GENUL LIRIC

Definiție - Genul liric cuprinde opere literare în care autorul își exprimă în mod
direct cele mai profunde gânduri, sentimentele, trăirile și aspirațiile cele mai intense, viziunea
despre lume, despre artă și despre sine, prin intermediul eului liric și al lirismului.

Trăsături ale genului liric:

• eul liric - este instanța comunicării în textul liric, a cărui prezență este marcată prin
prezența verbelor, a formelor pronominale de persoana I și a II-a, a interjecțiilor etc.;

• lirismul este forma prin care poetul își exprimă în mod direct trăirile și poate fi de două
feluri:
o subiectiv, atunci când discursul liric are forma unui monolog liric, cu un
puternic caracter afectiv și confesiv și este redat prin intermediul verbelor la
modurile și timpurile personale, al pronumelor și al adjectivelor pronominale
la persoana I sau a II-a, mărci ale prezenței eului liric;
o obiectiv, atunci când discursul liric este redat la persoana a III-a, fără a se
renunța la exprimarea la persoana I și a II -a; locul mărcilor prezenței eului liric
este luat de roluri, de măști care se comportă asemenea personajelor din genul
epic; are un ușor caracter dramatic, care se explică prin introducerea dialogului
în discursul liric, și chiar caracter descriptiv și narativ;

• modul de expunere reprezentativ este monologul liric, adresat sau neadresat;

• expresivitate poetică accentuată - provine din utilizarea figurilor de stil (a metaforei,

în mod deosebit) și a imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive, dinamice,
cromatice etc.);

• muzicalitatea textului liric - este dată de structurarea sa, de regulă în versuri și strofe,
cu sau fără rimă, cu măsură fixă sau variabilă, respectând o anumită schemă ritmică
sau îmbinând mai multe ritmuri.

Specii ale genului liric:

Glossa - este o poezie cu formă fixă și caracter gnomic [cuprinde maxime, sentințe,
reflecții, sfaturi morale universal valabile], în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua,
comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul
strofei respective, iar ultima strofă reproduce în ordine inversă versurile primei strofe.
Exemple: Glossă, de Mihai Eminescu

Sonetul - este un poem cu formă fixă alcătuit din paisprezece versuri, dispuse în două
catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă, ultimul vers conținînd, de obicei,
o concluzie, o subliniere expresivă a sentimentului dominant.

1
Exemple: În literatura română au scris sonete Gheorghe Asachi, Mihai Eminescu, Alexandru
Macedonski, Vasile Voiculescu etc.

Pastelul - este o creație lirică descriptivă, aparținând literaturii culte care, prin
intermediul unui peisaj, transmite sentimentele eului liric contemplator. Într-un pastel,
dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere de
tip tablou. Aceasta poate avea ca temă un anotimp, un colț de naturǎ, un moment al zilei, un
aspect din viața micilor viețuitoare etc.
Exemple: Malul Siretului, Sfârșit de toamnă, Miezul iernii, de Vasile Alecsandri; Lacul, de
Mihai Eminescu etc.

Psalmul - este o specie a genului liric, un imn de slavă închinat divinității, ce exprimă
pietatea, umilința, proslavirea lui Dumnezeu.
Exemple: În literatura română a scris psalmi Tudor Arghezi.

Idila - este o specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice [reflectă viața
pastorală idilică], în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea
în cadrul rustic.
Exemple: Sara pe deal, Dorința, Lacul, de Mihai Eminescu; Rea de plată, de George Coșbuc
etc.

Meditația - este o specie a liricii filozofice în care poetul exprimă profunde idei
filozofice privitoare la legile tainice care guvernează universul, generând în sufletul poetului
melancolie, tristețe, neliniști spirituale, până la nefericire.
Exemple: La steaua..., Ce te legeni..., de Mihai Eminescu; Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat
etc.

Imnul - cântec solemn, având uneori caracter religios, compus pentru a admira, a
prețui, a lăuda, a adora sau a ruga, adresat unei zeități, unei figuri importante istorice,
mitologice sau religioase sau unei țări, atunci când cântecul este un simbol național.
Exemple: Un răsunet, de Andrei Mureșanu – imnul României; Imnul lui Ștefan cel Mare, de
Vasile Alecsandri etc.

Elegia - este o specie a genului liric, caracterizată prin exprimarea unui sentiment de
tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai
multe specii ale liricii culte. Corespunzătoare bocetului popular prin profunzimea
sentimentelor de tristețe și de durere sufletească, ea are un pronunțat caracter meditativ și
cuprinde adeseori și elemente filosofice.
Exemple: Pe lângă plopii fără soț, Trecut-au anii, O, rămâi..., de Mihai Eminescu; Bătrâni,
de Octavian Goga etc.

Doina - este o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își
exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de timp și natură
și față de sine însuși.

2
Exemple: Doină, doină, cântec dulce; Măi bădiță, floare dulce; Cine iubește și lasă; În
cătane m-o luat; Nu mă bate, Doamne, rău etc...

Arta poetică - este un concept literar prezent într-o operă în versuri, în care autorul
îşi exprimă în mod direct crezul liric/propriile convingeri
o despre poezie – rolul social al poeziei, principiile de creaţie, elemente de laborator
poetic, surse de inspiraţie, teme, modalităţi de creaţie şi de expresie;
o despre rolul poetului - rolul său social, relaţia poet-creaţie, poet-societate, poet-
cunoaștere.