comedia 

este o specie a genului dramatic care

provoacă râsul prin surprinderea unor situaţii
neprevăzute; aceasta are întotdeauna un final fericit
cu sens moralizator.

 „O scrisoare pierdută” este una din cele 4 comedii

ale  lui  Caragiale  alături de „O noapte furtunoasă”,
„ Conu Leonida faţă în faţă cu reacţiunea” şi  „D-ale 
carnavalului”.  “O scrisoare pierduta” s-a jucat in
premiera la 1884 pe scena Teatrului National din
Bucuresti. Titlul piesei este motivul în jurul căruia se
dezvolta întâmplările: pierderea de catre Zoe
Trahanache a unei scrisori de dragoste. Acțiunea se
petrece în orasul unui județ de munte și are 4 acte.

Începutul îl prezintă pe Ghiță Pristanda, polițaiul

orașului, care îi raportează lui Ștefan Tipătescu,
prefectul județului că Nae Cațavencu este în posesia
unui document important, care va face posibilă
alegerea lui în Camera Deputaților.

Acest fapt declanșează intriga acțiunii, deoarece

documentul misterios este o scrisoare de amor a
prefectului către Zoe, soția lui Trahanache, șeful
filialei partidului din acest județ. Nae Cațavencu vrea
să obțină cu orice preț candidatura de deputat, și, de
aceea, îl șantajează pe prefect cu scrisoarea de
amor. Aceasta a fost furată de la Cetățeanul
turmentat, care o găsise pe stradă.
Cațavencu, stăpân pe situație, amenință că va
publica scrisoarea în ziarul său, dar promite că o va
înapoia dacă va fi ales deputat. Farfuridi și
Brânzovenescu, doi membri de seamă ai partidului,
se tem de trădare și trimit la Centru o anonimă pe
care prefectul județului reușește să o obțină la timp.
În această vreme, Zaharia Trahanache descoperă o
poliță falsificată de Cațavencu, prin care acesta își
însușise ilegal 5000 de lei de la fundația a cărei
președinte era.

Punctul culminant se declanșează odată cu venirea

de la Centru a dispoziției de a fi trecut pe lista
candidaților Agamemnon Dandanache, mai prost
decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. La
întrunirea care devine deosebit de agitată, Farfuridi și
Cațavencu își rostesc discursurile de candidați,
urmărind fiecare să-i atragă pe alegători de partea
lor.

Cele două tabere se încaieră și, în urma bătăii puse

la cale chiar de Pristanda, Cațavencu pierde pălăria
în căptușeala căreia era scrisoarea.

În acest timp, Cetățeanul turmentat găsește pălăria

lui Cațavencu și crede că-i a sa. Când și-o îndeasă
pe cap, îi cade din căptușeală scrisoarea pe care i-o
dă înapoi lui  Zoe. Toți se îmbrățișează, ciocnesc
șampanie, e muzică. Totul a fost o mascaradă dirijată
de interese