ANEXA NR 2

DECLARAŢIA DIN 9 MAI 1950

Rostită de Robert Schuman
Ministrul Afacerilor Externe
la Quai D'Orsay
în Saloanele Orologiului, Paris

DECLARAŢIE INTRODUCTIVĂ
Domnilor,
Nu mai este vorba de cuvinte zadarnice, ci de un act, de un act îndrăzneţ, un act
constructiv. Franţa a acţionat şi consecinţele acţiunii sale pot fi imense.
Sperăm că vor fi.
Ea a acţionat mai ales pentru pace. Pentru ca pacea să poată cu adevărat să fie stabilită,
trebuie mai întâi de toate să existe o singură Europă. Cinci ani, aproape zi de zi, după capitularea
necondiţionată a Germaniei, Franţa îndeplineşte primul act decisiv al construcţiei europene şi îi
asociază Germania. Condiţiile europene trebuie să se găseascã pe deplin transformate. Această
transformare va face posibile alte acţiuni comune imposibile până la acest moment. Europa se va
naşte din toate acestea, o Europă puternic unită şi bine structurată. O Europă în care nivelul de
trai va creşte datorită grupării producţiilor şi extinderii pieţelor care vor duce la scăderea
preţurilor.
O Europă în care regiunile Ruhr, Sarre şi bazinele franceze vor munci împreună şi vor
profita de munca lor, urmărită de observatorii Naţiunilor Unite, de toţi europenii, fie ei din est sau
vest, şi de toate teritoriile, în special Africa care îşi aşteaptă de la Bătrânul Continent dezvoltarea
şi prosperitatea.
Iată această hotărâre, cu consideraţiile care au inspirat-o.
Pentru a urmări realizarea obiectivelor astfel definite, guvernul francez este gata sã
deschidă negocierile pe considerentele următoare.
Misiunea atribuită Înaltei Autorităţi comune va fi de a asigura cât mai curând posibil:
modernizarea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii sale; furnizarea în condiţii identice a cărbunelui
şi oţelului pe piaţa franceză şi pe piaţa germană, ca şi pe pieţele ţărilor aderente; dezvoltarea
exportului comun către celelalte ţări; egalizarea în progresele condiţiilor de viaţă, a mâinii de
lucru din aceste industrii.
Pentru a atinge aceste obiective plecând de la condiţiile cu totul diferite în care sunt
plasate în prezent producţiile ţărilor aderente, cu titlu tranzitoriu, vor trebui puse în aplicare
anumite dispoziţii, care să conţină aplicarea unui plan de producţie şi de investiţii, instituirea de
mecanisme de ajustare a preţurilor, crearea unui fond de adaptare / reconversie care să faciliteze
eficientizarea producţiei. Circulaţia cărbunelui şi oţelului între ţările aderente va fi scutită imediat
de orice taxă vamală şi nu va putea fi afectată de tarifele diferenţiate de transport. Treptat se vor
stabili condiţiile care asigură în mod spontan repartizarea cea mai raţională a producţiei la nivelul
celei mai ridicate productivităţi.
Opusă unui cartel internaţional care tinde spre repartizarea şi exploatarea pieţelor
naţionale prin practici restrictive şi menţinerea profiturilor ridicate, organizaţia proiectată va
asigura fuziunea pieţelor şi extinderea producţiei.
Principiile şi angajamentele principale definite mai sus vor face obiectul unui tratat
semnat între state. Negocierile indispensabile pentru precizarea măsurilor de aplicare vor fi
urmărite cu ajutorul unui arbitru desemnat de comun acord: acesta va avea sarcina de a veghea
asupra faptului ca aceste acorduri să fie conforme cu principiile şi, în caz de opoziţie ireductibilă,
va fixa soluţia care va fi adoptată, Înalta Autoritate comună însărcinată cu funcţionarea întregului
regim va fi compusă din personalităţi independente desemnate în mod egal de către guverne; un
preşedinte va fi ales de comun acord de către celelate ţări aderente.
Dispoziţii corespunzãtoare vor asigura căile de recurs necesare împotriva deciziilor Înaltei
Autorităţi. Un reprezentant al Naţiunilor Unite de pe lângă această Autoritate va fi însărcinat cu
realizarea de două ori pe an a unui raport public la ONU care să dea socoteală despre
funcţionarea noului organism în special în ceea ce priveşte apărarea scopurilor sale pacifiste.
Instituţia Înaltei Autorităţi nu are nici un fel de idei preconcepute despre regimul de
proprietate a întreprinderilor. În exercitarea misiunii sale, Înalta Autoritate comună va ţine cont
de puterile conferite autorităţii internaţionale a regiunii Ruhr şi de obligaţiile de orice natură
impuse Germaniei, atât cât acestea vor subzista.
„Nu am şti să păstrăm pacea mondială fără eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o
ameninţă."
Contribuţia pe care o Europă organizată şi plină de viaţă o poate aduce civilizaţiei este
indispensabilă în menţinerea relaţiilor de pace. Dovedindu-se a fi de mai bine de douăzeci de ani
campionul unei Europe unite, Franţa a avut mereu drept scop principal slujirea păcii. Europa nu a
fost construită, deci s-a declanşat războiul.
Europa nu va fi realizată dintr-o dată, nici într-o construcţie de ansamblu: ea se va
construi prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate de fapt. Adunarea naţiunilor
europene cere ca opoziţia seculară dintre Franţa şi Germania să fie eliminată: acţiunea întreprinsă
trebuie să-i intereseze în primul rând pe conducătorii Franţei şi Germaniei.
În acest scop, guvernul francez propune concentrarea acţiunii pe un punct limită, dar
decisiv.
Guvernul francez propune plasarea comună a producţiei franco-germane de cărbune şi
oţel sub o Înaltă Autoritate comună, într-o organizaţie deschisă participării şi celorlaltor ţări ale
Europei.
Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea bazelor
comune de dezvoltare economică, prima etapă a Federaţiei europene, şi va schimba destinul
regiunilor dedicate mult timp fabricării armelor de război, ele fiind victimele cele mai constante
ale acestora.
Solidaritatea producţiei care va fi astfel legată, se va manifesta prin faptul că orice război
între Franţa şi Germania devine nu numai de neconceput, ci şi realmente imposibil. Stabilirea
acestei unităţi puternice de producţie deschisă tuturor ţărilor care ar vrea să participe la ea,
ajungând să furnizeze tuturor ţărilor pe care ea le va reuni elemente fundamentale ale producţiei
industriale în aceleaşi condiţii, va pune bazele fundamentelor reale ale unificării lor economice.
Această producţie va fi oferită întregii lumi, fără deosebire şi fără excludere, pentru a
contribui la ridicarea nivelului de trai şi la progresul lucrărilor de pace. Europa va putea, cu
mijloace mărite, să urmărească realizarea uneia dintre sarcinile sale esenţiale: dezvoltarea
continentului african.
Astfel va fi realizată simplu şi rapid fuziunea intereselor indispensabile stabilirii unei
comunităţi economice şi va introduce fermentul unei comunităţi mai mari şi mai profunde în
ţările care au fost mult timp ostile prin diviziuni sângeroase.
Prin punerea în comun a producţiilor de bază şi instituirea unei Înalte Autorităţi noi, ale
cărei decizii vor lega Franţa, Germania şi toate ţările care vor adera, această propunere va realiza
primele fundaţii concrete ale unei Federaţii europene indispensabile păstrării păcii.