Romanul “Padurea spanzuratilor” de Liviu Rebreanu a aparut in 1922 si este
primul roman obiectiv de analiza psihologica din literatura romaneasca. Primul roman psihologic din literatura noastra este inspirit dintr-o intamplare reala. Emil Rebreanu, fratele scriitorului si subofiter in armata austro-ungara, a fost condamnat si spanzurat la Ghimes pentru ca incercase sa dezerteze pe frontul romanesc. In 1920, Liviu Rebreanu face o vizita la Ghimes si descopera mormantul fratelui sau. Astfel aceasta calatorie si o fotografie in care aparea o padure de spanzurati in dosul frontului austriac dinspre Italia pe care a vazut-o in anul 1918 la un prieten cand mergea la o conferinta de pace, il determina sa scrie romanul Padurea spanzuratilor. Romanul este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni ample, cu o actiune complicatace se desfasoara pe mai multe planuri, ce personaje numeroase a caror personalitate este bineindividualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si de propriile actiuni. Ca orice roman, „Pădurea spânzuraţilor” are o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi cu o intriga complicată. Tema romanului- este reprezentata de evocarea primului razboi mondial in care accentul cade pe intelectualul ardelean care este silit sa lupte, sub steag strain, impotriva propriului neam. Naratorul este omniscient si omnipresent, nareaza obiectiv intr-un roman cu o structura circulara care incepe si se termina cu o imagine asemanatoare: spanzurarea cehului Svoboda si, respective, spanzurarea lui Apostol Bologa. Modurile de expunere prezente in text sunt: naratiunea, dialogul, descrierea. Structura romanului Romanul este alcatuit din patru parti fiecare avand 11 capitole, iar ultima parte avand doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literară prin aceea că viaţa tânărului Bologa s-a sfârşit prea curând şi într-un mod nefiresc. Construcţia romanului este circulară şi simetrică: romanul „Pădurea spânzuraţilor” începe şi se termină cu imaginea spânzurătorii şi cu privirea luminoasă a condamnatului. Romanul trateaza gradat evolutia personajului prioncipal, de-a lungul celor patru parti, de lamilitarul ce respecta juramantul fata de imparatul austro-ungar, la romanul ce impartasestedestinul neamului sau. Este structurat pe doua planuri care evolueaza paralel, dar care se interconditioneaza, unul al tragediei razboiului, altul al dramei psihologice a personajului principal Apostol Bologa. Subiectul romanului “Romanul Padurea spanzuratilor” urmareste destinul personajului Apostol Bologa. In expozitiune, Apostol face parte dintr-o familie de intelectuali ardeleni si se inroleaza in armata austro-ungara din rationamente afective pentru a-si impresiona logodnica, pe Marta. Conflict: Pe fondul conflictului militar apare conflictul interior al lui Apostol Bologa, care nu reușește să se elibereze de imaginea grotescă a oamenilor spânzurați de copaci. De aici provine și titlul romanului, care surprinde perfect atât peisajul exterior, cât și ceea ce se petrece în sufletul protagonistului. Asemeni unui om rătăcit în pădure, dezorientat, care zărește copaci oriunde s-ar uita, locotenentul Bologa nu se poate elibera de imaginea spânzuraților, care îl urmărește pretutindeni. În conștiința lui Apostol Bologa se desfășoară și alte conflicte, precedate de incertitudini. Astfel, protagonistul își pune întrebări privind compatibilitatea dintre tipurile de dragoste pe care le simte. Intriga In timp ce se afla pe frontal rusesc, Bologa traieste o experienta decisiva. Este numit in completul de judecata care il condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda invinuit de inalta tradare. Astfel, momentul executarii in general si privirea lui Svoboda in special se transforma intr-un declansator al procesului de constiinta. Fiind zdruncinat de imaginea spanzuratorii si de privirea condamnatului, Apostol incepe sa traiasca o criza de constiinta si intreaga sa fiinta era dominata de aspiratia spre libertate. Desfasurarea actiunii urmareste evolutia conflictului interior, comportamentul lui Apostol in situatiile-limita create de razboi. Afland ca regimentul sau urmeaza sa treaca frontul pe frontal romanesc din Ardeal incearca sa obtina aprobarea de a nu participa, dar este refuzat. Are o prima tentativa de dezertare, dar este ranit, spitalizat si trimis la Parva (acasa). In timpul concediului de convalescent, Apostol rupe logodna cu Marta. Revenit pe front este gazduit in casa groparului ungur Victor si se indragosteste de fata acestuia, Ilona. Punctul culminant al conflictului interior este atins in momentul in care Bologa este numit din nou membru al Curtii Martiale este pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani, dar din nou hotaraste sa dezerteze. De aceasta data este prins si condamnat la moarte. Deznodamantul Este prins, condamnat la moarte şi executat prin spânzurare, într-o scena simetrica celei din incipitul romanului. Odata primita sentinta, Apostol isi simte sufletul usurat si inima plina de iubire. Autorul urmareste prin analiza psihologica, trairile lui Apostol Bologa in ultimile lui ore de existent: invalmasirea gandurilor, renuntarea la aparare, drumul pana la locul executiei, momentele in care condamnatul nu-si recunoaste propriul nume scris pe cruce, pana la lumina apoteotica din final, izbucnita din ochii lui Bologa. Astfel, Apostol Bologa moare ca un erou al neamului său, din dragoste pentru ţara sa, pentru libertate şi adevăr, pentru triumful valorilor morale ale omenirii.