci să-mplinc-se întocmai ce \i-am făgăduit.
SCENA II
CET A, DEMIPHO, CIIRE}.IES

GETA
(vorbind cu si11e î11s11şi)
N-am mai vi'izut vrco<lată un om mai iscusit

Ca Phormio ! Intr-un suflet alerg la el să-i spun
Că-avem de bani novoie şi-am vrea să facem rost,
Şi numai dintr-un singur cuvînt mă înţelege ;
164
Se buc:ură, mă laudă. îut~cah:i ele liătrin
Şi preamăreşte zeii cft i-au şi dat prill'jul
S-arate că el nu-i e lui Phaedria prieten
Mai bun ca lui Antipho. Îi cer să mii aştepte
1n piată, şi-i frtgădui să-l c·rnl pc hălriu.
Dar iată-l.! Cine-i cPllalt? \'ai! A wnit şi tatăl
Lui Phaedria ! Dar, vită ce sînt, de ce mi-i teamă?
Că doi în loc de unul venit-au să-i înşel ?
Eu cred că cel mai bine-i să sper îu două părti.
Să-ncep cu cine-avusem de gînd ; plăte~te,-ajungc ;
Doar dacă nu-l înduplec, la caspele încerc.
SCENA III
A.NTIPHO, GETA, CHREMES, DEMIPHO

ANTIPHO
(aparte, fciră sii-i melă pe ceiu,lţi)
L-aştept aici pe Geta, să-l văd eîml se întoarce.

Dar ii zăresc pe unchiul cu tata. Vai de mine I
Mi-e teamă că vcnirC'a-i spre tata îl împinge I
GETA
(aparte)
Mă duc la el. ..
(Tare.)
O, Chrame.s, preascumpe !...
CHUEMES ·,
Salvc-, Geta I
GETA
Vii sănătos, mă huciu I
C H RE l\l E S
Te cred!
GETA
Şi cum a fost ?
Aâtea lucruri nouă la <lns, la-ntors ...
CllnEMES
Mulţime.
GETA
Aşa. Ştii cu Antipho ce s-a-ntîmplat ?
CHRE\IES
Ştin tot.
GETA
(către De111ipl10)
I-ai spus-o tu ?
(Către Chremes.)
Ei hinc, c-o mirşăvie,
Chremes,
Să-l prindă-n cursă !
C H RE \IES
Tocmai aşa gindcam şi noi.
GETA
Cîndin<l şi eu la asta, a11înc de tot, pe Hercul I
Cred c-am putut să-i dilmi şi leacul.
CIIREMES
Care-i, Geta ?
DEMIPIIO
Ce !!fac?
GETA
Din întîmplarc, citindu-te, am <lat
De Phormio ...
lOi
Clll\EME~
Care Phormio i'
G ~:TA
Cu fata ...
C HI\ E ~f E S
n cunosc.
GETA
Şi mi-a trecut prin minte să-l trap; putin de limbă.
li iau dcoparll' : ,,Phormio, îi zic, ele ce mr vrei
C-un pic de osteneală să rînduim cu bine
CeC'a ce, altfel, poate să isprăvească rău?
StfLpînu-i om de treabă şi fuge de procese ;
Dar prietenii, pc Bercul ! îi strigă într-un gla!
Că--i liber să azvîrlc copila pc fcrcastdi ... "
ANTIPHO
(aparte)
Cc plii11uie şi unde tinteşte ?
GETA
,, ... lmi vei zice
Că legca-1 pedepseşte dac-o azvirle-afa1ă ?
El şi mai bine-o ştie. Vai, cit ai să asuzi
Dacă-l înfrunţi, sărmane : e-atît de hun de gură !
Să credem şi că fi-va învins : la urma urmei,
El n-o să-şi piardă capul de loc. ci numai banii."
La vorbele acestea se mai înmoaie parcă.
,,Sîntcm aici noi singuri, îi zic, să-mi spui cit vrei
In mină, ca stăpînul să-nchidă judl'cata,
Pe ea să n-o mai vadă, şi tu să nu-l mai sîcîi..." _
A:-.TJPIIO
(aparte)
E oare-ntrcg la minte ?
167
GETA
,, ... Căci sînt încrcdin\at
Că de-o s-arăti pu\ină-nţelcgcre şi tu,
Cum c un om de treabă, din două-lrci cuvinte
:Vă întclcgeţi."
DEMIPIJO
Cine a spns să-i zici aşa?
CHREMES
Dar n-avea altă cale mai bună ca s-ajungă
La ce vrem noi. ·
ANTIPl-10
(aparte)
Acuma-s pierdut I
DEMIPHO
Zi mai departe.
GETA
Di,ptîi o luase razna.
CHREMES
Hai, spune, cit a vrut ?
GETA
Mult. Ce-i trăsnea prin minte I
CHREMES
Zi.
GETA
Dacă i s-ar da un
Talant 1, dar unul mare 2 ...
1
Talantul (lat. : tale11tum ; grec : tala11to11), unitate mone-
tară care circula la Atena.
11 Talantul mare, atic, valora 60 de mine.
168
CIIREMES
Pe Hcrcul I E mişel I
GETA
Eu tot aşa i-am zis-o : ,,Şi cc va fi cîn<l fata
Lui unică-şi mărită ? Putin i-a folosit
Că n-arc-o fiică, iată : îi cerc alta zestre."
Pc scurt, şi peste multe absur<lită\4 trccîn<l,
Acesta c cuvîntul cel <le pc 1.an1:i-al lui :
„Dintîi, a zis, ca pridcn cu tatăl ci şi-m.pins
De glasul C'.lnştiintci, vream să mă-nsor cu ea ;
Du m-am gîndit la cite necazuri o supun,
Căci soap fără-avere la sot bogat e sclavă.
Ca să fiu sincer, mic îmi trebuie-o femeie
Cu ceva bani de zestre, <lin care să plătesc
Ce datorez ; dar <lacă îmi numără Demipho
Atita cit mi-aduce logodnica de-acum,
N-aş lua altă soţie decît pe-această fată.''
ANTIPIIO
(aparte)
Sau de mîrşav o spurw, sau cu vreun scop ; de prost.

Din zăpăceală - •1u ştiu ce să mai cred.
DE ~I IP li O
Şi dacă-i
Dator vin<lut ?
CETA
„Am, zice, pus w1 ogor zălog
Pe zece mine... "
DE :-1 IP li O
Fie, dau banii ; să se-nsoare I
H 169
GETA
,,Mai am şi o căliul:i. pe- incă zece."
DEMIPHO
Ah!
Prea mult.
CllREMES
Nu-ti IMerdc firea, doar eu am să plătesc.
GETA
.,Mai trebuie sa-1 cumpăr soţiei mele-o sclavă ...
Mobilier, de-asemeni. Cu nunta iar să cheltui.
_Şi pentru astea, zice, mai pune zece mine... •
DEMIPUO
. Cinci sute de prol:ese mm bine să-mi dC'Schiclă I
Nu dau nimic I IDFamul, îşi bate joc de noi~
CHftEMES
Fii liniştit, plăti-voi tot eu ; pe fiul tău
Fă-l numai să se-nsoe1re cu cine vrem.
ArliTIPHO
(aparte)
Vai miel
'.l'u m-ai pierdut, tu, Geta, cu-atîtea vicleşuguri
CHREMES
Cîştig îndepărtînd-o, e drept să şi plătesc.
GETA
.,Adu-mi răspunsul, zice, să şliu uacă mi-o dă,
Şi dacă pgt s-o leprul pe-a doua, să fiu sigur ;
Căci pregătită gata tin zestrea ei ceilalţi."
CllflEMES
Plăti-voitotul dacă de dinşii se dezleagă
§i-o ia pe fata asta I
170
DEMIPIIO
Să nu te păcăleşti I
CHREMES
Se potriveşte bine, căci am acasă hanii,
Venitul din averea soţiei, de la Lemnos ;
Chiar cit vrea ci ; so\il•i ii spun că tu mi-i ceri.
(Pleacă împreună cu Demipho.)
SCENA IV
ANTIPHO, GET.-\
A:'\Tll'HO
Hei, Geta I
GET.\
Eul
ANTJPIIO
Dar bine, ah, cc-ai făcut ?
GETA
De bani
Am stors bătrînii.
ANTI p·dl()
Numai?
GET.\
Atît mi s-a cerut.
A:s!TIPf-1O
~\li, secătură, nu dai răspuns la ce te-ntreb !
GETA
Şi-anume cc ?
H* 171
ANTIPIIO
Anume ? Dar mul[ămită tic
r-;-am astăzi altii cale clocit doar să mă spinzur.
Zei(L·!e ~i z~ii din cer şi din infern 1
Te piardt1,-ntrn exemplu ! lncredc-tc-n mişel,
\'reu treabă dă-i i11 seamă - cinel merge bine,-o strică I
Cc-li folosea pc rauă, vai. degetul si1 pui,
Şi sii-rni numo,;;ti soţia ? Tu I-ai făcat să creadă
Că poate s-o alung1'. ~i-acum, vai : dacă Phormio
Primc"ite zestrea, cală cu ca să se însoare ;
Şi ce mă fac?
GETA
Dar Phormio nu se însoară.
ANTIPIIO
Ştiu;
Şi c:iml ii c~rc banii, ~e Iasr1 pus în fiare
DC' dragul meu ?
GETA
Antipho, nici o ispra,·11 nu e
S,1 crnzi că rău c lotul. cinci lotu-I vezi pe dos.
Tu l~;i ce-i bw1 deoparte, cc nu c, pui la suflet.
S-o luf1m altfel, ascultă : de-o să primească banii,
O ia şi de nevastă, aşa zici ; bine, fie ;
Da-i trebuie de nuntă să 8' gătească-o vreme,
Sri îşi pofteasci1 rude, să-nalţc sacrificii.
Arnicii tăi dPsigur că între timp ti-a<luc
Fă~r1cluila sumă de hani ; şi ci îi dă
Lui Phormio.
1 J,a greci şi apoi la romani zeii se împărteau în trei mari
categorii : zeii cerului sau ai Olimpului, zeii mărilor şi zeii

infc-mulni. Aceştia din unu,1.. suh conducerea lni Pluton (fa
greci, Hadc-s), vegheau asupra lumii subpămintene, asupra
umbre-lor mortilor, asupra fortelor obscure.
172
A">ITIPIIO
Şi ce spune? De ce-i dă ?
GETA
Vrei să ştii ?
,,Vai, am avut deodată atîtea semne rele!
Un cîinc marC', ncgru,-a <lat buzna pC'stc mine;
Un şarpe do pe casă-n impluviu mi-a căzut ;
Imi cîntă cocoşeşte-o găină ; ghicitorul
.Mi-a interzi~ ... augurul I mă-mpiedică ... începe
Ceva nou pin· la iarnă !" Sînt pricini cu temei.
,¼a va fi.
ANTIPIIO
,,
De-ar fi, ah !. ..
GJZTA
Va fi : ascultă-aici !
Iţi vine tatăl. Spune-i lui l'hacdriu de baui.
SCENA V
DEMIPI-1O, GETA, CHREMES

DEMIPllO
... (către Chremes)
Fii liniştit, ţi-am spus ; am grij.i să

el cu un mă ducă
vorba.
O vl•zi, nu las din mină punga clocit cu mart1•ri ; spun şi cui
O dau şi pentru ce anume.
1 Romanii acordau o mare importantă prezicerilor. Exista11
diferite categorii de specialişti în arta ~hicitnlui. Se bucura

de-o deosebită apreciem arta augurilor (haruspicii), care ghi-
ceau \ ii torul dtipă măruntaiele animalelor jertfite zeilor.
173
GET~
(aparte)
Prevăzător cînd nu-i nevoie I
CllfiEMES
Nici nu puteai să Iaci mai bine; şi bate fierul cit e cald ;
Mâ tem că clacă-I ia cu zorul femeia ceea, noi îl pierdem.
GETA
fotr-:.idovăr I
DEMIPHO
Ei bine, du-mă la el.
GETA
Pornim?
CIIREMES
Cinci isprăveşti,
Mergi la nm,astă-mea şiroag-o să vadă fata, pină pleacă :
Să-i spună c-o-nsoţim cu Phormio ; că n-are pentm ce se
teme;
Că-i e mai potrivit, desigur, ii ştim de mult şi ni-i prieten ;
Cii noi n-am vn1t să-i punem piedici ; că i-am clat hani
cil a cerut
Ca zestre.
DEMIPIIO
Dar ce-ti pasă ţie ele toate astea ?
CHREMES
Mult, Demipho.
N-ajunge să-ţi faci datoria, de nu asculţi ce zice lumea ;
S-o f„că,-~ vre.a, ele bunăvoie, să n-o aud c-am izgonit-o.
DEMIPIIO
Dar eu la fel i-aş spune-o.
174
CHREMES
Două femei se înţeleg mai bine,
DEMIPIIO
Da, fie I
CflREMES
Mă întreb pe unde să dau <le urma lor acum.
A C ·T UL AL C I N C I LE A
SCENA I
SOPHRO'.\'A, CIIREMES
SOI'IIP.ONA
(icşi11d ele la Demip/10, <1parte)

l\ll, ce să fac ? Unde găsi-, oi mi prieten ? Cui să mă
destăinui?
La ci,1e, vai. ,:î cer ,111 sprijin ?
Mă tem să nu fie-ocf1rită e:1 sfatul mi-a urmat stăpina,
Căei tatr1I tinărului, eică, l' furios că s-a-nsurat.
CllllE~IES
(ap<1rle)
Cine-i hi'1trîna care iesl'-ngrozilă ele la Irate-meu?
SOPIIHONA
(apartej
Nevoia m-a î111pi11s, altminteri ştiam că tot o să se strice
Căsătoria lur ; de spaima zilei el,· miinc·-am înlesnit-o ..•
Clin E ~IES
p„ Pollu,c, clac:1 amintirea şi clacă ochii nu mă-nşală,
O văd pe doica fiicei meic !
SOI'llr.ONA
... şi nu-i mai aflu ...
CllnEMES
Ce să fac?
176
SOPIIRONA
, .. Părintelt,.
CHREMES
Să mă apropii ? Să stau aici, s-aud mai multe ?
SOPIIRONA
Ah, dacă l-aş găsi .acuma, nu m-aş mai teme, nu !
CHREMES
Ea este;
Am s-o întreb.
SOPIIRONA
Cine vorbeşte ?....
CHREMES
Sophrona I
SOPl!RONA
Şi pe nume-mi zice ?
CHREMES
Priveşte-mă.
SOPllRONA
Zei fără moarte, au nu e Stilpho ~
Cl!REMES
Nu.
SOPIIRONA
Cum nu?
CHREMES
Vreau să ne dăm intii, Sophrona, de uşa-aceea mai departe ;
Şi nu-mi mai zice-aşa, fă bine I
SOPIIRONA
Cum asta? Ku mai eşti acelaşi
Care-mi spuneai că eşti pe vremuri ?
177
CHREIIIES
St, taci !
SOPIIRO:..A
De ce te temi de uşă ?
CUREMES
Inuntru mi-e so\ia, c.u-e nume nu-mi iartă. Eu, pc-atunci,
Mi-am luat un nume fals, ele lc:!-'1lă ('ă, flecărind, pe
negîndite,
· Voi în \ ile:1g mă 1lati şi află sotia wca et\ n-a~ . fi vrut.
SOPIIRO:-..A
De-aceea n-am pulut ,nieiumlc, sărmanele, să te găsim I
C li RE '.\IES
Ce treabă-aveai la cei din casa ile unde te-am văzut ieşind ?
~i ele unde sînt ?
SOPIIRO:-..A
Vai mie!
C li RE ~IES
Ah, ce-i ? Trăiesc ?
SOPIIRONA
Trăieşte fala.
Sănn.ma numă de atîta amărăciune a murit.
CIIHEMES
Păcat!
SOPIIRONA
Bătrină, fără
s1)rijin, săracii şi necuno,;cutli,
Cum am 1mtut am măritat-o pe fiica ta c-un tînăr care
ln c.asa asta locuiPşte.
CIJRE\.IES
Antipho?
178
SOPHRONA
Da, chiar el.
CIIREMES
Şi cum~
EI are-atunci două neveste ?
SOPHRON'A
Ba nu, te rog, pe-aceasta numai l
CHREMES
Şi cine-i cea pe care-a dat-o drept ruda lui ?
SOPllRONA
Tot ea.
CHREMES
Ce spui~
SOPHRONA
Am născocit povestea tocmai ca el s-o poată lua şi făc-;i.
De zestre.
CIIREMES
Zei atotpull'mici ! Cum hotărăşte întîmplare:i
Ceea cc uoi n-aveam curajul nici să visăm ! lntors acasă,
Descopăr fata măritată cwn am dorit, cu cine-am vrut I
1n timp cc ·noi luptam s-ajungem aici, aflăm că s-a-ncheiat,
Prin grija ei, căsătoria şi fără ajutorul nostru.
SOPHRONA
Vezi ce te faci acwn, căci tatăl acelui tînăr a venit
Şi-i tare supărat de nuntă, aşa se zice.
CHREMES
N-avea teamă.
Dar, pe toli zeii, nu mai spw1e că-i fiica mea, păstrează-mi

taina I
179
SOPHnONA
Eu n-am să spun la nimeni.
C IJ RE ~IES
Vino ; ce-a mai rămas vorbim în
casă.
SCENA II
DEMIPHO, GETA
DEMIPHO
De vinăsîutem noi cînd unii îşi fac un ţel din răutate,.
Căci mult ne place să se spw1ă că sîntem buni şi generoşi.
De scopul unnărit, nu, trece I N-a fost destul să-ndur jignirea
Ce mi-a adus-o un nemernic ? A trebuit şi bani să-i dărui,
Ca să trăiască pînă poate să-nceapă altă pungăşie ...
GETA
Aşa-i I
DEMil'IIO
Azi c.i.pătă răsplată cei cc răspund cu rău la bine...
CE TA ·•
A<levăral I
DEMIPHO
Prostia uoaslră îi foloseşte <le minune.
GETA
Măcar aşa de-a.r fi să-şi ţină cuvîntul <lat şi să se-11Soare I
DEMIPHO
Cum, tc-ndoieşti ~
--
180
GETA
1'u ştiu, pc Hcrclc, clecît că poate să se
schimb-i I
DEMIPIIO
Ce, &-a schimbat ?
GETA
Nu ştiu, zic numai că dac-ă. ci. din
înlimplarc...
DEMIPHO
Să fac ce frate-me\l mă-ndcamnii : chem pe nevastă-sa aici
S-o dăscălească. Du-te, Geta, şi spune fetei cine-i vine.
(Pleacii în căutarea Na11sistratei.)
GETA
(singur, plecîn<1)
Deci Phaedria găseşte b,mii ; ncîntelegcrea se-ncheie ;
Acum n-o lasă ei să ploce ... Dar mai încolo ? Ce va fi ?
Tot încurcat rămîi, o bortă săpînd să umpli alta, Geta ;
Mutată-o zi, pedeapsa vine ; s-aclună lovituri de bici
De nu iei seama. Intm-n casă, la Phanium, să-i dau de veste
Să nu se teamă nici ele Pho1mio şi nici de flecăr€'ala lui.
SCENA III
DEMIPHO, NAUSISTRATA
DEMIPHO
(aducînd-o pe Nausistrata)
Te rog, vorbeşte-i, Nausistrata, cu dibăcia ta s-o-nduplec1.
Să facă ea, ele hunăvoie, cc vrem să facă.
NAUSISTRATA
li vorbesc.
11n
DEMlPHO
Acum ajută-mă cu vorba, cum şi cu bani m-ai ajutat.
NAUSISTRATA
Din suflet vreau ; de vină-i Chreml"S că n-a mers totul şi mai
bine.
DEMIPHO
Cum asta?
NAUSISTRATA
Nu prea poartă grija avutului pe care tata
L-a dobîndit ; căci d din tarini smulgea statornic doi talanţi.
Vezi ce deosebire între un om şi altul !
DEMIPH-0
Doi talanii ? I
NAUSISTRATA
Da, doi ; şi pe atunci, ia seama, era mai ieftin totul I

DEMIPHO
Phii I
NAUSISTRATA
Cc zici de asta ?
DF.MIPHO
Se-ntelege...
NAUSISTRATA
De ce nu m-am născut bărbat,
Că-i dovedeam; ..
DEMIPHO
O cred, fireşle.
NAUSISTRATA
...cc pot...
l:82
DEM[PHO
Dar cruţă-te, fii bunii,
S:i ai putere pentru fată. că-i tinără şi le răzbeşte.
NAUSISTRATA
Iţi fac pe plac. Da-mi văd bărbatul ieşind din casa ta.
SCENA III
NAUSISTRATA, CllREMES, DEMIPHO

CIIRE!\IES
(fără s-o vadă pe Nausistrata)

Dcmîpho I
Plătit-,ti banii ?
DE l\l IP HO
Mi-am luat grija.
CIIREMES
Mai bine nu plăteai nimic.
(Văziml-o pe Nausistrata.)
Nevasta, ah! Eram aproape să mă trădez.
DEMIPHO
De ce nu, Chremes r
CHREMES
Mai bine I
DEMIPHO
De căsătoria ce plănuirăm i-ai vorbit ?
(O arată pe Na11aistrata.)
CHREMES
O, n-am uitat I.••
100
DEMIPIIO
Şi ea ce zice ?
CHREMES
Că nu se poate.
DEMil'IIO
De ce nu?
C II n E ~IES
li leagă-o tainică iubire.
DEMIPIIO
Şi ce ne pasă ?
CIIIlEMES
Foarte mult !
Şi am aflat că ea ni-i rudă.
DE 1\1 IP II O
Cum ? Ce, visezi ?I
CHREMES
E-adevărat ;
Aiurea nu vorbesc ; cu mine, adu.-ti aminte ...
DEMIPHO
Eşti întreg ?
NAUSISTRATA
Ia seama să nu fii cu-o rudă nedrept.
DEMIPHO
Nici nu e.
CHflEMES
Să n-o spui.
J'urta alt nume Lată) ; iată ce te-a-nşclat.
184
QEMiellO
Nu şi-l cunoqte ,
CHREMES
DEMIPHO
Atunci cum a-neurcat-o ?
CIIREMES
Nu crezi cc spllll, şi nu pricepi
Nimic~.
DEMIPIIO
Nu-mi spui nimfo, vezi bine..,
CIIREMES
Vrei să ne pierzi I
NAUSISTRATA
Cc poate fi ?..,
PEMIPJIO
Dar nu-nteleg... ~
CIIREMES
Şi vrei ? Mi-e martor chiu lupiter dl ea,-n afarll
Do mine şi de tine, n-are vreo altă rudă I
DEMIPHO
Zei din ceruri I
Să mergem deci la ca ; se cade să ştiu sau totul, sau Dimie,
CIIREMES
Va.ii
DE ~I IP li O
15 - Teatru - Tercnliu - Seneca 185
CHREMES
Atîta do puţină crezare-mi dai I
OEMIPHO
Şi vrei să cred
Nainte chiar să văd cu ochii ? Hai, fie ! Dar cu fata-aceea,
Făgăduită lui, ce facem ?
CIIREMES
Ce trebuie.
DEMIPHO
0-ndcpărtăm ?
CIIREMES
Cum,nul
DEMIPHO
O tin&m pe cealaltă ?
CIIRE!\IES
Da.
DE~! IP HO
Mergi-acasă, Nausistrata.
NAl'SISTRATA
Mai intelept socot, pe Pollux ! c-ar fi să o păstrăm pe fata
Ce am văzut-o eu, căci pare Ylăstar din neamul cel mai bun.
[lese.)
DEMIPHO
Ce-nseamnă asta ~
CHilEMES
Uşa bine a-nchis-o ?
OEM IP HO
Da.
186
CHREMES
O, lupitex I
Sînt zeii buni cu noi: soţia fiului tău mi-e fiică I
DEMJPIIO
Ei!
'
Cum a fost chip ?.M
CHREMES
Nu-mi p-.ue locul prea sigur ca să-ţi poveste.,c.
DEMIPHO
(arătând propria sa casă)
Hai înăuntru.
CHAEMt:S
N-aş vrea, totuşi, s-o afle nici copiii noştri.
(Ies.)
SCENA IV
ANTIPIIO
Mi-e soarta aspră,
dar mă bucur că vărul meu şi-atinge ţelul.
E întelept cel ce-şi
conduce plin de măsură pasiWlea,
Căci dacă totul e-mpotrivă-i, uşor se poate vindeca.
El cum a dat de banii-aceia a şi scăpat de orice grijă ;
Eu nu ajung pe nici o cale de tulburarea mea să scap,
Mă tem să-ascund mereu secretul şi mi-e ruşine să se aDe.
Nici nu-ndrăzncsc să intru-n casă fără speranţa neclintită
Că sigur îmi păstrez soţia ... Dar unde-l pot găsi p0 Geta,
Ca să-l întreb pe la ce vreme e potrivit să-l văd pe tata P
15" 187
SCENA V.
PHORMIO, ANTIPHO
PHORMIO
(crez.indu-se singur)
Primit-am banii, am plătit-o neguţătorului şi-am luat-oi ,
AclDD e liberă şi poate lui Phaodria să-i aparţină.
Un singur lucru mai r:imlne, de mi-ar lăsa răgaz bătrînii:
Să prind şi cu cîteva zile de trai tihnit şi-ndestulat. ,
ANTIPl-10
(văzh1du-l pe Phormio)
:Oa.r ăsta-i Phormio I Ci ia spune-mi... ·
PIIORMIO
Ce?
ANTIPUO
Phaedria acum ce face ?
la ci, foi spune că-i e :placul să se cufundc în iubire ?.
PHORMIO
il\cum vrea rl să-ţi joace rolul.
AN TIP li O
Cc rol?
PHORMIO
Do tatăl lui să fugă.
"J f' roagă pricina să-i
a.peri şi pentru dînsul să pledezi,
Căci l-am poftit să bea la ruine ; pentru bătrini, eu plec 1a
Sunium,
SI cum.păr sclava despre caro deunăzi Geta Ic-a vorbit ;
,N-aş vrea, nemaivăzindu-mi chipul, să creadă c-am fugit cu
· banii.
Dar, iată,· se deschide uşa la voi.
188
-AN_TI.PHO ·
. Vezi, cine ie.se ?
PIIORMIO
Geta.
SCENA VI
GETA, ANTIPHO, PHORMIO

GETA
(fără să-i vadă pe ceilalţi)
O, soartă I Intîmplare I Cită bunăvointă n{tiperată
Reverşi acuma, dintr-o dată, pesto stăpînul meu Antipho !..,
ANTIPIIO
(către Pliornuo)
Ce vrea să spună 1
GETA
(acela,i joc)
...lJin co temeri îmi smulgi prietenii deodată I
Ca să nu-mi pierd degeaba vremea, doar ma.ntia mi-o zvirl
pe umCf'i,
Şi-alerg să dau de ci în grabă, să-i povcstosc de-a fir-a-păr,
ANTIPIIO
Pricepi vreo iotă din ce zice ?
PIIORMIO
Dar tu?
ANTIPil'J
Nimic.
PIIORMIO
Eu .tot a~a.
189
CETA
{ acelaşi foc)
Fug la oeguţăto.r ; pC66II1ne-i acolo.

ANTIPHO
Geta l
GETA
, (sieşi, prefăcîndu-se că nu Jtle cine ii vorbeşte)

Ei, şi tu I
Cind te grăbeşti, să nu te mire că-n loc ceva te ţine.
ANTIPHO
Get.al
GETA
(acelaşi ;oe)
Pe Hercle, stăruie! Mai binc--i să nu mă-nfurii (
ANTIPHO
Stai, n-auzi ?. , ;
GETA
(acelaşi ;oe)
Iţi trag vroo două I
ANTIPHO
lei mai multe, mişeli.de, dacă nu stai [ ·
GETA
E vreunul care mă cunoaşte, văd după cum mă amenin~.
Dar e sau nu cel care-l caut ?
(Se întoarce, în sfirşit, ca să vadă cine-i vorbise.)

Chiar el. Apropie-te I
190
ANTIFHO
GETA
O, tu, cel mai ferice dintre toţi oamenii de pc pămînt f
Căci zeii, asta-i sigur, numai pc tine te iubesc, Antipho. ·
ANTIPHO
Aş vrea să fie-aşa ; dar spune-mi, te rog frumos : de ce şi
cum?
GETA
Ji-ajunge-n mări de bucurie să te cufund ?
ANTIPHO
Tu m:. ucizi I
PHORMIO
Mai lasă flecăreala asta şi spune-odată ce e ?
GETA
Erai şi tu de fată, Phonnio j1

PHOIIMIO
Eram. Jncepi ?
GETA
Ascultă, hai r
De cum ţi-am dat în piaţă banii, acasă m-am întors de-a
dreptu),
(către Antipho)
Şi doar ajWlg, că mă trimite pin' la soţia ta stăpînul,
ANTIPHf}
De cei'
191
,.
·. CETA
--SA-"1recan: leg!iturl nu are~ ·ce ştii, Antipho. ' ,
ln gineceu I stăteam sil intrv, oind micul Midas vine--11 fugl,,
M-apucll de vaşmînt, mA trage - ora să cad I Mil-ntoro.
I-întreii
- Do ce mll trage-aşa, '.îmi spune că e oprit să intru-acolo c
.,Sophrona 1-a adl.JS, mai zice, pe Chremcs, frate cu b11trînul",
Şi chiar atunci era-nil.untru cu el. Şi dac-aud ~a,
tncet-incet mA trag spre uşă, m-apropii, mă lip<-sc do ea,
Suflarea~mi ţin, ciulCl!iC urechea : încep s-ascult si s11 nu pierd
Nici un cuvînt din cc se spune.
ANTIPIIO
Prea hinc, Geta I
GETA
Şi-am aflat
Q.,,a mai grozavă dintre fapte ; era să strig de bucurie.
ANTIPHO
Ei, ce a.numa P. ·-, ..,,
GETA
Tu cc bănui?
ANTIP!tO
Nu ştiu.
GETA
Minune I S-a aflat
Că tocmai unchiul tău c tatăl soţiei talc, Phanium,
1
ln latină gynaeceum, provenit de la cu-vintul grec gy,wi·
keion (gyne, gy11alkos - femeie), era acea parte din casă
rezervată femeilor. La greci ele trăiau aici într-o relativ11 izo-
lan, şi nu participau la ,,;ata comunităţii, aşa cwn p~icipau
femeile romRnc. ·
192
ANTll'l:10
Cum?! Ce ?l
GETA
Cu mama ei, în taină, avuse legături în
Lemnos.
PHORMIO
Năluci ! Si'i nu-l cunoască fata pc tatăl ei ?
GETA
A fost, desigur,
Vreo pricină ;. dar îµ închipui cumva că am putut s-aud,
De după u~a-aceea, Phonnio, lot cc-năuntru sc vorbea ?
ANTIPIIU
Pe Herclr,-am auzit de-acrastă poveste !
GETA
Eu te-ncredinţrz
Cii este-adevărată. Unchiul în vremea asta iese-afară ;
O dipă mai tirziu se-ntoarce cu tatăl tău şi intră-acolo ;
-Spun amîndo1 că poţi rămîne, cum c-şti, cu fata însurat ;
lmi poruncosc sf1-ti dau de urmă şi să le duc în faţa lor.
ANTIPIIO
O, du-mă re.pe<lP ! Cl·-ntîrzii ?
GETA
Să mergcm.
ANTIPII')
Phormio, tn rămii
C:u bine i
(fr.,. îndemnîndu-se 1111111 pe altul.)
PHOTIMIO
Mergi <'u bine,-_\ntipho l Pe zei, c bine-aşa I l\ţă b\lCur,
19:l
SCENA VII
PHORMJO
Norocul îi desfată cind nici nu se gindeau I
E minunat prilejul să păcălesc bătrinii,
Şi Phaedria să scape de grija lui de bani,
Să n-aibă trebuintă egalii să-şi implore.
Căci banii, fără voia cui i-a avut, vor fi
Ai cui i-am dat ; cunosc cu mijlocul s-o impwi.
Va trebui doar chipul să-mi schimb, înfăţişarea.
Ci fa străduţa asta, de-aici, să mă ascund ;
Cind vor ieşi afară, doar le :ăsar în fată;
Ca şi cum m-a., întoarce de unde-am fost plecat.
•, 1 · -..
SCENA VIII
DEMIPHO, PHORMIO, CHREMES
DEMIPHO
Dator sînt mulţumire să-nalt la zei, o, frate,
De-această-ntorsătură atît de fericită.
Rămine-acum, degrabă, să-l rnai găsim pe Phormio,
Să-i luăm, de-o să se poată, cele treizeci Je mine,
Cit nu le prăpădeşte.
PHORMIO
(iefând de pe străduţă şi prefăcîndu-se că nu-l vede)

Să văd dacă-i acasă
Demipho, pentru...
DEMIPHO
Phormio, pornisem chiar 1a tine.
PHORMIO
Tot pentru-.acee~i treabă ~
194
DEMIPHO
Pc Hercle, da I
PHORMIO
Ştiam.
De cc vened.ţi la mine ?
DEMIPHO
Ce glumă!
PHOBMIO
Vă temeaţi
Că-mi voi lua pese,mne cuvîntul înapoi ?
Ah, eu, să ştiti, cu toate că-s om sărman, nu ţin
Mai mult pe lumea asta decit să ani cuvînt.
DEMIPHO
{lui C11remes)
Ei, nu e, cum ti-am spus-o, un om cinstit ?
CIIREMES
Cu totul.
PHORl\110
Şi tocmai de aceea venea.ro să te vestesc,
Demipho, că sînt gata, Cind vrei, îmi dai mireasa.
De celelalte treburi m-am rupt, cum se şi ca.de,
:Văzînd ce mult v-ar place s-o încheiem pe-aceast3,
DEMIPHO
Da, însă elmă-ndeamnă să nu-µ mai dau copila.
,.Ce s-ar zvoni în lume, îmi zice, dac-ai face-o ?
Tu altuia n-ai dat-o, mai demn, cînd s-a putut,
Şi-o-mpingi, infam, să-şi lase bărbatul." Mi-a-nşirat
Cam tot ce, mai-nainte, chiar tu îmi de,plingeai.
PHORMlO
Yă batep joc de mine cumplit l
195
DEMIPHO
Şi cum?
PIIORMIO
Intrebi?
Dar nu pot cu cealaltw. să mai mă-nsor de fel ;
Cum să mă-ntorc la (Unsa cind tocmai am respins-o -?
CUREMES
(încet. lui Demipho)
,.Şi apoi lui Antipho i-ar
fi ·prea greu, văd bine,
S-o lase-acuma" ; spune-i.
DEMirno
Şi apoi lui Antipho
I-ar fi prea greu, văd bine, să-şi lase-acum sotia.
Deci, Phormio, vino-n piată, te rog, cît mai curin<l,
ŞI îmi rescrie suma de bani pe care-o şlii.
PIIORMIO
Cum, după ce-am înscris-o la cine-am fost dator ?
DE ~1 11 P li O
Atunci ce facem ?
rnoRMIO
Dacăîmi dai promisa fată,
Mă-nsor cu ea ; clar dacă la tine va rămînc.
Şi eu rămîn, Demipho, cu zestrea ei ele nuntă.
Căd nu e cu dreptate să mă-~elati a.'îa,
Cinel eu, pentru obrazul şi pcntrn placul vostru,
Am părăsit pc alta cu-ai:ît de mare zestre.
DEMIPIIO
Să dea în tine boala, cu ifos,•lc tale I
Crezi că nu te cunoa~tr·i1 ~i cine ejti, şi cc
Deprinderi ai ?
196
PIIOBMIO
Mă-nfurii I
DEMIPIIO
Şi dacă ţi-o lăsăm,
Te-nsori cu ea ?
PHOBMIO
lncearcii.
DEMIPHO
Voiai ca fiul meu
Să stea cu ea la tine, aşa l-ai sfătuit ?
PIIOBMIO
Mă rog, ce vrei cu mine ?
DEMIPUO
Să-mi w.i îndată banii I
PIIORMIO
Să-mi dai şi tu mire.,sa.
DEMIPIIO
Te chem la judecată.
PIIORMIO
La judecat.ii ? Dacă mă necăjiţi mereu ...
DEMIPIIO
Cc ai să faci ?
PIIORMIO
Eu ? Poate vă-nchipuiti că nu ştiu
Să apăr docit biele copile fără zestre ?
Cunosc şi înstărite I...
CIIREMES
Şi ce ne faci ?
191
FHORMIO
Nimic?
Fe-aici ~tiu o soţie al cărei soţ ...
CHREMES
Ahl
DEMIPHO
Ce e?
PHORMIO
... Ţinea pe alta-n Lemnos ...

CHREMES
M-a omorit I
l'IIORMJO
... o fatA
Avu cu ea; în taină-a cre6cut.
.CHREMES
M-a-nmonnîntat I
PIIORMIO
Alerg să-i spun întreaga poveste I
CHREMES
Să n-o faci,
Te rog I
PHOFIMJO
De tine-i vorba ?I
DEMIPHO
Jşi bate joc de noi I
CHREMES
Eh, te lăsăm în pooe I
PHORll.110
Poveşti (
CHREMES
Cc vrei mai mult ?
Iţi dăruim loli banii acoia.

PHORMIO
Bine,-aud.
Dar ce tot, căzic una spuu:ată, \"ă prostiţi,
Sucindu-mă atîta cu fleacuri de e<>pii ?
;,Nu vreau, ba vreau, ş_i iară nu Heau, ba vreau ... ia ... lasă ... "
Co ziceţi, lct deziceţi, ce faceţi, tot desfaceţi I
CHREMES
(către Demiplio)
Cum a putut să afle, de unde ?
OEMIPIIO
N-am habar;
Eu n-am suflat o vorbă la nimeni, ştiu prea bine.
CHREMES
Miracol, pe toţi zeii I
PHORMIO
(aparte)
Sint morţi de frică I
DEMIPHO
Hm!
Să no apuce banti şi joc de noi să-şi bată
1nfată chiar ! Pe Herde, să mor dacă-i îngădui I
Curajul nu ti-1 pierde şi nu-ţi ieşi din fire.
Acuma vezi că taina e dată în vileag.
119
Şi n-ai s-o pi ascunsă mereu soţiei talc ;
Cîml- de la altii poate oricind s-o afle, Chremes,
Mai mult îti foloseşte ch~r tu să i~ destăinui.
~a. găsim prilejul să-l pooc,psim în voie
.Pe-acest mişel.
P II O 1\1\1 I O
(aparte)
Vai I Ochii de nu-i <lesch.id, mă eurăţ I
So vor iuti ca ·nişte gladiatori asupra-mi l
CHREMES
Mă tem că n-am să ca1;>ăt iertare.
DEMIPJ.10
Ţine-ti firea.
Am să vă-mpac cu înswui, şi mult mă bizui, a1romes,
.Pe faptul că cealaltă e moartă, mama fetei.
PIIOftMIO
Purtare demnă-i asta P Viclean aţi mai întors-o I
Dar nu-i ajuti, pc Herclc I dacă mă-atîti, Demipho.
(Către Chremes.)
Iar tu, cînd într-o \ară străină-ti faci de cap,
Nepăsător de cca mai aleasă din femei,
Şi pC'ste care-az,1rli atît de grea ocară,
Imi vii acum păcatul să-l speli cu rugiiruinti ?
Dar aş putea cu vorba-mi o flacără s-aprind,
De n-ai s-o stingi vreodată cu lacrimile tale.
DEMIPHO
Zeitele şi zeii din cer să te trăsnească I
S-a pomenit vreun altul mai fără de ru5iue ?I
In interesul public e bun de exilat
Intr-un pustiu, mişelul I
CHREMES·
(încet}
Siot îotr-un hal di nu tUu
€e se mai poate face.
DEMIPHO
Ştiu eu : la judecată
Să mergtllll.
PIIOR'MIO
Ju<lecatl ?
(.1.rătind casa lui Chremes.)
Aici, dacă-ţi surîde.
{Porneşte spre casă.)

CIIREMES
AjUDgcal, ţinc-I bine ; alerg să-mi caut sclavii I
DEMIPIIO
Nu-l birui singur: vino I
PIIORMIO
(către Deinipho)
Fac plîngcrc-mpotrivă-ţi ...
DEMIPIIO
Pun legea in mişcare.
PIIORMIO
... Şi împoti·ivă-ti, Chremes I
CIIREMES
Inşfacă-1 !
PHORMIO
.4..5a merge ? Ei binl', am să strig.
I~, Nausistrata,-afară l
l&
CHB.EM.ES
Astupă-i gura I
(lnceMcă să-l imn»gă pe Phormi-0.)
Zdravăn.
;Mişelul l
PHO&MIO
Nausl,trata I zic...
DEMIPHO
N-ai să taci odată ~
PHORMIO
Să tac PI
DEMIPHO
Dacă nu merg_e, înfige-i pumnii-n burtă I
PHOfiMIO
ldai bine scoate~ ochiul l Dar ştiu să mă r:izbun.
SCENA IX
;NAUSISTRATA, CHREMES, DEMIPHO, PHORMIO
NAUSISTRATA
Cine mă strigă, oare P Vai! Ce-i cu-atita larmă,

Bărbate?.
PHORMIO
(lui Chremes)
Amuţit--a!i P
NAUSISTRATA
(către şoţul ei)
Şi cin('-i omul ăsta ?...
282
FHORMIO
Pe Herele, dar cum vrei să-ţi răspundă ?
Nici nu mai ştie
cine-i I
CHREMES
Fereşte-te să-l crezi I
PHORMJO
Atinge-l, şi de nu e-ngheţat, să mă ucizi I
CHREME~
Nu am nimic.
NAUSJSTRATA
Dar ce e ? Ce spune el?
PHO'RMIO
AscuhJ.,
Şi afli tot.
CHBEMES
Nu cumva îl crezi?
NAUSIST'RATA
Cc vrei să cred
Clnd nu mi-a spus nimica ?
PHO'RMJO
Sărmanu], aiurează
De h'.amă.
NI\USJSTRATA
Nu degeaba, cn-d eu, te-ncearcă teama.
CHREMES
Eu, teamă?
PHORMJO
Bine ; dacă n-ai teamă şi nimic
Nu-i asta, povesteşte-i în locul meu.
-OEMIPIIO
Tîlharc I
Stai tu, ci-ti povesteşte I
l'IIORMJO
Oh, prea te-ai ostenit
Cu fratf"-tiiu I
NAUSJSTRATA
Bărbate, nu-nccpi sii-mi spui ?...
CHREMES
Dar...
NAUSISTRATA
Cum dar?
CHREMES
Nu e nici o nevoie să spun.
PIIORMIO
Da, pentru tine ;
Dar pentru ea destulă nevoie-ar fi să afle.
In LEIIJlnos ...
cnnEMES
Ah, cc- zice?
DEMIPIIO
Nu taci?
PHORMIO
,.. Pc-ascuns ...
CIIREMES
Vai mici
PHORMIO
... S-a însurat.
NAUSISTRATA
Ff:'l'ească-mă zeii, dragul meu I
204
PIIO!I.MIO
Aşa făcu.
NAUSISTilATA
Pierdută sînt, vai I
PJIORMIO
Şl-a zămislit
Chiar o fotită,-n vromc ce tu dormeai.
CIIREMES
Ce facem?
NAUSISTRATA
O, :.:ei I Cc mîrşăvic şi ce nern~are I
P li OR ~I IO
A~a a fost.
N.o\USISTRATA
Dar poate fi lucru mai mîrşav ?
Şi cind vin la neveste, fac pe moşnegii doar I
Dcmipho, te întrnb pe tine, că.ci să-l întreb pe el mi-e silă ;
Aceasta este, deci, pliclna prea deselor plecări, ~cdcrii
Prea lungi în Lemnos ? Şi de-aceea scădea mereu cîştigul
nostru?
DEMIPHO
Eu, Naus.istr:tta, niciodată nu am să spun că n-ar~ vină ;
Dar vi;u pualc fi iert:ită ...
PIIORMIO
Parcă vorbc.şte pcntni-un mort.
DE ~I IP II O
... Căci n-a fost nici mai fără grijă cu tine, nici nu te-a
sdrbit.
A canosctti pc manu fetei acum neo eincisprezocc ani,
!;ii la beţie-a strîns-o-n brate ; pe unnă, jur, n-a mai atins-o.
205
Ea a murit, şi ou aceasta orice_ necaz al tău dispare.
De-<JCeea-ţi spun: oa şi-altădată nimic la inima n_u pune.
NAUSISTRATA
Ce să-nu pun ? Aş vrea, sărmana, şi numai cu atit să scap.
Dar co să spc,r ? Că el o dată cu \irsta n-o să mai greşească ?
Să zici că-l tine bătrînoţea în friu - era bătrin şi-atunci.
Sau mr, mai bizui eu pe virstă, pc frumusc,tea mea, Demipho?
Cc-mi spui ca să mă pot încrede-, să sper că nu se mai in-
Umplă?
PHORMIO
Pofte:iscă cine vrea sl meargă

la funeraliile lui I
Aşa-i plătesc ! Să-l mai aţitepe PhoDDio altul, cine-o fi,
Că-l şi înalt pe rug <le jertfă ca pc acest nefericit.
Nu au decit să se împace; l-am pedepsit în<loajuns;
De altfel, toat~ viata _are' <le ce să-i ţiuie urechea.
NAUSISTRATA
Am binemeritat .purtam1-i ! De-ar fi să-ţi
povestesc,
Demipho,
De-a fir-a-păr ce tr~i, ·c<-' viată am dus cu dînsul I
DEMIPHO
Ca şi tine
Cw10sc c~·-a fost.
NAUSISTRATA
.Şi cre~i că merit purtarea asta ?
DEMIPHO
Ba ele loc.
Dar cum, într-una acuzîndu-1, din faptă n-ai să faci ncfaptă,
Iertare dă-i. Spăsit te roagă şi se căieşte ; ce mai \Tei ?
PHORMIO
(aparte)
Să mă-ngrijcsc puţin de mine şi Phaedria, pîn-o-mbnnează.
206
( lt:parle .}
Ah, Nausistrata, mai-nairrte de-a .zice da; m-a.scultă.
NAUSISTRATA
Cec?
PHORMJO
Am apucat cu-nşelăciw1e treizeci do mine de fa <linsul,

l'e care fiul tău le dete neguţătorului pe-o sclavă.
·CHREMES
Cum ? Ce spui tu ?
NAUSJSTRATA
Găseşti
un lucru nevrednic că şi fiu] tău,
Om tînăr, aro o iubită, cînd tu aveai neveste două ?
Nu ţi-e ruşine ? Ai atîta obzaz să-l dojeneşti ? Răspunde-mi I
DEMJPHO
Va fi cum vrei.
NAUSJSTRATA
Ba, dimpotrivă, ca să-mi cunoaşteţi hotărirea,
Nici n-am să-l iert, nici nu-i făgădui nimic şi nici nu-i dau
răspUDSuJ
Mai îna.into să-mi văd fiul ; mă-ncrnd in judecata lui ; .
Cum zice,-aşa va fi.
PHORMIO
Eşti plină do-nţd·epciune, Nausistrata.
NAUSISTRATA
(cutre Ch,emes)
Eşti mulţumit ?
CHIIEMES
( sie j nsuşi)
Cwn nu se poate mai mulţumit, e mai presus

De-orice speranţă,
207
NAUSISTI\ATA
(către Pliormio)
Cum te cheamă, prietene ?
PIIORMIO
Pe mine ? Phormio ;
Amicul vostru bun, pe Hcrclc I şi al lui Phacdria, clin suflc-t l
NAUSISTRATA
Zici : Phonnio ? Ei, mµ leg, pc Castor I să te ajut cul}l vrei,
cit pol,
Cu \"Orba şi cu fapta.
PIIOfiMIO
Dună ti-c inim:1 l
NAUSISTfiATA
Pc Pohu:,, meriţi I
PllORMIO
Atunci vrei tu să-mi faci chiar astăzi o bucurie, Nausistrata,
Şi să îi joci un renghi lui Chromes ?
NAUSISTRATA
Da, vreau.
PHOfiMIO
Pofteşte-mă la cină.
NAUSISTfiATA
O, te poftes:: l
DEMIPHO
Să meTgtlm [
208
NAUSISTRATA
Haidem I- Dar unde-i Pbaodria, al nostru
Judecător r
PHORMIO
L-aduc îndată.
CINTAREŢUL DIN FLAUT

Cu bine, şi aplaucLiti I
LUCIUS :ANNAEUS SENECA:
MEDEEA
PSEUDO-SENECR
•
OCTAVIA
Tragedii
1n romîneşte de
ION ACSAN
NOTA BIOGRAFICA
Lucius Annaeus Seneca s-a născut la Corduba, ora.ş din

Spania romană, ca fiu al unui ilustru om de cultură, autor
al unui tratat cu privire la arta oratorică, şi al Helviei, femeie
.reputată pentru cinstea şi întele,pciunea ci. FarnHia sa nu
făcea parte de fapt din aristocraţia senatorială romană, ci din
nobilimea provincială, dar se înrudea cu unelo familii de vază
din capitala imperiului. Data exactă a naşterii nu se cu-
noaşte : so presupune că Seneca s-ar fi născut în anul 5 sau
în anul 4 î.e.n. A fost crescut la Roma, unde a avut cîţiva
profesori celebri, ca filowfii Attalus şi Sotion.
Po lingă pasiunea pentru filozofic, a vădit încă din prima
tinereţe înclinaţii pentru poezio şi elocventă, Convertit la
practicile ascetice recomandato de una din soctcle filozofice
ale vremii, cca a Scxtiilor, Seneca şi-a impus un regim ali-
mentar şi de viaţă foarte sever. A trebuit apoi să renunţe la
ascetism în timpul domniei împăratului Tiberiu, care inter-
zicea normele de viaţă străine tradiţiilor romane, norme în
care se bănuia o influenţă orientală. lncă din această perioadă
de tinereţe, Seneca a devenit adept convins al stoicismului.
După o lungă şodere în Egipt (l~l), nndc şi-a îngrijit
sănătatea şubredă, Seneca şi-a început cariera politică. S-a
făout iuto ramarcat ca strălucit orator şi a ajuns membru al
SCllatulul. Jn timpul domniei lui Caligula (37-41) s-a aflat
la un pas do arest.arc şi de condamnare capitală, iar în 41,
213
după urcarea pc tron a lui Claudiu, a fost exilat în Corsica,
după ce fu:;ese implicat într-un proces <le adulter intentat
Iuliei Livilla, nepoata împăratului. Era vorba de o intrigă a
Curţii, în c.ire au jucat un anwnit rol ~i manevrele opoziţiei
senatoriale, din care făcea parte şi Seneca. Oricum, exilul a
durat opt ani şi a fost greu suportat de Seneca, dat fiind că
în vremea aceea Corsica era o insulă sălbatică şi aproape
pustie. El s-a înjosit să implure îngăduinţa împăratului şi
a favoritilor săi în consolaţia numită Ad Polybium (Către
Polibiu) (favorit al împăratului, de fapt· un fost sclav) ; oon-
solatia era o scriere co urmărea să întărească sufleteşte pe
,cineva caro pierduse o fiinţă dragă. Surghiunul s-a încheiat
abia în anul 49, după înlăturarea şi uc-iderea Messalinei,
prima soţio a împăratului, care-l ura pe Seneca. Succesoarea
ei, Agrippina, ii recheamă din exil ~-i-l numeşte preceptor al
fiului său, tînărul Nero, adoptat şi de Claudiu.
1n S.i Claudiu moaro şi Nero devine împărat. Alături do
Burms, şeful gărzii imperiale, Senoca ajunge sfetnicul cel
mai important al tînf1rului împărat. El îşi propune să organi-
ze:w un fel de monarhic filozofică, bazată pe o colaborare
strinsă cu aristocraţia senatorială. După o perioadă în care
aspiraţiile lui Scnrca păreau să se realizeze, d a fost pus în
faţa l'Şt'cului evident şi s-a retras clin viaţa politică activă
(62), consacrin<lu-so studiilor. 1n anul 6.5 a fost însă inclus
în reprimarea conjuraţiei lui Piso, conspiraţie care urmărea răs
turnarea şi asasinarea lui Nero. Pină azi nu ştim exact ce
rol a jucat Seneca în această conjuraţie şi chiar dacă a făcut
parto dintre conspiratori. Jn orice caz, rl a primit din partea
împăratului ordinul să so sinucidă. !\loartea sa a rămas în
istorie ca un exemplu de fem1itate şi de elevaţie morală.
Opera sa în proză este vastă, W1a dintre cele mai ample
din antichitatea romană. Cronologia este însă nesigură. ,Se
pare că a editat înainte de exil Consolatio ad Marciam (Con-
~·olaţie către Marcia), :wresată fiicei istoricului Cremutius
Cordus, şi De ira (Despre minie), operă integrată în seru
unor lucrări intitulate dialoguri, care tratau probleme spec,i.1.le
214
sub forma unei discuţii pur fictive cu 11h interlocutor una•
ginar.
Din timpul exilului par a data încă· două consolaţii, şi
anume: Ad Heluiam matrem (Către mama Refoia) şi Ad
Polybium (Către Po1ibiu), libert şi favorit al lui Claudiu, mai
sus-menponat, şi dialoguri cu titlul De prouidentia (Despre
providenţă), De constantia sapientis (Despre tăria înţeleptu
lui) şi De breuitate uitac (Despre scurtimea vieţii), probabil
la sfî:rşitul exilului.
După moartea împăratului Claudiu, se pare în anul 55,
alcătuieştt- Apocolocyntosis diui Claudii (Prefacere în dor:lcac
a divinub.Ji Clâudiu), originală satirizare a trc-cerii 1wstume ,l
lui Claudiu în rîndw zeilor şi De clemcntia (Despre clementă!.
adresată lui Nero. căruia îi dă sfaturi cu privire fa guver-
narea .statului. In anul 58 Seneca a publicat De 11ita beata
(Despre viaţa fericit,,), şi în anii următori, De tranquillitate
animi (Despre liniştea sufletului) şi De otio (Despre tilmă).
După anul 60 compune Naturales quoestiones (Problemele
wzturii), singura din operele cu un caracter ştiinţific ajuns'i
pînă la noi, De beneficiis (Despre sercicii) (aduse cuiva) şi
Epistulae ad Lucilium (Scrisori către l,uciliw), ultima şi cea
mai importantă operă filozofică.
Mărturiile antice rcforitoarc la trageclii sint puţine. fo
rffitul operei, Seneca nu face nici o aluzie la tra~txliile sale-.
Mai mult deeît atît, un autor clin secolul al V-lea, Sidonius
Apollinaris, într-o scrisoare a sa, distinge un Seneca tragicul
de Seneca filozoful, implicit atribuind tragediile altui scriitor,
nUJIJ.Î't tot Seneca. Pornind de aici, unii i6lorici Hterari mo-
derni au ICOnsiderat că Seneca .filozoful n-ar fi scris tragedii.
S-a damonstrat însă in cele din UllJJlă că Sidonius A,pollinaris
a efectuat diferenţierea mai sus-amintită tălmăcind eronat
două ven1uri din poetu1 Martial (secolul I). S-a arătat că şi
istoricul Tacit deela,ă in 'treacăt că Seneca ar fi scris multe
versuri ; Quirrtilian (secolul li) afirmă că Senoca a scris în.
toate genurile, şi într-un foc citează un ifrai,,'Illent <le vers
provenit dintr-o tragedie a lui Sesieoa. Ideile şi stilul din
215
proza filmo.fică se întîlnesc ş.i în tragedii. De aceea actual-
mente marea majoritate a cercetătorilor cad de acord sl
ideutif~ tn Lucius Annaeus Seneca pe autorul tragediilor.
Oind e vorba sl1 dateze aceste ~asedii, ei tnsll nu se mai
tnţeleg. Praciz!lm c!I. este imposibil de a face în prezent
afirmaţii categorice în această privinţă. Credem, totuşi, cii.
unclo tragedii au fost &erisC în perioada în care Serteca era
preceptorul lui Nero (49-54), şi altele - ca Fedra sau
Tieste - după 62, în ultimii ani ai vieţii. Somnole oboselii
.şi dezamăgirilor politice se întrevăd în aceste tragodii. Nu
putem omite nici o opinie cu privire la data aproximativă
a compunerii tragediei Medeea, pentru că nu disp1111em nici
de cele mai neînsemnate informaţii în această privinţă. Iată
titlu}ile latine ale tragediilor: llercules furens, Troades, Plwe-
nissae, Medea, Phaedra (numită într-un. manuscris şi llippoly•
tus), Oedipus, A.gamemnon, Tl,yestes, Hercules Oetaeus.
Unul dintr-a manuscrisele de bază ale tragediilor senecane,
provenite din evul mediu, manuscrise co au slujit la alcll-
tuirea ediţiilor ştiinţifice moderne, conţine şi tragedia Octauia
(Octavia). Nu este insă vorba de manuscrisul cel mai bine
redactat. In plus, piesa conţine aluzii care :în mod normal
puteau fi consemnate numai de cineva cc ar fi trăit şi
după 65, anul morţii lui Senoca, inclusiv la moartea lui
Nero, cvocind prin intervenţiile umbrei profetice a Agrippinei
.ş.i_ a PoppGei chiar unele detalii alo morţii violente a im:pă
ratului, survC'llită în.să în anul 68. Pe <le altă parte, tragedia
prezintă numeroase similitudini 6tillstlcc ş.i ideologice cu
celelalte pk'Se şi cu opera lui SC'noca în general. ~fajoritatea
spcci.alişlilo,r n-o atribuie lui s~uo::a, ci unui;1 dintre ulmi-
ratorii săi, destul de nmncro~i în aduvărata mişcare Hterar:î
initiată de ci. S-au pomenit diferite nume, cum ar fi cel a1
lui Ltwius Aunaeu,; Comutus, literat al epocii, profesor aJ
unora dinlrc scriitorii vestiţi ai vremii.
218
MEDEEA
Tragedie în cinci acte
PERSONAJELE
MEDEEA, mţin lui fason

DOICA Medeii
CREON, regele Cori11tului
IASON
CHAINICUL
CEI DOI FII ai .'1edeii
CORUL, alcMuit di11 bărlm/i cori11tic11i
Solda/ii şi slugile lui Creo11
,4.cţiunea se pcfr<!Cc la Corint, în fata casei Mer1eii
:ACTUL îNTîI
SCENA I
MEDEEA
(si11gur,i)
Voi, zeii căsniciei, Lucina 1 , păzitoare
A .patului de nuntă ; tu, sfetnica lui Tiphys 2,

lmblînzitorul mării, cînnaci pc nava-i nouă ;
Stăpînitor năprasnic al mărilor afunde a ;
Titan 4, dăruitorul luminii-n univers ;
Propice licărire a tainicelor jertfo,
1 Alt nume al lunonci (la greci, llera), soţia şi sora lui

Jupiter. Sub numele de Lucina, ca ocrotea pe mame la
na5tcrc.
2 Tiphys a fost pilotul navei argonauţilor. fason, fiul
lui Aeson, a organizat o expediţie spre Colhida, ţară îndepăr
tată (în Tr.mscaucazia actuală), spre a aduce în Grecia lîna
de aur a berbecului lui Hermes, cerută de Pclias, regele, din
,.Iolcos. Pclias afirmase că va ceda conducocca cetăţii Iolcos
lui lason numai dacă îi va aduce lîna de aur, intrată în stă
pînirca lui Acetes, regele Colhidci, care o ţinea înllr-o dum-
bravă sfînlă, păzită de un balaur. Iason a adwiat .pe toţi
eroii Greciei şi a pornit cu ci pc corabia Argos (de unde
numele de argonauţi dat corăbierilor). Cu ajutorul Medcii,
fiica lui Acctes, lasou a luat lîna sfîntă şi a fugit cu ea,
insotit de Medeea. Aici colhidiana se adresează zeiţei întelep-
ciunii şi meşteşugurilor, Pallas Atena, care-l învăţase pe
Tiphys să conducă corabia argonauţilor.
3 Neptun (la groci, Posri<lon), zeul mărilor.
~ Adică soarele, unul din titani, fiinţe mitice, uriaşe, copii

ai Geei (Pămîntul) şi ai Corului.
221
Uccalc 1 _cu trei trupuri ; zei invocaţi c~ martori
La juriimînt ck• fason. Ct'Î care de Medeea
Pot fi chemali e ; tu. hăul m•mi'irginitl'i nopţi,
Re-gat opus acl'lor din cer ; mani" ncnduraţi;
Pc trista-mpăr[1ţil' stil.pin şi tu, stăpî11ă,
De-un Z<'ll fidl'I răpiti'i ·', cu glas eumplit vă strig!
Acum Vl·11iti, zl'Î\<· '' l'<' răzlmnali lr[tdarea,
Cu pldC' 1·ăvăşite cil' Ş<'rpi înli:irita\i.
JII mîini însîngeralt' cot lorţa-ngroziloare,
Veniţi la fel de crunt!• precum udinioară
La nunta mea, şi moarll'a su\iei noi mlucc-\i,
Pieirea pc-ntru socru 6 şi vita lui regească.
Dar pentru sot o soarti't cu m.ult mai rea ca moartea.
Ceti'tţi lll'Cttnoscult' sărac si't le colinde,
Proscris. l'U spaima-n snlkt. hulit şi hiră vatră ;
Rîvnind să-i fiu iar soaţă. spre• prag străin să tindă
Ca oaspelt' nevrednic ; şi cum nu ştiu rosti
Blc-stcm mai gn·u, cu tati:il să-i semene copiii,
Cu mama lor asemeni. Născuli:i-i răzhnnarea:
Eu am copii. Zadarnic prt'Sar cu lac-rimi vorbe.
1 Zeiţa mag1t•1, tt'1lt'hrelor şi sp<'drelor, reprezentată plastic
cu trei corpuri (i se spunl'a di-11a trifonnis). Era adesea iden-

tificati'1 cu Diana (la grt'ci, Artl·mis), Zl'ita focioară a vîuătorii
şi a lunii.
2 Adică zeii tenebrelor, Cl'i care populau imaginara împără
ţie a lui Pluton, fratele lui Iup1ter, stăpînul lumii suhJ.>[unîn-

kne. Ei ocroteau vriijitoria, dl•prinsă ele Medeea de l.1 tatăl
ci, Aee-tes. ·
~ Sufletele morţilor, cm1sidcrati d<· romani ca divinităti.
4
Aici Medeea se referii la Pluton ~i la soţia lui, Prosm-
pina, fiica lui Jupiter şi a zeiţei Cc-rcs. Cu voia lui Jupiter,
'Întunecatul Pluton a răpit-o şi a dm-o în infern. El mi ~i-<1
părăsit soti,1, aşa cum a procedat lason l'H Medeea.
5
Se rdl'ră la Furii (la greci, Erinii), zc-iţc ale răzhrn,[u-ii,
înspăirnîntătoare la infătişarc.
8 Creon.
222
Nu-mi voi lovi duşmauii ? Din mîini smulg t,..,-ta nunţii,
Din crr - lumina. Soare, strămoşul spi\ei melc 1,
Priveşti ace&tc fap-te, văzut în carul tău,
Brăzdînd pi: căi ştiute vă7.dnhul fără nori ?
Cnm nu faci cale-ntoarsă, dîncl înapoi lumina ?
Primt·Ştl'-mii în carul patrrn, să zhor prin slavă !
Dă-mi hăturilc-n mină, părinte, şi mă lasă,
Cu frîil'h·-nroşitl'. focoşii cai să-nduplec :
Corintnl, stîml la mijloc cu gcmencle-i \ănnuri,
Sii fil' rn~ul care uneştr două mări ! 2
Imi mai rămine torţa de pin a s-o port în fruntra
Alaiului dl' nuntii, şi după rugi de jl•rtfii,
Sii-11sîn~l'rl'z altan• cu victime-nchinate.
ln miinmlail' afli; cărarea J"ă7J)1111ăriL
Dl' mai zvkneşti aievea, o, inimă. piislrind
Străvcchl'a-\i hărhătit• ; fugi, fem,•i,L~l·:i l<':rm1,
Şi mintua înurm..-.ază-mi, sălhatiel' Caucaz 4 !
Ororile văzute cîndva de Pont.; şi Phasis •,
1 Al'l't<·s, tatăl :\.[edt>ii, er,1 fiul Soarl'lui, de!l,>re care în
mitologie St' spunea că străhaL,• v:'izduhul într-un car <le foc.

2 Corintul se află în istmul care leagă peninsula Peloporn•.s
de restul Greciei, între !\larea Egee şi Marea Ionică.

~ La nunti se aprindeau torte ele pin. Ca la orice ceremo-
nie, st• acluceau jertfe hogatl' zeilor.
4
Colhida se afla la poalele lanţului munţilor Caucaz, ,per-
sonific,1t aici de \ledeea.
5
Se referă la uciderea lui Ahsyrtus, fratele Medeii, să
vîrşită ele Iason ~i de însăşi I\ledeea, care, apoi, a ciopîrţit
trupul celui ucis în lmeiiti, pc care lt'-a aruncat în valurile
Dunării. ColhicUenii, porniţi în urmi'irirea ucigaşilor, s-au
oprit să adune bucăţile din corpul lui Absyrtus, şi argonauţii
au scăpat cu fuga. Această crimă s-a făptuit în Delta Du-
nării, deci pe ţărmurile Mării Negre, numită în antichitate
Pontul Emda.
" Phasis faetualnwntc Rio11) era un Jluviu <lin Colhida. Pe
malucil,· sale furnscră lasou şi ?.ledeea lina de aur din dum-
brava sacră. •
223
Şi istmul I să Ic vadă. No:mz:tc, crude,
Cutrcmurînd pămîntul şi ocrul sînt acelea
Cc gindul meu frămîntă : răni, căsăpiri şi membro
Ciuntite, nengropatc - înşir mărunte fleacuri :
Le-am făptuit ca fat1'1 ; durerea crească aprig :
Mai nemiloase fapte se cer acum, că-s mamă I
Minia e fie-ţi arma, fii gata să izbeşti
Cu furie 3 cumplită I S-auzi la despărţire
Ce s-a vorbit la nuntă : cum \Tei să-ţi laşi bărbatul ?
Cum l-ai urmat aicea I Alungă-ţi şovăiala :
Prin crimă-ntemciată, prin crimă surpă-ţi casa I
SCENA li
conuL conlNTIENILOR
(intrii cfotînd şi clansînd epitalamul' lui lason
şi al C reusei)
T...1 rcgeştile nunţi, binccm;întători
Zei ai cerolui şi ;::;ci ai genunii r., sosiţi,
Cu popoml păstrînd datina sa pios.
Către cel carc-n mîini /inc un sceptru şi tună 8
Ducă-şi capul înalt tam cu albii spinare ;
Juncă dalbă la trup, 11c11ccrcatii de ;ug,
lmblînzeascii llpoi şi pc L11ci11a, însă
1 Desigur istmul Corint.

~-~ Iată deci puse în relief de autorul însuşi cele două
pricini ale conflictului tragic : minia (ira) şi foria (furor).
' Eoitalamul. în grre. cpithalamos (din epi = pc, asupra
şi t11alamos = pat nuptial), era un cîntc-c ele nuntă, compus
111 cinstea mirilor.
6 în afarr1 de Neptun, mitologi.1 situa în adîncurile marina
.-şi alţi zei, care formau alaiul stăpînului mc!liului lichid.

6 Jupiter olimpi:mul, în puterea cămia se aflau fulgc-rdc.
224
Celei ce ţine-n friu mî11a cruntu-a lui Marte '·
La popoarc-.11 război 11acea le-aducc-11, dar,
Umple de bogăţii cornul belşugului,
Jertfă gingaşă-i daţi, după blîndeţea ei.
Tu, cc facle aprinzi la legiuitele 111111/i ',
Cu prielnicul braţ bc::.nele risipitul,
Poartă-fi paşii aici, îngreuiaţi de t 0 in,
'l'randafiri în cununi pune 11c tîmplu ta !
Stea 8 · cc t:eşnic premergi ziull şi 1wa11tcC1, tu
Pentm î1uln1gostiţi mult prea încet sosind,
Cit de mult îşi doresc mame, nurori, la fel,
Mlli cmînd să-fi recerşi strc1luritc-arca ra::ă !
Mult mai chipeşă e fecioara
Decît fiicele talc, Cccrops ',
Sau acele ce-n piscul Tdyget,;
Le trimite sii se c,1lcC1scă
Un oraş nepă::.it de zidmi 6
Dccît cele cc-n rîu ai}nic 7
S011 în 8:Icrul Alfcii 8 se scald,:•.
Dac,1 crea s<1-şi arate c11ip11l
1 Marto (la greci, Areos) era zeul războiului, n)putat ipc·u~
tru cruzimea şi aroganta sa. lmhlînziloarea lui este Pacea.
e Corul invocă aici Hymcnul, divinitate a căsătoriei (numit
şi Hymeneu).
3 Luceafărul sau Vcspcr, stea a zeiţd Venus (în latineşl0
11esper înseamnă scară).
4 Cccrops a fost legendarul întemeietor al cetăţii Atc-na.
După mitologic, el a lînvăţat pc greci să lucreze ogoarele şi
a domnit în peninsula Atica. Fiicele lui Cccrops sînt, fir~te,
femeile şi fetele din Atena.
5
Munte situat in apropiere de Sparta. Corul se Tc.fc.r11
aici la spartane, care practicau sporturile şi vîn:Uoarca, în-
tocmai ca şi bărbai;i lor.
0 Sparta (numită şi Lacc<lcmona) nu era înzestrată cu ziduri
ele apărare, bizuindu-so po vitejia celebrii a locuitorilor· ci.

7
Aonia era alt nume penim Bcoţia, regiune clin centrul
Crreiei.
6 Rîu care curgea în Peloponcs. pc lingă Olimpia, locali~
tatea unde se- dC1Sfăşurau jocurile olimpice-.
2211
Craiul e.'ionia11 1 întrece
Pe feciond crudului full!,er •,
Cel ce tigrii în ittg îi puse,
Sau pc ;:;eul urnind trepiede,
C11 fecioara cea a.'ipră frate~,
Bimi11clu-l 11c Castor şi pc
l'ol/11.r, mai i11::.eslrut la cest~-
Zei di11 n•ruri, sâ faceţi mtfel :
Ea .1,i-11trcani soţiile,
f:l .wi-11/reacâ l)(irbatii toţi.
Ea, de c11111 s-a ioil i11 fecioresc alai,
Cliip11-i dall, a-11/recut .1i11g11r µe-al tuturora.
Sti11ge ;:;iua la fel ,'itdele-apri11w'-11 cer,
Se tlliCIIIUle griî/Jit J>ilrnl Pleiadelor·•
Cî11cl işi sc/,im1,ii i11 disc J'/,oe!Je" rot1111cl11-i cor,
~i T1'1:111·wi-lll/Jrl'j11r im1n1111111/al11-i 11i111l,.
Se roşeşte la /el Iwa11a i11 1m1p11-ra
Tiria111i ', şi-11 ;:;ori cede "icloma
r:.011ratul piisior pc-al cli1i1i11e/ii sol.
1
lasou, fiul lui Aeson.
t Bacchus (la greci, Dionysos). zeul viliculturii, fiu a.I lui
Jupiter (zeul fulgerului) şi al Semelt,i, fiica rcgdui Tebei.
3
Apolo sau Fchus, zeul luminii, artelor şi poeziei, zeul
oracolelor, profrţil'i. 1n tl'mplul său 1fo la Delfi, aşezată pe
un trepied, prcotl'asa Pitia pn ...·estea \·iitorul, Tăspunzind la
întrnhările muritorilor. Apolo na fratele Dianei.
• Lupta cu cl'stul (lat. : rnrstm-) Prn un fl'l <le pugilat,
d1'0sebit de 1wric:ulus. Lupli'ltorii hoxan cu bratele înfăşurate
intr-o mănuşf1 foarte grea, alcătuită din fîsii din piele de
bou, căptuşite c11 bucăţi de plumb şi dt• fier. Tocmai o as,•-
mcnea mănuşă S<' numea cest. Castor şi Pollux erau şi ,•i
fiii lui Iupitt•r (şi ai Lt'dci), Pollux fiind neintn--cut în lupta
cu cestul. ,
5 Pleiadele>, cele ş,tptc fiice ale lui Apolu şi ale nimfoi Ple-
ione ; au fost transformate într-o constelaţie.

• Phoebe este luna ; Dia.na, zeita lunii, se numea şi Phoebe,
ca soră a lui Phoebus (Fehus).
7 Oraşul Tyr (din F<.'nicia) era renumit în :rntiehitat" ,,,.;n
fabricarea şi exportul unei anumite stofe <le culoare stacojie.
226
Di11 cumplitul ca1m11 smuls de la fiica lui Plwsis '•
1'11, b<irbatul deprim sii-mbriihe:, mereu
Si/11ic. i11sp11imi11/11/, s11a/11 s,1/batic<i.
Stri11,:!i f <'rice la piept eo/iw111/ " odor,
Noua soa/tl a la, clat<i ,·11 d111g de-ai săi·',
Pe11trn şagri si (CJli iatti prilejul b1111,
fiai, fltic11i, slriglll11ri .~iceţi di11 orice colt:
Ca s,1-ţi ri:.i de stiipini rar ţi se-11găduie ! 4
Darnic şi mîndru fecior lui Lyaeus .; cu tir.mi în mină.
Uite câ-i timJ111l s-apri11cle111 o tm(â ele pi11 despicată:
Flacâra sfî11tă tu .tcoate-o din degete înţepenite.
Versul cel u111tăcios, few·e1111i11. s,1 îrnproa~te c·u ţ/mne,
Facâ mulţimile lia:::, şi s,1 mearg,1 71ri11 be:.nii tâcută
lustrăinata, 11r111î1ul în surgiii1111 1111 hiirlmt de departe. J
1 Medeea, născută pt· ţărmurilt· riului Phasis.

Creusa.
" lasou S<' i1Lsurast• eh· două ori : prima oară cu Medeea.
Htră voia sol'rului (Al'l'lcs), şi a doua oară cu Creusa, dată
lui în căsi'ituril' de Creun.
4
Aluzie la cuplt'!elc vesele, care st• debitau pe la nunţile
romane suh forma aşa-numitelor versuri fesc('{mine. Se con-
sideră că Seneca inseră aici un anacronism voluntar, introdu-
cinel Îlllr-o tragedie plasată în Grecia preistorică obiceiuri ali,
nunţilor ro.nane şi reliefind el însuşi încorporarea naraţiei
legendare, moştenită din teatrul grec, în atmosfera şi în
realităţile specific latine,
5
Hymen - fiul lui Bacchus. numit şi Lyaeus. ln greceşte
lyein însemna a dezlega. iar Bacchus era adl·St·a reprt'zentat
,·u o c·,11111·,,, 1h· \'ilă-dc-vie pe cap şi în mină cu un tirs
(toiag) împodobit cu iederă.
ACTUL AL DOILEA
SCENA I
MEDEEA, apoi DOIC:\

MEDEEA
(î11cre111enită de mi/mire în portic11l din faţa casei,

deodată tresare)
vai mic : auzit-am cîntarca lor de nuntă !

Abia de-mi cred cu însămi nenorocirea mea.
Făcut-a fason asta, lipsin<lu-mă de tată,
De ţară şi domnie, ca să mă părăsească
Printre străini ? Uilat-a de meritele mele,
Nu m-u văzut emu birui prin crimă focul, marca?
Sau fam1ccclc melc Ic cnxk ispră"itc ?
In cumpănă, pierdută, deliml mă împinge
Incolo şi încoace : cum pot să mă răzbun ?
O, de-ar avea un &ate I El arc o soţie :
Să o străpung cu s.pada ! Dar :lSta mr1 r:izbună ?
Oraşele pclasge 1 , cetăţile barbare 2
De mai cunosc năprasnă cc mîna ta n-o ştie,
Acum înfăptuieşte-o I Chiar faptPlc lc~ndcamnă
Şi-ţi vin în minte : furtul comorii renumite
A tării 3 şi micuţul Lm·arăş ciopîrţit
De spada-mi ticăloasă ~ pus tatălui l·h calc,
' l'cl~gii sînt locuitorii legendari ai Grecie, prehclcniec ;

prin oraşe pclasge se înţcloge :Însă aici chiar oraşele grc~
ceşti.
2 Crcdi num4i:au barbari pc toţi străinii : .,Oricine nu e
grec (şi nici roman, s-a adăugat ulterior) este barbar".

a· Lîna· de aur.
' Absyrtus.
228
Trup risipit pc valuri, şi Pelias I bătrinul
}<fort în cazan de-aramă : vărsai, nelegiuita,
Ades funestul sînge, dar n-am ucis din ură ;
M-a îndîrjit iubirea lipsită de noroc.
Dar fason ce să facă naintea unui rege
Şi-a unei vreri străine P Să-şi dezvclcasd1 pieptul
ln faţa spadei ? Ură sălbatică, vorbeşte
Ma.i potolit ! De poale, rămîie-n viaţă fason,
Al meu ca-ntotdcauna ; de nu, trăiască totuşi,
Şi-n gînd să mă păstreze, pierind doar pentru mine.
De vină-i numai Crcon, cu sccptml său tiranic :
Mi-a dezbinat căminul, a smuls de lingă mamă
Copiii ei, şi finu lcgînd fidel aceste
Zăloguri, el îl rupse : îl voi lovi, să-şi afle
Pedeapsa dreaptă. Fie morman de scrum palatu-i ;
lnalt vîrtej de flăcări se va zări la Capul
Malea 2, totdeauna de nave ocolit.
D'O IC A
(ivindu-se din culise, unde a zăbovit, ~Ot:·ăitoare)

Taci, te conjur, şi jalea ascurule-ţi-o în pieptul
l\1îlmit. Căci doar acela c-n stare să plăteasdî._
Ce răbdător îndură, şi fără a crîcni,
O rană grea : mocnirea ascunsă e cumplită ;
Mîniile strigate pierd arma răzbunării.
1 Pelias n-a vrut să cedeze lui fason tronul ce i se cuvenea.

clupă ce acesta i-a adus lina de aur. Spre a se răzbuna. Me-
deea promise fiicelor lui Pelias că le va întineri -tatăl dacă
do lîl vor tăia m bu,căţi şi-l ivor arunca !într-un cazan care
fierbea. Desigur că ea nu şi-a respectat promisiunea dupli
săvîrşirca paricidului .neintcntionat
i Promontoriu în Pclopones, vestit pc,ntm f urtunilc caro
bintuiau !in preajma sa.
229
MEDEEA
O furie strunită şi-ascunsă e uşoară,
Dar marna indignare nu-i pusă sub ol>roc.
Vreau să lovesc I
DOICA
Oprl'şte pomirf>'..l la smintită,
Copila mea : tăcerl'a cu gren lt' ocroteşte.
MEDEEA
De tari se teme soarta, pl' laşi îi eopleşt'Şh.'.
DO IC A
Curaju-i lăudabil aflînd pi"ilejul hun.
~IE DE EA
Curajul m, ~e poate prilejul să nu-şi afle.
DO I CA
Nenorocirii tale eu nu-i zăn•st: limanul.
MEDEEA
Cel fără de speranţe nicicînd să nu dispere.
DOICA
Colhiua P departe, te-a părăsit şi sotu1.
Din veehPa )JOgăţie tu nu mai ai nin1ic.
MEDEEA
Mi-a mai rămas l\leclcea : străvezi în ca pămintul,
Şi marl'a, fil'rul, focul, şi fulgerul, şi zeii I
DOI CA
Dar teme-le de rege I
MEDEEA
Şi tatăl meu fu rege I
DOI CA
Nu te-nspăimînt.'i oastea-i ?
230
MEDEEA
Nu, chiar din lut de-ar creşte I
DO I CA
t-.fori-vei !
MEDEEA.
Vreau.
DOICA
Fugi I
MEDEEA
Fuga şi-acuma mi-o rcgn,t t
DOI CA
Medel'a ...
MEDEEA
Fi-voi I
DOICA
Mamă tu eşti.
MEDEEA
Şi pentru cine ?
DOI CA
Nu vrl'i sii fugi ?
MEDEEA
Fugi-voi, dar clupă răzbunare I

DOICA
Te va urma pedeapsa-I
:\I ED E EA
O voi intîrzia.
231
DOICA.
Nu mai rosti za<lamic ameninţări nebune.
Curajul frîngc-1 : timpul supunere îţi cere.
MEDEEA
Mă sărăooştc so,1rta, dar nu şi <lc-ndrăzneală.
La ghiontul cui scrîşncşte acwn rogcasoa poartă ?
E însuşi Crcon, domnul trufaş peste pclasgi.
SCENA II
CREON, l\lEDEEA, DOICA
Servitorii lui Crcon
cnEON
Pc vinovata fiică a regelui Acctcs
N-o poartă paşii încă din tara mea afară?
Ea unelt~te : braţul i-l ştiu, şi viclenia.
S-o crute, cine poate? In 'sigurantă cine-i?
Mă pregăteam cu spada să cunn această iazmă :
M-a-nduplecat cu vorba doar ginerele meu.
Eu via.ta-i las ; dar SC3{)e de dînsa ţara mea,
Să plece-.n sigurantă, Spre mine calcă mîndră,
Cutezător încearcă de-aproape să-mi vorbeascll.
Opriţi-o, sclavi, să-mi vie în preajmă, să ro-atingă.
Poruncă-i daţi să tacă. Să-nveţe la regeasca
Voinţă· să se plece măcar o dată. Du-te
Şi fugi departe, monstru spăimîntător, sălbatic I
MEDEEA
Co crimă sau ce vină exilul mi-l aduce ?
CREON
Nevinovata-ntreabă de ce c surghiunită l
23Z
UEDEEA
Eşti ju<lc ? despot ? Osîndeşte t
Cercetează. Eşti
CREON
De-i urept, sau sb:imb, te pleacă la ordinul regesc.
MEDEEA
Domnia strimbă vreme prea lungă nu durează. 1
CREON
Mergi, plînge-tc Colhidci I
MEDEEA
Cu col cc m-a răpit. !
CllEON
E cererea tîrzie : sentinţa-i pronunţată.
MEDEEA
Cinel judeci şi <le faţă n-a fost şi-a doua parte,
Chiar <lc-i sentinţa dreaptă, se face nedreptate. s
CREON
ŞiPclias, ucisul, fu ascultat ele tine ?
Dar fie : ai cuvîntul clroptatea să ţi-o aperi.
MEDEEA
Cc greu întorci un suflet, cuprins de-nvcrşunare,
Din căile miniei, şi cît e ele regesc
Pc drumul tău _să stiirui cinel porţi ou fală sceptrul,
1
Această observatie a Medcii ilustrează concepţiile politice
ale lui Seneca : el accepta şi susţinea monarhia, dar pre-
coniza mai ales un fel de despotism IW11inat - nutrit cu idei
etice şi politice stoice - şi reproba ceea ce el numea tiranie,
adică exercitarea crudă, samavolnică a puterii monarhice ab-
solute.
1 Tason.·
1 Io opusculul Apocolocy11tosis, SL\llcca condamnă aspru obi-
ceiul impăratului Claudiu de a judeca şi de a da sentinţe
înainte de a fi audiat apărarea acuzatului.
18 233
Am îm·ăţat la curtea din fostul meu palat. 1
Dt"i siut cople-~ită de jalnica 11ăpastă,
Proscrisă. rugătoart', lăsată şi lo~;tii
De toţi. avut-am faima clt'-a fi de neam rPgesc,
l\llrulit,1 glorioasă din străbunicul Soare.
Tot ct· stropc~te Phasis cu Unele-i meandre,
Tutimlt•n•a ce-o lasă în urmă Pontul scitic 2,
Pe unde· ap,l mării se in<lulceşte-n mlaştini,
Cîmpii slorcincl <ll' vlagă cohortl' de-amazoane 8 ;
Cu sculuri străjuite ele-abruptul TI1ermodon'
Acesla t· pămintul cP-1 stăpîneş-te tata I
De .neam alt·s, frrice, în straiele regeşti
Sclipe.un pl·-atuncea : mina venC'au să-mi ceară cei
Pcţiti ele regi acumn. 01.'Stinul nestatomi\:
Din tron mă smulse- lesne. zvirlimlu-mă-n e~il.
lncrrdt•-te clomnil'i dnd întimplarl'a surpă
Putew,1 ce,t mai mare ! Toţi regii au un clar
Fmmos, mărrţ. pe care nu-i zi să li-I răpească :
Pe suferinzi s-ajute, să clca cămin acelor
Ce-i roagă. Doar atît.1 adus-am clin Colhida :
Strălucitoarea floare, mindric a Ebdei.
1 Aluzie la trufia capetelor incownatc, binecunoscută lui
Seneca în lunga sa caricr.-1 ele curtean şi ele om politic.

~ Marea Neagră, pc tărmul nor<lic al căreia loeuia seminţia
nomadă sau Sl'miuomadit a scitilor.
3
Femei rf1zboinice localizate de legen<lt• in diferite re-
giuni, dar mai ak-s în cele locuite de sciti şi i11 A.~ia l\lică.
Se susţinea că ele descind din Marie şi din nimfa (zeitat,,
inferioară, locuitoarl' a..pădurilor. munţilor şi izvoarelor) Har-
monia. Ele trăiau mx·ăsătorite şi se însoţeau cu hărhatii numai
incidental şi ,pentru o vreme foarte ·scurtă. Erau conduse ele
o regină. Deprindeau călăria. luptele cu arcul şi cu sahi.1
înef1 din c·opilărie. De mici îşi clistrugeau unul din sini. spre
a fi libere în mişcări în timpul bătăliilor (in grec. {IJllazon
însemna fără sin).
• Fluviu cUn A~ia Mică. Pe \ărmurile lui se afirma c,1 ar
fi trăit amazoane.
Fnmt~ii aheimii 1, zeieştile odrasle
Prin truda mea scăpate. Mi-l datoraţi pe-Orfeu 2 •
Vrăjind prin cîntec stinca şi atrăgîn<l pădm·pa ;
Pc Castor şi pe Pollux, pe gemenii zeieşti ;
Pe fiii lui Boreas " şi pe Linceu \ acela
Ce pPstc Pont distinge cu ochii totu-n zarP ;
S-adaugi minienii •. Pentru fruntaşul cetei
Răsplată nu voi cere : nu-l drămuiPsc de fel ;
Ai voştri sint aceia, al meu c numai <>I.
Acuză~mă acuma şi vinile-mi ~porC'ştc !
Mărturisesc : aceasta e unica mea crimă -
Am readus pc :\rgo. Să-mi fi păstrat şi tatăl,
Şi cinstea m?a de fată : cu stilpii ei pien•a
Pelasgiana tară, şi ginerele tău
Că<ll•i răpus de focul viirsat pe nări de tauri. e
Oricare ,·a fi soarl,t cc cauza mi-apasă,
Nu-mi wproŞl'Z salvarPa rPgescului tezaur,
Jar unica ră;plată a-ntregii melc vine
E-n mina ta. Dc-ti place, condamnă acuzata,
Dar pricina rPdă-i-o. Sînt vinorntă. Creon :
1 Dt·- la ahci - semin\iC' greacă, aiei <lenumirc .;u1nid1
pentru greci.
" Cint,he\ pomenit în mitologic, celebru pentru măil'slria sa.
Participase- l,1 c:,pl·(litia ar~onautilor şi deci fus,•sc s,tlvat .l,·
urgia lui :\.cdes dP eătrf.' Mcdt•ea, împreună cl1 ceilalţi eroi,
insotitori ai lui fason, mi,n!ionati iu versurile unnii!oarP.
" Boreas era zeul vinturilor din nor<l. Fiii săi, C.11'tis şi
Zethes, au participat la expt-diţh argona11tflor.
' Prieten al dioscurilor (Castor şi Pollm). renumit pentru
vecll'rea sa pătrunzăta,1rc.
5
Adică argonantii, plecaţi din localilalca hcoţia.nii \)rho-
menos, situ.ită pc un fluviu nmnit \1i11yius.
0
După sosirea sa în Colhida, fason primise ordin tfo b
Acetcs să are cîmpul lui Martl' cu doi tauri cu hoturi plin"
de foc, înjugati la plug. Ajuns pe cimpul lui \!arte, h,;on
a fost ataC'at de taurii Îl'Şiti dintr-o 1w~tcră, ,Jar. Îllarmat <'H
vrăjii,• !\frdl'ii. i-a înfrînt şi i-a pus în jug. Apoi ,l ~cm:i.11at
<linţi de bal.rnr, din care au răsărit răzhoinici în zale stră
lucitoan•, pc care ci i-a ueis în luptă.
18• 235
Ştiai prea bine asta cînd \:i-am atins genunchii,
Cerînd sr1-n1inzi asupră-mi ocrotitorul brat.
Nrnorocirii mde îi cer din nou azil,
Cd mai modest rdugiu : un colţ mai dcpărtat
Din tara la m-ascundă, de vrei să las cetatea I
CTIEON
Că nu-s cu ct·I cc poartă cu silnicie sceptrul
Şi calcă în picioare, trufaş, pc ce-i sănnanl,
Aih dovedit, îmi parc, nu fără strălucire,
Cînd ginere ales-am un exilat pîndit
De griji şi de primejdii, căci vrea să-l pedepsească
Şi să-l răpuie craiul Tcsaliei, Acast 1•
Pc- tatăl său şi-l plînge, bătrîn lipsit ele vlagă
Şi coplcşit de vîrslă, ucis şi ciopîrtit
Prin cursa l,1 vicleană, momind la-nfaptuirea
Nelegiuirii crude pioasele surori.
Dă-ti cauza deoparte, şi Iason e în stare
Pc-a sa sr1 şi-o c~tigc : nevinovat d însuşi,
Nu s-a pătat cu sînge, spre spadă n-a-nlins mina,
Păstrîndu-se departe de cîrdăşia ta.
Tu, care-ai pus la cale barbarele omoruri,
Femeie fr1ră milă în stare de-orice crimă,
Cu fire bărbătească şi fără de ruşine,
Regatul părăseşte-mi, ia-ti leacurile t::ib
Ucigătoare, cruţă-mi ele teama ta supu~ii
Şi-n alt pămint stîmeştc mîniile zeie~ti I
MEDEEA
1\-fă-mpingi
la pribegie ? Corabia adu-mi-o,
Mai dă-mi şi-nsoptorul : vrei singură să plec ?
Nu singură venit-am I Te temi cumva de lnpte ?
Po amîndoi ne-alungă. Din vinovaţi, pe unul
t Acast era fiul lui Pclias, ucis prin urzelile Medeii. El a.

voit să-şi răzbune tatăl.
236
Tu-1 părtinc:jli ? Jertfit-am pe Pclias lui Iason :
l\fai pune fuga, jaful, pe înşelatul tat:i,
Pe ciopîrtitul frate şi tot cc-nvată el
Pc noilc-i n:.-\·este ; nu-s crime de-ale melc :
Le-am făptuit, desigur, dar nu-n folosul meu I
cnEON
Plecarea ta-i sortită. Vrei s-o amîi vorbind r
MEDEEA
Plccîncl, îndeplineşte-mi o ultimă dorintă :
Copiii mei nu-i face părtaşi la vina mamei.
CRE0:-1
Te du : ca şi un tată, îi strîng Ia piept cu drag.
MEDEEA
Pc bunele-auspicii I ale regalei nunti
Trezind spcr:mtc multe, pc viitorul tării
Supusă Veljnic soartei cc iscă-mpotriviri,
Acordă surghiunitei, te rog, un scurt riiga1„
Copiilor sărutul din unnă să-l dea mama
Sortită, poate, mortii.
CREOS
Ceri timp, să unelteşti?
MEDEEA
Mai pot urzi ia limp,1! puţin
cc mi-a rămas ?
1 Auspiciile (de la auis în l.i.tincşte „pasăre", şi spicere =. 3
observa) era un termen generic folosit la romani pentru a

denumi diferitele preziceri asupra viitorului, efectuate pe baza
observării şi tălmăcirii zborului păsărilor, cîntecului şi chiar
felului lor de a minca. Auspiciile se lu~u cu prilejul diferite-
lor evenimente însemnate, deci şi la nunti. Fireşte, auspi-
ciile n-au nici o legătură cu rl'alităţilc Greciei preistorice,
ei atestă numai len<linţa de a lega tragedia cu subiect mitolo-
gic de mediul roman.
237
CfiEON
C:·l răt1 nici nu cunoaştl' răgaz prl'a scurt în rele.
MEDEEA
Râgazul pentru lacrimi tu nu i-1 <lai s,mnanci ?
CfiEON
Rospingc ruga-ti ll'ama în mim• niibărită,
Dar ai o zi în carc-să-ti pn·g:iteşti exilul I
l\lEIJEE.'\
E chiar prea mult ; răgazul, <le vrei, ii poti scur!-·1 :
Eu însămi sînt grăhită.
C n EO!'il
Ai să plătC'~ti cu capul
Dacă lumina zilei ct• Phdms o aduce
ln istm te mai gii5t·şte. Cen·monia nunţii
Mă cheamă, şi-nchinarea mi-o Cl'rc llymrncu.
(Creem iese. Medeea reintui i11 casă.)
SCENA III
CORUL'
lllllrt1~11ct f II acel ce i11tii11l lm1::,dii

C:11 !' lu11tre firm:ii tala::111 i-iclem,
Şi, pri.-i11d j1<1ri11tesc11l p11mi11t i11<lt1Tlif,
Scl1i111bătoru/11i r-iril cl,iar pe 5i11e s-a dat.
A-rif ruutat i11 1'1tslit1 de ape /11r/1111i,
Cura;os a plutir 11e-o lmcat,i tle le11111 -
U11 lro/111· 11e11se11111at ce desjlrirte cu g1·e11
Cc7H7ruil~ de/ii de dn111111-11 i11/ern.
1 C1:rn! <'logiaz;i curajul primilor corăbieri şi năzuinta de

a prupiişi c,tfl' i11s11fletl'şte
JW oameni.
238
Constelaţii zburau neştiute Jle cer
Şi puzderii de stele i:,1::.d11h11l s111ii//î11d
J\li111171111i ,m sl1.4ieau, iar· năierii pe-atunci
!\'11 prtfC'Olt ele pfoioa'IC llylllfo I f 11gi,
De lumina ce-o-mpr,,ştie-11 jur .1malteea 2
S1111 ele caru-11Soţit şi agale miuat
lusprc Arctus J de î11ciim11ţit11l Boar'·
Nid Norcas .; ~; nici juc,illşul Zefir 1
]uc,1 1111111e 11-m:ea.11.
Cutc;:;1111/a lui Typl,is o pi11;:;(1 urcti

Pe 11oia1111-11sp11111at.
Şi slriicechilor d11t11ri legi iwi le-11 prescris:
Dcsfâşoar,7 lof sulul de pinze acum,
Srrn ac11111 le C<if10ară, Sfi poafli primi
Di11tr-o parte pc Notus ;, şi r;ergile-apoi
Cetluieşte-nţdept la mijToc de catarg,
Ori le prinde temeinic de-a dreptul de drf,
Ciml 1ir;11eşte, clin cale ofarc1 de lacom,
l\lari11aruf oricare suflare de ri11t,
Purpurii stegule(I.' fo~·11ill(l pe catarg.
1
1-Iyaddc Prau în mitologie fiicele uriaşului Atlas, trans-
formate într-o constelaţie care anunţa ploaia.
2 Se reforă la capra numită Amalteea sau Olenie, care a
hrănit cu laptele ei pe Iupiter, pe cînd era copil. lingă locali-

tatea Olenos din Pelopones. Mama s:1 ii ascundea de urgia
tatălui s,iu, Saturn, care voia să-l înghită de viu, aşa cum
făcuse cu ceilalţi copii ai lui. Ulterior, capra a devenit con-
stelaţie. . -1ot
3 Arctus sau Ursa - constelatie.
4 N Uffil'lc unei alte constelaţii. Jn lat. : Rootes.
' Aici chiu vintnl de nord, crivăţul, necunoscut greciloc

Î!I primell' timpuri, cîml ei nn sl' îmlt•părtan de meleagurile
natale.
• Aici, vîntul de apus.
7 Vîntul din sud.
239
Apucară strămo~ii un veac nepătat 1
Şi de-aproape necinstea nicicînd n-au văzut.
Liniştit ocolirii doar ţărmul natal,
Ct1ru11ţirii c11 toţi în ogornl străbun.
'J\lulţumiţi cu puţin, cunoscură atît :
Bugii/ia piimi11t11lui care-i 1u1sc11.
Despăr/ite ele legi i11ţekpte, lumi vechi
Laolaltii le stri11se tesalicul pini.
F.l supuse talazul cu dsle-11 asalt
Şi aclttse neliniştii noastre în clar
Vep11rtatcle miiri.
1mlrt1zncala i-a fost

Pec/q)silt1 amarnic prin şirul cumplit
ne wimeiclii i11d11sc atunci cînd doi m1111fi ft,
Şi in stî11ga şi-u dreapta u1gazrtri ele-abis,
llubttiim ca 1111 triisnet, izbinclu-se-11 piept
Dintr-o dat,,, iar apa c11wi11sâ-11tre ci
l111p~ofc11, înspumat.-,, şi stele, şi nori.
Cl1iar şi Tiphys i;itcazul acuma p1ili,
1 Aluzie la ceea ce anticii numeau vîrsta de aur a omcmm,
aurea actas, epocă indcpărtalii. eiucl oamenii ar fi lr:'iit fcriciti,

egali intre ei, hueurînclu-sc de roaclc!c pc care pămîntul Ic,
ofrn·a fiir11 ostc-nc-ală clin partea lor. Se strecura aici amirl- ·
tirea \"ie\ii colcctivc-, bazată pc c-galitalc-, din comuna primi-
tivă. Oamenii uitaseră ele p;rrutătile uriaşe, ele nivelul sc;1j,:ut
al -producţic-i şi al traiului din comuna primitivă şi îşi amin-
teau numai ele raporturile cir egalitate şi viaţă demnă, con-
<litionati1 ele C'ic-.
~ Aid metonimie. ,,Tesalicul pin" însc:imnă <le fapt corabia
Argo, eonstruilă în Tc-salia, rl'giunc clin centrul Grrcic-i.
~ Aluzie 1n stîneile Symplcgadc, localizate de grc-ci la in-
trarea Mării Ncgrc-. Aceste stinci, printre ca~ se afla o strîm-
toarc-, se depărtau şi SC' apropiau, bulmincl. une\c- cir altc-ll·,
la intNval de cîtcva clipe. Totuşi, corabia Argo a reu~it să se
str~var!' printre c-lc-, cu ajutorul zc-iţei Pallas AtPna. 1n con-
tinnarl'. Srneca evocă alte prripc\ii prin care au trebuit să
trcad1 argonanţii.
240
Vlăguita lui 111î11ă c,i.w de pe cîrmtl,
Şi cu lira-i o dată, Orfeu a111u/i,
Gliisuirea picrzînclu-şi clriar Argo atunci
Cî11cl f ccioara l'elorttlui 1. sicilian,
Cu o haită turbatii de ;ur ·îm11re;u,-,
:\snwti la w1 semn lâtriituri de it1fern.
lnlemni/i rănuiseserii citi auzind
O cli/ianie care urli, înzecit ?
Iar atunci cinel i11ti11s11I a11so11icei ~ miiri
Cu mieroase cîntări zgrip/11roaicc-l t'rtijcau,
Din picrica 3 -i liră zicincl iscusit
Cîntiireful Orfeu, al sirenelor 4 circl -
lm:cifat sii intirzic narclc-11 larg -
Nu a rr11I a-/ urma ?
111clcl1111ga plutire
Ce comoară aduse ? Doar lî11a de aur
Şi Medeea - e11 mult mai e11mplitâ ca marea -
Meritata rc1splată a primei coriibli.
Imbli11zit11l talaz se supune acum
La poruncile toate : 11ecoic nu este
1 Pelorus era rm promanloriu din Sicilîa. Aici Seneca se
;rderă la monstrul marin numit Scilu. fiica zeului marin
Phorcus. Legenda despre Scila şi Caribda, monştrii marini
care devora..r corăbiile, prezentă şi în Odiseea, ca şi în
Eneida, ih1strează greutătile înfruntate <le navigatori în strim•
torile Sieiliei.
! Marea ausonică este marea Italiei, probabil Marca Tirc-
niană. Ausonia este vechiul nume al Italiei.
3 Pierus era un munte clin Tesalia, consacrat Muzelor, care-
ar fi sălăşluit pc coastele lui. De aceea ele erau numite şi
Pieride. Prin urmare lira picrică este lira Muzelor, zeiţele arte-
lor, care-l inspirau şi ocroteau pc Orfeu, făcindu-1 să întreacă
fermecătorul cint cu care sirenele opreau în larg pc corăbieri.
• Sirenele erau fiintc mitice, femei ele rară fmmuscte, în-
7.cstrate cu o voce minunată, dar avînd aripi ele pasăre şi trnp
acoperit de- solzi, localizate în sudul Italici.
241
IJe o -1rgo-n;g1rc1Jată de mttw lui Pallas,
Lt111di11d11-şi ::isla.şii regeşti
de pc punte ;
Şi o /1111/re ~ii l,!n,:e /arţ!,11I e-11 stare.
Se cli11tir,i h,il,foc /rotare, şi-oraşe
Pe pii111i11l11ri a/late (11'11111 .,r-ruil/arii;
Pe strârechil:• locuri 11imic 1111 rti11wse .:
V11i1:ersu-i desc/ii.\ : indimwl bea ap11
Din Ara.rn 1-11:..;lrefaf, iar clin Ellm şi Rin
Se ada11ii p:•r.1·t11111l. Veili-r:a o rreme
111 şira.gui <fo r;cac11•i, şi-a/lmcea Occa11ul,
Slo1Jozi11d11-si c,1t11şele, ,:a .,·,i iu·aYcYi
Un pii111i11I 11ria~. şi o lillfil'ti lume 2
Dezi;eli-11r-ra Teli.1·, s,i 1111 mai fii, Tl11ile 1.
c,,/ cli11 urmii t,irim I
1
Araxul l'ra uu fluvi11 din Armenb.
3
Unii au întrevăzut .iici prL'Vt·stirea cll'scoperirii Americii,
cc1re ar fi tocmai „tinăra lume" evontă în acrst p,1saj. Ori-
eum, e clar că Seneca nu se referă în tot acest fragment 13
navigatorii şi rl'alităţile Greciei preistorice, ci la romanii
epocii sale şi la progresul uaviga\iei, ştiintei şi cunoa~tcrii în
general, progres remarcat şi adesea înteles în mod just cu un
proces ncinlrrrupt şi în alte pasaje din opera sa.
~ Pentru antici ultima Thule era pămînlul cC'l mai înde-
părtat spre miazănoapte. Se parc că l'i numeau astfel insub
Islanda. Tetis, mcntionată aici (lat. : Tethys), fiica lui Uranus
şi a Terrei şi soţi,1 lui Oceanus, en zeiţa fertilitătii marim• .
.A nu se confunda cu Tetis (lat. : T/relis), tot o zeită a mării,
fiica hii Ncreu şi mama lui Ahile, celebrul erou grec, care
1-a ucis pc Hector sub zidurile Troiei.
242
ACTUL AL TREILE~
SCENA I
D O I C A, l\l E D E E A
(llcde<'t1 iese grăbitc1 din ca.wi. Doica o urmeazil,

î11cercî11d s-o imblinzeasc,i.)
DOICA
Copilă, paşii unde din casă te-alungă ?
Stai, potolc~le-ti pasul, avintul tău struneşte-l I
(,1.p«rte.)
Asenwnea menadei (·c-o slăpîneşte zeul!,
1
Sprl· Pinclul a cu troiene, ori sus, în muntii Nysei 4,
lucolo şi încoace ea fuge răvăşită,

Pc chip avind pecetea cumplitei nebunii.
Ohrajii-i ard ca para ; răsuflă greu şi iute ;
H,kncştl' şi ii scaldă potop de lacrimi ochii ;
Suridc - o încearcă atîtea simţăminte (
E,1 şo\·ăir, te-nfruntă, r-aprinsă, geme, pllnge.
Pe cine căşunează ? Cînd va cunna sfruntarea?
Talazul unde-şi frînge ? Minia-i se revarsă :
Frămîntă-n gind o crimă nici Jc-.,nc, nici ele rind ;
Pc sine se va-ntrece ; vechi furii rocunosc.
1
Menadele sau bacantele erau preotesele zeului Baccl1us.
Adesea le cuprindea delirul inspirat de zeu.
" Bacchus - zeul violentelor provocate de consumul băutu
rilor alcoolice.
" l\luntii Pind se află în nordul Greciei. Unele vîrfuri sîut
fu.1rte înalt,·.
4
Munte legend.ir, situat llupă unii mitografi în India, dupl
altii în Etiopia, consacrat lui Bacchus care, potrivit mitologiei,
ar fi copilărit la poalele lui. -
243
Nelegiuire marc şi crînccnă ne-adastă:
Văd fata-i încruntată. Zei, faceţi să mă-nşel I
MEDEEA
( oprindu-se gînditoare)
Do vrei să ştii, sărmano, măsura urii tale,
Asearuăn-o iubirii. Să-.ndtu nerăzbunată
Regeşti făclii do nuntă ? Să irosesc eu ziua
Nespus de mult cerută, nespus do greu primită?
1tita cit pămîntul stă cumpănă-n vă7.duhuri,
Şi cit roti-va ecrul ştiutul şir de zodii ;
Nenumărat cît fi-va nisipul; după soare
Cit va să zboare ziua, ca, după stele, noaptea ;
Cit va rămînc Urga deasupra mării-n care
Curg fluvii - tot atîta văpaia răzbunării
Va crcştc,-n loc să scadă. Cc fiară fioroasă,
Co Scilă şi Carihdă sorbind ausonicne,
Siciliene valuri, cc Etnă I apăsînd
Titanu 2-n zvîrcolirc aşa minie naşte ?
Nici fluviul năv;1lnic, nici marca despletită,
Nici Pontu-ncins de Corus 3, nici focul întctil
De vifor nu e-n stare să ţină-n frîu avîntul
Dezlănţuirii melc : răstorn în calc totul I
S-a speriat de Crcon, de regele tcsalic ?
Dar dragostea deplină de nimeni nu se teme.
El s-a supus puterii şi mina şi-a întins-o :
Putea să vină, totuşi, soţiei să-i vorbească
O dată doar. Trufaşul nici asta n-a-ndrăznit I
Ca ginere, desigur, putea s-amînc ceasul
Exilului : primit-am o zi să mă despart
De amîndoi copiii. Nu-ml plîng răgazul scurt:
1 Vulcan din insula Sicili:l.
2
Mitologia considera că frămîntărilc Etnl'i sînt provocate
de mişcările unui titan numit Enccladus, prăvălit de Jupiter
suh mw1tclc Etna.
3 Vînt de nord-est.
244
E prea de-ajuns. Aduce această zi o faptă
Ce nu va fi uitată nicicînd. Infnmt pc zei
Şi zgîlţîi universul I
DOI CA
Ţi-e mintea rătăcită,
Stăpîna mea, tc-mbună I
MEDEEA
Atît mă va-mbuna :
Să vădcum lumea-ntreagă se năruie-mprcună :
Cu mine piară totul ! C{1zînd, surpi şi pc altii.
DOICA
De stăruieşti, ştii bine·, asmuţi primejdii multe :

Nepedepsit nu-nfnmtă pc- cei puternici nimeni.
(lntrc'i lasou.)
SCENA II
IASON, MEDEEA, DOIC.\

I A SO N
(apa,te)
O, soart:1 nendurată, destin la fd de crud

Şi cînd mă potopeşte, şi-aluneca cînd mă cruţă I
Mi-a dat intr-una zeul I un ll'ac ce-ntrl'cc răul
Năpastei înfnmtate : cînd îmi păstram credinţa
1
Fi'iră îndoiali:'1 c-r1 Sencea nu mai credea în zeii tradiţionali.
Nu rezultă prea clar din operele filozofice dac[1 Scnoca credea
1ntr-o divinitate unică, creatoare a lumii - monotd~m -
sau dacă confunda divinitatea (Deus) cu natura însăşi, aşa
cum .swţineau înaintaşii săi, stoicii greci.
2415"
Medcii devotate, eu capuJ trehuia
Să-l dau ostatec mortii ; sărmanul, prin trădare
Puteam sl'ăpa. :Nu teama a hiruit crcdi11\a -
luhiwa-ngrijorată ; urmaşii mei piereau
O dată cu pări11\ii. De loellicşti in cer,
Drcptall', doar JW ti11e ca martoră te elwm ;
Copiii biruiră )}l' lată. :\!,una-lor,
Cu inima-i trufaşă, zvîrlind dl colo jugul,
În locul 111111\ii, si~11r. şi-ar fi ales feciorii.
M-am holărît să-mlupkc prin rngămin(i minia. 1
Şi iat-o, cinci 1ml vede, cum vim•, foc ~i pară,

lntruchiparca urii : chip năpăclit de diin.
~IEDE EA
Plec, lason, piue pribeagă : 1111 e o noutate
Schimharea a~ezării ; azi pricina e alta.
Cîmlva cloar pentru lirw fug,·am. Te las, mă duc :
Silinclu-mă acuma siI-ti părăs,•sc ))<'lla(ii,
Cc-mi dai i11 sd1imb ? Spre Phasis să llll'rg, sau sprL' Colhicla,
lî1 \ara pări11tească şi-n dmpul pingărit
Cu sîng,•lc de frate ? Spre ee pămint mă-1Hlrumi ?
Ce mări mi-aşt,·rni în cah· ? Strîmlorilc ,lin Pont,
Prin care-aleasa ct'ată n•gească am cumlus-o,
Unni11d prin Symph•gacl,~ 1w-nş1·liitorul m,·u ?
Mă mai prime~li lu, ·1o1cos ~. l!'saliau:i T,·mpc 3 ?
Nu-i drum deschis ,le mine să 1111 mi-l fi închis.
Deci încotro ? Exilul pn•scris-ai exilall'i.
Dar locul ? Pice. Dă ordin un ginere dt• reg,• !
Eu mă snpun. Pt'(icps,• cumplite g,:ămă,lqtc :
Le-am nwtitat. :\·linia regească t01turcze
La sî11g1• ))<' rivală, mă ft•n·cc în l:111\uri,
1
Jn timpul- discntid cc urnwaz:i întrt• ~led,•ea ~i fason,
doica se tlepii.rt.eazi, d.ir scena urmăloan• dov,id,•şle că e,1
ena la curent cu CH'nim<'.ntcle şi c,moşlt'a, mă.car in linii
generale, c,,~a cei se discutase în cursul întrevederii dintrt• cei
doi soti. ·
z....a Văi din Tcsalia ; de aici a plecat în surghiun Medeea.
246
Mă prădîlcască-n lwzna oe veci a închisorii :
Şi incii 11-am cît merit.
Tu, onrnlP ingrnt,
Redll'amă-n minll' focul v:irsat P<' nă1i ele tauri,
Şi groaza-11 îndeştarl'a cu spita nd11vi11să,
Şi Lurma l11i A<'l'ks î11 lannl d,· ră;dx1inici,
Cu suliţe vriijmaşl'. dnd la porunca mea
Aceşti soltla\i ai glit•i s-an Sl'Cl·rat l'i înşişi I I
S-aclangi rÎ\"11a linii hcrl)('l'ltlni lni Phrixus 2,
Ş: sonrnu-11ti11s pc ochii 11t'Îll\'i1(a\: cu ci
Ai fiarei slincl de \'eghl', şi fratele-mi ucis,
Atîtca criml' stri11se în si11gma lll<'a crim,1,
Şi fl'lelC'-11şelatl', zadarnic ciopirl,iml,
La-mlt'mnul meu. moşn,·agul. sperîml să-l rd11vie ...
Mi-am părăsit n•gatul să aflt1-11 hmw altul.
Pe prnndi tfii dl' rnîi11,• şi pl' cămi11ul sigur,
Pc fiarele îm·i11se. pe mii11ik-rni ct· lolul
Făcură p<'lltru tinl'. P<' spa:mek· trccutl',
Pc Cl'ntri şi 1w valuri, părtaşi ai nun\ii rnelt•,
Te-mimă, dii-mi răsplata acum. cînd eşti ferice.
Din prăzile aduse de sciti din d<'piirtări,
Ba chiar şi th· la inzii cei pîriolili de soare,
Atît ele nnml·roase c-au inundat palatul.
D<"-mpodoliim ,i codrul cu am, mi-am luat
Doar memhrde ele frati· : tăiate 1wntru tine!
Eu \ i-am jertfit şi ţară, şi tată, frate, cinste :
Aceasta-i zcslrea nunţii ; rt·<lii-i-o ahmg.1tci !
IAS0:-1
P(' Cr,•011 înclirjitul. cînd ,·m sii te ucidă,
L-a111 himit c·u lanimi, iar t'i ti-a dat l'Xilul.
1 Se referf1 la solclatii răsăriţi clin însămîntările cu clinti de
ba);,ur făcute de lason în Colhicl:., mcntiouate într-o notă

anterioară.
~ Phrixus era fiul lui Athamas, hasill'ul cetăţii Orhomenos.
Tatf1I său a vrut sii-1 j,·rtfl'ascii. dar z1·td lfrnnes a trimis
un berbec cu lină ele aur, care l-a luat în spinare pe Phrixus
şi l-a dus în Colhida, unde Aectt·s a pus stăpinirc pe berbec.
247
MEDEEA
Credeam că-i o pedeapsă : văd că-i hatîr surghiunul.
I AS ON
Cit eşti în stare, pleacă, şi fă-te nevăzută :
Cumplită e minia regească I
MEDEEA
Sfatul tău
Slujeşte pc Crciisa : îndepărtezi rivala I
I AS ON
lmi reproşezi iubirea ?
MEDEEA
Şi perfi<lii, şi crime I
I AS O N
De cc nelegiuire mă poti învinui ?
MEDEE.'\
'.I'ot cc-am făcut cu îns,Lmi.
I AS O N
Alîta mai lipsea :
Să-mi dai să-ţi duc povara atîtor Iărdclcgi I
MEDEEA
Dar clc-s ale talc : acel cc-a tras folosul
Le-a-nfăptuit ; soţia, s-o creadă toti mîrşavă,
Tu trebuie s-o aperi, numind-o inocentă :
Cel vinovat prin line să-ti pară fără vină.
I AS O N
Nedemnă este viata de care ti-c ru~inc.

MEDEEA
Să nu păstrezi nimica de care poti roşi.
248
IASON
Mai pune stavili urii stîrnitc-n pieptul tău,
Tc-nduplccc copiii I
MEDEEA
I-alung şi îi rcncg :
Crcusa o să nască fraţi vilregi pentru ei ?
I.\ so !li
Frati celor fără tară, putere -- celor slabi.
MEDEEA
In veci să nu răsară nenorocita zi
Unind vestita spită cu spita ticăloasă,
Nepoţii lui Apolo cu cei ai lui Sisif 1 I
I AS O N
De cc mă tragi, sărmano, cu tine în genune ?
Te rog să pleci.
MEDEEA
Chiar Crcon <le mine s-a-ndurat.
I.\ SO N
Co pot să fac ? \'orhcşlc I
\IE OE EA
Şi-o crimă, pcntm mine I
I A SO N
Doi regi mă încoltiră.
1 Sisif a fost fiul lui Eol, zeul violurilor. El a. întememt

oraşul Corint şi s-a remarcat prin viclenia şi prin tîlhăriile
s:lle. Drept pedeapsă, după mo:lite, a fost condamnat să ros-
togolească în infern un l,olovan uriaş spre vîrful unui munte,
din care acesta cădea neîncetat şi trebuia urcat din nou.
Spiţa i•1i csto deci cm a unui tilhar. Nrpoţii lui Apolo eraa
fiii Meclcii.
249
MEDEEA
Un rău mai marc ştiu :
Medeea ; dă-ne voie să nc-ncercăm puterea :
Răsplata fi-va lason.
I AS O N
Sînt copleşit de n:-le.

Ci leme-le de soarta ce te-a lo\'it adesea.
MEDEEA
Am fost întotdeauna stăpîna soartei mele.
I AS O N
Acast mi\ duşmăneşte.
MEDEEA
E mai aproape Crron.
De amîndoi te scapă. Eu nu te-mping de loc
Să-nfrunti cu arma socrul şi nici să te mînjeşti
Cu sîngele de rudă : fugi, nepătat, cu mine !
1 AS ON
Şi am să tin eu pieptul la doi duşmani deodată,
De-şi pun alături oastea şi Creon şi' Acast ?
MEDEEA
Adaugă Colhicla, adaugă-l pl·-Aedcs,
Sporeşte-i cu pelasgii şi sciţii : îi voi fringe I
I A SO N
Dc sce-ptre mult mi-e teamă I
MEDEEA
Nu le rîvni, mai hine f
I A SON
Scurtoază convorbirea, că d{1m de bănuit.
250
MEDEEA
Fă, Jupiter, acuma tot cerul să detw1e,
Cu braţu-ntins găteşte răzbunătoarea pară,
Şi zguduie văzduhul, toţi norii să-i străpungă !
Nu cumpăni în mîuă şovăitoare lance -
Sau cu, s,111 rl ; oricare va fi alesul tăn,
Un vinovat pieri-va ; căci fulgeru-li nu poale
Cu noi să se înşele.
I AS O N
Revino-ţi, dar, în fire
Şi potoleşte-ţi vorba. La sr>erul m,·u în casă
De ştii o înlesnire a fugii tale, C('fl'-O I
MEDEEA
E-n firea mea dispreţul awrilor de rege,
O ştii şi tu. Atîta iii cer: să-mi dai copiii,
Tovarăşi pribegiei, să vărs l.i sinul lor .
Potopul meu ele lacrimi. Tu tot primi-vl'i alţii...
I AS ON
Aş vrea să-mi plec urechea la ruga ta, dar, vai,
Mă-mpicdică iuhirm de tată ; n-aş putea
S-o-ndur dL· 111-ar constrîuge chiar socrul meu, că-i rege ;
Sînt rostul \'Îl'l.ii nwle, rdnviorîndu-mi pit'ptul
Secat de griji. :\(ai lesne Pn m-aş lipsi de braţe,
De aer şi de $Oare I
MEDEEA
(aparte)
lubt>şte-alît copiiî ?
Prea bine, ştiu acuma şi unde-l pot răni I
(Tare, c'1tre lasou.)
Dă-i voie alungatei să le rostcasc.i sfatul

Din urmă, şi în braţe să-i strîngă inc-o dată :
E tot ce-şi mai doreşte. Iţi cPr, în încheiere,
19* 251
Să uiţi acele vorbe zvirlitc-n rătăcirea
Durerii-nverşunate ; mai bună amintire
Jn sinea ta păstreazr,-mi, iar izbucnirea uriî
Uitlltă fit· I
I AS ON
Toate le-am izgonit din minte.
Tt· rog mai stăpîncştc-ţi învăpăiatul suflet ;
Stmncşte-1 : rc-.~emnarea e leacul disperării I 1
(Ple<1cc1.)
SCENA III
l\fEOEK<\, DOICA
MEDifEA
S-a dus. E cu putinţă ? Tu pleci, uitînd de mine,

Dt>-atîtea ajutoare ? M-ai alungat din minte ?
Dar voi rămîne pururi. Acuma chema-voi toată
Puterea vrăjii. Fmctul fărădelegii, iată-l :
Nimic nu-i fărdelege. E greu sr,-i viclenesc.
Ei se· păzesc. Loveşte acolo unde nimeni
Nu se· fereşte I Haide, începe, îndrăzneşte,
Medeea, cc· se poate, ba chiar ec nu se poale !
Tu, credincioasă doieă, tovarăşă de chinuri
Şi încercări, ajută-mi să pun la cale totul.
O mantă am în casă, un dar ceresc, mîndria
Familiei şi-a ţării, semn de-nrudire dat
De soare lui Aeetes ; mai am şi-o diademă
Cu zalele de aur, şi zeci de nestemate
1 Apare aici o idee specific stoică : omul trebuie să îndure
neclintit şi resemnat soarta sa, să-şi domine şi 'să-şi tempereze

bucuriile, ca şi durerile.
252
Cresc aurului preţul - cu ca să-ncingi cosiţe.
Copiii Ic vor duce miresei, după ce
Cu iruri le voi unge şi îmbiba cu vrăji.
Chema-vom pe Hecate. Tu jertfa pregăteşte-o :
Altar înalţă, flăcări trosncască-n toată casa !
(Medeea pleacii, însoţită de doică.)
SCENA IV
conuL
Nici puterea focului sau furtunii,
Nici vîrtejul suliţei azvîrlite
Nu-s asemeni urii soţiei cîncl a
Fost părăsitii ;
'
Si11t mai 1Jlînzi Austrul 1 noros ce-aduce
Ploi de iamă, lstrul ! ce năvăleşte
Şi dezbină poduri în revărsarea-i
Ft11·ii z11gazuri ;
Ro11ul ce dă lm;:;11a-11
talazul 111,irii,
cc preschimbă-11 puhoi ;.;11pada
Il11c11111'/ 3
Cinel putere prinde î11 primăoa,ii
Soarele tîmlr.
Oarb1i e ardoare11 cc-aţî/11 wa,

Fuge de po11111d şi 111w1c1i f1fol.
Moartea-11fru11tc1, ·gata sii-11figii pieptul
Si11g11ră-n spmlii.
1 Vînt de miazăzi.
! Dunărc,1 actual:l, numil:'î astfel nni ales pc porţiune1
ei inforioară,
aproape de vărs,1rc.
• 3 Munte din Tracia, corespunzăt?r Balcanilor din Bulgaria.
253
Zei, vă c.erem 111gildui11ţa t'oastri1,
Cel ce marea-nvinse tri1iască-n pace.
Te urăşte regele jumătăţii
Lumii 1 de-l birui.
lndriiz11eţ11lti11iir ~ ce î11clrn111ase
Carul veşnic, făgaşul p.'.ltern 11itimlti-l,
Dispiiru i11 focul cu rnre însuşi
Cerul arsese.
Ntt î11frw1/i 11e c:t1lea bci/11"1 piedici:

Mel'gi pc ·1111de 1,ig11r t111 mers striimmil;
-' Silnic 1111 le f l'i11ge, ni prea 1;i11t sf inie,
Legile firii."
Toti cei ce c·mcibiei 11e11fricate

Vîslele-11şfcicarii, Tipsiucl ele arlwri
1 Nl'ptun, :wul marn.

~ Phal·to11, fit,! lui Helios, zeul soart'lui, ohtinu de la tatăl
său dwptul de a conducl' el carul de aur. cu ajutorul căniia
ace~ta lumina îu timpul zil!'i. El 11-a ştiut însă cum să con-
dud1 faimosul car ~i a pîrjolit piimîntul. Drl'pt pedeapsă Ju-
piter l-a trăsnit. După ('{' a d<·scris furia l\ledeii, corul a
cînlat dl'stinul argonautilor. 1wclt-psiti de !'\l'ptun pentru te-
ml'rilall'a lor, aşa cum fust'Sl' 1wdC"psit şi Phacton de către
lupill'r.
" Coml'ntatorii (\'ezi LC:·Hn Hc•1·rman11 în Pclitia „LPs Bellcs
Lcttrl's") consideră dt aici corul nu t'Xprimă pozitia autorului,
d I)t' cea a c1.1mP11ilor prnde:1ti, chiar timorati. Jn alte vc•rsuri
Sc·m·ca l'logia~l· cucerirea m[1rilor ck· cătrl' om .5i pl'eZiscse noi
descoperiri.
2!i4
Pelionul 1 umbrit de JJc'idurea sacri'i,
Printre umbMtoarele stînci trecură
Şi î11 larg f 11rtu11ilc birnirli,
De barbarnl /ărm pripo11iml parîme,
Reî11tm·şi c11 a11r striii11 clrepl pradc1,
Pî11g1frirea 11111rii plr11.in1 111·i11tr-o
Moarte cu111plilci, ,
Cmcl s-a n1;::;/m11<1t aţ;fala mare :

Tiphys c:el dintii, imblîn:::i11d adi11n:!,
Pe stîngace mii11i piiriî.sit-a cîrma ;
lngmpat pe malul ,'ltrăin, departe
De regatul tatălui, fără f11lă,
Intre umbre 11ecun011cute, merse.
A111i11ti11d11-şi craiul 11ierdut, Aulida ~
Tine-11 loc corăbii, pl,ingind că-11 porturi
Zoe 11emişcate.
Fiul Mu::,ei ci11t11lui, rel ce lira

Mîugîiud cu melodiosul µlertrn 3
1
l\lunte în Tesalia, siluat în apropierea Olimpului şi a
muntelui Ossa.
2 La Aulis, mic port în Ilcoţia, s-a adunat expediţia aheilor
indn11tată împotriva Troici, Lipsa vintului favorabil a îm-

pic<licat corăbiile grecPŞti să ponwască pc mare, pînă cînd
com_amlantul suprem, Agamcmnon, basileul ~Jieenei, nu şi-a
jertfit propria sa fiică, fecioara Ifigenia, pierind el im,'llŞi la
'întoarcerea din Troia.
3
Beţişor făcut din fildeş sau din lemn, cu ajutond căruia
muzicantii atingeau corzile lirei. Seneca se referă adesea h
mitul lni Orfeu, la cuc face şi acum aluzie. Dar :1.ici descrip-
ţia mortii lui Orfeu este iuslificată, clal fiind că divinul cn-
tăreţ a participat la cxpeditia argonautilor.
255
Stiicilea torc11/i, potolea şi 'Ciutul,
Ispitea ~ păsări, liisînd uitării
Cî11t11l Io, o dată c11-nt1cg11l cuclru,
S/îrternt a fost în cîm71;a tracii,
Capul stfo pluti î11 111îl111i111/ I~lm, 1 :
I-:/ s-a-11/ors la Stix ~ şi ~ti11t11l Tartar 3
Ultima oară.
A slridl Aici,/ 4 acdlunie11ii 5 ,

/,ui Neptun toi ci i-a ucis feciorul··,
fovciţat sci-~i schiml1e inlr-u11a chipul :
D11p1i ce-mblim:i şi piimi11t, şi mare.
lJupă ce pătrunse-11 regatul morţii 7,
1 Seneca nu SC' rcfc-ră la fluviul clin Spania. cunoscut de

noi sub nnmc-lc ck• Ehru, ci la u:i rîn clin Tracia, numit
Hebrus în limba latină.
~ Fluviu în infern.
3 Alt nume al infernului. După moarte, Orfeu a intrat în
infern ca orice muritcr. Dar, potrivit mitologil'i, ci mai
coborîsc o dată în lumea subpămînteană, spre a rl'aclucc pe
pămint şi la viaţă pc sotia sa, Euridice, răpită de-o moarte
prematură. Datorită ncchihzuintei ~ale, ci n-a putut să-şi
realizeze dorinţele. Pluton i-a îngăduit s-o scoată la lumina
zilei, cu conditia ca Orfeu să se întoarcă pc piimînt fără a
privi îndărăt. Ros de clorinta dl' a \'edea dacă umbia sotiei
.sale l-a urmat, Orfeu a uitat de făµ;ăcluiala f[1cută lui Pluton
şi a privit în spatele său, unde a văzut dispărind pe vc-cie
în tenebre umbra lui Euridicc-, care-l însutise cu îng[1duinţa
regelui infernului.
4
Alt nume al lui Hc•rcule.
6 Adică fiii Acvilonului, alt mm11• al lui 13orcas, ;nvin~i <le
llc·rcule.
8
Periclymene, care putea să-şi schimbe înfă\işarea. 11,,rculc
l-a ucis.
7
Hercule cohorîsc şi el în infern. cll' unde eliberase- pe
Tescu, regele Atenei, şi pe Piritou, pril'lc·1111l acestuia, amindoi
prizonieri ai lui Pluton, în împărătia căruia intraseră şi îl
jigniseră.
256
Mistuit de du, s-a î11ti11s pe Deta 1,
Crudei flăcări si11g111 şi-aduse tru1nil,
Ars de-acel venin clin corcitul sîngr,
Dar al soţiei.
S-a sfirşit Ance11 2, doborî/ de col/ii

De mistreţ ; te stinse minia r1u111wi,
Vcigaş al fraţilor ei, siirmane
Meleligru 3 ! Toti ciizttrtî pe merii.
Dar ce ri1111 răscumpiiraşi cu moartea
1·11, copil 4 cc1tat în zadar clc-Alcicle,
\'(li, rllpit de apele liniştite P
.l\tai striîb(l/c(i mare(I, eroi, ciud rfol
'feamii inspir<i !
Jdmon ", c111wsci11d11-şf prea bine SO(lr/a,

Fu-nglii/it de şmpe-11 pustiul liliic 0 •
1 Aluzie la moartea lui Herculc, tralali[ dl' Sl'ncca în tra-
gl'clia llercule pe muntele Deta.

2
Anceu a fost un iscusit vînălor arcadian, ucis în lupta
împotrirn unui mistrct uriaş, care pustia împrejurimile cl'lft(ii
Calyclon.
3 Mcleagru, fiul regelui Calydonului, a ucis mistreţul care-l
doborîsr pc Anccu. După vînarca mislrctului, el s-a certat

cu unchii săi, fraţii mamei sale, Altcca, şi i-a ucis în luptii.
-La rugămintea Alteei, Apolo l-a doborît la rînclul său pe
Mcleagru cu o săgeată de aur. Jn legătură cu moartea lui
Meleagru, provocată în orice caz ele mama sa, circulau în
mitologie şi alte variante ale acestei legende.
4
Se referă la Hylas, fiul lui Theiodamas, rege al clriopilor.
I lercule l-a luat ca tovar(iş, clar ulterior el a fost răpit ele
naiade, nimfe ale izvoarelor.
" Profet, fiu al lui Apolo ; a însotit şi el expeditia argo-
nauţilor. ·
6 Sahara. Prin Libia anticii întelrgeau toată Africa de nord,
257
Drept profet cu toţi, 111i11C:i1ws cu ~i11e,
A pierit, departe de Teba, J\lupsus 1•
Dac,1 li JJT<':::.is i;iituru-ntocmai,
Şi Peleu ~ ca fi surghi1111it odată ;
Pe argir;i '1 ,·u foc mi11ci1ws 11w111i1ulu-i,
Prăr;t1lit î11 ml l'!I -~fîrşi Nm,JJlius ',
lsJJ11şi11d greşeli părinteşti, feciorul
/,ui Oileu .; trăs11it şi-11ernt pieri-r;a;
Soţului cTi11 Phera ~ plătindu-i moartea,
lşi ct1 cla suflarea soţia-i blindă.
Chiar acel ce primei corăbii pmcl,i
Aurita lină cindva-i ceruse,
fo cazan de-aramă tăiat fărî111e,
Clocotit-a Pelias oreme multă.
R,1:::.l11111at,1-i marea, o, zei, crutati pe
Cel ,·p r:-ascultci 1
1 De fapt, două pl'rsonaj,· au purtat act>sl nurnf' : 1111 .ugo-

naut şi un fiu al lui .-\polo. Corul se rdcră la ora,ul Teha
din centrul Greciei.
2
Peleu, nepotul lui Jupiter, sotul lui Trtis ~i tatăl lui Ahile;
a trehuit să-şi părăsPa~că pămînturik'. )ll' care IP stăpinl'a in
Ftia, după ce a ucis clin greşeală pe Emytion în timpul und
vinători.
'1 Locuitorii cl'lătii :\rgos, aid dt•nnmirr gerwrieă p,~11tl"'1
grecii care au participat la l'X)lt'ditia indn•plală impotriv.1
Troiei,
4 Basileu în insula Eubt'Pa, carp a vrut să-~i r,izhunc fiul,
pe Palamede, victima uneltirilor lui Ulisc.

5 Se referă la Aias, unul din eroii războiului troian. Nu tre-
buie confundat cu Aias, fiul lui Tclamon, care s-a sinucis

înainte de căderea Troiei.
8 Basileul din Phera, Admct, trebuia să moară. Putea ;;i
scape cu viata nu.mai dacă cinev1 se hotăra să-şi .!Pa viat,1

în locul-lui. Sotia sa, ifrwnoasa Alcesta, a făcut acPst ,acrif1ciu.
258
ACTUL AL PATRULEA
SCENA I
DOICA
(icşi11cT î11spiiimi11tată cfi11 casii)
1\-li-c i11ima-11grozită ; 1u•-aşll•aptă grea năpastă I

Ce uriaşă creşte şi si11gură se-aprinde
l\U11ia ei, găsindu-şi puterea <le-altădată !
V[1zui cum, rătăcită, pe zei îi blestema,
\'riml să-11genunc!tc cerul : un lucru mai cumplit
l\fodeea plănuieşte. De Ulm sc-ndq>ărtă
Cu paşi pierduti şi-atinse ~inistrul sanctuar,
Comorile-şi revarsă, iveşte !l'acuri care
Ani lungi an speriat-o, înşirii lot pnipăclul
De tainice moşmoane ascunse, zăvorite,
Şi atingîml cu stîuga I altarul sumbru, cheamă
Otrih'urile-acelea născute-11 libianul
Nisip aprins, închbe în veşnica zăpadă
Din T.h1rus "· de Ursa geroasă-nţcpenitc;
Jmhie-apoi toti monştrii. Atrase dl· descîntec,
Solzoase tumll'-n şiruri din l'izuini SC'-adună.
Vezi fiorosul şarpe cum trupul şi-l tîrăşte
!;ii limba cu trei vîrfuri \îşneşte-11 căutare
De pradă : uu mai mişc[1 de cum i-aude vinsul,
Umflatul corp îndoaie, şi stivuill' noduri
1 Stinţa l'ra la romani partea răului, a for\<'lor întunC'cate,

a zPitătilor ri'tufăcătoare din infom.
' Lanţ de munţi din Asia Mică. In continuare, doica men-
ţionează constelaţia numită Ursa.
259
Le stxînge în spirale. Ea-şi zise : ,,Rele inici
Şi arme ncnsemnate adîncul gliei naşte ;
Din cer să-mi iau otrava I E timpul să-mplinese
O faptă care-ntrccc obişnuite vrăji.
Coboart1-sc aicea nemărginitul şarpe
Cu-nlimlerc de fluviu, şi ale cărui noduri
Le simte Ursa-marc, cc-a îndrăgit pclasgii,
Le simte Ursa-mică, iubind sidonicnii 1 ;
Slăbcască-l Ophiucus 2 clin bratul strîns, ca c)
Să-şi verse tot veninul I Să-mi vie la dcseîntcc
Şi Python 3 , <lîrz potrivnic al gemenilor zei,
Şi Hydra 4 cu puzderii de capete tăiate
De lforculc şi care sub spada-i renăşteau.
Ci vino din Colhida, balaur, paznic bun,
Furat întîia oară ele somn prin vraja mea !" !
Chcmînd întreaga stirpc de şerpi, şi-a adunat
Grămadă lmruicne cu must otrăvitor :
Acele răsărite pc stînci abmptc-n Eryx 0,
Jvitc în Caucazul cu veşnic strai de nea
Şi presărat cu sînge ţîşnit din Prometcu 7 ; 1
1
Fenicienii se călăuzeau pc marc după Ursa-mică, iar
Pelasgii (grecii) după Ursa-mare. Siclonul era o cetate feni-
ciană. Şarpele pomenit aici roprezintă, desigur, un grup
ele stele.
a Constda\ic situată la coada Şarpelui (numită şi „purtă
torul ele şerpi").
~ Apolo, încă foarte lînăr, a atacat şi a ucis cu săgeţile
ele aur pc şarpele Python, care prigonise, îmlcmnat de lunona,
pe mama sa Latona, pc cîn<l era însărcinată cu Apolo şi
Diana, gemenii menţionaţi în continuan•. Pc locul în care l-a
ucis pe Python, Apolo a creat oracolul său de la Delfi.
4
So referă la hi<lra din Lema, unul dintre monjtrii uci~i
ele Hcreule.
6 E vorba de halaurul care păzea în Colhich lina 1h aur.
El a fost a<lormit ele vrăjile Mc<lcii, şi lasou a putut lua cu
ci lîna de aur.
8 Munte din Sicilia, pc care se afla 1111 templu al \"cnN<'i.
7 Titanul Prometeu a dăruit o,unenilor focul ~i a refuzat
lă somunicc lui Jupiter o taină ele cea mai mare impor-
260
Acelc-11 care-şi moaie săgctile· arahii
Şi mezii I iscusitii arcaşi, sau parţii sprinteni,
Acelea care-n codrii Hercinici O îşi dau sucul,
Sub îngheţata boltă, suebilor :1 viteji ;
Crescutc-n primă,·ara cu aninate c1d.mri,
Spre iarnă, cînd pădurea şi-a spulheral podoaLa,
Iar fire-a se-nchirccşte suh geruri şi troiene.
Şi fiece tulpină cu flori ucig:1toare.
Oricare I"ădkină cc naşte must viclean
Atunci cinel e strivită, cn mîna le atingl'.
Trimisc--accstc molimi hemcmiannl Atl,m 1 ;
Mărc-\nl Piml şi drful Pangl'ului " ,·iizn
Cum fragedele spice Ic-an sîngerat sub coasă ;
Crc-cutn-mi-lc-a Tigrul 6 cu alhia aclîncă. ,
Danubiul 7 , ori tocmai pc plaiuri pîrjolitc
Fierbintele llyda~pcs 8, cu m·stPmatc-n uml.i,
San Baetis • care tării i-aduse denumirea-i,
Ducîncln-şi molcomirea noianulni llC'spC:·ric '"·
Simţiră fieru-n ceasul premergC1tor al zilei,
tanţă. Drc-pt pedeapsă, PI a fost \intuit cu hnturi şi piroane

pi, stîncilc golaşe ale Caucazului, iar un vultur uriaş rnînc,1
di1J ficatul lui. Ulterior, ci a fost eliberat de lkrcnlc-.
1
Mezii erau locuitorii antici ai Iranului.
Pădurea Herei111a se- afl:1 în Germania antică.
" Su.cbii erau o seminţie germanică.
4
Munte- aşezat la limita dintre Macedonia şi Tracia, unele
se aflau muntii Hacmus ; de aci „hcmonianul Athos" .
.
5
Munte situat între J\laccdonia şi Tracia.
6
Tigru, fluviu din Mesopotamia antică, numită acum
Irak.
7 Nunw latin al Dnnării. Jn gc•11C'ral romanii 'numeau
Danuhius portiunC'a supericară a Dnnării.
H Fluviu din India.
P Fluviu din Spania (actualmc-nte Guadalquivir), care în
antichitate a dat numele provinc:i-:·i romane llaetica (azi
Anclaluzial.
111
Hesp~·ria c-ra ele fapt Tara Apusului. O clat:1. c-u exploa-
t:,rea bazit>ului llll·diteranean, grecii au numit ·Hesperia ini-
ţial Italia, apoi Spania. Aici lkspc-ria este Spania.
26l
Li s-au lăiat vhistarul în bezna nopţii hîde,
Căzură secerate de unghia vrăjită.
Ia uci!-(aşe ierburi, din şerpi \'eninu-1 stoarce ;
Aruncă în amestec sinistre zhurăloarc :
O iuimă de buhă şi măruntai<' smulse
Din ciuful care tipă. în vrăji neîntrecută,
Ea Ic descîntă : vlaga nimicitoarei flăcări,
JncrcmPnirca rece a ghetii viră-n ele.
Otrava din euvintc, la fd de-ngroziloare,
Le-alătură. Dar iat-o : desdntecu-i şi paşii
Se-aud. Tot unin•rsul la vorhelc-i tresare.
SC E"N A II
MEDEEA, DOICA
(Medeea păşeşte în porticul din fata rnsei, ,.,,
incl1imltoare l,a altan,f llr:catei, aflat at·olo.)
:\IEDE E .\
~;cată-a umhrelor LăcutP, zei ai lumii suhtcra.t1P.
·ru, Hău, orh, şi neagră casă a lui Pl11ton, vă implor.
Stînd prizoniPre-n Tarlar şi în s11111hra grotii-a '.\forţii,
Chinul vostm părăsi~i-1, duhuri, pentru 11oua nuntă :
Stai, anlt'\itoare roată, hion I s-atingă t:"irna ;
T:intal t soarhă-n voii• apa multrîvnilnlui Pirt'•ne ~;
1 hion fusese n•ge al lapililnr, popor mitic. El o jigni,!'
pc Iunona şi era torturat în infrrn pe o roal.i cart' st• in-

vîrtea necontenit.
2 Tantal a fost un reµ;1, l1•g,•mlar al l .i1lici. A primit pe
7.l'i in vizită şi le-a servit la masă m,"idularek• lui Pelops,

capilul său. Drept pedeapsă, lupiter l-a azvirlit în Tartar şi
l-a condamnat să fie chinuit de-o foame şi de-o sete per-
petuă : şedea în mijlocul unui fluviu, ale cărui ape se de-
plrtau de el îndat:i ce î,;i apropia buzele ca să he:1, ,;i suh
un arbore plin de fructe, care fugeau 1le el în cl1p:1 cinJ
întindea mina să le culea~ă.
3 Izvor clin apropierea Corintului.
262
Stînca lunccînd la vale dezrobească-I pe -Sisif !
Chiar şi voi, trudind zadarnic. hîrbul fără fond să umpleţi,
Danaide 1, haideţi : ziua asta miinile vă cer(•!
Socrul soţului să fie copleşit de grea pedeapsă.
La-mbiere de dcscîntec, te in•ştc, astrul nopţii ',
Chip eumplit luîn<l şi-n tripla frunte pune-am(·ninµire l
Mi-am scos din chingă părul. cum face 1wamul meu,
Şi am trecut desculţă prin tainiţă de cocini ;
Am stors potopul ploii din st>eetoşii nori ;
Am străbătut străfunduri de mare, şi 0cl'anul,
Cu fluxurile-nvinsc, -talazul şi-a retrns ;
Uitînclu-şi legea, cerul văzut-a lingă soare
Puzderit• de stele ; atins-aţi, Ursr, marea
Opritit vouă ! Şiru) schimliai la anotimpuri :
Dcscîntul meu pămintul l-a înflorit în vară
Şi am silit pe Ct·rc·s să dea rccollc iarna :
Se-ntoarse spre iZ\oarc nestft\·ilitul Phasis,
Iar lstrul, împărţindu-şi îu guri mai multe apa
Năvalnică, pornit-a să curgă-11 albii leneş ;
Mugiră valuri, marea s-a zhuciumat cînd vîntu!
Nici nu sufla ; un codru străvechi pierdut-a umbra
lu ramuri cuibărită - l-a inundal lumina
La-ndemnul meu ; chiar Phoebus clin goană s-a oprit ;
Urnite prin dt·scintec, v-aţi clătinat, Hy:We:
O. Phoebe, fii de fată la jertfa cc-li închin I
1
Danaidele au fost cele cincizeci de fiice ale lui Danaos,
rege al Libiei şi ulterior al Arg.isului. Ele au fost ob)jgale
să se mărite cu \'crii lor, l'l'i eincizeci de fii ai lui .l\egyp-
tus. Insă în noaptea nun\ii ele ~i-au înjunghiat sotii, cu ex-
ceptia undd singure, Hypermnestra. care şi-a eruţat soţul,
pe care-l iubea, tinărul Linceu. După moarte, în. infern, de
au fost pedepsite să umple \'l'~nic cu apa unui rîu sub-
pămintean un hinlău uriaş, clar fără fund, .din care apa se
sc:nrg('a nt·colltenit.
t Luua. Diaua, este co11fondatii cu Hecalt• cea cu trei
trupuri (n·zi şi nota 1, p. 222).
263
Cu mîna-nsîngerată ti-am împletit cununa
Cc-au ocolit-o nouă cozi de şarpe ;
Sînt membrele aflate i;{in crînccnul Tifeu 1,
Zguduitorul tronului olimpic ;
E sîngole lui Ncssus !, podarul cel viclean,
In clipa morţii dăruit femeii ; .
Cenuşa de pc Octa <lin rugul mistuind
Otrava cc pc Hercule-1 sorbi ;
Vezi torţa credincioasc.i surori şi-a mamei cru<le,
Altcca a, cc s-a răzbunat pc fiu-i ;
Sînt .penele lăsate neprimitoarei peşteri
De harpiile 4 cc fugeau de Zctcs ;
Aripi <le stimfali<le 5 străpunse <le_ săgeti,
Cu sîngclc <lin Lema îmbibate ·1
1 Unul dintre gigantii care, alături <le titani, au atacat

tronul lui Iupitcr. Acesta, ajutat de ceilalti olimpieni, i-a
biruit <lupă o luptă crîncenă.
= Ncssus a fost un centaur, monstru mitic, jumătate om,
jumătate cal. El a încercat s-o răpească pe Dcianira, sotia
lui Hcrcule. Bercule l-a ucis ; însă îuainte de a-şi da sufle-
tul, Ncssus a convins-o pe Dciani.ra să-i ia ·sîngele şi să
moaie în ci o tunică a lui Hcrcule, pentru a-şi asig11ra fi-
delitatea sotulni l'Î. Dar după cc a îmbrăcat tunica, otrava
din singclc lui Ncssns a încl'put să-i mistuie trupul, provo-
cîndu-i clurt'ri cumplite. Ilcrculc s-a retras apoi pc ;11u11tch,
Octa, sprn a-şi pune capăt zilelor. Tot acolo a fost ars
pe rug.
;1 ,\fama lui Mclcagru. (Vt'zi şi nota 3, p. 257).
• '11;111iile erau fiinte mitice înfricoşătoare, jumătate fe-

cioaro şi jumătate pasan. Ele îl chinuiau pe Fincn, fiul re-
gdu i Tracici, spurcindu-i şi răpindu-i mîncarea. Doi dintrn
argonauti, Zetcs şi Calais, fii înaripati ai lui Boreas, l-au
izbă, it pe Fincu, căci au alungat pc harpii, anwnintîadn-le
cu moartea.
a Stimfalidcle erau nişte păsări uriaşe, înzc'slrale cu pene'
de bronz, gheare şi ciocuri <le aramă, care d,,v.1st1u împre~ ·
264-
Aţi ăuit, altare, simt binevoitoarea
Zeiţă cum îmi zguduie trepiedul I
(l11sufleţi1ufo-se.)
Nentrecuta teleagă a Trivici I văd,

Nu pe oca care-o mină cu chipul întreg
Luminat, ci teleaga pc care livid
O conduce, de tesalienclc vrăji
Nevoită să-nsemnc pc boltă un drum
Mai aproape de· noi. Prin văzduh să presari
Licărirea făcliei mocnind fioros,
lnspăimîntă popoarele nemăsurat I
Ca să scapi, o, Dictynna 2, în sprijinul tău
- Să vuiască şi bronzul vestit din Corint 3 I
Pentru tine-ţi-aduc pc altar sîngerat
Sacrificiu solemn, şi o torţă am smuls
Dintr-un rug mortuar, ca noptaticul foc
Să-l aprind ; pentru tine, din cap clătinînd,
Cu grumazul plecat, îţi rostesc rugăciuni ;
Pentru tine bentiţe în păr despletit
Mi-am încins, parc-aş fi în funebru convoi ;
Pentru tine cutremur un ram ce-a plutit
ln viitoarea din Stix, şi cn piept dezgolit,
Ca menada, cu sfiutul cuţit pc la braţ
Mă crestez ; să se verse şi sîugelc meu
Po altar ; te învaţă, o, mină, s-apuci
juri-mile oraşului Stimfalos din' Pdoponcs. Ilcrculc le-a ata-

cat ~i le-a doborît cu săgcti muiate în sîngele hidrci din
Lema, pc care o ucisese cu puţin mai înainte.
1 Alt nume al zeiţei Hccat(', considerată divinitate a·
răspîntiilor (tri11ius ocrotitor al răspîutiilor ; triuium
~, răspîntic).
2
Alt num<' al Dianl'i .
., Anacronism. Bronzul 1Jp Corint a dcn:nit celebru în
epoca ·cJa.sică. El nu era, desigur, astfel în perioada la L"are
tiC referă aici Seneca.
20 265
De mî11C'rul de spa<lă şi sîngck· -drag
Să tc-11cluri a-l vărsa : i-am -lovit ~i-am .jeJ!ttit
Din licoarea C{'a sacră. Dc-ti par!' c-adcs
luchinărilc 1m·le te clwamă să vii,
Iertăciune îti cer : doar o pricină nm -
O. mlădiţă din Perses 1, prea mult să· im'OC
Al tău arc -· toi accai.ta e fason mert'u.
Tu vc·şmînlul Creust'i îmhiLă-1 acum.
Ca, diu clip.a .oinei t'a 1-a-mhriicat. să strecOFi
Pinii-,n mădu\'a oaselor şerpii de foc.
Se ascund(• în amul rwncn lu .chip
Dămita văpaiie a celui CC'-a fost
Padopsit cu merru renăscutul ficat
Penbru furtul ceresc - Prometeu, CC' mi-e 5pt1B
Cum s-acopăr mocnirt'a-i dibaci. Şi Vulcan 1
Păl,ilaic• în strai ele pueioas,i mi-a dat,
Iar sclipirc•a vioaielor flăcări am strîus-o
De pc trupul lui Phaeto11, cu minc-nmdit.
Am şi focul vrăjit din Hinwră" ţîşnind,
Vîlvătaia răpită clin gîtul roşit
Al buhaiului, şi Ic-am silit a păstra -
După c·e şi clin fiert'a Meduzei ' am pus -
Ti1i11uitul pîrjol.
1 Adică l ll'eall'. Pt"rsc,s a fost fiu al So,m·lui şi al .nimfei
Pe~a şi tatăl zeiţei liceale.

' Numit ele p:reci lldaislos, era zeul-făurar. ocrotitorul
focului. A fost considerai în mitologie ca fiu al lui lupiler
şi al lunont'i.
:: Himera era u11 monstrn mitie inspăimintător, amestec de
k•u, caprii sălhatică şi balaur. A fost ucis ele săgeţile eroului
Bellc·rofon, care ciil.irea Jll' armăsarul năzdrăvan Peg,L~. Bu-
haiul csk unul din taurii inhăma\i clt• lason cinel a arat
cîmpul lui Martc.
• Alt monstru milie. An-a hrate uriaşe din ara1)1ă. gheare
din oţel. şc-rpi \'l•ninoşi în loc- dt' păr. eol\i ascuţiti şi aripi
putl'micl'. A m:is-u eroul Perseu, fiul lui Jupiter şi al
frumoasei Danae.
266
La otrăvuri s-adaugi imbolduri, Hecate,
Şi semintele flăcării-n daruri ascunse
ln~rijeşte~le bine : să-nşele vederea,
Să se lase atinse, iaJ" para să intre
Şi în vine, şi-n piept - mădulare topească,
Pîrjolcască şi oasl·, mai t.1.re să ardă
Ca făclia cit> nuntă chiar părul miresei !
(Medeea î11ai11fet1ză spre mijwcul sce11ei.)

Ascultată mi-e ruga : cu trei lăh·ături
lmi răspunde Hecatc ; din torţa-i ·sinistră
S-a ivit <le trei ori flăcăruia cea sacn1.
Săvîrşită c vraja I
(C1itre doicii.)
Tu cheamă copiii,
Preţioasele daruri s-aducă nuntitei !
(Doim aduce copiii.)
SC E :'-J A HI
ACEIA~I, COPIU MEDEII

~IEDE EA
Vă dttcl·ti, voi, născntii ncfcrieitei mame.
lnduplt•ca\i cu <larnri ~i rugăminţi o mie
Pe vitrega stăpînă. Nu zăboviţi o clipă,
lmbrăţişarea voastră din unnă să- mii-o daţi.
(Copiii ple11cii, clucind c11 ei dmririle, în timp

ce Medeea se retrage în pc-rtic, în ,ipropierea
·altarului.)
20* 26'1
S C.E NA. IV
COfiUL
Menada crîncem1, împinsă
De-o aprigel iubire, unele
Se-avî11tă? Ce nelegiuire
Găteşte oarbei ei mî11ic ?
Rotind 71ridrea aţîţată
De fUTie, trufaşa frunte
Şi-o clati1ui cu ingîmfarc,
A111e11i11ţi1ul întîi pe rege.
Cti-i s11rgl1i1111it,1, cine-ar crede ?
Obraiii ei aprinşi sînt roşii,
Paloarea-nvinge n,meneala,
Şi schimbătorul chip culoarea
Prea multă vreme nu-şi 71ăstrca;;ă. 1
I şi poartă pretutindeni paşii,

Ca o tigroaicei ;efuită
De puii ei, gonind turbată
Prin codrul oglindit în Gange
Nu ştie urile s-aUne,
Nici dragostele ei Medeea;
Iubirea, ura au acuma
Acelaşi ţel : ce-o să urmeze ?
Col11idia11a ucigaşe,
Lăsînd ogoarele pelasge,
De groaza-i cînd o să scutească
negatu-acesta, regii noştri ?
1 Sunoca a arătat totdeauna interl's pentru nwmcu, pcn~

tru schimbările fizionomil'i, consecutive mutatiilor sufleteşti.
Există numeroase mărturii în acest sens în opera sa filozo-
fică. El a fost influentat de fiziognomaniştii antici, care
vedeau
iii trăsăturile <:hipului uman .semne . ale unei anumitc stări
morale..
268
Acum avî,ită-ţi carul, Phoebus;
Nu-l zăbovi, scurtîndu-ţi hiiţtd I
Să-nghiţi lumina, noapte sf întă.
Temuta zi s-o ducă-n bezne
A nopţii călăuză, Vesper ! 1
1 Intervenţia corului este foarte scurlă llalorilii iuţelii ni
care :;c produce casatrofa survenită în intervalul dintre cele

două episoade. ·
ACTUL AL CINCILE.A:
SCENA I
CRAINICUL, CORUL, DOICA

cnAINICUL
(împiiimî11t11t)
S-a isprăvit : p1cnra ocînnuirea, tronul !

Părintcki şi fiica şi-au contopit cenuşa 1...
CORUL
Şi ce capcană-i prinse ?
CTIAINICUL
Toli regii cad într-însa :
Sint darurile !
conuL
Unde se-ascun<ll' viclenia ?
CTIAJ;',;JCUL
Mă minunrz şi-acuma l'iml ne-a lovit năpasta :
Nt1 pot s-o crecl aiC'\'t'a !
conuL
Cum a pornit pîrjolul ?
1 lntervt•nţia crainicului este încă şi mai rt·dusă ca înl:in-
dcre decît cea a corului. 1n timpul unui incl·ncliu atît <le

cumplit, o naraţie lungă a peripeţiilor ar fi fost inadecvată
{vezi ~i comentariul lui L; Herrmann ia editia „Les Belles
Lettres").
270
CRAINICUL
O lacomă văpaiecuprinse-ntreg palatul,
Arzînd ca la poruncă : snrpată-i to-.ttă casa ;
Ne temem şi oraşul !
CORUL
Striviţi cu apa focul.
CRADIICUL
Dar în prăpădul ăsta ne-a mai uimit ceva :
Atîţă apa focul ; cu cit îl stingi, ţîşneşte
Mai tare : cucCT"eştl' ohstacolc-le singur.
(Crainicul iese.)
SCENA II
MEDEEA, DOICA, COPIII
DOI CA
(către Mecfrea)
De pelopilb I tară tt>·nth•piirtcad grJhnic,

Mt·{let•a, şi tc-mlrt•aptă spre oriec alt meleag !
MEDEEA
Eu să mă duc d!.'-aicea ? Chiar de-a~ fi fost plecată
Mă n•nlorceam. Contl'mplu această nuntă nouă I
O, inimă, ce şovăi ? lrnholdul hnn ascnltă-1 !
Din răzhunarea-ntreagă tt• lmcuri de-un crîmpei ?
IubL·şti şi-acum, smintito, <lacă ti-a fost clP-ajuns
Să-l vădi1veşti pc lason ! O nemaiintîlnită
Pe<leapsă pregăteşte, fii la-nălţimea ta !
De la Pelops. Acest fiu al lni Tantal s-a a.şeza,t · într-o

1
peninsulă din sudul Greciei, care se va numi Pelopones,
după numele de Pelops. Corinlul era situat la porţile
Peloponosului, ţara pelopidă. _,
271
lucalcă orice lege, sfii.ua ţi-o alungă ;
Uşoarii-i răzbunarea cc nu-ţi pătează mîna.
Minia răscoleşte-ţi şi tlurmă lîncezeala,
Cu-nvcrşunare iscli zvîcnirile străvechi
Din sinul tău. Blindeţe să pară toate cele
De minc-nfăptuitc. Fă astfel, să se ştie
C-ai săvîrşit doar crime mărunte şi de rînd
Cin<l ai slujit pe altul. A fost doar încc,putul
Jncrînccnării : braţul nclnvă\at pull'a
Să îndrăznească totul ? Fecioara furioasă ?
Azi sini MNleca ! !\lintea mi-e mc·ştcn'i în rele :
Ferice sînt 61 \c-asta ele fralC' am răpit-o,
C:i i-am dunlit cadavrul şi-am asmutil pe fiice
l'f1rintelC' să-şi piarclfi I Mîlmire. chihzuieştP :
La orict' faptă hra\ul destoinic mi se-arată.
Deci încotro. minie ? Ce lance prcgătt•şti
Vicleanului potrivnie? Nu ştiu ce-a copt în el
Sălbaticul meu suflet şi 1m-nclrăzneşte sieşi
Sfi-şi spunf1 ! Ff1ră minte• a fost pripeala mea :
O. clc·-ar avC'a rh·ala de la duşmanul meu
Copii ! Dar poti pe-aceia cc ţi i-a dat să-i crezi
Că i-a nf1scut CrPi1sa ! Aşa o răzbunare
Pl' dn·pl cuvin! îmi placl' : eu simt cumplita faptă
Cerindu-mi să fiu gata : Copii, ai mei cînd,·a,
Pl:ititi nC"legiuin·a ce-a sft\'Îrşit-o tatăl 1
Mi-e• inima-n!,:rozită şi mina sloi dt• !,:heată,
Şi pil'ptul mi se zhatC'. 1'1ă părăseşte ura,
Iar mama rdntoarsă so\ia o alungă !
Cum, sîngele acelor cc•-mi sînt copii, vlăstare,
Chiar c·u să-l vărs ? Mai bine tu, furie smintită,
De nentîlnita crimă, ele crudul sacrilegiu
Pf1zeştc·-mă : ce culpă ar ispăşi, sărmanii ?
Că Iason li-e părinte şi că Medeea, vai,
E mama lor ?... Să fie ucişi, nu sini ai mei !
De se sfîrşesc, li-s mamă ! N-au nici pf1cat, nici vină:
Sînt nPpătaţi, pol spune. Şi frate-meu a fost 1
272
O, fiinţa mea, ce tremuri ? De ce obrazu-n lacriml P.
Ba ura, ba iubirea încolo şi încoace
De ce te duc ? Curentul în două părţi mii smulge ;
Cum vînturile repezi se războiesc amarnic,
Şi-mping în zări opuse talazuri dezbinate,
Cînd fierbe erîncen marea, tot astfel pieptul meu
Cumplit Sl' zbate. Ura mi-a surghiunit iubirea,
Şi ura-i exilată. IuhirPa să învingă !
(Copiilor.)
Vl·niti, ndoarl' scumpe', suprPmă mîugîiere
A căsniciei frînk, pC'cl'tluiţi-mi sinul
Cu braţe-ncolăC'ite !
(Copiii se' apropie.)

Vă aihă tC>ft·ri tat[1l,
Doar să vă ştiu în viată ... facilul mă grăbC>şle.
Vor fi răpi\i îndată din bratul surghiunitei
Cu gC>ml'te şi lal'rimi. P:irintelc să-i piardă
Cum i-a pierdut şi mama ! SporPşll' iar necazul
Şi-mi clocotl'Şk ura. Pc brat sc-nstăpîrwştc
Erinia, en sila. /\ ta sî11t, i,1dig11arl' !
Dl· C'l' 11-am fost asPml'ni trnfaşei Tantalidc 1,
Din pîntece belşugul de paisprezece prunci
Să odrăslesc ! Prea stParpă am fost în răzhuuan•,
Dar frall'lui şi talii i-ajung cei doi 11[1sen\i.
(Oe/iii ei l'IIJl<lflÎ o lic11rirc lwlul'i11a11/ă.)

Această cnrnlă ceată de Furii 11nde-alearg[1 ?
Şi cine estl' ţinta săgeţii lor de foc ?
Vai, oastea infornală ameninţă cu turti'
Pc cine ? Şerpi gigantici foiesc încolăciţi,
Pocnind ca niştl' bice. Pe ci11c·-11fmn\i cu facle
1 :1','iobc, fiica lui Tantal.
273
Mcgacra 1 ? Cine-i umhra păşind şovăitor,
Cu mcmhre ciopîr\ite ? Vrei, fratc, ispăşire ? 1
Ţi-o dau îu întregime ! ln ochi împlîntă-mi torţe,
Mă sfîşie, mă arde ! Primiţi-mi sinul, Furii I J
Dar scapă-mă, o, frate, de zet'ie pedepsei,
Le spune să se ducă în bezne, liniştite :
Redă-mă mic însămi, scrvcştc-te 1k· mîna
Ce s-a-ncleştat pl' spadă - cu-această jcrtfă-nduplec
Toţi manii tăi I
(Medee11 .~trr1p1111ge pe wiul Ji11tre copii. l.a au-

zul zgomotelor de afară, ea tresare.)
Ce-aduce neaşteptatul :zvon ?

Sînt zăngăniri de arme ce vor să mă ucidă.
Mă urc pe-acoperişul înalt al casei noastre,
Să ispnivesc omorul.
(Doicii.)
Urmează-mă, surato!
( Adresimlu-se co11il11l11i i11 11go11ie.)

Şi lrnpnl tău <le-asemeni îl voi lua cu mine.
Trt•d, gindulc, la fapte, nu-ti irosi pe-ascuns
PnlPn•a la : arată acestui neam Cl' poti !
(lmoţitii de doini, Medee11 disp,,,.e i11 casă,
i11111i11gîml11-l din '"""' pe copilul 1t1111m, i:-i11 yi

tirîml rnclm:rul celui ţ/ riip1111s ele ea.)
1
Una dintre Furii.
Cuprinsă
de febra halucina(iilor, Medeea întrevede um
bra fratelui său Absyrtus, ucis chiar de ca. Scena este d
o violentă întîlnită numai în teatrul shakespeart•an şi uite
i·ior în cel romantic.
~ Furiile răzbunau mai ales crimele între cei de acel·
stnge, <loci matricidul, fratricidul etc.
274
SCENA III
MEDEEA, DOICA, COPIII, pe acoperiş, l~SON,
SOLDAŢI
I AS ON
(către soldaţii care ncfriilesc o dată cu el în scenă)
Supuşi, trăind amarul ce ne răpuse regii,

Zoriţi înspre făptaşa nelegiuitei crime,
S-o prindem. Colo, colo, cohortl' înannate,
Trimitl'ţi suliţi, casa surpaţi din temdii !
MEDEEA
(ele 11e acuperi~11/ rosei)
Rl'<lobîndl'sc azi SCl'ptrnl, iar fratele şi tata

Se wîntorc cu lina de aur în Colhida ;
Recapăt ţara, cinstl'a, răpite chiar de tine I
Zei favorabili iarăşi, o, zi ele sărbătoare,
Zi nupţială ! lată, s-a săvîrşit omorul,
Dar nu şi răzbunarea : cit bratu-i viu, loveşte I
Cl' zăbon·şti, u, cumpăt ? \lai şo\·ăil'şti şi-acum ?
l\li-a şi scăzut minia ... i\lii mustră fapta ml'a.
Ce am făcut. sărmana? 111 van îmi parc r:iu,
E fapta ml'a : o marl' pliicl'rl' mă l'Uprimlc
Şi creştl' dintr-o dată. Atila îmi lipst•a :
S,i fii dl' faţă ! Fleal·uri am siivîrşit 11aintt'.
Picrclută-i crima-n .care 1111 tc-,lm avut ca martor !
I..\ so:-.:
(svlcla(ilor)
Priviţi-o sus. pe casă. plccîndu-sc spre noi.

Adncv\i grahnic fl,1eări. să :u·dă chiar dl' focul
Ce l-a slîrnit.
275
MEDEEA
Găteşte
copiilor, o, fason,
Cinstirea de. pc um1;î, înalţă-le morrnînlul ;.
Soţia ta şi sociul au tot cc meritau :
I-am ars.
(.'\,-utînll spre cadavrul primului copil.)
Copilul ăsta primi sorlita moaite ;
(inşf ăcincl al doilea coJJil, rămas î 11 viaţă)

Sub ochii tăi al doilea va fi ucis la fel !
IAS6N
Pc zeii to\i, pc fuga cc ne-a unit cîndva,
Pc nunta ce-a curmat-o nu necredinţa mea,
Copilul cru\ă-mi I Vina c-a mea, oricare-ar fi.
Ucide-mă pc mine ! Jertfeşte capul meu I
r-1 ED E EA
Vir spa<la-n locul care te doare cel nui mult !
Trufaşule, mai inlrii în p.ituri dP f ccio,m',
Şi cîn<l sînt mame, plrac:i !
I AS n N
O moarte să-ţi ajungă !
MEDEEA
De-mi ajungea o moartt' să-mi salm răzhu11:1re.1,
Nu săvîrşcam nil'i una. Ba chiar şi două le~mi_
Sînt prea puţine pcnlru mînia mc:i, oricum !
De-aş şti c-ascund în pîntcc iubirilor zi:Hogul,
.M-aş răscoli cu spada, să-l smulg cu fierul meu !
I AS O N
Dcsiivîrşeştc-\i crima, mai mult eu nu te rog :
Scutc-.ştc-mi suferinţa de chinul aşteptării.
276
MEDEEA
rn fapta, nu fi grăbită, . ură r
tihnă gustă-ţi
E ziua mea : ele timpul primit mă folosesc I
I AS ON
Ucide-mă, mirşavo I
MEDEEA
lmi ceri îngăduintă.
(Luceşte şi pc celălalt copil.)
Prea Line ; lotu-i gata. Mai mulle a-ţi jertfi
Nici nu aveam, durere! Ridică-ţi ochii-n lacrimi,
O, Iason fără suflet ! Iţi recunoşti soţia ?
(Medeea se transfig11rca;:;1i. Di11 11ori coboară un
car tras ele doi şerpi înaripaţi.)
Eu pot pleca doar i1stfol. Văzduhu-i drumul meu I
Doi şerpi deprinşi cu jugul şi-au aplecat solzosul
Grumaz. Primeşte-acuma, părinte, fiii lăi !
(Aruncă lui lasou cadm;rele copiilor.)

Iar <·u Lrăzda-voi norii pe caru-naripat !
I AS ON
Te clu spre zări înalte, în cerul fiirii margini,
Să dovedl~ti că zeii acolo nu există l 1
1 S-ar părea că apare aici o notă <le scepticism, fo orico
caz dispreţul lui Seneca pentru politeismul traditiona!. Poate

fi însă şi un mijloc de-a revela durerea şi minia uriaşe din
sufletul lui lasou. Negarea zeilor era în traditia literară an-·
lică semnul paroxismului, manifostarc.:i sufcrintci şi frămîn-
tării lăuntrice ajunse ,pc pragul <lcme;1ţci. ·
OCTAVIA
Tragedie în cinci acte
PEilSONAJELE
OCTAVIA, soţia lui Nero

DOICA OCT AVIEI
SENECA, sfetnicul împc1rat11lui
NERO, împăratul Romei
COMANDA:'.IITUL GĂRZII PALATULUI 1
UMBRA AGRIPPINEI, mama lui Nero
POPPEEA, l'ivala Octadei
DOICA POPPEEI
CRAINICUL
PRIMUL COR AL ROMANILOR, 11lciit11it din 1iartiza11ii
Octaviei
AL DOILEA COH AL ROMANILOR, alcătuit din partiza-
nii Po)lpeei
SOLDAŢl
Acţiunea se desfc1şoară la Roma, î11 palatul im-

perial, în anul 815 de la întemeierea or.aşului
(62 e.n.)
1
ln original, PREFECTUL PRETORIENILOR. .
ACTUL îNTîl
SCENA I
OCTAVIA, aµoi DOICA
Octat:ia se i1,cşte iu rurtea interioară a pala-
tului, privind întristată bolta ce începe să se
lumi11e;:;e treptat.
OCTAVIA
(si11gurii)
Aurora sclipind surghiuneşte din c<>r

Călătoarele stele; sc-:irală Titan 1 ,
Cu o coamă de foc, şi privirii rndă
Univcrsu-nsorit !
Istovită de multele nenorociri,
Jeluirea de fiece zi rcîncope-o,
Să întreci alcioni ~ tînguind .pc noian
Şi pe fetele lui Pandion 3 , cu aripi :
Ai o soartă mai demnă de plîns ca a lor I
Lăcrimez pentru tine, o, m,1mă, merPu,
Inceputul întregului meu nenoroc ;
Hohotirile fiicei ascultă-le tu,
De mai dăinuie-n stinsele umbre simţirea I
Cu bătrîna ei mină, ah, Clotho 4, de ce
1 Soarele, considerat un titan.
2 Păsări marine fabuloase. Ceyx, rege k~gen<lar din Tc-
salia, şi soţia sa, Alciona, au fost transfonnati în alcioni.
a H1!ge legendar al Atenei. Fetele sale, Filomela şi Procne,
au fost preschimbo.te în păsări, respectiv în privighetoare şi
rîndunică dLtpă ce au ucis pe Itys, fiul regelui Traciei, şi
I-au servit tatălui lui la masă. Regele Tracici, Tereu, siluise
şi mutilase pe cumnata sa, Filomela, iar Procne, sotia lui
Tereu şi mama lui Itys, a vml să-~i răzbune sora.
4 Una dintre cele trei parce - ursitoare care la naşterea
omului îi toseau destinul.
283
Nu mi-a rupt mai demult al destinului fir,
Să n-apuc să-ti privesc fioroasele răni
Şi obra;.:ul cu hi<lulc pete cle siuge I
O, lumină fatală de-a irnrnrca mie,
Chiar din clipa aceea
Iţi urăsc licărirea mai mult drcît bezna :
Indurat-am poruncile maşterii I crude,
Duş.mănoasa-i suflare .şi chipu-ncmntal
Mi-a deschis ca o nouă Erinie ea
Cu frtclii de infern nupţialul alai,
Şi pc tine, o, tată sărman, te-a răpus 2,
Tu, strLpfa al pămîntului nemărginit,
Pînă poste Ocean,
Ce-ai văzut cwn au rupt-o la fugă il>ritanii 3 ,
Pin-atuncea str!iini generalilor noştri 4,
Nesupuşi nimănui I
Doborît de vicleana sotic, te-ai stins,
O, .părinte, vai mic ! Palatul şi fiica
Ţi-au ajuru; în robia tiranului 5 azi ...
(Octavia se retrage în ven11mbra iatacului ei.

Doica a11are <li11 11/t colţ al curţii interioare,
ft'iră s-o bănuiască în npropierea ei pe Octavia.)
------
Octavia era fiica împăratului Claudiu (41-54) şi
1 a Mcssa-
linci. După uciderea acosteia din urmă, din ordinul împă
ratului, a devenit împărătea.să Agrippina, nepoata lui Claudiu ;
fo folul acesta ea a ajuns şi m:tmă vitregă a Octaviei.
2 Se afirma di de fapt Claudiu a fost asasinat în anul 54
de Agrippina. Este însă posibil ca ci să fi căzut victimă unei

indigestii.
3 Claudiu a învins pl· britani, vechii locuitori ai insulei
britanice, şi a transformat o parte din Anglia actuală în pro-
vincie romană.
4 Această afirmaţie nu este exactă. lncă în secolul I î.e.n.,
Caius Iulius Caesar, cucC'ritorul Galliei, a întreprins o expe-

diţie în Drit:rnia.
s Adică Nero, fiu al Agrippinei, adoptat de Claudiu şi
de\·cnit succesor al acestuia (54-68).
284
DOICA
(aparte)
Acel cc-nrnărmur~tc orbit de fala calpă
Şi trecătoarea slavă a Curtii-nşelătoarc 1
Să vadă cum Fortuna 2, deprinsă .să-i zimbească,
Surpă deod.1tă casa, puternică-n trecut,
Familia lui Claudiu, ce-a-nmănunchcat sub sceptru
Intinderile lumii şi a silit Oceanul,
Atîta vreme liber, sli legene corăbii I
El, care prima oară a subjugat britanii,
Şi-a impinzit cu flote necunoscute mări,
Din mijlocul mulţimii barbare şi-a furtunii
Scăpat - nelcgiu_irea soţiei l-a pierdut,
La rîndul ei ucisă de fiu, ce-a otrăvit
Pc frate-său"· Iar sora-i, mireasă totodată,
Se zbuciumă, sărmana : nu ştie, în durere,
Să-şi tăinuic minia 4 ; de soţu-i nemilos
lntr-una se ascunde ; cu-aceeaşi duşmănie
Ce-o mistuie într-una, bărbatul îi răspunde.
Credinţa mea, iubirea zadarnic se frămîntă
S-o imblînzească ; jalea nu vrea nici să audă
De sfat~ri ; zelu-i nobil nimica n-a putut
Să-l scadă, iar năpasta puteri sporitc-i dă.
1 Este o idee tipic stoică, prezentă şi în opera lui Seneca :

strălucirea puterii şi a bogăţiei este înşelătoare.
2 Zeiţa soartei. Romanii zeificaseră noţiuni ab.stracte ca
soarta, ;pietatea etc.
" în anul 59 Nero a pus la cale, probabil, uciderea marnei
sale ; ea ii adusese pe tron, dar intrase ulterior în conflict cu
el pentru putere (vezi Tacit, Anale, 14, l-9). In anul 55
murise pe neaşteptate Britannicus, fiu adevărat al lui Claudiu,
devenit prin adopţiunea lui Nero fratele acestuia. Nero a
fost învinuit că l-ar fi omorît (vezi Tacit, Anale, 13, 16).
4 Dimpotrivă, Tacit (loc. cit.) afirmă că Octavia învăţase
încă din prima tinereţe să-şi disimuleze sentimentele şi că
n-a lăsat să sc observe nimic la moartea foi Britannicus.
285
Cc crimă fioroasă, vai nouă, eu presimt
In viitor ? 1 Dea zeii să nu sc-nfăptuiască ! 2
OCTAVIA
( clin interiorul Iatacului ei)
O, ursită a mea, ncntrocută-n dureri
Nici de tine măcar,
Copleşită de nenoroci.re, Electra 3 I
Ai putut să jeleşti, o, sărmană, în voie,
Un părinte ucis,
Răzbunîndu-i pieirea prin fratele tăn,
De adinca-ti iubi.re duşmanului smuls
Şi ascw1s cu credinţă.
Dar pc mine mă-mpicdică tcam:1 să pling
Pe părinţii răpiti de un crîncen destin,
Sugrwnînd lrnguirea răpusului frate,
Cca din urmă speranţă pe care-o aveam,
Mîngîiere <le-o clipă-n alîtea amaruri I
Mai trăit-se doar să~mi port numero:isele dolii
Şi r5.mîn ca o umbră a marelui nwne !
DOICA
Mi-a pătrunsîn urechi glăsr1irca acelei

Alăptate de mine ! Mă-mpiedică oare
Bătrîneţca înceată s-alcrg spre iatac ? 4
1Doica se teme nu numai de repudierea stiipînei sale, 'ci

şi de asasinarea ei (vezi comentariile lui Hemnann la ediţia
tragediilor lui Seneca din colecţia „Les Bellcs Lcttres").
1
Deşi aflate una în apropierea celeilalte, cele două femei
preferă să monologheze înddunµ; înainte de a dialoga. Acest
procedeu apare frecvent în teatrul lui Seneca, aşa cum s-a
arătat în prefaţă.
3
Fiica lui Agarncnmon, ucis Lt întoarcerea din războiul
troian cfo soţi:l sa, Clitc,n...'lcstra, şi de Egist, amantul ei.
Elcctra l-a ajutat şi îndem1ut pc Ort-;lc>, fiatele său, să-şi
răzbune tatăl prin ucidcrt>a Clitl'mnestrPi şi a lui E)!i,1.
4
Ar n'Zl.llta din acest vers că, deşi aproape uua de alta.
doi~a şi Octavia vorbeau Î1l încăperi diferite. Poate că se
286
OCTAVIA
{lqi11d11-I în întimpinare)
Ci primeşte-mi, o, doică, şuvoiul de ]acrimi,
Credincioasă părt~ă a chinului meu I
DOICA
O, sărmană, cc zi îţi va da izbăvirea

De atîtca dureri ?
OCTAVIA
Cind va fi să mă duc înspre Stixul cu umbre !
DOICA
Prevc-stirca aceasta să nu se-mplinească l
OCTAVIA
Nu dorintelc tale ţin cîrma ursitei,
Ci destinul, doar el 11
DO IC A
Bunătatea zeiască va da chinuitei

Viitor mai senin: îmbuneaz!i-ţi bărbatul
Cu blîncletea şi dezmierdătoare priviri I
OCTAVIA
Mai curind aş supune sălbatici-i lei
Şi năprasnicii tigri, nu inima cntdă
A tiranului aprig I
Ii urăşte pc-aceia cu singe ilustnt
Şi dctestă pe zei şi pe oameni la fel.
El nu l'Sl:e stăpîn nici pe propria soartă,
auzea nwnai vocea Octaviei, fără ca ea să apară pe scenă. Oii•

cum, aici regula clasică a unitătii de loc nu este strict res-
pectată.
1
Idee evident stoică : omul este liber să se împotriveascl
sau să Sl: mpună senin destinului. Acceptind calm destinul,
omul, de fapt, îl domină şi, într-un fel, îl infrînge,
287
Dobindită prin groaznk.1 nelegiuire
A mîrşavci lui mame. 1 Dc.,-şi azi roşeşte
C-a primit de la mama-i sinistră în dar
Un imperiu, deşi răsplăti mai apoi
Minunata-nzostrarc ,prin spada pieirii,
Şi în moarte va duce acC'astă femeie
Un renume ursit să răzbată prin veacuri l
DOI CA
Tndirjitclor vorbe tu pune-le stavili
Şi înăbuşe vorbele prea îndrăznotc l
OCTAVIA
Cl1iar de-aş răbda senină istovitoare chinuri,
Doar moartea nemiloasă le poate pune capăt.
Mi-a fost ucisă mama, ră.pus mişelnic tatăl,
Rămas-am fără frate : adînc îndoliată,
De lacrimi năpădită, urîtă şi de sot,
Supusă sclavei 2 melc, mai pot iubi lumina ? , •
Mi-e inima-ngrozită, dar nu de spaima mortii,
De infamie 1 Numai de piC'r ncosîndită,
Mor bucuroasă ! 0,uc nu-i mai uşo~ă moartea
Docît să văd, vai mic, sfidarea ~i-ngîmfarca
Obrazului 'tiranic, primiru:l sărut vrăjmaş ?
Mă tom <le gestul celui pc .care ur:\ mea
Nu poate să-l mai rabde din ziua cînd otrava
Mi-a smuls iubitul :frate, de-al cărui vast imperiu
Şi trist sfîrşit ,profită chiar urzitorul faptei.
Adesea umbra-i tristi"1 privirilor se-arată,
Cind tihna descleştează tnxlitc mădularo
Şi sumnu-nchidc pleoapa de lacrimi istovită :
1 Aluzie la presupusa ucidere a lui Claudiu din iniţiativa
Agiippinei.
! Acest calificativ se potriveşte mai degrabă !iberici Acte
decît Poppeci, aristocrată romană. la care Octavia face aluzie
ceva mai departe. Poate fi vorba însă <le o umilire inten-
ponată, inspirată <le ura Octaviei.
288
PHipîndu-i braţ cu torţa funebră înarmat
Tot urmărcşlc chipul şi ochii lui de frate :
Călău-I incolteştc, şi-n timp cc-I st1îng fa piept.
Cu furie nc-mplîntă o sabie în coaste.
înfiorarea spaimei îmi risipeşte somnul.
Reînnoindu-mi teama şi jalea nesecată I
t-.lai e apoi rivala în splendide podoabe
Din zestrea casei mele, că.ci doar de dragul ei
Pe nava infernală 1 focioru-rnpinsc ma.ma ;
ln groaznicul naufragiu abia scăpînd din valuri.
Cu fierul a străpuns-o, mai crinccn dccît marca. e
Mai am scăpare <lupă această mişelie ?
Vrăjmaşa-nvingătoarc mi-amenintă iatacul.
Urindu-mă de moarte, şi pentru adulter
Vrea <le la soţ şi capul sopei legiuite.
Imperiul de umbre tu lasă-l şi ajută-ţi
Copila cc te roagă, părinte, .sau despică
Pămîntul - în genunea infernului să sar I
DOICA
Tu chemi zadarnic manii părintelui acum,
Sărmano, da, zadarnic, căci umbrele nu poartă
Urmaşilor de grijă : ci, care-a ,preferat
Vlăstarul altui .singc, deşi avea un fiu,
Şi-n patul spurcăciunii adomenit chemă
In jalnică-nsotire pe fiica unui frate ? 3
De-aici atîtca crime : uddcri şi trădări,
1 Nero pregătise pentru marna sa o navă construită astfel ·
ca să naufragieze. Apoi a î1Dbarcat-o pc Agrippina pe
acest vas, după cc ca îl vizitase în vila unde se odihnea el.
Formula „navă infernală" comportă şi un joc de cuvinte :
nava .lui Nero trebuia să fie pentru Agrippina un fel ele
luntrr a lui Charon, barcă pc care treceau morţii în infern,
pot;i\·it credin\elor antice.
" Agrippina a scăpat din naufragiul pus la calc de Nero,
dar a fost ucisă cu sabia de soldaţi trimişi de _împărat, p14i
sub comanda libertului Anicetus. ·
3 Agrippina.
289
Ambiţia <lomnici, a sîngelui beţie ;
Un mirc-n pragul nuntii a fost jertfit de socru
De Lc>amă că va prinde puteri, ca soţ al tău.
Cc marc fărdelege ! Sacrificat femeii,
Cu sîugcle-i Silanus I a pîngărit penaţii
Străbuni, clucind povara închipuitei vini.
Vai, a pătruns duşmanul în cuccritil casă I
Prin m::iştera vicleană, şi ginere, şi fiu
De împărat :.junsc un tinerel corupt,
Capabil doar ele crime ; v-aprinse torta nunţii,
Şi te-a nuntit de-a sila ncsăbuita-i mamă.
Biruitoare, mîndră de-niăptuirca ei,
A cutezat s-aspin, la stăpinirea lumii. 2 -
Cine-ar putea să-nşire atîtea uneltiri,
Năc\1,jcli 1wruş.inate, dulci viclenii cu c:nc
Pc sear..i infamir-i ca s-a urcat pc tron ?
Se duse Pic~tatca, cu mersul .şovăielnic;
Erinia cumplită, cu pasul ucigaş
A cotropit p,,latul, şi infcrnala-i tortii
I-a profanat pcnatii, frîngînd cu îndirjire
Legi pămîutc~ti sau sfinte : cu-amestec c1e otrăvmi
Sotia îşi răp11s1, hiirbawl, dar pieri
De fiul ei ucisă. Şi tu te-ai st.ins din viaţă,
Sărman copil, şi-ntr-una pc tine noi te plingom,
Cînclva speranţa lumii, stîlp casei lui August 3,
1 Lucius Silanus a fost logodnicul Octaviei. După căsătoria
lui Claudiu cn Agi:ippina, el a cllzut în dizgraţie şi a fost
obligat să se sinucidă (vezi Tacit, Anale, 12, 3 şi 8).
1 După moartea lui Claudiu, Agrippina a crezut că poate
guverna efectiv Imperiul roman în numele fiului său, Nero,

transformat în simplu figurant. Seneca şi Burrus, comandan-
tttl gllrzii imperiale, s-au opus şi l-au ajutat pc Nero să
înlăture dominaţia mamei sale.
3
August întemeietorul Imperiului roman (27 î.c.n.), şi
urmaşii săi - Tiberiu, Caius Caligula, Claudiu şi Nero -
eu aparţinut aceleiaşi case, dinastia iulio-chudice, din care
290
Britannicus, şi-acuma
o mină de cenuşă,
Mîhnită umbră. Lacrin1i la creîlet ţi-a vărsat
Chiar maştera cînd trupul·· ţi-am dus să-l ard pc rng,
Iar membrele şi chipul asemenea cu zeul
Inaripat I pieriră în flăcări mistuite.
OCTAVIA
Să mă ucidă, altfel de mîoa mea pieri-va t
DOICA
Dar nu li-a dat natura puteri atît de mari.
OCTAVIA
Durerea, ura, jalea şi chinul mi-o vor d:i I
DOICA
Pc sotul tău sălbatic supune-I prin blîndete ! 1
OCTAVIA
Ca să-mi redea un frate asasinat de el ?
DOICA
Ca să te sc.ipi pe tinl', şi prin urmaşii lăi
Să aperi de ruină căminul părintesc.
OCTAVIA
Va naşte alta pruncii imperialei case.
Pe mine cruda soartă a fratelui mă-mbic.
DOICA
Iubirea ce ţi-o poartă mulţimea fie-ţi sprijin I
făcea parte şi Dritannicus ; N<:'ro intrase numa,i prin adopţi:me

în ac~astă casă.
1 Desigur, Cupidon, numit şi Amor, zeul iubirii, fiu al Ve-
nerei şi al lui \'ulc:rn, zeul lontlui.
2 Intocmai ca în teatrul sl'necan, doica joacă rolul consi-
lierului moderator, care urmăreşte tempciarca pasiunilor11tă

pînci sale.
291
OCTAVIA
Ea-i doar o rningîierC', nu-ţi lecuieşte răul!
DOI CA
Puternic e poporul !
OCTAVIA
Mai tare c-mpăr,1tul !
DOICA
La soaţă s-o întoarce I
OCTAVIA
lbovnica-1 opreşte I
DOI CA
Mulţimea o urăşte!
OCTAVIA
Bărbatul a-ndrăgit-o I
DO I CA
Ea încă nu-i soţie I .
OCTAVIA
Va fi mai mult : ~i mamă !
DOI CA
Iubirea tinerească, foL-oasf1 la-nccput,
Se moleşeşte lesne, nestăruind prc1 mult
Jn patimi vinovate : se-mpr,iştie ca fumul.
E veşnică iubirea ce-o porti sotiei caste !
Cea care-avu-n<lrăzneala să-ţi spurce, prima, patul,
O sclavă 1, subjugîndu-ti bărbatul tău o vreme,
Azi tremură !
1Liberta Acte care fusese amanta lui Nero înainte ca ci

tiă se îndrăgostească <le Poppeea.
292
OCTAVIA
De-aceaa, c-a fost înlocuită I
DOI CA
Supusă, umilită, clădeşte monumente 1
Dovezile-nfricării deschis mărturisite.
Şipe Poppeea lesne vicleanul Cupidon
O \'a lăsa : chiar dacă e arătoasă, mîndră
De trecerea ce-o are, curînd va fi uitată I
Şi a zeilor împărăteasă ~ trecu
Prin aceleaşi amaruri
Cînd o mic de chipuri pc rind şi-a luat
Al văzduhului crai şi zeiescul părinte :
S-a ivit în penelul de lcba<lr1 3 sau
Cornorat ca şi taurul sidonian 4,
Ori în ploaie de aur s-a întruchipat ~ ;
Sînt podoabele nopţilor gemenii Lcdei 0 ,
Azi alături de tatăl olimpic stă Bacchus,
Şi Alcidc-nzeilul c soţul lui Hchc !,
De minia lunonci ci nu sc-nspăimîntă,
Din vrăjmaş prcschimbîndu-sc-n ginere drag.
Înţeleapta blindctc a soatci trufaşe
A învins, că -~i-a-nchis duşmănia în piept
Şi doar ca e .stăpînă pc zeul cc tună,
1 l'rohabil un templu, sau un altar. Se parc că Acte era o
fom('ie blîndii şi relativ modestă.

2- lunona.
3 Aluzie la cucerirea Lcdei : Jupiter se transfonnasc în le-
bădă.
4Sidonul era un oraş din Fenicia (Libanul actual). Pre-
făcut în tam, Iupilcr a răpit-o pc fecioara Europa, fiica re-
A(·lui fenician Agenor, şi a dus-o în insula Creta, unde ca
l-a născut pe ~tinos.
5 Aluzie la cucerirea Dana.ei, captivă într-un tnm de aramă.
J'l:umai în acest fel a putut să aiun_g,î b ca Jupiter.

6 Castor şi Pollux, transformaţi în constelaţia Gemenilor.
7 Zeiţa tinereţii, fiica lui Jupiter şi a lunonei (în greceşte
l,ebe însemna tinereţe). Servea pe zei la ospeţe. După ce

Herculc a intrat în rîndul zeilor, s-a căsătorit cu el.
293
Netemîndu-şi iatacul, puternica luno.
Dăruit muritoarelor chip~e, Joe
Din scmetu-i palat de acum nu mai pleacă.
Pc pămînt, o a doua lunonă, la fel,
Şi soţie, şi soră de principe,-nvinge,
Nesecatul tău chin !
OCTAVIA
Se vor uni cu aştrii

noianele-nspumate ;
Cu flăcările - apa ; cu sumbrul Tartar 1 cerul ;
Luminile cu bezna ; cu noaptea rece - ziua,
Nainte de unirea cu fiinţa-i ucigaşă
A fiintei mele, veşnic plingînd perdutul frate !
Tiranului, o, dacă ar fi să-i pîrjolească
Nelegiuitul creştet cirmuitorul ~avei
Ce zguduie pămîntul cu fulgere cumplite
Şi nc-nspăimîntă mintea cu focurile-i sacre
Sau arătări ciudate ! O stea de foc văzut-am,
Cometă t fluturîndu-şi spăimîntătoarea coamă
Pc unde-şi mină caml albit de bruma Ursei
In fiecare noapte Boarul 3 cel zăbavnic :
Funesta rii.sullare a crudului despot
Şi cerul spurcă ; astre vestesc năpasll' noi
Popoarelor supuse tiranului nemernic.
N-a fost mai crud nici Typhon 4, născut odinioară
1 Deşi este zona cea mai întunecată din inforn. uneori

Tartarul echivalează
cu infernul însuşi.
1 Aceastl cometă a apărut în anul 60. Se considera că
apariµa unei comet~ ve~tc!tc t'venime!1te importa1~te, mai
ales rele. Cometele mspăumntau cumplit pc oamcn:1 acelei
\Temi.
3 Constelaţie boreală.
4 ?\,liniată pc lupitcr că
a zdrobit pe titani, Tcffa sau l;cea
(în text : Glia) s-a unit ci1 Tartarul şi l-a născut pe Tn1hon.
un balaur cu o sută de capete, care lătra ca un ciine. mugea
c:a un taur .şi răgea ca un leu. El a atac:tl. Olimpul, d,ir ,1
fost învins do Jupiter, după o luptă înspăimîntătoarl', în c:in·
tot pănuntul a fost cuprins de flăcări. lupitcr l-a aruncat în
fundul infernului.
294
De Glia mînioasă, pe Iupiter să-nfrunte ;
E-o pacoste mai mare acest duşman de zei
Şi oameni, căci d.in tem,ple goni nemuritorii,
Din patrie supuşii ; un frate mi-a răpus,
Călău şi-al mamei sale, şi-n soare se răsfaţă,
Se bucură de viaţă cu.Juda lui suflare I
De ce, suprem părinte, trimiţi în gol, orbeşte,
Nebiruitul fulger din mina ~a regească ?
O, de-a:r lovi pedeapsa fărădelegii sale
Pe Nero adoptivul, feciorul lui Domiţiu 1,
Despotul romii care sub jugu-i jalnic geme,
Cel ce-n desfrîu p1Hează chiar faima Jui August I
DOICA
O ştiu, el nu e vrednic de aşternu-tul ti!.u,
Dar înaintea sorţii te pleacă, tu, ce-ai fost
La sînul meu hrănită, şi nu stîmi minia
Bărbatului tău aprig. Un zeu răzbunător
Se va ivi o da:tă ru z,ile mai senine I
OCTAVIA
Dar pătimaşa ură a zeilor de mult
Ne-mpovărează casa - de Venus mai întii,
Lovilă prin deli.rul sărmanei mame, care,
Deşi nuntită, iarăşi nelegiuit nunti 2,
Uitîud copiii, soţul şi legile sfidînd.
Cu plete răvăşite, cu şerpi încununată,
Erini.a sosit-a la infernala nuntă
Şi slinse-n singe torţa răpită din iatac ;
Stîrni minia cruntă în pieptu-mpărătese
1 Nero era de fapt fiul lui Domitius Ahenobarbus, primul
sot al Agrippinei. lnainte de adopţiune, ci s-a numit Lucius

Domitius.
2 Messaliua, după o serie întreagă de aventuri, s-a în-
drăgostit de C. Silius, . un tînăr arislocrat ·roman, şi s-a
căsiitont în ~ocret cu el, deşi era soţia lui Claudiu. Această
nechibzuinţă i-a pricinuit, de altfel, moartea : a fost ucisă
din ordinul lui Claudiu.
295
Şi moartea crudă : mama pieri, ne.fericita,
De sabie slrăpunsă, şi-n doliu pc vecie
M-a (PrăvMit ; bărba-hil şi fiul i-au urmat,
Tirîţi în moarte, casa lăsînd-o în paragini.
DOI CA
Nu-mprospăta jelirea cu-ndrcptăţitc lacrimi,
Nu tuN:iura zadarnic pc manii mamei tale,
Ce-a ispăşit năprasnic nesăbuinţa ci I
(Octavia şi doica ies.

lntl'ă corul, alcătuit di11 partizanii Oct.ar;iei.)
SCENA II
conuL
Ce scornire acum u1 urec1ii ne-a ajuns?
O, de-ar fi cre;:;ămînt să nu aib,1 de wc,
Să rămî,ui o vorb,1 z1:îrlită î11 r;înt,
Şi o nou,1 soţie sri 1111 mai pătnm,lă
111 crir;a.tu-mJ){iratului, ca sci-şi p,istreze
Ptirinteasca ei mtrii copila lui Claudiu !
Sii-i tUlucă urnwşi, cl,ez,işii ale pii.cii,
S,1 se b11,c11re 1111110a întreagri ele ti1i11ă,
Şi renumele Romei să creasc,1 mereu !
11Î1.piirţeşte cu fr,rtele ei aşternutul
l'rcapulernica Irmo: aidoma, soră
Şi soţie-111p,iratul11i, cum s-o go11ea-1că
D/11 palatul p,irinţilor? Nu-i foloseşte
Pietatea deplillli, clivi1111-i p,irinte,
Castitatea şi neî11ti11ata pudoare ?
Uiltitori şi 11ui înşi11e 11e-a111 artitat :
Pe urnwşii-mpr1ralului rnrc-a murit
l-am trădat, sfătuiţi de o grnaznic,i tea111ti.
Vitejia ro11u111ei deplină giisit-am
296
De demult la &trăbruiii ce-aievea au f~t
Seminţia şi singele zeului Marie 1 I
Din această cetate pe regii trufaşi
lzgo11irt1, şi manilor tăi au adus
Răzbwia.rca cea dreaptă,
O, fecioariî ucisă ele-a tatălui mină,
Ca sci n-a;wigi otreapă de biruitor
Nentrewt în desfrîu. 2
Ai stîmit, de asemeni, un crince11 război,
Răp1111înclu-te singură, biată copilă,
Din Lucreţiu născută, tu, ce-ai îndurat
Pîngărirea tiranului 3 , Dar împreună
Cu Tarquinius şi-a ispă.şit infamia
Şi soţia-i nomernică, Tullia, care
Sub w1 car a stril>it singeratul cadovm
Al părintelui', fără să vrea ticăloasă,
Să ridice un rug mutilatului hoit.
Dar şi veacul acesta văzu fărdelegea
Unui fiii, cind pe tirenianul 6 talaz
1 Zeul războiului, strămoşul legendar al romanilor. Se
afirma că Romulus şi Remus, întemeietorii Romei, ar fi fq~t
fiii lui ~forte, ză.misliti cu vestala Rhea Silva.
2 Aluzie l.t Virginia, tînăra romană provenită din pleh_e,
fiic,l centurionului Virginius. Tatăl său ar fi ucis-o 111
anul H9 i.c.n. pentru a o salva din mîinile decemvirului
Appius Claudius. Decemvirii erau magistraţi cu puteri de-
plim·, însărcinati să întocmească legile.
" Aluzie la Lucretia, tînăra romană care s-a sinucis în
anul 510 î.c.n. pentru că fusese silui.tă de Sextus Tarquinius,
fiul nltrmului rcp;c al Romei. Sfirşitul ei tragic ar fi declanşat
o răscoală care a dw la instalarea republicii şi la alungarea
regilor, fapt mentionat şi mai sus.
" Tnllia, soţia regelui Tarquinius Superbus, şi-a ucis tatăl,
pc Scrvius Tullius, împreună cu soţul ci, pentru a acapara
tronul. Să se remarce că de la crimele regilor, dc>k5tati la
Rom~. corul trece la cele ah, lui Nero, asimilat pYimilor
monarhi şi C'Ons1derat aici ca un tiran sîn~eros.
5
Marca Tireniană este acea parte din Mediterană care
scaldă ţă.rmurilc vestice ale l'cuinsulei Italice.
22 297
A trimis împăratul pe mama-I atrasă
1n capcana rorăhiei nimicitoare.
Se grăbesc marinarii din paŞ'Tlicul port
La poruncă să plece
Şi răsună de pocnetul vislelor marea ;
Se avintă urnita corabie-n larg.
De--..binata-i găoace, la ordin, se fringe,
Sub povară se crapă şi apă înghite 1
Se ridică un vaier puternic spre astre,
Tîngufri de femei se amestecă-n el.
Rătăceşte în toate pri-virile moartea ;
Fiecare se zbate s,'i scape de-nec ;
De &fărmata corabie unii se-agaţă
Şi lmizclea:uî talazul e11 trup despuwt,
Pe cî11d alţii se-nclreaptă spre mal înotînd,
1n abi., îi afmulti destinul pe mul/i.
1şi despintecă îmbrăcămintea Augusta,
Mari şuviţe din creştet -îşi ~mulge şi lacrimi
li inundă obrazul !
De îndată ce-şi pierde speranfa-n scăparr,
Mîniuasă şi frintă de chinuri, îşi strigă~ ;
„O, copile, aceasta-i ră~-plaia adusă
Uriaşului dar de la mine primit?
Recunosc, mei·itat-am cambia ta,
Cc1cl în sin te-am purtat ,"i, smi11.tită, ţi-am dat,
lmpreună cu viaţa, o impură/ie
Şi un 1111m.e de cezar.
1 Tacit afirmă că naufragiul nu s-a produs prin

această stratagemă, în cele din urmă eşuată, ci prin efortul
vîslaşilor, care s-au aplecat toti într-o singură parte a coră
biei şi astfel au răstnrnat-o,
1 Jn naraţia lui Tacit, Agrippina se strecoară tăcută şi,
astfel, rănită la umăr ele un visla.ş, sciip,1 cu -.,iată inotînd.
O slujitoare a ei, care a început să strige, a fost ucisa.
Căutarea efc.ctului retoric este însă e,identă în acest pasaj
din OctaL,ia.
298
Ci ridică-ţi privirile din Adiero11 1,
Să-mi co1ue11ipli pedeapsa, răpusul mer, soţ I
Eu, prilejul sfirşitului tău, o, sărmane,
V rzitoarea pieirii copilului tău,
Să-ţi intim.pini azi manii, aşa cum se cade,
Nengropată mă duc,
1nghiţil<l de marea cu valuri cumplite !"
U11 talaz o izbe~e-n olxaz, amuţind-o ;
Pri1vălită-n abis, reapare din luiul
Prăbuşirii, şi-mpinsă ele spaimă, cu braţul
Izgoneşte 11oia11itl, dar cade ·îndată,
Istovită de t111dă. 1n piepturi trăia
Tăinuita credi.nţă putî1ul să înfrunte
Şi primeidia morţii : cutează mai mulţi 2
A/utor să aducă pe mare stăpînei
Cu puterea sleită ; şi ială că ei
O î1ulea.ui11ă mereu, sprijinind-o cî1ul braţu-i
Anevoie se mişcă. La ce ţi-a slujit
C-ai scâpat de cruzimea talaz1d1ii mării?
Vei pieri chiar de sabia fiului t,111 !
Şi urmaşii wr crede cu greu infamia,
Viitoarele wac11ri cor sta la-neloialii.
Furios că cli11 valuri au smtJs-o, e trist
Că ma.I are o mam,1,
Şi repetă nemernicul crîncena faptă :
Năpu6·te~te pieirea asupra sărmanei,
Şi uculerii nici o zăbavă nu-i lasă.
Militarul 3 trimis împline~fe po11111ca
Şi pe împăr,1teasă cu arma-i străpnnge.
l11al11te să moară, sărmana îl roagii
Pe călău să împUnte în pî,itecul ei
Fioroasa lui sabie :
1 Fluviu din infern.
2 Tacit susţine că Agrippina a fost salvată de nişte pescari.
3
Centurionul Obarilus din ceata lui Anicetus.
22• 299
,,Mă străpunge cu fierul aicea ! i-a spus,
Căci aicea purtat-am pe monstrul hidos /" 1
După vorbele-acestea,
lntrempte de geamătrd ultim, pe loc
I~ dădu întri.statrd ei suflet, scăpat
Prin căscatele răni!
(Corul se retrage treptat.)
1 La Tacit gas1m o mărturie similară (vezi Anale, 14, 8) :

,.Ventrem feri" t„Lovc~tc în piulcc") (care l-a pnrtat P'"
Nero), zice Agrippina.
ACTUL AL DOILEA
SCENA I
SENECA
(singur)
Puternică Fortună, de cc vicleanu-ţi
chip
Prielnic îmi surise, urcînclu-mă în slavă,
Cînd m~-mpăcam cu soarta ? 1 Mai jalnic să mă surp
Din piscul tău în care primejdii mari adastă ?
Mai bine stam departe de răul pizmuirii,
Adăpostit de stînca din corsicana mare 2 ,
Şi cum natura-mamă ce-a făurit atîtca
N-a dat ceva mai falnic, o, cit mă bucuram
Văzduhul să-l contemplu, a soarelui quadrigă,
Rotirea lumii, noaptea ce rînd pe rînd revine,
Şi-nconjurat de iureş de astre, discul Phoebei -
A boltii nestemată departe licărind. 3
Dar lumca-mbătrînită <le trebuie să rodă
Din nou în orbul haos, e ziua cea din urmă
~leuită să strivească sub nămiri de stele
Nedemna noastră spi\ă, dind iar o nonă sti"11c-,
1
După reîntoareccrea din exil, Seneca, 'deşi preceptor al
lui Nero, n-a mai participat la viata politică piuă in 54, cinci
Nero a devenit împărat. Seneca a ajuns principalul său
consilier.
2
Seneca a fost-- c-xilat în insula Corsica.
3
Aluzie la preocupările lui Seneca pentru cunoaşterea
naturii, ilustrate în lucrarea Problemele 11at11l'ii (Naturales
quaestiones).
301
Mai proaspătă, mai bună, la fel ca-n tinerete.
Cînd stăpînea odată cerescul tron Saturn 1 .
Fecioară şi zeiţă puter.nică, Dreptatea,
Trimisă cu Credinţa cea sfîntă pc pămînt,
Ocîrmuia ferice tot neamul omenesc.
Cu annele-n războaie, în glasul asprei trîmbit:
Nu se-nfruntau popoare şi nici nu se-ncingeau
Oraşele ou ziduri : .puteai să mergi oriunde ;
De cele-agonisite toti se slujeau la fel 2 ;
Iar Glia sinul rodnic şi-l dezvelea ea însăşi -
O mamă fericită şi singură, avind
Copii aşa cucernici I Dar s-a ivit o spiţă
Nu tot atît de blindă ; veni şi-al treilea neam,
Dibaci m născocire de arte, totu.Ji drept,
Şi-un altul, fără tihnă, ce-a cutezat s-alerge
Să.lbăticiuni de codru ; să sco.ată peşti din valuri
lnvăluite-n :plase ; să săgeteze păsări
Cu trestia uşoară ; să prindă fiara-n laţ
Sau leasă de nuiele şi să supună-n jug
!' 1 eclomoliţii tauri ; să are cel dintîi
Nevătămată ţărnă, ce-n sacrul sin al ci
Adînc şi-ascunse rodul, ele cum a fost rănită.
Dar iată că pătrunse şi-n visccrcle mamei
Cumplita spiţă : smulse ucigătorul fier
Şi aurul, iar braţul cu arme şi-a-ntărit ;
Hotărnici în lume regate şi zidi
Oraşe noi, stind strajă la casele străine
1 Tatăl şi predecesorul lui lupiter la conducerea Olimpului.

! Elogierea vieţii simple şi a. egalităţii sociale a primilor
oameni apare în clifcritc pasaje din opera lui Seneca. mai
ales în Epistola 90 (din gn1pul adresat lui Lucilius), Acest
elogiu a circulat, de altfel, in întreaga literatură antică,
reflectind arnintirNl egalităţii sociale din comnna primitivă.
302
Cu arcul, sau din sete de pradă dînd asalt.
A părăsit pămîntul - cu obiceiuri crude
Şi oameni care mină şi-au pingărit cu sînge
Astreea I ncntinată, a stelelor mîndrie.
Războinica betie şi foametea de aur
Spori în lume ; iată şi răul cel mai mare,
Flagelul dulce, fastul, sporit şi întărit
De timpul fără grabă şi grollZilica Greşeală ;
Dezmătul, ~trins grămadă din lungul şir de vîrstc-,
Inundă şi ne-apasă împovăratul veac,
ln care crima-i rege, nelegiuirea creşte,
Dosfrîul copleşeşte prin patimi vinovate ;
Biruitoarea lumii, risipa îi răpeşte
Cu brat hain a\"Crna, s-o irosească toată ft
( Auzind în spatele lui JJl1fi, se întoarce.)
Ci, uite-l, vine Nero, cu mersul ŞO\'ăiclli.ic
Şi chip sălbatic. Oare ce vrea ? Mă îngrozesc (
(fotr<1 Nero, urmat de Comandantul giir::;li palatului.)
SCENA II
l'\ERO, Cm.1ANDANTUL GARZII, SENECA
NERO
(către Co111a11da11t11l gărzii, aspru)

Să-mi împlin~ti porunca : dă ordin să uddii.
Pe Plautus 3 şi Sylla 4• Vreau capelele lor t
1 Fiica lui lupiter şi a zeiţei justiţiei, Thcmis. 1n epoca
do aur, Astreea a locuit printre muritori, deoarece aceştia

duceau o viată dreaptă. Apoi a devenit stea.
2 Apare ideea unei evoluţii morale a omenirii, oglindită în
mitul celor cinci vîrste ale umanităţii (la poeţi apăreau numai
patru). Seneca îşi sfîrşeştc tirada cu blamul veacului, comi-
ci11m .meculi, cam apare în atîtea opere ale sale.
u Rubellius Plautus şi Cornelius Sylla, doi fruntaşi ai
303
C O t.l A N O A N T U L C ARZI I 1
Eu mă supun : spre castm pornesc imediat I

(Iese.)
SCENA III
NERO, SENECA
SENECA
Nu-i drept să dai orbeşte în cei apropiaţi I
NEilO
Si1 fii om drept c lesne cînd n-ai de ce să I.remuri.
SENECA
Dar leacul cel mai sigiir al fricii c clemenţa. 9
NERO
Cei mari au o virtute : îşi nimicesc vrăjmaşul I
SENECA
Supuşii săi şi-i cruţă al patriei părinte I
NERO
Blajinul moş se cade s1i dădăcească p:uncii !
aristocraţiei senatoriale, exilaţi şi apoi ucişi clin ordiool lui

Nero, care se temea că opoziţia s-ar putea grupa în jurul lor
(vezi Tacit. Anale, 14, 57-59).
1 Probabil Tigellinus, care a încurajat măsurile represive
ale lui Nero.

~ Seneca a sustinut în mai multe opere, în special în De
clemcntia, că virtutea clemenţei trebuie să constituie temelia
guverniirii statului roman, însuşirea cardinală a monarhului.
In intenţia lui Seneca clementa trebuia să atenueze absolu-
tismul, să-l îndrumeze spre un fel de despotism filozofic. De
altfel, ideea clemenţei apărea şi în discursurile rostite de
Nero, după urcarea lui pe tron, fiind inspirată de Seneca
(vezi Tacit, Anale, rn, 11).
304
SENECA
Mai coaptă dc-ndrumal'('" c tincretea iute (
_NE no
La anii mei, fii sigur, am judecată multă I
SENECA
întotdeauna zeii să-ţi dea drcptate-n toate r
N'ERO
N-o să mă tem prosteşte de zei : chiar cu ii fac 11
SENECA
Cu cît e~li mai puternic, cu-atît mai mult să-i temi l
NERO
Dar mie îmi permite Fortuna mea! orice r
SENECA
Nu te încrecle-n dinsa : zcita-i schimbătoare !
NERO
Cel 'care nu-şi cunoaşte puterea e un laş I
SENECA
Cînd faci tot ce se cade, nu tot ce poti - eşti ncdnic I .
NEno
Eşti slab ? Cl\i multi te cakă !
SENECA
Dar ura lor te pierde I
NEno
Păzeşte spada regii I
SENECA
Iubirea-i scut mai sigur !
1 Din ordinul lui Nero şi la insistentele Agrippinei, după

moarte, Claudiu a fost trecut în rîndul zeilor şi a devenit
Di1111s Claudius ; la acest fapt face aluzie Nero.
• Fiecare om, şi mai ales fiecare împărat, avea o For-
tună a sa. ..
305
NERO
Temut să fie cezar I
SENECA
Mai bine-ndrăgit I
NERO
Să-i înspăiminţi e bine I
SENECA
Urit11-i silnicia I
NERO
Poruuca să-mi asculte I
SENECA
Să porunceşti ce-i drept !
NERO
Eu voi decide I
SENECA
Alţii sii-ţi întărească vrerea !
NERO
Cu ajutorul ~padei I
SENECA
Alungă iazma as'ta I
NERO
Nerăzbunat răbda-voi să-mi jinduiască viata
Şi cu disprel, deodată, să mă răstoarne ci ?
Exilul, depărtarea n-au izbutit să-nfrîngă
Pe Plautus şi Sylla : cu ură-nvcrşunată
Ei înarmează gîzii tocmiţi să mă ucidă.
Deşi răma~i departe de Roma, mai păstrează
O faimă ce le umple surghiunul de nădejdi ;
Deci sabia străpungă duşmanii cei temu~i I
Soţia odioasă să piară însoţindu-şi
luhilul frate : moară toti cei <le rang înalt !
306
SENECA
l\fai binc-ntunc,ci faima bărbaţilor iluştri,
Eşti m.întuirea ţării, pc cei loviţi îi cruţi,
Omorul hîd înlături, răgaz ii dai miniei
Şi dărui lumii tihna, iar vrm1ii talc pacea
E cel mai mare merit şi dmmul nemuririi.
Aşa intîiul Tată al Patriei, August,
S-a ridicat la ceruri slăvit ca zeii-n tomple.
Fortuna şi pc <linsul l-a hărţuit destul
Pc ţări şi mări în miezul războiului cumplit,
Pin-a putut vrăjmaşii părintelui să-i piardă ;
Dar ţie fără lupte ţi s-a-nchinat Fortuna,
Şi oîrrna-mpărăţiei ţi-a inminat-o lesne,
De semnul tău s-asculte pămînturi, mări întiil6e.
Prin vrerea tuturora, invidia-ncruntată
Pieri ; te îndrăgiră Senatul, cavalerii ;
Dorinta plebei, glasul Senatului te-au vrut,
„Aducătorul păcii" ţi-au spus şi te-au ales
Judecătorul lumii. Ocîrmuind senin,
Fii patriei părinte ! Alît îţi ecre Roma !
Respectă denumirea cc ti-a încredinţat-o !
NERO
Vor zeii ascultarea Senatului şi-a Romei,
Precum şi rugăciunea şi vorbele umile
Cu silnicie smulse de groaza ce-o stirnesc.
Pc cel ce împăratul şi patria sfidează,
Obîrşia slăvindu-şi, s/i-i cruţi, nu-i nebunie,
Cînd un cuvînt ajw1ge să porunceşti pieirea
Suspecţilor ? Chiar Brult\S I n-a slrins în mină ar.a:i
Menită să-1 ucidă pe salvatorul său?
Nebizuit în lupte, îmblînzitor de neamuri,
1 Marcus Iunius Brutns (86--42 î.c.n.) a fost wiul dintre

şefii conspiraţiei republioonc îndreptate împotriva lui Caius
Iulius Caes::it, asasinat în Sl'nat în anul 44 i.e.n. El fusese
protC'jat de Caesar şi trecea drt.>pt fiul n:itural al acestuia.
307
Ajuns <lin treaptă-n treaptă cu Jupiter la fel,
Pe Caesar îl pierdură concetătenii s.ăi I
O, cît şuvoi de sîngc văzu atuncea Roma,
Atît de dezbinată I August divinul, care
A meritat şi ecrul prin sacra lui virtute,
A stins atîti.1 nobili, şi tineri, şi bătrîni,
Impră.ştiati prin lume, pcnatii părăsindu-~i
De groaza mortii dată de spada triumviră 1,
Sortiţi cu toţi pieirii de tablele fatale I
Şi capetc-nşiratc pc rostru întristară
Pc senatori ; să-i plîngă, - ai lor n-avură voie,
~ici să suspinc-n forul pătat de bălţi de sîngc-
Şi feţe viermănoase mustindu-şi cheagul putred.
Măcelul şi omorul nu s-au oprit aici :
Cu sumbrn-i cîmp Philipp.i 2 sălbăticiuni şi fi:1m
Indt•stulă, iar marca siculilor 3 sorbi
Şi flote şi vitejii lovind adcsea-n rude.
Doi comandanti puternici au zguduit pămîntul 4 :
Pe cel înfrînt, corăbii, de fugă pregătite,
L-au dus la Nilul unde şi el pieri-va grabnic,
1 Aluzio la rnprcsiunilc întroprinst• împotriva republicanilor
de eătrc eci troi bărbali care au preluat puterea după asasi-

narea lui Caesar, ş; anume : Oet~ian (numit ulterior August),
Marcus Antonius şi Lcpidus. Ei au alcătuit al doilea trium-
virat. Listele celor proscrişi erau trecute pc nişte tăbliţe, iar
capetele celor ucişi, expuse pe rostrn (tribunele din for).
2
Lt Philippi, în Macedonia, armatele triumvirilor au zdro-
bit în anul 42 i.e.n. trupele r<'pnhlicane, conduse clL' Brutus
şi Cassius.
" Siculii c-rau VC'Chii locuitori ai Sieiliei. Aici marca siculi-
lor este Marca Siciliei, unde flota lui Octavian a înfrînt în
dn·eniul al patrulea din secolul I î.e.n. corăbiile lui Sextus
Pompeius, conducătorul uneia dintre frac\iunile republicane.
4
E vorba de Octavian şi de Marcus Antonius, care au
rupt alianta dintre ei şi s-au înfruntat la Actium (31 î.e.n.).
Antonius a fost înfrint şi s-a refugiat în Egipt, împreună cu
Cleopatra, regina acestei ţări şi iubita sa. Fiind urmărit ele
învingător, el s-a sinucis în Egipt.
308
Din nou in('(•stuosul Egipt sorbit-a sînge
De general al Romei : ascunde două umbre 1 1
Aici a fost mormîntul războiului civil,
lndclungat şi crîncen. Truditu-nvingător
Şi-a pus în teacă spada, dc-atitea lovituri
Tocită, şi domnia şi-a-ntcmciat pc spaimă.
Păzit mereu de scutul oştirii crodincioa.sc,
Ajunse zeu prin zelul piosului său fiu~.
Iar după moarte, temple i-au închinat supuşii.
In ceruri voi ajunge şi eu doar dacă-ntîmpin
Cu sabia tăioasă pc cei cc mă urăsc,
lntcmeindu-mi casa pc-un fiu de mine vrednic 13
SENECA
Palatul ti-1 va umple cu prunci cereşti copila
De zeu 4 şi giuvacml familiei lui Claudiu,
Ce-mpartc, ca lunona, c-un frate aşternutul,_
NERO
Cînd mama-i dcsfrînată, părintele nu-i sigur,
Şi inima soţiei mereu mi-a fost străină l
SENECA
ln anii tinereţii crcdin\a nu-i vădită ;
Iubirea se ascunde, învinsti ele pudoare I
NERO
fo \-an la fi.,! crezut-am şi cu atîta vromc,
1 Marcus Antonius şi Cneius Pompeius, Lată! celui mai sus-
mentionat, vcslit general roman, învins de Cacs,1r în Mace-

donia, şi refugiat în Egipt, unde a fost ucis clin ordinul
rnizclui tării în anul 48 î.e.n.
~ După moartea lui, August a fost oficial trecut în rindul
zeilor de către Senat, prin insistentele lui Tihl'riu, fiul să••
adoptiv.
3 Nero se gînd<'şte la copilul pc care-l aştepta Poppcca.
aă,cut la începutul anului 63, dar care n-a fost băiat, ci fat.,.
4
Ca fiică a lui Claudiu, Octavia era copilul unui zeu.
30D
Cu toate că şi pieptul nenduplecat şi semne
Ce le citeam pe fată trădau mocnita-i ură ;
Tn fine, pizmuirea îmi cere răzbunarea I
Aflai o soaţă demnă de aşternutul meu,
Prin neam şi frumuseţe pc Venus dovedind,
Pc Pallas \ii sopa lui Jupiter, de-asemeni.
SENECA
Cre-dinţ,a,
cinstea, firea şi castitatea soaţei
Să lc-n<lrăgească sotul : de sine stătătoare,
Doar darurile mintii şi inimii durează,
Dar floarea frumuseţii cu zi de zi se trece.
NERO
într-o femeie zeul a strîns perfecţiunea
Din naştere doar mie prin soartă hărăzită !
SENECA
Nu te pleca orbeşte - şi goneşti pc-Amor !
îl
NERO
Pc el, tiranul aprig al cerului, pc care
Nic.:i Joe nu-l alungă, ci, ce pătrunde-n valuri
Şi-n patria lui Pluton, momind clin slavă zeii ?
SENECA
Lumeasca rătăcire a <lat iubirii chipul
De aprig zeu cu aripi, în sacre miini strîngînd
Săgeţile şi arcul, purtînd cum.plita torţă,
Şi a crezut că-i fiul lui Venus şi Vulcan!
Dar dragostea c vlagă a mintii şi dogoare
A inimil : născută de tinereţe, creşte
Prin lene, lux şi zestrea plăcută a Fortunt•i ;
Dar cum nu-i dai căldură şi hrană, ea slăht"5le,
Şi cu puteri sleite, se stinge în curînd I
310.
NERO
Eu cred căea e rostul cel mai înalt al vieţii,
Izvor al desfătării ce nu cunoaşte moarte,
Căci spiţa omenoască mereu se înmulteşte
Din dragostea ce-ncîntă şi fiarele de codru.
Să-mi fie zeul care îmi poartă torţa nunţii
Şi în iatac mi-aduce, cu focu-i, pe Poppeea I
SENECA
Greu vei păstra unirea aceasta I Te opresc
Minia şi credinţa multimii, pietatea I
NERO
Să nu-mi îngădui mie ce-ngădai tuturora ?
SENECA
Exemple mad aşteaptă de la cei mari poporul l
NERO
Eu vreau să-ncerc de poate puterea mea să-nfringă
Inflăcărarea oarbă săditll-n pioptul gloatei.
SENECA
A~cultă mai degrabă ce-ţi cer supuşii tăi.
NERO
E slabă cîrrnuirea cînd turma te conduce I
SENECA
Minia ei c dreaptă cîml n-o asculţi de loc I
NERO
E dn,pt să b cu sila cc nu-i aLlucc rnga ?
SENECA
dcfuzu-i cruci I
311
NERO
Se cade să silniceşti monarhu1 ?
SENECA
El îns~i să se plece I
NERO
Va trece drept infrînt I
SENECA
Nentemciată faimă I
NERO
Dar înjosind pe mulţi !
SENECA
Nu şi pc ce.i puternici I
NERO
Ji clojcncştc, totuşi I
SENECA
N-o-nlături greu ! Te lasă înduplecat de-un tală
Divin, ele tincrf'\ea şi cinstea soatci talc !
NERO
Opreşte-te odată, căci stăruintata
Mă supără : hatîrul lui Seneca nu-l fac I
Amin de mult voinţa poporului eu însumi ;
Jn sin ea-mi poartă fiul, din fiinta mea o parte.
Serbarea n~ntii noastre de cc n-ar fi chiar mîinc ?
(Nero şi Seneca ies.)
ACTUL AL TREILEA:
SCENA I
UMBRA AGRIPPINEI
Am spintecat pămîntul din Tartar să aduc

ln mîini insîngerate la ticăloasa nuntă
Făclia infernală. La focul ei nuntească
Cu fiul meu Poppeea : răzbunătorul brat
Al mamei va s-o schimbe în rug de-nmormintare.
Păstrez şi printre umbre neştearsa amintire
A morţii mele crude ! Greu rabdă manii mei,
Ncrăzbunati nici astăzi : corabia pieirii
Mi-a fost răsplata trudei, iar preţu-mpărătiei -
Cumplita noapte-n care naufragiul mi-am plîns.
,Am Hut să-mi tingui moartea to\·arăşelor, crima
Feciorului, răgazul de plins nu mi l-a dat,
Reînnoind inelată nelegiuirea lui.
De sabie străpunsă, intre penaţii sfinţi,
Prin hîclc răni se duse îndurerata-mi viatl~
Crutală chiar de mare. Dar nici cu singe ura
Din. fiul meu n-am stins-o : tiranul crud loveşte
Şi-n faima mamei, cată să-i şteargă orice merit ;
Din ttarnă îmi distruge inscripţii şi statui
Pe-ntreg păm.întul care, grăbindu-mi pedepsirea,
Iubirea mea funestă i l-a intredintat. ,
Hăpusul soţ cu ură îmi urmăreşte manii,
Cu flăcări îmi ţinteşte obrazul vinovat.'
Ameninţă,. mi-arată .mormîntu-n care zace
Şi-mi cerc pc făptaşul pieirii fiului.
II vei avea : opreşte! Nu-ţi cer prea multă vreme.
Erinia urzeşte tiranului nemernic
O moarte demnă : biciul, umilitoarea fugă,
Osîncle cc ş.i set~·.a lui T,inlal vor î11lrecc,
Şi mundle lui Sisif, şi pasărea lui Titros 1,
Şi roata care trupul lui Îxion smuceşte.
Din marmoră clă.dooscă şi-n aur să îmbrace
Palatul său magnific 2 ; rtgcscul prag păzească-I
Cohortelc-narmatc ; mari bogăţii să-i dea
Secătuita lume, şi-nsîngcrata-i mină
Ccrşeasc-o partul '1, dindu-i regate şi comori :
Veni-va ziua-n care atîtca fărdelcgi
Lo va plăti cu viaţa şi, părăsit, căzut,
Jşi va întinde singur vrăjma.~ilor grumazul. ~ ·
Cum decăzură truda şi stăruinţa mea I
Copile, unde soarta şi furia-ţi năucă
Te-au dus, incit să-nduplcci cu-atîta ncnoroq
Minia mamei care pieri prin crima ta ?
Cînd încă nu născusem şi n-alăptascm. pruncul,
O, dacă fiare crude mi-l sfirtocau în pîntcc I
Lipsit de orice vină, de simţuri, inocent,
Ai fi picrit cu mine ; de trupul meu lipit,
1 Gigant torturat în inforn de doi vulturi, care îi sf~au

ficatul, cc creştea mereu la loc.
a Aluzie la palatul elegant .pe care şi l-a inăltat Nero în
Roma, numit domus aurea '= cas:i ele aur. ·
3 Tiridate, regele Armeniei, part de origine, · a ,·cnit Ia
Roma pentrn a fi învestit de Nero şi s-a prosternat la picioa-
rele lui. ..
4 Aluzie la moartea lui Nero: în clipele în care se apropiau
soldaţii trimişi să-l aresteze, Nero, ajutat de libertul Epaphro-

ditus, şi-a înfipt un pumnal în gît (vezi Suctoniu, Vieţile
r,elor doisprezece cezari, 49). Agrippina prevede surprinzător
do ·exact sfîrşitul lui Nero. Concluziile rezultate de aici cu.
privim la datarea Octai;iei au fost consemnate în Prefaţă şi
în Nota biografică. ·
314
Ai fi văzut infernul în veci ;~ctulburat,
Pc tatăl tău, strămoşii, bărbaţi cu mult renume.
Simţind acum ru.şinca şi jalea nesfîrşită
Din vina ta, infa~c, şi-a mea, că-n sin te-am dus I
A.,1:undc-ţi chipu-n Tartar, tu, care-ai fost ca soaţă,
Ca maşterii şi mamă funestă alor tăi I
(Se face nerii::utii. Scena se lmninează din noii.

Apare Octaria, 11r111atii de corul alcătuit din
romanii care i-at, rămas credincioşi.)
SCENA 11
OCTAVIA, CORUL
OCTAVIA
Lăcrimarea opriţi-o în ziua aceasta

De serbare şi joc, nu cumva să stîrni!,i
Cu atîta iubire şi sprijin minia
Princiară, şi vouă chiar cu să v-aduo
O năpastă. Aceasta nu-i rana dintii
Rcsimtită de inima mea : răni mai mari
Mi-a fost dat să îndur ; azi vedea-voi sfirşitul
Suferintclor melc sau ceasul din urmă :
Nu voi fj nevoită să cat spre obr.azul
Nemilosului soţ,
Nfci să intru cu sufletul pururi scîrbit
Jn iatacul de s.clavă ;
Nu sotic, ci soră-i voi fi lui August 1 ;
Doar de teama cwnplitelor chinuri şi-a mortii
De-aş putea să mă scap I
1 Aici, August este Nero. După modelul întemeietorului

imperiulu_i, toţi cez11rii îşi încorporau în titulatura lor impe-
rială, în numele lor, titlul lui Augtmt'8 = slă\itul.
23* 315
Amintindu-ţi de crimele soţului crîacen.,
O, sărmano, mai poţi nebune,şte să speri i'
In vederea nuntirii de-acuma crutali..
Ca o jertfă funestă străpu nsă vei fi I
0
Spre penatii părintilor ochii năuci

De şuvoiul de lacrimi de ce ţi-i întorci.i'
Să te scoată mai repede paşii din casă_
Sîngerosul palat princiar părăseşte-l I
(lese.)
SCENA III
CORUL
Strălucit-a şi ziua de mult an11nţată,
Prevestitu de zvonuri atît de temute:
Alungată de Nero, copila lui Claudia
A plecat din iatacul în care Poppeea,
Biruind, a plitruns, pe cinel dragostea rwastN
Şi durerea, strioite de spaimă, rămîn
Ruşinos interzise.
O, dar unde-i toria romanului neam,
Ce-a zdrobit deseori comandanţi renumiţi,
A 11rescris legiuiri invincibilei :patrii,
Cetiiţenilor demni diirriindu•lo fascii•,
Hotârînd şi riizboiul şi pacea, frîngînd
Fioroase popoare
Şi î11 temniţii regi prizonieri azvîrlind P
Pretutindeni orbeşte privirile noastre
Odioasa statuie-a Poppeei acum
Insofitii de Nero.
1 Fasciile erau nuielile purtate de lictori, insotitorii ina1•
tilor magistraţi ai republicii romane, consulii şi pretorii.

Fasciile erau simbolul puterii lor (iniţial serviseră la podep.u-.
rea prin băt:Jie a celor nesupuşi).
316,,
S-o trîntim în ţărînil cu aprige miini, -
Cc1ci la chip se aseamănă mult cu stăpîno.
Pe Poppeea s-o smulgem din patul înalt,
Inf runtînd cu săgeţi d11şmii11oase şi flăcări
Adiipostu-mpăratului neîmblînzit I
A:CTUL' AL' PATRULEA
SCENA l
POPPEEA I DOICA POPPEEI

DOIC.\ POPPEEI
Lăsînd iatacul nuntii, copilă, încotro

To duci neliniştită, cc loc ascuns ţinteşti
Cu chipul trist? Obrazul de ce-l stropeşti cu lacrimi?
Doar ziua invocată în mgiirninţi şi jcrtfr
S-a arătat : h-gată prin nuntă eşti a.cum
De cezar, cucerire a frumuseţii talc ;
Puternica zoiţă 2 şi mama lui Amor,
De tine adorată, ţi l-a adus în lanţ1ui.
Erai oa nimeni alta în patu-nalt întinsă ;
Palatul te pri-mise ! La frumuseţea ta
Privea uimit Senatul cînd tu jertfeai tămiia,
Stropeai cu vin altare, să-i răsplăteşti pc zei,
Avînd pc creştet vo,lul portocaliu 3 , de nuntă;
Şi cînd, lipit de tine, cu fruntea sus primea
Urări de fer.ici re ele Ia supuşi, trccînd
La-nfăţişare falnic, cu faţa-mbucurală.
1 Este interesant de remarcat că aşa cum există două croiuo
rivalo şi două potrivnice, care într-un fel se echilibrează, apar.

şi două doici, care-şi sfătuiesc, temperează. şi totuşi socon-
dează slăpindc, <losigur de pc poziţii opuso. Acest ,.Procedeu,
deşi porneşte de la teatrul scnocan, nu-şi arc aici -precedento
procisc. Acolo există nwnai cîtc un cor şi cite o doi.că, aid
80 produce dedublarea, caru constituie O inovaţie. ;
2 Venus.
a Vălul nupţial purtat de miresele romane, a5a-numi.tul

flameurn, era de culoare portocalie.
318 - I
Chiar împiiratul îmaşi : la fd a m~rs Pdc>i1 1
CînJ s-a nuntit cu Tclis, h·ită clin talazuri,
Do Ic-au serbat nuntirea şi zeii clin în:ilt, ·
Şi CPi clin fundul mării, cu-acelaşi zel aprins.
Co pricină deodată t:i-a-ntunccat obrazul ?
C..1 prevcr,t1_'Sc paloarea şi bcrimilc, spune-mi !
POPPEEA
Un ~roaznic vis din noaptea cc-a fost mă urmăn•şte,
O, doică, şi mă poartă cu mintea tulburată
Şi f,iră de simtirc. Cmd stelele goniră
O zi ferice mie, urcînd pe boltă noaptea 2,
Cuprinsă strîns de bratul iubitului meu Nero,
Am :ulom1it, <lar vreme putină am gustat
Din tihna dulce. Parcă un fioros cortegiu
Mi-a năpădit iatacul : cu părul despletit,
ll-Iatroanclc romane se jeluiau amarnic ;
ln sunet de uompetc cumplite, numeroase,
Ingrozitoarca mamă a cehii cc mi-e soţ
Amcninta zvîcnindu-şi însîngerata torţă. 3
Cum o urmam orbeşte, ele spaimă stăpînilă,
Pămîntul dintr-o dată se crapă şi-mi deschide
Un hău întins, în care mă prăbuşesc cu totul ;
Cuprinsă ele uimire, văd patul meu de nuntă
Căzînd în el, trudită. Zăresc atunci venind
In fruntea unci cete pc soţul meu clintii 4,
Cu fiul nostru~ ; grabnic m-a-mbrăţişat Crispinus,
M-a sărutat ca după o lungă dcspărtire ;
---·....'.-·---·-·-
' Tatăllui Ahile, colebrul erou groc.
3 Acost detaliu dovedeşte că nici Octaoia nu respectă ri-
guros unitato:i de timp postulată în canoanele dramei clasice
grcccşti; ·ca de altfel şi Fedra, atribuită lui Seneca. "
3 Visul Poppcci coincide, prin urmare, aşa cum observa
Leon Herrmann, cu apari\i:i impresionantă a Agrippinei,
ovr;ată în episodul proccdent.
· Rufrius Crispinus, cavaler roman, primul sot al Poppceh
• Rufus Crispinus, ucis ulterior din ordinul lui Nero.
319"
Dar năvăleşte-n casă, cuprins d~ nebunie,
Chiar Nero, şi-şi împlîntă în gît cwnplita spadi.'
Adinca spaimă somnul cu totul mi-l alungă ;
lmi zguduie fiorul de groază trupu-ntreg
Şi inima îmi bate ; păstrez în suflet taina ;
Eu ti-o dczviilui ştiindu-ţi iubirea şi credinţa.
Vai, cc primejdii manii infernului menesc?
De, ce văzut-am sînge din soţul meu curgînd ~
DOICA POPPEEI
CL' ne frămîntă mintea ohositor de mult,
Jn somn învederează un tîlc divin, :.:scuns
Şi repede. Văzut-ai iatacul, soţul, nunta.
Dormind imbrătişată ele noul tău bărbat,
Şi Le uimeşti ? Te mişcă, în zi de sărbătoare,
Femeile cu plete în vînt, izbindu-şi sinii ?
Dintre penatii sacri ai fratelui şi !arii 1
Părintelui, gonirea Octaviei au plîns-o.
Iar torta cc-ai urmat-o, purtată ele Augusta,
Vesteşte un renume pe care pizmuirea'
O să-l sporească. Patul de nllntă din infern
Statornicic-nseamnă şi casă fără moarte.
Iar spada ce-mpărat~l şi-a împlintat-o-n gît
Anunţă pace lungă, cu arma pusă-n teacă.
Revino-ţi dar în fire, fii bucuroasă iarăşi
Şi, alungîndu-ţi teama, te-ntoarce în iatac I
POPPEEA
Am hotărît să-nduplec şi temple, şi altare,
Să îmbunez cti jertfe puterile zeieşti,
Ameninţarea nopţii şi visului s-alung.
Iar spaima ce m-apasă să treacă la vrăjmaşi.
1
Visul Poppeei confirmă prevestirea Agrippinei şi se apro-
pie chiar mai mult de descripţia morţii lui Nero, realizată de
Suetoniu. ·
2
Larii erau şi ei zei casnici, ca şi penafii. Dar în timp ce
penaţii erau zeii interiorului locuinţei, mai ales ai cămării,
!arii erau divinităţile exteriorului casei,
Te-nchinăpentfu mine în rugăminti pioase,
Rugînd pc zei de groaza de-a.curna să mă scape· t
(Poppcea şi doica se retrag în iatac.

Intră corul, alcătuit din partizanii Poppeei.)
SCENA II
conuL
Dac-aşa e cum faima flecară ne-o spune,
Cii-11 păţanii ele dragoste zeul ce tună 1
Sau a fost 11ăpădit de penet şi de aripi,
Cinel pe Leda a strîns-o puternic la piept,
Sau ca taur sălbatic, ce marea brăzdează,
l'e răpita Europă a dus-o-n spinare,
Azi din nou i;a fugi din palatul stelar,
Sărutările tale să-ţi afle, Poppeea,
Prefe,fodu-le celora date de Leda
Şi ele tine, Danae, pe care, uimită,
El căzuse cî11dva ca o ploaie de aur I
Cliiar de-o laudă Sparta, ce leagăn i-a fost,
Frigianul păstor 2 ce-a primit-o răsplată :
Mai pre;os decît ea e copilu lui Tindar,
Ce-a stîmit un rc1zboi sîngeros şi prea _lung,
Doborind la pămînt frigianul regat I
(Soseşte Crainicul.) ,
1 Desigur Iupiter.
2
Paris, fiul lui Priam, regele Troief, aşezată în Frigia,
Aici autorul se referă la frumoasa Elena, disputată de
Menelau, satul ei şi basileu al Spartei, şi de frumosul Paris.
Acesta din urmă fusese lepădat în copilărie de părintii săi,
pe care îi înspăimîntaseră anumite profetii sinistre, şi cres-
cuse printre păstori pe muntele Ida. De aceea autorul îl
numeşte „frigianul .păstor''.
321
Dar ce om se îndreaptă spre noi alergînd
Şi ce veste ne-aduce acum gîfîlnd i'
SCENA III
CRAINICUL, CORUL
CRAINICUL
(pe un ton poruncitor)
Soldaţii ce veghează palatu-mpărătesc

Datori sint să-l păzească de furia multimii !
în grabă toţi prefecţii I cohortele îşi duc
Jn linie de luptă, dar frica nu slăbeşte
Turbarea dezmăţată ce prinde noi puteri I
CORUL
Ce furie smintită stirneşte mintea lor ?
CRAINICUL
Iubirea arătatăOctaviei apţă
Şi-n fărdelegi împinge tălăzuirea gloatei I
CORUL
Ce-a cutezat să facă, ce năzuieşte, spune-mi I
CRAINICUL
Vrea să
redea copilei împărăteşti penatii,
Frăţescul pat şi partea puterii ce-i revine !
CORUL
Pe care-acum Poppeea, nuntindu-se, o are ?
1
E vorha de comandanţii gărzii imperiale, praefecti prae-
torio. Soldaţii din garda imperială, mai exact din garda capita-
lei (deoarece garda personală a împăratului era alcătuită din
mercenari germani), se numeau pretorieni,
322
CRAI NI C.U I:.
Zeloasa lor iubhe le pîrjoleşte pieptul
~Şi-i prăvăleşte-n gheara nesăbuinţei oarbe:
Statuile cu chipul Poppeei, migălit
In marmoră lucioasă, în bronzul sclipitor,
Se prăvălesc sub mina mulţimii, sfărimate
De crudul fier ; cn dînşii ei duc bucăţi de brate,
Desprinse cu frînghia, le calcă în picioare,
Minjindu-le de tină. La faptele-ndrăzneţe
Adaugă batjocuri - mă tem să vi le spun.
Palatul vor să-l ardă de nu predă-mpăratul
Intărîtatei gloate pe noua lui soţie,
învins, redind copilei lui Claudiu vatra ei.
Să-i pot aduce vestea că s-a urnit norodul
Zoresc acum, întocmai cum am primit porunca ! .
(Iese.}
SCENA IV
CORUL
Pentru ce aţiţafi u,1 zadamic război ?

Neînvinse săgeţi Cupidon mînuieşte:
Vă va stinge făclia cu flacăra lui,
Ce adesea şi fulgerul a biruit
Şi pe Joe-l sili să coboare din cer.
lspăşi-ueţi amarnic iignirea adusă
Chiar cu sîngele vostru. Aprins de minie,
Indurare nu ştie, cu greu îl îndupleci:
Pe cumplitul Ahile să cînte din lilă
L-a-11de111nat ; i-a supus pe danaii 1 viteii,
1 N urne grecesc al grecilor, consemnat în poemele homerice.
323
I-a st1pus pe Atrizi 1, a cui-mat stăpinirea
Lui Priam şi-a surpat numeroa.Ye cetăţi.
Ne-ngrozeşte pedeapsa ce azi o va cla
Nest11111ita putere a zetilui aprig I
1- Agamenmon şi Menelau, care au cucerit Troia spre , a

t:>bţine pe Elena.
ACT.UL AL CINCILEA
SCENA I
NERO
(singur)
Soldaţii mei au bratul atîta de niolatic,
Mînia mea îndură prea lesne infamia,
Căci nici supuşii încă n-au stins în sînge torţa
Ce m-a-nfruntat, nici spada cu hoituri n-a umplut
Funesta Romă, mama acestor răzvrătiţi I
Să le plătesc sfruntarea nici moartea nu ajunge :
Dezmăţul plebei cere pedepse mult mai grele ;
Iar cea pe care vulgul deasupra mea a pus-o,
Soţie, soră, pururi suspectă-n ochii mei,
Să-şi dea şi ea, în fine, suflarea cea din urmă
Şi-n sînge să-mi înece năduful meu întreg I
Oraşul să se surpe sub focul pus de mine ;
Ruine, flăcări, lipsuri, plînsoarca, foamea crudă
Să chinuie poporul de vini împovărat 1 1
Coruptă de belşugul domniei mele, gloata
Prea mult se su.n:ieţe.şte, blîndeţea mi-o respinge,
Nerocunoscătoare; nu rabdă pacea mea,
Furată de-ndrăzneală, în zbuoiwnu-i se lase,
De cutezanţă dusă spre prăbuşirea ei :
Cu silnicii o-ndupleci şi trebuie strivită
1 Aluzie la incendiul Romei, produs mai tîrziu, în anul 6-l
/tici autorul pare a crede că Nero a provocat în mod

deliberat acest incsidiu (v~zi Tacit, Anale, 1,5. 38-----41). Nu
este însă de loc sigur că focul a fost pus la ordinul lsi Nero:
325
St1b jug, să nu-ndrăznească o nouă răzvrătire,
Nici să-şi ridice ochii la-nfăţ;işarea sacră
A soatei mele ; frîntă de groază şi osînde,
Să-nvete să asculte de orice semn al meu I
(Intră Comandantul gărzii palatului.)

Dar iată-1 pe bărbatul atît de devotat
Şi credincios, pe care l-am pus în fruntea gărzii I
SCENA II
COMANDANTUL GARZII, NERO

COMANDANTUL GARZil
Am potolit răscoala I poporului prin moartai
Putinilor fanatici luptînd cu disperare.
NERO
Crezi că-i de-ajuns ? Porunca aşa mi-ai împlinit-o ?
Ai potolit ! Doar astfel m-ai răzbunat pe mine ?
COMANDANTUL GARZII
Fruntaş.ii răzvrătirii s-au năruit sub spadă !
1 lnnăbuşirea rapidăa răscoalei nu trebuie să ne mire. 1n
această epocă plebea romană devenise un fel de lumpen-
proletariat. Ea încetase de multă vreme să mai lupte activ
.şi perseverent pentru drepturile ei. Ea putea numai să se
răzvrătească, uneori destul de superficial, dispusă să renunţe
rapid la nemulţumirile ei, provocate mai ales de pricini cart)
erau străine de realităţile sociale, ~a cum era repudierea
Octaviei. Această mişcare a poporului este evocată de Tacit
(vezi Anale, 14, 60-61), care arată că, într-o anumită etapă,
ea ar -fi avut întrucîtva succes, căci Nero a rechemat L1
palat pe Octavia, după ce o exilase în Campania. La insisten-
ţele Poppeei, el a reprimat manifestările populare şi a trimis
pe Octavia în insula Pandataria, situată în apropierea ţăr
mului Campanei, unde a fost ucisă (vezi '.facil, Anale, .15,
03-64).
326
NERO
Cwn ? Gloata, ce-ndrăznit-a s-ameninţe cu flăcări
Palatul, să dicteze chiar principelui legi,
Şi-a vrut din pat s-o smulgă pe casta mea soţie,
Cit a putut j-ignind-o cu mina ei spurcată
Şi vorba grosolană, nu şi-a prim.it răsplata ?
COMANDANTUL GĂRZII
Minia ta prescrie supuşilor pedepse ?

NERO
Cruzimea lor să fie în veci neîntrecută I
COMANDANTUL GĂRZII
Minia ta, nu teama ce-o simt, să mă conducă I

NERO
S-o potolească fiinţa ce a stîrnit-o-ntîi I
COMANDANTUL GARZII
Pc cine vrea, numeşte-l şi mina mea nu-l cruţă.
NERO
Vrea moartea sorei mele şi odiosu-i creştet !
COMANDANTUL GĂRZII
Mă-ncătuşează spaima, de groază mă cutre11mr I

NERO
Nu te supui?
COMANDANTUL GĂRZII
Credinţa mi-o pui la îndoială ?I

NERO
Jmi cruli vrăjmaşul I
COMANDANTUL GĂRZII
Nume ca ăsta dai femeii ?

NERO
Da, fiindcă-i scelerată I
32'1
COMANDANTUL GARZIJ;
Şi cine o acuză ?
NERO
Ră.scoala gloatei I
COMANDANTUi:. GĂRZII
Cine să ţină-n friu smintiţii ~
NERO
Cea care îi aţîţă r
COMANDANTUL GĂRZII
Eu nu cunosc pc nimeni I
NERO
Fomcia, înzestrată de fire cu-nclinarea
Spre rău şi viclenie în pieptu-i criminal I
COMANDANTUL GĂRZII
Dar nu i-a dat puterea I

NERO
Spre-a nu fi ncînfrîntă,
Iar vlaga ci plăpîndă s-o biruiască frica
Sau osîndirea care i-a-ntîrziat pedeapsa
Atîtor crime. Curmă şi rugăminţi, şi sfaturi,
Porunca împlineşte-mi : pe-un ţărm îndepărtat
Corabia s-o ducă şi-acolo ea să piară.
Minia mea să-mi fie, în fine, domolită I
(Nero şi Comandantul gă1zii ies.'

;Intră corul, alcătuit din partizanii Octaviei.)
SCENA III
î COR Ul.
O, funestă f<NJOare-a mulţimii, cumplită
Cu atîţia I Corăbiei după ce tu
328
I-ai suflat adierea proprice în pînze
Şi ai dus-o departe, c11rî1ul lincezeşti,
Părăsind-o în largul siilbaticei mări !
I-a ;elit întristata lor mamli pe Gracch: 1,
Nimiciţi de iubirea preu mare a plebei
Şi de vaza vestitului neam ce-i născu,
Renumiţi prin cirtute, credi11{<i şi grai,
Ctt o inimă rnare şi-n legi iscusiţi.
Spre-acelaşi sfirşit te împinse Fortuna
Şi pe tine, o, Livius 1 : nu te păziră
Consularele fascii, nici propria casă.
Mă opreşte mîhnirea şi alte exemple
Să rechem : cetăţenii acum pot vedea
Cum aceea pe care au aut s-o redea
Părintescului tron şi frăţescului pat
E tîrîtă în plh1set amamic spre locul
Osindirii. Ferice-i mereu sărăcia,
Mulţumită de cuibul sărman ce-o asctmde :
Se abate furtuna sau soarta riistoarnii
Mai adesea doar casele cele înalte ! 3
(Intră Octar;ia tîrîtă de pretori~ni.)

1 Tiberius şi Caius Cracchus, oameni politici romani (se-
colul al II-iea î.e.n.}. Au luptat pentru ameliorarea situaţiei

plebei :romane şi au fost omoriti (133 şi respectiv 121 î.e.n.}
do exponenti ai aristocratiei romane, sub _pretextul încălcării
legilor străvechi. Mama lor, Cornelia, fiica celebrului Scipio
Africanul, a fost o femeie de înaltă ţinută morală, reputată
pentru virtutea ei,
! Se referă la Marcus Livius Drusus, om politic roman,
care a militat pentru interesele plebei şi ale italieilor ce nu pri-
miseră încă cetăţenia romană. A fost asasinat în anul 91 î.e.n.
3
Apare aici e idee foarte des întîlnită în opera lui Seneca,
exprimată într-o anumită formă şi într-un pasaj anterior. De
altfel, acest cor ·a fost comparat ele Herrmann cu diferite
coruri din tragediile lui Seneca ; chiar uncie metafore .sînt
similare cdor utilizate de Seneca.
2-1 32!t
SCENA IV:
,OCTAVIA, CORUL, SOLDAŢII
OCTAVIA
Incotro mă Lîrît.i ? Pentru ce în exil

Mă alungă tiranul sau împărăteasa ?
Poate ca, zguduită de cruda""1Tli ursită, ·
S--.a-ndurat să mă crute, păstrîndu-rnă-n viaţă.
Dacă-i gata cu moartea să-mi încoroneze
Sufcrinta, de ce nemiloasa nu-mi lasă
Mingîierea sfîrşirii în patria mea ?
Dar nădejdea scăpării de-acuma s-a dus :
Da, corabia fratelui meu o zăresc I
Spre aceeaşi corabie 1-n care şi mama-i
Se urcase odată, şi eu, sora lui,
Prigonită acum din iatac, sînt împinsll.
Şi-a pierdut pietatea cereasca putere,
Nu există vrun zeu : stăpîneşte în lume
Doar cumplita Erinie I
Neuorocul să-mi poată jeli e în stare
Cineva ? Să-mi îngînc suspmele oare
Voi afla filomelă ? Ah, soarta de ce
Nu mi-a dat tocmai mie aripile ci?
Cu uşoarele pcnc-nzestrată, zburam
De dureri, de cruzimea sădită în oameni
Şi'de moartea ce ei mi-au menit-o - departe I
ln pădarea pustie, stingher legănată
De o creangă plăpîndă, din guşa-ntristată
Eu puteam sa înalţ tînguioase cîntări l
1
Hcrrmann presupune că Octavia se referă aici la o cora-
bie simbolică, prezentă doar în imaginaţia ei. Cum însă
autorul Octaciei nu respectă canoanele unitătii de Ioc, este
lotuşi posibil ca autoral să fi mutat actiunea în afara pala-
tului şi atunci să se fi zărit ceva care să sugereze o corabie,
330
CORUL
lnrobiţi de destin sint mereu muritorii :
N-oi să poţi prei;esti nimănui un noroc
Neclintit şi etern,
1n atîtea-11tîmplări şi necazuri în care
Ne aru11Că temutele zile de mîine ;
luUireoscă-se inimo ta, amintindu-şi
De-amaruri trăite de propria-ţi casă !
lntrucît e mai aspră Fortuno cu tine ?
Cea dintîi pomenită pe drept eşti tu, mamă
A otîtor odrasle!
Lui Agrippa copilă, August ţi-a fost socru,
Tu, soţie de cezar, al cărei renume
Orbitor străluci pe întregul pămînt ! 1
Din fecundul tău pîntec ne-oi dat numeroase
Chezăşii ole păcii, apoi ai 1·ăbdat
Surghiunirea şi biciul, şi crudele lanţuri,
Suferinţe şi dolii," în urmă şi moartea
1n torttiri. 2 Fericită de nunta-i cu Drusus,
Norocoasă ca mamă, şi Livia 3 cade
In cumplită greşeală, primindu-şi osînda.
Tot a mamei ursită şi Iulia 4-mparte;
i Se referă la Agrippina, fiica generalului roman M. Agr.ipp.1

şi a Iuliei, soţia lui Germanicus, vestit comandant de oşti
şi fiu adoptiv al împăratului Tiberiu, numit aici August. Ea
nu trebuie confondată cu cealaltă Agrippina, mama lui
Nero, de fapt fiica ei.
~ A fost exilată în insula Pandataria şi a murit în chinuri,
la ordinul lui Tiberiu.
3 Soţia lui Drusus, Hul lui Tiberiu. Se pare că şi-a otră\'it
soţul, mort în anul 23. A fost ucisă din ordinul lui Tiberiu.
4
Au existat două lulii : Iulia, fiica lui August, celchrl
pentru frumuseţea şi pentru frivolitatea ei (39 î.c.n. - 14),
şi _folia; fiic·1 acesteia şi a lui Agrippa (18 î.e.n. - 28), exihtă
ş.i omorită din ordinul împăratului.
24" 331
Dar cu mult mai tirziu e răpusă şi ea
De o sabie, chiar dac-a fo~·t inocentă.
Ce putemică mamă şi tu ai aoot I
1n palatu-mpămtului nu stcipinea,
lndriigitti de soţ, diimită cu prunci P
S!t,;itorului ei cind apoi s-a supus 1,
Un soldat nemilos a străpuns-o cu arma.
Sau atît de puternica mamă-a lui Nero,
Ce prin sceptm-i putea sil aspire la ceruri 2,
De funestul vislaşului braţ mai întîi

Nimeritii şi ea,
Spintecată de sabie, nu a că.::ut
De în,lată, ;ertfită ele c1i11ce11u-i fiu P
OCTAVIA
Iar acum şi pe mine spre umbrele triste
Şi spre mani mă trimilc tiranul temut.
O, sărmano, de ce mai întîrzii zadarnic ?
înspre moarte duceţi-mă !· Soarta m-a dat
In puterile voastre ! Iau martori pe zei !
Dar ce faci, o, smintito ! Pe zeii ce-atît
Te urăsc, încetează să-i superi cu ruga !
Eu chem Tartarul martor,
Pe zeitele ce pedepsesc ucigaşii
Şi pe tine, părinte, cel demn de o astfel
De pedeapsă şi moarte 3 : de loc nu mi-e silă
De sfirşitul acesta I
Echipaţi dar CR>rabia, pînzele sus,
Şi cîrmaciul, cu vîntul hătind dinspre pupă,
Să ne ducă spre insula Pandataria I
{Iese, urmată de soldaţii gărzilor pretoriene.)
1 C. Silius, soţul; secret al Messalinei, menţionat într-o
notă anterioară.
2
Se referă· la apeteoză; trecerea postumă în rînc;lul zeilor,
de care beneficiase şi Claudiu, soţul Agrippinei.
3 Ootavia repwşează tatălui său că şi-a neglijat copiii pen-
tru a face pc plac Agrippiilei, soţia sa.
332
SCE~A V
CORUL
Adieri mingiioase, t:oi, sprinteni zefiri,
Ce cindr:a a/i ascuns-o în norul ceresc pe
lfigenia 1 şi a/i răpit-o altarelor
Ncnduratei fecioare, că rog să o duceţi
Şi pe-aceasf<i copilă departe de-osîndă,
Coborind-o în templele Triviei sfinte !
Au pălit la cruzime"a oraşului nostru
Aulida şi ţărmul barbar, Taurida,
Căci acolo, prin moartea străinilor, zeit
Se lăsau îmblînziţi, pe cînd Roma
Se desf atei cu sîngele fiilor săi I
1 lfigenia, fiica lui Agamemnon, a. fost sacrificată în Aulida
de greci, cărora li se prezisese că numai astfel vor putea

pluti pc mare pînă la Troia, pc care voiau să o cucerc':iscă.
lfigenia a fost sacrificată Dianei. Dar Diana a răpit-o de pe
altar şi a dus-o în Taurida (Crimeea actuală), unde Ifigenia
a c!evenit preoteasă a acestei zeiţe.
CUPRINS
Prefută • • • V
NottJ redacţiei XXXIX
PUBLIUS TERENTIUS AFER
Notă biografică 3
Eunucul 6
Phormio . 107
LUCIUS ANNAEUS SENECA e PSEUDO-SENECA
Notă biogmfică 213

Medeea 217
Octavia , 279
Redactor responsabil : ELENA MURGU
Tehnoredactor : ION TUDOR
Dal la cules 20.12.1965. Bu11 de tipar"' 05.04.1966.
Apărut 1966. Tira/ 25.140 rx. broşate. llîrlie ziar da
50 glm'. Format 700X920/32. Coli ed. 12,78. Coli
llpar 11,75. A. ur. 17.700/1965. C.Z. pentru btbllo-
teclle mart 871. C.Z. pentru bibliotecile mici 871-2,
Tiparul rx~cutat sub comanda nr. 00.065 la Com-
binatul Poli"rafic „Cas~ Scintcii"', Piata Sdnt~il
nr. 1, Bucureşti - Republica Socialistâ România

Terentiu Seneca Eunucul Medeea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terentiu Seneca Eunucul Medeea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

EDITURA PENTRU LITERATURĂ

1 V czi şi aprecierile lui Leon Hemnann din e<liţi:i trage-

1 Horaţiu, Arta poetică, v. 185.

1 Vt>zi observatiile judicioase ale lm !talo Lana, l.ucio

tragedie ele Pliedr<!, în Rei:ue des ,1tudes latines, XLJ, 1963,

3 - 'fcalru - Teien\iu - Seneca

' Caston Boi<,il·r, Le.~ trag<'clies de S1'11i:q11e ont-elles ,;1,i

... , I•'raneesco Giancotti, Saggio .mlle tragedie di Seneca.

Agamcm11011 descrie tragedia cucC'ritorului Troil·i, ucis d"

1 Tacit, Analele, 13, 3, 1.

Adică ,.piese prt'lcxtc"'. Prl'tcxtclc erau togt'le purtate de

senatori şi Jll'rsonalităti importante, aduse pc st·c•nă ele aut•Hii

1 Pcntru detalii. wzi ;'\. I. Barbu şi colaboratorii. op. cit.,

1 Hoslagni, op. dl. 11p. 137-141 ; Paraton.•, op. cit .. p. ll8.

1 ,.llomo .mm: lm111a11i 11i/1il a me alic1111111 IJ11to·' (v. 77),

nenta lor socialii, tind să St' eslompezt·. Concepţiilt' şi wac-

1 Etlore Paratore, Stori<1 dcll.'! Tettemtura latina, ed. a II-a,

Fircnze, 1961, p. 119,

1 N. r. R·.1rlm şi colaboratorii, op. dt. (capitol redactat de

l\fihai Nichita), pp. 180-181.

1 Tcre11!in a avut ca c/0111i1111s gregis pentru pieselt' sale .un

-actor ceh·lnu, Lueius :\mbivins Turpio.

au ocupat un loc ele primă important,ă. Romanii înşişi rele-

1 N. I. lbrh11 şi colahnratorii, lslori.:i literaturii latine, Bucu-

Jn caclrnl „Bibliotecii pentru toti" vor vedea lumina tipa-

BIBLIOTECA PENTnU TOŢI

Viata lui Publius Terentius Afer este întrucîtva mai bine

DE~1EA sau LACHES, t"Wl lui l'lwcdrill _,i al lui Cl,aerea

PAMPIIILA, sclarii, iubită de Clraerea fi r,•crmosculii la ~fîrşit

De-o fi vreun om ce tinde să placă celvr vrednici

1 Vestit autor grec de comedie (secolele IV-III i.c.n.),

Menandru a fost principalul reprezentant al aşa-numitei co-

1 Edilii erau, în vechea republică romană, demnitari aleşi.

Ei controlau diferite sectoare ale adrninistratiei romane. Or-

Ah, cc să fac ? Chiar 1.lacă ca însă~i mă pofteşte,

1 Traduce exac-t pe llercle din latină, exclamaţie des folosită

THAIS. PHAEDRIA, PARMENO

Dt> cc-am .trimis la tine să di.

Looei şi al lui Tyndarcus, forma cuplul Dioscurilor, îndrăgit

1 Peninsulă din Grecia, în care se află oraşul Atena.

1 HcgitmP din Asia Micii.

Cit sint de nrcăjită ! El nu se-ncredc-n mine,

Cu meşteşug slăvC'şle-mi darul, cum te pricepi, şi-alung1l-ace1

Pe Hercul, iscusit e ! Ăsta, clin nătărău, smintit ar scoate.

1 .Parazitismul la care se referă Terenţiu se dezvoltă în

Vezi un<lc duce lenea, traiul pl1itit <le alţii I

1Port la marc al oraşului Atena.

pn.ţ;i săsupr::ivcgheze sclavele, întocmai ca în haremul musul-

THRASO, GNATHO, PARMENO

l\Iă-nvîrt pe-aicea, să văd cum îl strecor...

ll multumc.m din oameni.

THAIS, THRASO, GNATHO, PARMENO, PYTHIA

Să merg la ei, cu chipul cr1 ies abia din casă.

(Strigă spre interior.)

Hei, aduceţi degrabă

TrC'ci mai apro~pc tu ... Iată, sclava asta-i

(cl1emi1ul presupusul eunuc)

Pu cit mă-ndeamnă gîhdul, pc-atît mă-ncrcdinţcz

De ce, bun Chremcs ?

kri, împreună cu alti tineri, ospăţ ne-am înteles să-ntindem

bazin în care se a<luna apa de ploaie, pătrunsă printr-o gaură

1 Se numeau liberµ foştii sclavi după eliberarea lor de

PYTHIA, J)ORIA, PHAF.DRIA