Arhitectura orientală, stilurile artei greceşti,

arta plastică greacă, arta monumentală romană)

1. Arhitectura orientală: este dominată de ideea monarhică şi de cea

religioasă, de ideea continuării existenţei şi după moarte. Arhitectura Egiptului
antic îl are în centrul atenţiei pe suveran. El este beneficiarul celor mai
importante construcţii, fie că sunt monumente funerare, palate sau temple.
Cele mai importante construcţii sunt piramidele din epoca Regatului Vechi:
piramida în trepte de la Saqqara a lui Djoser construită de arhitectul Imhotep,
piramidele lui Kheops, Khefren şi Mikerinos, sugerează şi glorifică eternitatea.
Apoi mormintele tip hipogeu din timpul Regatului Nou, construite în Valea
Regilor şi Valea Reginelor de lângă Teba.
Templele erau monumentale (imense), exemple: Luxor, Karnak, Abu Simbel
sau cele din Mesopotamia numite zigurate (o succesiune de prisme
dreptunghiulare din ce în ce mai mici suprapuse, legate între ele cu rampe de
acces şi folosind ca principal material cărămida arsă). Ziguratul din Babilon se
află la originea povestei Turnului Babel din Biblie, iar “Grădinile suspendate ale
Semiramidei” sunt considerate una dintre cele 7 minuni ale Antichităţii.
2. Stilurile artei greceşti: Trăsătura definitorie a culturii clasice greceşti este
antropocentrismul, umanismul său, concepând omul ca pe o fiinţă liberă, demnă,
echilibrată.
Templul rămâne monumentul arhitectural caracteristic artei greceşti (Templul
lui Zeus din Olimpia, pe Acropole: templul zeiţei Atena Nike, Atena Parthenos,
Propileele, Erechteionul cu vestitele cariatide, Odeonul, teatrul lui Dionysos.
Iniţial majoritatea templelor erau construite din lemn, ulterior după distrugerile
provocate de invazia persană, ele au fost reconstruite din piatră şi marmură.
Caracteristicile unui templu sunt: frontoanele, friza şi coloanele. Ultimele, după
forma şi decoraţiunea lor în partea superioară numită capitel, se clasifică în
ordinele sau stilurile: doric, ionic şi corintic. (vezi fig.)
3. Arta plastică greacă: în sculptură se remarcă Policlet cu Doriforul
(purtătorul de lance), Myron cu Discobolul, şi Fidias (Phidias) cu statuia zeiţei
Atena de pe Acropole şi a lui Zeus din Olimpia, Praxiteles cu nuduri feminine
cum ar fi Afrodita din Cnidos.
Sculptura greacă era policromă, redând oameni sau animale în mişcare.
Pictura era bine reprezentată cu subiecte în special din mitologie, viaţa de zi cu zi etc.
Ceramica a cunoscut o mare dezvoltare şi varietate de forme, fiind policromă.
4. Arta monumentală romană: Roma a preluat din Egipt monumentalitatea şi
din Grecia stilurile artistice doric, ionic şi corintic. Roma a creat o mare cultură
urbană. Oraşele erau construite după norme comune şi reprezentau un factor de
unitate a imperiului. Ele se construiau după un plan pe două axe perpendiculare,
în jurul cărora străzile erau în aşa fel aşezate încât să formeze un patrulater
regulat. În centru era Forumul (forumul lui Caesar), o piaţă de formă pătrată
decorată cu statui şi înzestrată cu monumente publice. Aici se aflau spaţiile unde
aveau loc reuniunile senatului local, temple, bazilici, sediul tribunalului şi locul
unde se întâlneau negustorii.
Arhitectura civilă romană era superioară celei religioase. Principiul arhitecturii
romane a fost linia curbă folosită în realizarea de arcade, bolţi şi cupole.
Romanii au realizat construcţii utilitare precum: drumuri (numite via), poduri
(de la Drobeta construit de Apolodor din Damasc), apeducte, terme, viaducte etc.
Arta monumentală romană avea şi un rol de propagandă pentru a glorifica
victoriile armatelor romane prin constuirea de arcuri de triumf (Arcul de triumf a
lui Constantin cel Mare, Titus), columne (Columna lui Traian) sau Tropaeum
Traiani de la Adamclisi.
Romanii au realizat şi construcţii de tip ludic (pentru joc, distracţii), cum ar fi
amfiteatre precum Colosseumul, fiind cel mai vestit.
Concluzie: prin creativitate bogată, multiformă, originală, în variate domenii,
antichitatea orientală, greacă şi romană a acţionat de-a lungul timpului, la nivel
cultural, ca o matrice esenţială a devenirii conştiinţei europene actuale.
Piramida lui Kheops are o bază pătrată care ocupă mai bine de 5 ha, latura de
237 m şi înălţimea de 147 (azi de 138m), terminată cu o platformă de 6 mp. S-au
folosit 2,3 milioane de blocuri de piatră, dispuse în 220 de rânduri. În interior
există un sistem de colidoare, galerii, canale de ventilaţie, etc, totalizând câteva
sute de metri în lungime. Un colidor în pantă duce la camera funerară, în care se
află şi astăzi sarcofagul faraonului.
Lângă piramidă se află celebrul Sfinx – un uriaş idol în formă de leu cu cap
uman, lung de 57 m şi înalt de 20m, având rolul să-i protejeze mormântul.
Acropole Cel mai splendid complex arhitectural al antichităţii greceşti era
ansamblul celor patru edificii de pe Acropole (Propileele, Partenonul, Templul
Atenei Nike şi Erechteionul) reconstruite în timpul lui Pericle. Propileele
(avanpoartă) reprezintă o intrare monumentală , o scară realizată în întregime din
marmură, flancată de două corpuri de clădiri cu coloane dorice. Într-una din cele
două clădiri laterale se afla Pinacoteca, ce adăpostea cele mai importante picturi.
În faţa Propileelor se afla templul Atenei Nike (Victoriase) şi Partenonul (Casa
fecioarei) cu coloane exterioare dorice iar în interior 4 coloane ionice. În interior
se afla statuia imensă a Atenei, înaltă de 15 m. Realizată de Fidias în plăci de
fildeş şi de aur aplicate pe un suport de lemn, şi cu incrustaţii de pietre
semipreţioase. Erechteionul era un edificiu în cistea celui considerat a fi unul
dintre primii regi ai Atenei lovit de fulgerul lui Zeus, inventatorul carului şi al
serbărilor Panateene, aici creştea măslinul dăruit de zeiţa Atena şi izvorul sărat
dăruit de Poseidon. Erechteionul este cunoscut şi pentru vestitele cariatide (şase
coloane cu forme feminină care susţin acoperişul logiei).
Colosseum este un amfitetru început de împăratul Vespasian în anul 72 şi
terminat de fiul său împăratul Titus în anul 80. Uriaşul amfiteatru a fost construit pe
locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero în centrul Romei, care includea
de asemenea şi Domus Aurea, cât şi statuia Colossum. Această gigantică statuie a lui Nero, de
36 de metri înălţime care îl prezenta pe împărat în chip de zeu al soarelui a dat numele actual al
construcţiei.
Colosseum are o formă de elipsă în lungime de 189 m şi lăţime de 156 şi o suprafaţă de 6 ha
80 de intrări şi o capacitate de 87 000 de oameni. Are trei etaje cu arcade cu semicoloane
dorice, ionice şi corintice şi statui din mitologia greco-romană. Colosseum era folosit pentru
delectarea sectatorilor urmărind lupte între gladiatori, prizonieri sau cu animale sălbatice.
Columna lui Traian are o înălţime de 30 m (cu postamentul – circa 40m). Este
compusă din 18 blocuri de marmură suprapuse, pe care se desfăşoară în spirală
feiza, lungă de 200 m şi lată de 0,90m la baza columnei şi 1,25 în apropierea
vârfului, unde se află statuia împăratului Traian, înlocuită în anul 1587 cu statuia
Sf.Petru. diamentrul columnei este de 3,5 m. În interior, o scară urcă până în
vârf; camera din postamentul monumentului adăpostea urna funerară, de aur, a
împăratului. Basorelieful totalizează un număr de aproximativ 2500 de figuri.

Dicţionar
Acropolă: zona cea mai înaltă a unui polis, care era centrul religios şi loc de
refugiu în caz de primejdie;
Antropocentrim: curent artistic care plasează în centrul creaţiei artistice omul.
Arc de triumf: monument tipic roman pentru comemorarea unui eveniment
militar. Primul monument de acest tip, având forma unei porţi şi construit prin
unirea a două coloane învecinate, a fost ridicat în 196 î.Hr. În Imperiul Roman au
fost construite 125 de arcuri de triumf, cu una, două sau patra intrări;
Capitel: partea superioară a unei coloane;
Mormânt tip hipogeu: construcţie funerară ascuns îngropată sub pâmânt sau
stâncă;