ISO 22000 este o certificare internațională care stabilște 

cerințele de management ale

siguranței alimentelor  și acoperă toate organizațiile din lanțul alimentar „de la fermă la
farfurie”. Se adresează oricărei companii, inclusiv producătorilor de materiale de ambalare,
echipamente, curățare, aditivi, ingrediente, etc și este un update pentru o certificare haccp.
În acest articol vei afla de la IsoStandard – Organism național de certificare sisteme de
management: ISO 9001, ISO 14001, OHSAS 18001, ISO 45001, ISO 22000, ISO 27001, cele 5
lucruri utile despre acest standard, pentru a-ți face o idee despre implementarea sa în
organizația ta.
1.Originea ISO 22000
Obiectivul principal a fost crearea unei certificări pentru siguranța alimentelor. În acest
domeniu există numeroase standarde, cele stabilite de distribuitori sau nivel local. cu acest
standard, scopul a fost de a armoniza gestionarea HACCP și ghidurile de bune practici de
igienă care există în diferite țări.
În plus, scopul a fost de a oferi un cadru de referință pentru cerințele care, în ceea ce
privește siguranța alimentelor, sunt acceptate la nivel internațional pentru orice verigă din
lanțul alimentar, oferind acestui lanț un standard global unic care să includă toate principiile.
Astfel, la 1 septembrie 2005 a fost publicată prima variantă a ISO 22000, aceasta fiind
rezultatul numeroaselor întâlniri ale unui comitet la care au participat 15 țări ( UE, plus
Statele Unite, Japonia, Canada și Coreea ).
2.Structura ISO 22000
Acest standard constă din opt capitole principale , aliniate cu cele deja definite în
standardele ISO 9001 și ISO 14001. Acestea sunt:
 Ambit
 Referințe.
 Termeni și definiții.
 Sistem de management al siguranței alimentare.
 Responsabilitatea managementului.
 Managementul resurselor.
 Realizarea de produse sigure.
 Măsurarea, analiza și actualizarea sistemului.
Și trei anexe:
 Anexa A (informativă): Corespondența dintre cerințele ISO 22000 și cerințele ISO
9001 .
 Anexa B (informativă): Corespondența dintre cerințele ISO 22000 și principiile
HACCP și liniile directoare pentru aplicarea ISO 9001.
 Anexa C (informativă): referințe Codex care oferă exemple de măsuri de control,
inclusiv programe prealabile și un ghid pentru selectarea și utilizarea acestora.
3.Documentația necesară
Pentru a documenta acest sistem de management al siguranței alimentare, trebuie să
prezinți:
 documente privind planificarea, funcționarea și controlul proceselor organizației.
 Cerințe preliminare documentate, cerințe HACCP și EMS.
 O serie de documente, cum ar fi politica de siguranță alimentară, obiectivele,
procedurile și înregistrările cerute de standard; și orice altul pe care organizația îl
consideră necesar.
În mod normal, toată această documentație este organizată în 5 grupuri:
 Manual . Deși nu este obligatoriu, este recomandat.
  Proceduri și instrucțiuni tehnice .
 Formate și înregistrări .
 Documentație auxiliară .
4.Proceduri
Standardul marchează 7 proceduri obligatorii:
 Controlul documentelor.
 Controlul înregistrărilor.
 Manipularea produselor potențial nesigure.
 Controlul neconformităților. Corecții.
 Controlul neconformităților. Acțiuni corective.
 Retragerea produselor finale nesigure.
 Planificarea și efectuarea auditurilor interne.
Alte proceduri , care sunt comune, deși nu sunt obligatorii, sunt de obicei:
 Managementul crizelor și pregătirea pentru situații de urgență.
 Revizuirea sistemului de către conducere.
 Pregătirea personalului.
 Achiziții.
5.Înregistrări
Înregistrările pe care, cel puțin , le cere ISO 22000:
 Comunicări externe ale organizației.
 Revizuirea managementului sistemului.
 Contracte cu consultanți externi.
 Înregistrări ale instruirii personalului legate de sistemul de management al siguranței
alimentelor.
 Înregistrări ale verificărilor și modificărilor programelor preliminare.
 Compoziția, instruirea și experiența echipei de siguranță alimentară.
 Pericolele unui proces sau produs.
 Justificarea nivelurilor acceptabile de pericole.
 Rezultatele evaluării pericolelor legate de siguranța alimentelor.
 Rezultatele evaluării măsurilor de control
 Măsuri de urmărire a programelor operaționale de condiții preliminare.
 Rezultatele activităților de verificare a sistemului.
 Trasabilitatea materiilor prime, a proceselor și a produselor finale.
 Evaluarea produsului neconform.
 Acțiuni corective luate ca urmare a unei neconformități.
 Tratamentul produsului neconform.
 Calibrări și verificări ale echipamentelor de monitorizare și măsurare.
 Audituri interne.
 Analiza rezultatelor verificării și acțiunile întreprinse.
 Actualizări de sistem
Cu aceste informații, îți poți face o idee despre obiectivele acestui standard, modul în care
este structurat și cerințele minime de îndeplinit.