4.

PROPRIETATEA LITERARĂ,
ARTISTICĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ. DREPTURILE
DE AUTOR
CURS 3

1
 PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
 Noțiunea de proprietate intelectuală se referă la ansamblul drepturilor asociate activității
intelectuale în domeniul literar, artistic și științific pe de o parte și în domeniul industrial
pe de altă parte.

Proprietatea
Proprietetatea literară, Proprietatea
intelectuală artistică și industrială
științifică

2
 PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
 Legile referitoare la proprietatea intelectuală au scopul să asigure creatorilor și celorlalți
producători de bunuri și servicii intelectuale, pe termene limitate, drepturile de a
controla modul cum sunt folosite produsele lor.

 Toate țările au legi care protejează Proprietatea Intelectuală în două direcții principale:
1. să statueze expres drepturile morale și economice ale creatorilor pentru creațiile lor și
drepturile de acces ale publicului la aceste creații;
2. să promoveze, ca act deliberat al politicii guvernamentale, creativitatea și aplicarea
rezultatelor acesteia prin diseminare și să încurajeze un comerț leal (corect), care să
contribuie la dezvoltarea economică și socială.

3
 PROPRIETATEA LITERARĂ, ARTISTICĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ

 Proprietatea literară, artistică și științifică se referă la categorii de creație intelectuală a

căror protecție are loc din momentul realizării lor fără a fi nevoie de o procedura de
examinare și certificare.

 Operă de creație înseamnă orice creație intelectuală, atât lucrări științifice și tehnice,
cât și opere ale imaginației (literatură, pictură, muzică, arhitectură, coreografie etc.),
toate acestea fiind protejate prin drepturi de autor (DA).

4
 4.1. LEGISLAȚIA DREPTURILOR DE AUTOR
4.1.1.LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE AUTOR
 În România legea care reglementează drepturile ce privesc proprietatea literară, artistică și
științifică este legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe dreptului de autor.
 Dreptul comun în materia dreptului de autor este asigurat și prin alte acte normative:
- Legea nr. 77/1998 pentru aderarea României la Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 9 septembrie
1886, în forma revizuită prin Actul de la Paris la 24 iulie 1971;
- Legea nr. 148/2000 privind publicitatea;
- Legea nr. 205/2000 pentru ratificarea Tratatului O.M.P.I. privind dreptul de autor, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
- O.U.G. nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniul culturii și artei, cultelor, cinematografiei și dreptului de autor, aprobată cu modificări
prin legea nr. 574/2001;
- Legea nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect;
- Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice completată și modificată prin legea nr. 401/2003 și legea nr. 468/2003;
- Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor modificată și completată prin Ordonanța nr. 26 din 26 ianuarie 2006 aprobată cu modificări prin legea
nr. 277/2006;

5
 4.1. LEGISLAȚIA DREPTURILOR DE AUTOR
4.1.1.LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE AUTOR
- Legea nr. 504/2002 a audiovizualului;
- Legea nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul
operațiunilor de vămuire;
- Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;
- Legea nr. 186/2003 privind promovarea culturii scrise;
- Legea nr.196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei;
- Legea nr. 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice ;
- Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice;
- Hotărârea nr. 144 din 6 februarie 2003 pentru aprobarea metodologiilor privind repertoriul de opere audiovizuale al organismelor de
gestiune colectivă și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale, cu excepția autorilor
muzicii;
- Hotărârea nr. 1424 din 4.12.2003 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul proprietății intelectuale (2003-2007);

6
 4.1. LEGISLAȚIA DREPTURILOR DE AUTOR
4.1.1.LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE AUTOR

- O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia aprobată cu modificări prin legea nr. 328 din 14 iulie 2006;
- O.U.G. nr. 123/2005 pentru modificarea și completarea legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe;
- Ordonanța nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor;
- Hotărârea nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor.

7
 OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA)

 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) este unica autoritate de

reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și
constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

 ORDA este un organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea

Guvernului, cu personalitate juridică, și este coordonat metodologic și financiar de
Ministrul Culturii.

8
 OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA)
Atribuțiile O.R.D.A.
Activitatea de reglementare în domeniul dreptului de
autor și al drepturilor conexe
• reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general;
• elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
• participă la elaborarea și actualizarea Strategiei naționale în domeniul
proprietății intelectuale.

Activitatea registrelor naționale

• organizează și administrează contra cost înregistrarea sau înscrierea în
registrele naționale și în alte evidențe naționale specifice, prevăzute de lege;
• eliberează contra cost, în condițiile legii, marcaje holografice utilizabile în
domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de
achiziție, la care se adaugă un comision de administrare de 30%.
9
 OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA)
Atribuțiile O.R.D.A.
Activitatea de gestiune colectivă
• ține evidenta repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;
• avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de gestiune
colectivă;
• avizează propunerile de modificare a statutului organismelor de gestiune
colectivă, precum și înființarea de către acestea, de organisme comune de
colectare pentru mai multe domenii;
• avizează înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociaților si
fundaților constituite în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe,
precum și a asociațiilor pentru combaterea pirateriei;
• controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește
măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz;
• asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfășurate potrivit legii.
10
 OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA)
Atribuțiile O.R.D.A.
Activitatea de constatare și expertiză tehnico-științifică
• efectuează constatări tehnico-științifice cu privire la caracterul original al
produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la
solicitarea organelor de cercetare penala;
• efectuează, la cerere, expertize contra cost, pe cheltuiala părților interesate.

Activitatea de reprezentare internațională

• desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile de specialitate
similare, inclusiv instituții și organisme din Uniunea Europeană, precum și cu
organizațiile internaționale la care statul român este parte, în domeniul
dreptului de autor și al drepturilor conexe.
Activitatea de informare și instruire
• desfășoară activități de informare privind legislația din domeniu, pe cheltuiala
proprie, precum și activități de instruire, pe cheltuiala celor interesați.
11
 4.1.2. LEGISLAȚIA UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL
DREPTURILOR DE AUTOR
 Legislația UE în materia dreptului de autor este exprimată prin Directive menite să contribuie la
armonizarea legislațiilor statelor membre în acest domeniu.

- Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecția juridică a programelor pentru calculator;

- Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și
anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale;

- Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor dispoziții referitoare la
dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisie prin cablu;

- Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecție a dreptului
de autor și a anumitor drepturi conexe;
12
 4.1.2. LEGISLAȚIA UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL
DREPTURILOR DE AUTOR
- Directiva Parlamentului European și a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecția juridică a
bazelor de date;

- Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor
aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională;

- Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită
în beneficiul autorului unei opere de artă originale;

- Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

13
 4.1.3. LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL
DREPTURILOR DE AUTOR
 Protecția dreptului de autor este asigurată pe plan internațional prin Convenția de la Berna din 9
septembrie 1886 prin care s-a constituit Uniunea pentru protecția drepturilor autorilor asupra
operelor lor literare și artistice, numită pe scurt Uniunea de la Berna.

Convenția a fost modificată după cum urmează:

- completată la Paris la 4 mai 1896;
- revizuită la Berlin la 13 noiembrie 1908;
- completată la Berna la 20 martie 1914;
- revizuită la Roma la 2 iunie 1928;
- revizuită la Bruxelles la 26 iunie 1948;
- revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967;
- și la Paris revizuită la 24 iulie 1971, respectiv modificată la 28 septembrie 1979.
14
 4.1.3. LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL
DREPTURILOR DE AUTOR
 Alte izvoare internaționale pentru domeniul proprietății literare, artistice și științifice:

- Tratatul O.M.P.I. privind dreptul de autor adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996, ratificat de România prin
legea nr. 205/2000 publicată în M.Of. nr. 609 din 27.11.2000;

- Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme
și a organismelor de radiodifuzare încheiat la Roma la 26 octombrie 1961. România a aderat la această
Convenție prin legea nr. 76/1998 publicată în M.Of. nr. 148 din 14.04.1998;

- Convenția pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a

fonogramelor încheiată la Geneva la 29 octombrie 1971. România a aderat la această Convenție prin legea nr.
78/1998, publicată în M.Of. nr. 156 din 17.04.1998;

- Tratatul O.M.P.I. privind interpretările, execuțiile și fonogramele adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996,
ratificat de România prin legea nr. 206/2000, publicată în M.Of. nr. 609 din 27.11.2000.
15
 ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A PROPRIETĂȚII INTELECTUALE (OMPI)

 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) este una din cele 15 agenții
specializate ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), și are ca atribuții principale
dezvoltarea la nivel internațional a unui sistem al proprietății intelectuale capabil de a
recompensa creativitatea, stimula inovația și de a contribui la dezvoltarea economică.

 OMPI a fost fondată prin convenția de la Stockholm din 14 iunie 1967 fiind mandată de
către cele 193 de State Membre să promoveze protecția proprietății intelectuale la nivel
mondial prin cooperarea între state și colaborarea cu alte organizații internaționale.
Sediul OMPI se află la Geneva, Elveția.

16
 ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A PROPRIETĂȚII INTELECTUALE (OMPI)

 Membrii organismelor OMPI:

 Adunarea Generală (174 de State Membre)
 Conferința (193 de State Membre)
 Comitetul de Coordonare (83 de State Membre)
 Comitetul Program și Buget (53 de State Membre)

 România este membră a Adunării Generale, a Conferinței, a Comitetului de Coordonare

și a Comitetului Program și Buget, și participă prin reprezentanții ORDA la toate
reuniunile Comitetelor Permanente și a celor Consultative cu atribuții în domeniul
dreptului de autor și drepturilor conexe.

17
 4.2. DREPTURILE DE AUTOR

 Dreptul de autor = ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile sociale ce

se nasc din crearea, publicarea și valorificarea operelor literare, artistice sau științifice.

 Dreptul subiectiv de autor = posibilitatea recunoscută autorului de a dispune de opera

sa așa cum dorește, bucurându-se în același timp de toate prerogativele, atât cele de
ordin patrimonial cât și cele de ordin moral prin folosirea mijloacelor legale și evident în
limitele legii.

 Nașterea acestui drept este determinată numai de faptul creării operei, fără a fi
necesară îndeplinirea vreunei formalități. Simplul fapt al creării operei conduce la
recunoașterea și protejarea ei.

18
  Drepturile de autor (copyright) protejează creațiile estetice și artistice originale, fie că
sunt creații literare, muzicale, dramatice, artistice, arhitecturale sau științifice etc.,
inclusiv programele software.

 Drepturile conexe drepturilor de autor protejează artiștii, interpreți sau executanți,

pentru propriile interpretări sau execuții, producătorii de înregistrări sonore, pentru
propriile înregistrări, producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile
înregistrări și organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni și
servicii de programe.

 Dreptul sui-generis asupra bazelor de date protejează bazele de date, de orice tip ar fi
acestea.

19
  Dreptul de autor apare prin simplul fapt al realizării operei, chiar în formă nefinalizată
(nu trebuie publicată) și presupune o serie de condiții.

O creație intelectuală, o creație a minții omului (una sau mai multe

persoane fizice);
OPERA
TREBUIE SĂ
O creație exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simțurilor
FIE: umane;

Originală: trebuie să reflecte exprimarea personalității creatorului.

20
  Dreptul de autor nu ocrotește conținutul de idei al operei (de exemplu daca ideile
prezentate într-un articol sau un desen constituie o invenție brevetabilă și nu s-a depus
o cerere de brevet de invenție, oricine poate utiliza acele idei în practică).
 Dreptul de autor nu ocrotește ideile, ci doar formele concrete de exprimare ale acestor
idei.

 Dacă originalitatea nu există, nu putem vorbi de o operă care să fie protejată prin
dreptul de autor. Este o creație intelectuală, dar nu este o operă ca obiect al dreptului
de autor.
 Noțiunea de originalitate trebuie deosebită de cea de noutate. Dreptul de autor se
poate naște chiar și în legătură cu o operă ce nu conține idei noi.
 E important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decât cea anterioară și
opera să exprime, într-o anumită măsură, personalitatea autorului subsecvent.

21
  Premisele pe care se bazează dreptul de autor se regăsesc în Carta Universală a
Drepturilor Omului:

„(1) Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității,
a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui.

(2) Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și materiale ce decurg din orice
lucrare științifică, literară sau artistică al cărei autor este.”

22
  Premisele justificării dreptului de autor sunt:
 posibilitatea oferită autorului de a rămâne stăpân pe creația lui și de a pretinde
conform acestui statut o remunerație pentru utilizarea operei,
 posibilitatea societății de a accesa și utiliza opera.

 Sub semnul acestui echilibru între interesele autorului și cele ale societății se naște
dreptul de autor.

23
 4.3. SUBIECTELE DREPTULUI DE AUTOR
 Autor al operei nu poate fi decât persoana fizică sau persoanele fizice care au creat
opera, calitatea de autor izvorând din tocmai faptul creării operei, calitatea de autor fiind
dobândită de îndată ce opera a luat o formă concretă chiar dacă ea este nefinalizată.

 Autor al operei este prezumat a fi, până la proba contrară, persoana sub numele căreia
opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. Prezumția este una relativă,
putând fi răsturnată prin mijloace adecvate fiecărui mod de expresie corespunzător
diverselor categorii de opere protejate.

 Calitatea de autor al operei nu trebuie confundată cu calitatea de subiect al dreptului

de autor. În timp ce prima derivă dintr-un fapt juridic a doua derivă din lege sau dintr-un
act juridic.

24
  În vreme ce autorul este subiect primar al dreptului de autor, atunci când unul sau mai
multe drepturi aparțin unei alte persoane decât autorul operei avem de-a face cu subiecte
secundare ale dreptului de autor, acestea putând fi:
 Succesorii în drepturi ai autorului – moștenesc drepturi morale și patrimoniale;

 Cesionarii convenționali sau legali ai drepturilor patrimoniale – se consideră că aceștia nu dobândesc

decât drepturi patrimoniale;

 Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor – pot exercita și anumite drepturi morale;

 Persoana fizică sau juridică din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată opera –
în cazul operelor colective – nu are și calitatea de autor;

 Persoana fizică sau juridică ce face publică, cu acordul autorului, o operă sub formă anonimă sau sub un
pseudonim ce nu permite identificarea autorului.

25
 4.3.1. OPERA COMUNĂ

 Opera comună este opera creată de mai mulți coautori, în colaborare, iar dreptul de
autor asupra acesteia aparține coautorilor între care unul poate fi autor principal. Opera
comună este o operă unitară rezultată din efortul de creație a o pluralitate de autori.

 Operele comune pot fi divizibile atunci când contribuțiile individuale sunt separabile sau
indivizibile atunci când activitatea creatoare a fiecărui autor se contopește în totalitatea
operei.

26
  Dreptul de autor asupra operei aparține coautorilor acesteia, aceștia putându-și
exercita drepturile numai de comun acord, așadar doar prin unanimitate.
 Având în vedere dificultățile ce se pot ivi în obținerea acestei unanimități legiuitorul
cere ca refuzul unuia dintre coautori în a-și da consimțământul să fie temeinic justificat.

 În cazul în care opera comună este divizibilă, contribuția fiecărui autor poate fi utilizată
separat dacă prin această utilizare nu este prejudiciată opera comună sau drepturile
celorlalți coautori.

27
 4.3.2. OPERA COLECTIVĂ

 Opera colectivă este opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un
tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia
dintre coautori asupra ansamblului operei create.

 Pentru ca o operă să fie colectivă trebuie îndeplinite două condiții:

 Opera să fie creată din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele unui
întreprinzător denumit și inițiator. Acesta se află pe o poziție ierarhic superioară față de
ceilalți coautori și este cel care direcționează activitatea de colaborare și realizează
concepția generală a operei.
 Contribuțiile autorilor să fuzioneze astfel încât să fie imposibilă atribuirea de drepturi
distincte asupra operei finale. Nu presupune imposibilitatea de identificare a
contribuțiilor.
28
  Opera comună și opera colectivă sunt ambele opere realizate de mai mulți autori în aceeași
unitate de timp dar:
 Opera colectivă se realizează din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele unui
întreprinzător care, de regulă, nu este și autor;
 Inițiatorul operei colective nu este pe picior de egalitate cu autorii ci le este superior acestora;
 În cazul operei comune există o concertare a contribuțiilor coautorilor prealabilă realizării
aporturilor efective.

 În lipsa unei convenții contrare între inițiator și autori, drepturile de autor aparțin
inițiatorului operei colective.
 Fiecare coautor își menține însă dreptul de autor asupra contribuției proprii, contribuție pe
care însă nu o va putea exploata separat de operă decât dacă prin această utilizare nu este
prejudiciată opera colectivă sau drepturile inițiatorului sau a celorlalți coautori.

29
 4.3.3. OPERELE DERIVATE

 Operele derivate sunt cele create plecând de la una sau mai multe opere preexistente
prin traducere, publicare în culegeri, adaptare, sau orice altă transformare ce
constituie creație intelectuală.

 Dreptul de autor asupra operei derivate aparține autorului acesteia sub rezerva
neprejudicierii drepturilor autorului operei originare.

 Autorul operei derivate nu dobândește nici un drept asupra operei originare.

30
 4.3.4. OPERA DE SERVICIU

 Operele de serviciu - operele create în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precizate în

contractul individual de muncă, drepturile asupra acestora revenind, în absența unei
clauze contrare, autorului angajat.
 Angajatul nu poate însă ceda drepturile sale asupra operei unor terți fără autorizarea
angajatorului și fără o despăgubire a acestuia.

 Dacă există o clauză ce prevede că drepturile aparțin angajatorului, clauza trebuie să

prevadă și termenul pentru care se face cesiunea (absența unui termen face aplicabilă
prezumția că cesiunea se face pentru trei ani).
 Angajatorul poate însă utiliza opera în realizarea obiectului propriu de activitate fără
vreo autorizare din partea angajatului.
31
  Excepții de la această regulă privind operele de serviciu există în ceea ce privește:
 Programele de calculator – în cazul în care sunt realizate de un angajat în
executarea contractului de muncă se consideră cesionate angajatorului.
 Operele fotografice – în cazul în care sunt realizate de un angajat în executarea
contractului de muncă sau de către un ne-angajat în cadrul unui contract de
comandă se consideră cesionate angajatorului sau celui care le-a comandat
pentru o perioadă de trei ani.

 Ambele excepții își produc efectele doar dacă în contractul individual de muncă nu se
prevede altfel.

32
 4.4. OBIECTELE DREPTULUI DE AUTOR

 Conform art. 7 din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
dreptului de autor, obiectul dreptului de autor îl constituie operele originale de creație
intelectuală în domeniul literar, artistic și științific, indiferent de modalitatea de creație,
modul sau forma lor de exprimare și independent de valoarea și destinația lor.

33
 a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și
orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;

b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;

POT CONSTITUI
OBIECT AL c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
DREPTULUI DE
AUTOR:

d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;

e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;

34
 f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;

g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură,

pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie,
POT CONSTITUI ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere
de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
OBIECT AL
DREPTULUI DE
AUTOR: h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;

i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și

științei în general.

35
 a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de
funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare;

SUNT EXCLUSE
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și
DIN PROTECȚIA traducerile oficiale ale acestora;
D.A.:

c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor,

cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și
medalia;

36
 d) mijloacele de plată, care au un regim juridic distinct instituit prin acte
normative civile și financiar-fiscale;

SUNT EXCLUSE
DIN PROTECȚIA e) știrile și informațiile de presă datorită destinației lor publice;
D.A.:

f) simplele fapte și date (sunt supuse fie protecției juridice de drept comun, fie
protecției speciale, cum ar fi de exemplu, în acest ultim caz faptele sau datele
care privesc viața intimă, privată sau de familie a persoanei).

37