Universitatea “Ștefan cel Mare “ din Suceava

Facultatea de Economie, Administrație și Afaceri

Finanțe și Bănci, anul II

Finanțarea pe termen scurt

Coordonator : Coca Carmen-Elena

Disciplina : Finanțele Firmei

Student : Popa Crisitian

Suceava,
2022
 CUPRINS

1. Conținut: Finanțarea pe termen scurt

2. Surse de finanțare pe termen scurt
2.1 Surse atrase
2.2 Surse proprii
2.3 Surse împrumutate
3. Avantaje
4. Dezavantaje
5. Concluzie
Bibliografie
 Conținut: Finanțarea pe termen scurt
Finanțarea pe termen scurt este a nevoie de bani pentru o perioadă scurtă
de timp, adică mai puțin de un an. Este una dintre funcțiile primare ale
finanțelor care gestionează cererea și oferta de capital pentru o perioadă
interimară, iar aceste fonduri pot fi garantate sau negarantate. Pentru a utiliza
astfel de fonduri, fondurile totale de finanțare ar trebui să fie conduse de
companie, iar compania este direcționată de compromisul risc-randament pentru
această decizie.
Motivul din spatele alegerii finanțării pe termen scurt în locul finanțării
pe termen lung este flexibilitatea, costul și avantajele acesteia, deși prezintă un
risc mai mare decât finanțarea pe termen lung.
Finanţările pe termen scurt vizează activele de exploatare al căror
cuntum variază prompt în funcţie de creşterea sau decreşterea activităţii de la un
an la altul, de la un trimestru la altul etc. Studiul structurării pasivului bilanţului
relevă faptul că 40-60% din pasivul firmei este constituit din datorii pe termen
scurt.
Această îndatorare este cu atât mai ridicată cu cât firma are dimensiuni
mai mici. Într-adevăr, micile care nu au acces la piaţa financiară recurg la
creditul comercial şi la credite bancare.
Realizarea cu success a oricarei afaceri necesita existenta si utilizarea
unor resurse financiare care sa permita firmei mentinerea si apoi afirmarea pe
piata.
De modul cum sunt administrate aceste resurse, dar si de nivelul acestora
depinde in mare masura evolutia ulterioara a activitatii economice desfasurate.
De aici rezulta interesul deosebit pe care agentii economici il acorda
problemei finantari afacerii.

Surse de finanțare pe termen scurt

Următoarele sunt sursele de finanțare pe termen scurt la care se referă primii în
cursul normal al activității:
• Surse atrase
• Surse proprii
• Surse imprumutate
 Surse atrase

Sursele atrase reprezinta cea mai importanta categorie de surse de finantare pe

termen scurt. Acestea se concretizeaza sub forma datoriilor de exploatare si
rezulta din relatiile contractuale ale intreprinderii cu partenerii din afara
acesteia: furnizori, salariati, stat, creditori.
Acest tip de datorie este „gratuită”, în sensul că nu se plăteşte în mod
explicit o dobândă pentru aceste surse atrase scadenţe relaxate (întinse în timp),
în raport cu încasările care se vor căuta să se realizeze foarte repede. Pasivele
stabile şi, în principal, creditul furnizor (acordat de furnizor) sunt o sursă
spontană de finanţare şi acestea cresc o dată cu tranzacţiile curente ale firmei.
Creditul comercial nu reprezintă un credit propriu-zis, ci o obligaţie de
plată ce apare pentru o firmă la care data primirii mărfurilor / prestării
serviciilor de la furnizori devansează termenul de plată; rezultă că este un credit
implicit acordat între momentul recepţionării mărfurilor / prestării serviciilor şi
momentul platii acestora .
Creditele comerciale sunt credite acordate de furnizor cumpărătorului şi
prezintă
următoarele caracteristici:
• este un tip de finanţare nebancară, deci nu este purtător de dobândă (există
posibilitatea aplicării unor penalităţi de întârziere);
• nu face obiectul vreunui contract de finanţare, ci se derulează conform
clauzelor din
contractul de vânzare/cumpărare, de regulă fiind acordat până la 90 de zile;
• este foarte des întâlnit în special în cazul în cazul întreprinderilor mici şi
mijlocii (care nu se bucură de acelaşi tratament din partea băncilor comerciale,
ca şi marile firme).
Creditele comerciale cuprind:
- creditul vânzător – reprezintă vânzările de mărfuri pe credit. Firma va
apare în două ipostaze şi anume: cea de împrumutat prin creditele furnizori
pentru echipamente, materiale etc. şi cea de împrumutător, prin creditele-clienţi
pentru produsele livrate sau lucrărilor executate de beneficiarii săi.
 - creditul cumpărător – reprezintă plăţile în avans, şi, în acest caz, firma
poate fi atât beneficiară a avansurilor primite de la clienţi, cât şi plătitoare de
avansuri către furnizorii săi. Acestea sunt utilizate în procesele de exploatare cu
ciclu lung de fabricaţie (construcţii ,agricultură).
Sursele atrase sunt foarte avantajoase intrucat sunt gratuite. Cu toate
acestea insa, in cazul
pasivelor stabile 1, neachitarea la termen a obligatiilor atrage dupa sine costuri
sub forma de penalitati. In cazul pasivelor stabile 2, este foarte important ca
managerii firmelor sa negocieze termene de plata cat mai lejere si in
compensatie sa urgenteze .incasarile de la clienti, pentru a asigura astfel un
echilibru al trezoreriei (lichiditatilor) intreprinderii.
Surse proprii de finantare pe termen scurt
Pe langa sursele atrase de finantare, ciclul de exploatare se mai
finanteaza si din surse proprii manifestate ca excedent al capitalurilor
permanente dupa finantarea integrala a imobilizarilor. Acest excedent este de
dorit fiind o marja de siguranta pentru intreprindere si contribuind in foarte
mare masura la asigurarea echilibrului acesteia. Acoperirea financiară a
activelor circulante cu fonduri proprii, chiar dacă implica participarea
„investitorilor de capitaluri” la proprietate şi la distribuţia profitului net,
constituie, totuşi, cea mai sigură sursă de finanţare, determină autonomie
financiară şi elimină riscul retragerii fortata capitalurilor.
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent care poate fi
utilizată pentru finanţarea activelor circulante, adică excedentul de capital
permanent faţă de active imobilizate sau excedentul activelor circulante cu
lichidităţi pe termen mai mic de un an, faţă de datoriile cu exigibilitate pe
termen mai mic de un an.
În mărime absolută, fondul de rulment se determină în două variante: fie
ca diferenţă între capitalurile proprii şi datoriile financiare, pe de o parte, şi
activele imobilizate nete, pe de altă parte, fie ca diferenţă între active circulante
şi datorii pe termen scurt:
FR = Capital permanent – Active imobilizate = (Capitaluri proprii + Datorii
financiare) – Active imobilizate
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt (Resurse de trezorerie)
1. Dacă FR este neutru, înseamnă că ne aflăm într-o situaţie de echilibru
fragil. Deşi solvabilitatea pe termen scurt pare asigurată, riscul diferit al
elementelor de activ sau pasiv face ca acest echilibru (Ac = Rt) să fie fragil.
Realizarea viitoare a lichidităţii elementelor de activ poate fi compromisă uşor
din cauze diverse: stocuri ce nu se pot vinde din cauza unei conjuncturi
nefavorabile, din cauza supraevaluării anticipate a cererii, din cauze fortuite, de
forţă majoră etc.
Aceleaşi greutăţi pot apărea şi în ceea ce priveşte recuperarea unor creanţe
clienţi, producându-se pierderi de lichidităţi din cauza dificultăţilor de trezorerie
ale debitorilor.
2. În cazul fondului de rulment pozitiv se constată un excedent potenţial de
lichidităţi pe termen scurt, faţă de exigibilităţile potenţiale pe termen scurt.
Astfel de situaţie poate fi rezultatul unei corelări favorabile în termeni de
lichiditate, ceea ce înseamnă că întreprinderea este în măsură să facă faţă tuturor
scadenţelor pe termen scurt şi să dispună încă de un stoc tampon de lichidităţi
destinate să anihileze eventuali factori nefavorabili privitor la vânzarea activelor
în viitor sau la onorarea datoriilor pe termen scurt.
3. În cazul fondului de rulment negativ, lichidităţile potenţiale nu acoperă
exigibilităţile potenţiale, ceea ce înseamnă dificultăţi previzibile sub aspectul
echilibrului financiar pe termen scurt.
În concluzie, calcularea fondului de rulment nu permite aprecieri
realiste, decât dacă se ia în considerare gradul de lichiditate a activelor
circulante şi gradul de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt. Există
întreprinderi cu fond de rulment negativ care manifestă o vitalitate reală şi
solvabilitate permanentă, după cum pot exista întreprinderi cu fond de rulment
pozitiv care, practic, se dovedesc fără capacitate de plată.
Surse imprumutate de finantare pe termen scurt
În situatia unui deficit drastic de trezorerie (lichiditati) si in absenta sau
insuficienta surselor atrase si a celor proprii de finantare pe termen scurt,
intreprinderea poate recurge la surse imprumutate de natura creditelor bancare
pe termen scurt care pot fi credite de mobilizare sau credite de trezorerie.
Acestea sunt insa dezavantajoase intrucat nu se acorda decat intr-un anumit
plafon, fiind totodata purtatoare de dobanzi foarte ridicate. În completarea
surselor proprii şi atrase, întreprinderea poate apela la credite bancare pe termen
scurt, cum sunt creditele de trezorerie sau de scont.
Creditele de trezorerie sunt acordate de către bănci firmelor, la cererea
acestora, pentru acoperirea nevoilor legate de decalajele existente între
cheltuielile şi veniturile din exploatare determinate de caracterul ciclului de
exploatare (sezonalitate, lungimea acestuia etc.) dar şi unele decalaje legate de
marimea creditului comercial,intirzieri in livrari . Aceste credite, generale,
prezintă pentru bancă un risc relativ important căci adesea ele sunt legate de
activitatea curentă a întreprinzătorului şi nu sunt garantate cu active certe. Ca
urmare a riscului comercial inerent oricărui întreprinzător, spre exemplu, în caz
de nevânzare a mărfurilor, banca însăşi trebuie să analizeze, în momentul
acordării creditului, situaţia economică a debitorului spre a se asigura de
lichiditatea acestuia şi deci de posibilităţile sale de rambursare a creditului.
Scontul este operaţiunea de credit prin care bancherul pune la dispoziţia unui
client o sumă de bani în schimbul unui efect comercial (trată, bilet la ordin)
înainte ca acesta să ajungă, la scadenţă, după deducerea unei dobânzi, a unor
cheltuieli diverse şi a unui comision. Astfel, fenomenul scontării se referă la
vânzarea către băncile comerciale (sau andosarea către terţi) a efectelor
comerciale (titluri de credit) înainte de scadenţă.
Creditele de scont se acordă de către băncile comerciale în condiţiile îndeplinirii
cumulative a următoarelor condiţii:
• posesorul titlurilor de credit (trate, bilete la ordin etc. ) să fie client al
băncii la care solicita scontarea;
• titlul sa fie acceptat legal la plata;
• intervalul de timp din momentul prezentării la scont şi scadenţă să nu
depăşească 12 luni.
Creditul de scont are avantajul că este mai puţin scump, deoarece
efectele scontate reprezintă o garanţie suficientă pentru bancă. Ca dezavantaj se
reţine faptul că apelarea la acest credit de către firmă nu este întotdeauna
posibilă din cauză că nevoile de lichidităţi nu coincid întotdeauna cu portofoliul
de efecte deţinut de firmă. Pentru gestiunea ciclului de exploatare, costul
creditelor reprezintă un criteriu important în procesul de selectare a tipului de
credite pe termen scurt.
Costul explicit(aplicabil) al creditului este determinat de doi factori:
1. rata dobânzii formată din:
• rata dobânzii de referinţă: rata de referinţă a Băncii Naţionale sau rata
dobânzii la creditele interbancare
• prima de risc privind tipul de credite, mai mare pentru creditele de
trezorerie în comparaţie cu creditele de scont protejate suplimentar de dreptul
cambial
• prima de risc privind mărimea întreprinderii, mai mare pentru
întreprinderile mici în comparaţie cu cele mijlocii, respectiv cele mari;
 2.comisioanele aferente
• comisioanele de risc privind renpercusiunea impozitului băncii pentru
creditele acordate, imobilizare a resurselor băncii în credite acordate (fără
depozite primite), cel mai mare sold debitor şi pentru cea mai mare depăşire de
plafon prestabilit;
• comisioanele de cheltuieli administrative privind decontarea cecurilor,
efectelor comerciale privind viramentele bancare, spezele şi cheltuielile
întocmire a documentelor bancare etc. În general, cuantumul dobânzii de bază
plătite de beneficiarii de credite este direct proportional cu volumul creditului,
durata de folosire şi rata dobânzii:
În general, cuantumul dobânzii de bază plătite de beneficiarii de credite este
direct proporţional cu volumul creditului, durata de folosire şi rata dobânzii:
La creditele pe termen scurt se foloseşte calculul dobânzii simple, ceea ce
înseamnă că suma dobânzii nu se adaugă la capital pentru a aduce ea însăşi
dobândă. Dobânda simplă se percepe asupra întregii sume acordate şi se plăteşte
la scadenţă. Pentru anumite contracte de credit pe termen scurt se aplică
dobânda post-calculată, adică suma ei se varsă, împreună cu rambursarea
creditului, la sfârşitul anului sau sfârşitul contractului. Suma totală de vărsat,
respectiv principalul plus dobânda (Cf) se determină astfel:
La numeroase categorii de credite pe termen scurt se aplică dobânda
antecalculată, adică volumul său se determină şi se reţine de bancă la începutul
contractului de credit; reţinerea ei, încă de la început, din volumul creditului
aprobat face ca debitorul să primească un credit efectiv mai mic decât cel
aprobat, ducând, astfel, la creşterea ratei efective a dobânzii.

Avantajele finanțări pe trmen scurt

Avantajele pentru firmă pe care fondurile pe termen scurt le oferă sunt

următoarele:
1. Usor de obtinut: Creditorii fac fonduri pe termen scurt mai ușor de
obținut, deoarece riscul implicat în acordarea împrumutului variază în
funcție de timpul de plată și cred că creditele sau împrumuturile pe
termen lung conțin un factor de risc ridicat decât împrumuturile pe
termen scurt.
 2. Mai puțin riscant: În comparație cu finanțarea pe termen lung, finanțarea
pe termen scurt este mai puțin riscantă, deoarece creditorii acordă credit
pentru o perioadă scurtă de timp.
3. Reziliență: Finanțarea pe termen scurt oferă rezistență, deoarece
împrumutatul poate adopta surse alternative de credit după negocierea
contului de credit pe termen scurt de către debitori.

Dezavantajele finanțări pe termen scurt

Următoarele sunt dezavantajele finanțării pe termen scurt:

Maturi mai frecvent: Firmele care produc bunuri de capital se îngrijorează
mai des cu privire la creditorii pe termen scurt, deoarece produc stocuri cu
mișcare lentă, iar finanțarea pe termen scurt creează o poziție strânsă pentru o
firmă mai des. Dacă pasivele pe termen scurt nu sunt decontate la timp,
creditorii pot cere închiderea firmei.
Costos: Când sunt luate în considerare perspectivele economice generale
și elementele de garanție, finanțele pe termen scurt par uneori mai costisitoare
decât finanțele pe termen lung.

Concluzii
In concluzie putem spune ca nevoia de resurse apare atat la
infiintarea societatii cat si pe parcursul derularii activitatii de exploatare si a
celei investitionale, capitalul reprezentand motorul dezvoltarii societatii. Pentru
realizarea echilibrului pe termen lung si scurt este necesara acoperirea nevoilor
permanente de capital din surse permanente, mobilizate pe termen lung sau
nelimitat(capitaluri proprii si imprumuturi pe termen lung) si asigurarea unor
resurse temporare care sa faca fata nevoilor de finantare pe termen scurt.In etapa
de lansare, firmele au probleme in ceea ce priveste asigurarea capitalului
necesar pentru functionare deoarece prezinta un risc ridicat pentru creditori sau
investitori.
Rezultatul acestei situatii este faptul ca mai mult de 75% dintre
afacerile nou infiintate sunt finantate din resursele personale ale
intreprinzatorului, cum ar fi economiile, dobanzile sau credite personale. Tot
aici un rol important il joaca familia si prietenii, care asigura o parte din banii
necesari demararii afacerii. In acest stadiu este de nepretuit dorinta si
perseverenta in cautarea de surse de finantare, atat personale cat si
guvernamentale.
Firmele in etapa de dezvoltare si crestere sunt de obicei suficient de
stabile in functionare pentru a nu avea in mod constant probleme cu fluxul de
numerar. Daca firma are succes, fondurile generate de firma vor acoperi in cea
mai mare parte necesitatile firmei. Tipic, firmele au la dispozitie mult mai multe
surse de finantare datorita faptului ca au deja o istorie a activitatii, o valoare
stabilita, un istoric al creditului etc. In plus, faptul ca firma are clienti si
furnizori constanti, proceduri interne de functionare eficiente, planuri de afaceri
mai realiste si mai bine puse la punct, campanii de marketing si promotionale
mai bine realizate si fundamentate ajuta la crearea unei increderi atat din partea
potentialilor creditori cat si a potentialilor investitori.
Daca firma a fost profitabila, modalitatea preferata de finantare este
creditul ca sursa de finantare .
In etapa de declin apar probleme cu fluxul de numerar, iar posibilitatile de
finantare ale firmei se vor reduce mai ales in cazul in care si piata pe care firma
actioneaza este in restrangere. Astfel, chiar daca istoric firma are credibilitate,
situatia curenta va impiedica obtinerea facila de fonduri pentru continuarea
derularii operatiunilor sau pentru realizarea altor obiective. Nu trebuie uitat ca
atat institutiile de credit cat si investitorii potentiali, inainte de a acorda credit
sau de a investi isi vor face propriile aprecieri asupra viabilitatii afacerii si
asupra planului de afacere propus.
 Bibliografie:

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/surse-de-finantare-a-investitiilor-264381.html

http://caam.utm.md/files/docs/ANTREPRENORIAT_c10.pdf

file:///C:/Users/oxana/Documents/curs+7.pdf

http://referat-referate.blogspot.com/2013/02/metode-traditionale-de-finantare-pe.html

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Gestiunea-financiara-pe-termen38.php

http://www.antreprenor.su/2012/07/sursele-de-finantare-unei-afaceri.html

http://www.scrigroup.com/finante/SURSELE-DE-FINANTARE-ALE-INTRE53654.php