Riga Crypto si lapona

Enigel
de Ion Barbu

Introducere

În perioada interbelică, poezia se dezvoltă in contextul confruntării dintre două direcții:

tradiționalism și modernism. Traditionalismul care isi propunea apararea valorilor autohtone, in timp
ce modernismul integra toate curentele inovatoare - poeti simbolisti, avangardisti si modernisti.
Eugen Lovinescu a inițiat modernismul, promovat prin revista și cenaclul „Sburătorul”, in care a
cerut sincronizare cu valorile europene ,prin imitație, considerând ca “formele își creează fondul”.
In poezie, Lovinescu a propus: liricizare, intelectualizarea emoției și prozodie modernă.

Ion Barbu este un poet român dublat de matematician, care a încercat sa descopere un loc ,unde
poezia sa se intersecteze cu geometria, aspirând sa creeze o POEZIE PURĂ, ermetică.

Cuprins- 2 argumente modernism

Un prim argument,care încadrează poemul Riga Crypto și lapona Enigel în curentul modernism, îl
constituie principiul intelectualizării prin ideea poetica. Semnificațiile acestei balade sunt complexe.
Dincolo de nivelul de suprafata al unei legende privind aparitia ciupercilor otravitoare, se contureaza
o meditație filosofica pe tema condiției omului care pendulează între teluric și spiritual. Acesta este
ilustrată prin tema iubirii imposibile. Personajul Crypto, o ciuperca ce trăiește „În pat de râu și-n
humă unsă” reprezinta tentația instinctualului. El apare in visul laponei Enigel si o ademenește pe
Enigel să rămâna “in somn dulce si racoare”. Lapona intruchipeaza aspiratia spre spiritual. Ea
provine din „țări de gheață urgisita”, un simbol al cercului lui Mercur, al ratiunii reci si porneste cu
renii spre Sud, într-o călătorie spre soare. Fata parcurge aceasta călătorie de inițiere pentru a se
dezvolta spiritual. Lapona reprezinta fiinta superioara, iar visul ei este aspiratia intregului spatiul din
care provine: „tot polul meu un vis visează”- „ greu taler scump cu margini verzi”. In acest poem
epic remarcăm prezența celor trei cercuri ale cunoașterii, din perspectiva lui Ion Barbu. Cercul lui
Venus, reprezentând cunoașterea instinctuală este reprezentat de lumea lui Crypto. Cercul ratiunii,
a lui Mercur, este lumea de gheata a laponei. Cercul spiritualității, Soarele, este idealul suprem spre
care tinde Enigel, insa in călătoria sa se confruntă cu tentația renunțării.

Observam prezenta unui limbaj poetic, încifrat, polisemantic (mai multe sensuri), realizat prin
utilizarea neologismelor și a cuvintelor rare, limbaj care încadrează poezia in curentul modernist.
Textul este încărcat de metafore și simboluri: „sufletu-i fântâna-n piept”, „La soare roata se
mărește/La umbra numai carnea creste”. De asemenea, asonanta și aliteratia „fragii fragezi” ,
versurile scurte cu rime interioare si repetitii dau poemului o sonoritate de descântec, de cântec
ritualic , specifica perioadei baladice a creației lui Ion Barbu. Acest limbaj accentuează caracterul
initiatic al poemului.

1
2 secvente

O prima scena reprezentativa o constituie secvența in care Crypto o tenteaza pe Enigel să rămână
in lumea lui. Inițial ,regele ciuperca ii oferă fetei fragi, dar aceasta îl,spunându-i „Eu ma duc sa culeg/
Fragii fragezi mai la vale”. Crypto este dispus la sacrificu de sine :„Dacă pleci sa culegi/Începi rogu-
te cu mine”, dar din nou este refuzat pentru ca e “plăpând”, adica nepregătit. In cele din urma,
Crypto o invita sa uite de soare („Lasă-l, uita-l, Enigel,/In somn fraged și răcoare”). Aceasta secventa
reflecta incompatibilitatea dintre cele doua lumi.

O alta scena o reprezinta explicatia laponei privind idealul ei de a merge spre soare. „Și roata albă
mi-e stăpâna/Ce zace-n sufletul-fântâna”. Pentru ea, soarele reprezinta cunoasterea care aduce
iluminare in suflet. Pentru ea, căutarea soarelui este conditia păstrării și creșterii laturii spirituale, in
caz contrar partea instinctualului ar pune stapanire pe ea. : „La soare ,roata se mărește;/La umbra
numai carnea creste”.

2 elemente de compoziţie şi/sau de limbaj

Titlul textului este unul analitic , alcatuit din anunța numele celor doi protagoniști, prezentați in
antiteza. Acesta trimite cu gândul atât la titlurile marilor poeme medievale pe tema iubirii imposibile:
Tristan și Isolda , Romeo și Julieta. Numele personajului masculin „ riga Crypto”, sugereaza
ipostaza unui rege (riga) retras, ascuns de ochii lumii. Numele său provine din greacă cryptos
(ascuns, tăinuit). Personajului feminin, Enigel, i se atribuie atributul „lapona” ,ce denota faptul ca
locul ei natal erau țările de gheata. Numele ei are sugestii care trimit spre ideea de angelic, pur.
Numele ei deriva de la angelus, înger in limba latină. Titlul are o sonoritate exotica, ce face trimitere
la lumea fantasticului, a basmului, in care realul se împletește cu fantasticul.

Regăsim existența unor relații de opoziție (antiteze/ contraste), ce evidențiază tema condiției umane
divizate între teluric și spiritual , prin intermediul unei serii de antiteze: lumea inferioară a lui Crypto-
lumea superioară a lui Enigel, soare-umbra, ființa superioară-ființa inferioară, teluric-spiritual, iubire
implinita (nunta medievala)-iubire neîmplinită, nuntă imposibilă – nuntă posibilă, dar nedorită
(Crypto cu măselariță). De asemenea, poemul are structura unei povestiri in rama. In povestea din
incipit, din primele patru strofe, a unei nunti medievale, se incadreaza o povestea fantastica, dintr-
un timp mitic, spusa de un menestrel. Aceasta e povestea unei iubiri imposibile dintre doua ființe
din lumi diferite, incompatibile.

Incheiere

In concluzie, poemul Riga Crypto și lapona Enigel este o balada care narează o poveste dramatică
a dragostei neimplinite, fiind o alegorie a eșecurilor și idealurilor omului modern. Este o creație care
abordează teme moderniste (cunoașterea limitată, ratarea revelațiilor, individul alienat in lumea
propriilor aspirații), intr-o poveste bizară care aduce aminte de Luceafărul eminescian. Ion Barbu
insuși a incurajat apropierea de celebrul poem romantic, critica vorbind despre un Luceafăr intors,
prin inversarea planurilor – Enigel fiind omul superior, iar personajul masculin reprezentând omul
inferior, incapabil de depășirea condiției sale.