OSCILAŢII MECANICE

1. FENOMENE PERIODICE. PROCESE OSCILATORII ÎN NATURĂ ŞI ÎN TEHNICĂ.

Mișcarea oscilatorie este mișcarea executată de un corp, de o parte și de alta a unei poziții de
echilibru. Mişcarea oscilatorie este cel mai răspândit tip de mişcare mecanică. Numim fenomen
periodic un fenomen care se repetă la intervale egale de timp. Intervalul de timp după care se
repetă un fenomen periodic este perioada acestuia. Exemple de fenomene periodice:

Fig. 1 Mişcare de legănare Fig. 2 Mişcarea de precesie Fig. 3 Mişcarea de revoluţie a Pământului

Fig. Mareele Fig. Diferite unelte (instrumente): periuţa electrică de dinţi, bormaşina,
fierăstrăul pendular, linguriţa oscilantă, etc. execută mişcări periodice.

Cuvinte care se pot asocia cu fenomenele oscilatorii: oscilare, legănarea, unduire, alternanţă,
vibrare (a vibra, vibraţie), pulsare (a pulsa, pulsaţie), balansare, pendulare, du-te-vino. Această
diversitate de cuvinte, care exprimă, de fapt, acelaşi lucru, dovedeşte că mişcarea oscilatorie este cel
mai răspândit tip de mişcare mecanică, întâlnit în natură şi bineînţeles şi în tehnică, (care s-a inspirat
din natură!).
De asemenea mişcarea circulară, de revoluţie şi mişcarea de precesie sunt mişcări periodice, ale căror
proiecţii execută mişcări oscilatorii.
1
 2. MĂRIMI CARACTERISTICE MIŞCĂRII OSCILATORII:
1. Perioada – timpul în care corpul execută o oscilaţie
completă. Se notează cu T şi se măsoară în secunde, s.
2. Frecvenţa – numărul de oscilaţii complete
efectuate în timp de o secundă. Se notează cu şi se
măsoară 1rot/s=1s-1=1Hz.
3. Faza – unghiul la centru. Se notează cu şi se
măsoară în radiani, rad
4. Faza iniţială – unghiul iniţial la centru. Se notează cu
şi se măsoară în radiani, rad.
5. Elongaţia – distanţa, la un moment dat, faţă de
poziţia de echilibru. Se notează cu x, sau cu y şi se măsoară în metri, m.
6. Amplitudinea – depărtarea maximă faţă depoziţia de echilibru. Se notează cu ±A şi se măsoară în
metri, m.
7. Pulsaţia – este, de asemenea, o mărime caracteristică fenomenelor periodice. Se notează cu
ω,
este proporţională cu frecvenţa, conform relaţiei:

(1)
şi se măsoară în 1s =1Hz.
-1

3. OSCILATORUL LINIAR ARMONIC IDEAL (forţele de frecare se neglijează). Un corp care

execută mişcare oscilatorie se numeşte oscilator. Vom încerca să deducem legea de mișcare a
oscilatorului pornind de la analogia cu mișcarea circulară, Fig. 11.
După cum se observă, proiecția vectorului de poziție, în mișcarea
circulară, execută o mișcare oscilatorie
Din Fig. 11, numai din considerente geometrice, deducem legea de
mişcare a oscilatorului armonic:

(2)

Unde am notat cu y proiecția vectorului de poziție , pe axa Oy.

De acum putem da definiţia analitică a mişcării oscilatorii ca mişcarea executată de un corp după o
lege de forma (2). Se observă că elongația y, din punct de vedere matematic, are o dependență armonică.
Putem deci, anticipa că mișcarea descrisă de legea de forma (2) este o mișcare oscilatorie armonică.
Pentru a deduce legile vitezei și accelerației în mișcarea oscilatorie armonică vom face apel la o teoremă din
matematică:

2
TEOREMĂ
Variația în timp a unei mărimi armonice este tot o mărime armonică, a cărei amplitudine este
multiplicată cu ω, iar faza defazată înainte cu
Și reciproca acestei afirmatii este adevărată.
În acest caz viteza

(3’)
Conform aceleiași teoreme:
(4) Din
relaţia (4), în conformitate cu principiul fundamental al dinamicii, rezultă în mod evident:
(5)
OBSERVAȚIE
Un oscilator care execută mișcarea sub acțiunea unei forțe de forma este un oscilator
armonic. Dacă traiectoria descrisă de oscilatorul armonic este o linie dreaptă, oscilatorul armonic se
numește oscilator liniar armonic
Observă identitatea! (6)
Introducând relaţia (6) în (1) se obţine formula perioadei pendulului elastic, alcătuit dintr-un corp de
masă m, suspendat la capătul unui resort de constantă elastică k, (oscilatorului liniar armonic):

(7)

4. PENDULUL GRAVITAŢIONAL. (pendulul matematic, sau pendulul cu fir, sau pendulul simplu) Este
alcătuit dintr-un fir subţire, de masă neglijabilă, de lungime l, la capătul căruia
este legat un corp de masă m.
Forţa sub acţiunea căreia se execută mişcarea este:
(8)

Pentru  foarte mic, <5°(sau 0,09 rad), cazul micilor oscilaţii,

.

Dacă  este exprimat în radiani, atunci arcul de cerc x are valoarea: .

În acest caz forţa F va avea valoarea:

(9)
Unde am făcut notaţia evidentă:

(10)
Introducând rel.(10) în rel. (7) obţinem perioada pendulului gravitaţional izocron:

T =2 π √❑ (11)

3
 OBSREVAŢIE: din rel. (9) deducem că şi pendulul gravitaţional se comporta ca un oscilator
armonic, in conditiile in care este scos din pozitia de echilibru sub unghiuri mici. Observând traiectoria
mişcării (Fig. 12) deducem că acest oscilator armonic nu este liniar.
De asemenea, rel. (11) este valabilă pentru valori mici ale amplitudinii (<5°), ceea ce reprezintă şi
condiţia de izocronism. Pentru amplitudini mari perioada T nu mai este constantă.

5. ENERGIA OSCILATORULUI ARMONIC.

Energia totală a oscilatorului armonic (pe care o vom numi în continuare energia oscilatorului armonic)
este suma dintre energia potenţială Ep şi energia cinetică Ec ale acestuia. Ţinând cont de rel. (2) şi (3) potenţială
Ep şi energia cinetică Ec au valorile.

respectiv (12)

Dacă adunăm cele două relaţii (12) şi ţinem cont de rel.(6) obţinem energia totală E:

(13) Observăm din rel. (13) că

deşi Ep şi Ec se modifică pe parcursul mişcării, Ep
se transformă în Ec şi invers, suma lor rămâne constantă, adică: energia totală a oscilatorului armonic se
conservă.

6. COMPUNEREA OSCILAŢIILOR ARMONICE PARALELE.

Fie y1=A1sin (ωt+01) şi y2=A2sin(ωt+02) două oscilaţii
armonice.
Prin compunerea a două oscilaţii armonice,
de aceeaşi frecvenţă, se obţine tot o oscilaţie
armonică, de aceeaşi frecvenţă:
y=y1+y2=Asin(ωt+0)
Pentru a determina y trebuie să determinăm
valorile lui A şi o.
Reprezentarea mărimilor armonice se face
printrun vector rotitor, numit fazor, care are
lungimea egală cu amplitudinea mărimii
armonice, iar unghiul pe care îl face cu
abscisa, la un moment dat, este egal cu faza  a mărimii armonice, la acel
moment. Vectorul se consideră rotitor cu o perioadă egală cu cea a mărimii armonice.
Urmărind Fig. 12 se observă că:
(14)
şi: :  (15)

4
 DISCUŢIE:
a) Dacă , A=A1+A2 . În acest caz spunem că oscilaţiile sunt în fază, Fig. 14a).
b) Dacă , A=A1 - A2. În acest caz spunem că oscilaţiile sunt în opoziţie de fază,
Fig. 14b)

c) Dacă, . În acest caz spunem că oscilaţiile sunt în

cuadratură (sau la sfert), Fig. 14c)

Oscilatiile au amplitudinile: A1 ROȘU, A2 MOV, iar A = A1 + A2 GALBEN.

7. OSCILAŢII MECANICE AMORTIZATE

Situaţiile prezentate până acum au avut în vedere oscilaţiile ideale, oscilaţii în care nu intervin forţe
disipative. În aceste situaţii amplitudinea oscilaţiei poate rămâne constantă un timp îndelungat.
În realitate, datorită forţelor disipative, de exemplu forţele de frecare ale oscilatorului cu aerul, frecările
din legături, frecările interioare, datorate deformărilor continue, etc., amplitudinea oscilaţiilor scade în timp…
până la extincţie. În acest caz spunem că s-a produs amortizarea oscilaţiei, iar acest tip de oscilaţii se numesc
oscilaţii amortizate. Forţele disipative au ca efect pierderi de energie pe parcursul oscilaţiei, astfel că după un
anumit timp energia oscilatorului se pierde sub diferite forme, de exemplu sub formă de căldură.
Amortizarea oscilaţiilor se poate studia în două situaţii:
1. Forţe
disipative mici. În acest
caz amplitudinea scade,
poziţia de echilibru
rămâne aceeaşi, iar
perioada deşi se
modifică foarte puţin,
rămâne aproximativ
constantă Fig. 15a).
Perioada mişcării
amortizate se numeşte pseudoperioadă, iar mişcarea se numeşte
quasiperiodică. Dacă forţele disipative sunt foarte mici, amortizarea se
produce într-un timp foarte lung, iar perioada poate fi considerată constantă
şi se poate aproxima cu perioada proprie de oscilaţie a oscilatorului.
2. Forţe disipative mari. În acest caz
mişcarea este aperiodică, de tip undă de şoc, Fig. 15b).

5
8. OSCILAŢII MECANICE ÎNTREŢINUTE. OSCILAŢII MECANICE FORŢATE.
REZONANŢA.
Pentru a compensa pierderile de energie forţelor disipative, asupra oscilatorului trebuie acţionat cu o forţă
perturbatoare exterioară.
- Dacă forţa perturbatoare exterioară este continuă, oscilaţiile se numesc oscilaţii întreţinute, de exemplu
oscilaţiile unui ceas.
- Dacă forţa perturbatoare exterioară este periodică, oscilatorul va executa un nou tip de oscilaţii numite
oscilaţii forţate, de exemplu legănarea într-un balansoar, sau vibraţiile geamurilor de la ferestre când pe stradă
trec utilaje foarte grele. În acest caz perioada şi frecvenţa oscilaţiilor forţate va fi perioada şi frecvenţa cu
care este aplicată forţa perturbatoare.
Sistemul care produce forţa perturbatoare exterioară se numeşte excitator, iar sistemul care primeşte
acţiunea forţei perturbatoare se numeşte excitat. În această situaţie are loc un transfer de energie între cele
două sisteme: excitator şi excitat.
Rezonanţa
Fără Amortizare Dacă frecvenţa excitatorului este foarte apropiată sau egală cu frecvenţa
amortizare
slabă proprie de oscilaţie a excitatului are loc un proces de transfer maxim de
Amortizare
energie între cele două sisteme. Acest fenomen se numeşte rezonanţă.
puternică
În acest caz perioada excitatului rămâne aproximativ constantă, dar
amplitudinea oscilaţiilor ia valori foarte mari, valori care pot tinde către
infinit în cazul forţelor disipative =0 frecvenţa foarte mici,
Fig. 16
Fig.16. Acest fenomen este întâlnit în diferite domenii ale fizicii şi tehnologiei, precum: în
transmisiunile radio-TV, în medicină sau în
tehnică rezonanţa magnetică nucleară (RMN), sau rezonanţa electronică de spin (RES), vibraţiile
diferitelor piese în mişcare ale maşinilor şi utilajelor în funcţiune defectuoasă.
De asemenea funcţionarea cuptorului cu microunde sau a laserului au la bază şi fenomenul de rezonanţă.

9. ACTIVITĂŢI DE FIXARE A CUNOŞTINŢELOR ŞI EVALUARE.

Răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Ce este un fenomen periodic?
2. Daţi exemple de cel puţin trei fenomene periodice.
3. Ce este mişcarea oscilatorie?
4. Ce este un pendul elastic?
5. Care sunt mărimile caracteristice mişcării oscilatorii?
6. Ce este un oscilator?
7. Ce este un oscilator liniar armonic?
8. Ce este un pendul gravitaţional?
9. Care este condiţia de izocronism pentru perioada oscilaţiilor armonice?
10. Presupunând că la un moment dat, pe parcursul mişcării oscilatorii, Ec=Ep, care este valoarea acestora, relativ
cu energia totală E?
11. Ce se poate spune despre rezultatul compunerii a două oscilaţii armonice?
12. Care este condiţia ca două oscilaţii armonice să fie în fază? Care este valoarea amplitudinii oscilaţiei
rezultante în acest caz?
13. Care este condiţia ca două oscilaţii armonice să fie în opoziţie de fază? Care este valoarea amplitudinii
oscilaţiei rezultante în acest caz?
14. Care este condiţia ca două oscilaţii armonice să fie în quadratură (la sfert)? Care este valoarea amplitudinii
oscilaţiei rezultante în acest caz?
15. Cum se numesc oscilaţiile unui corp în prezenţa forţelor disipative?
6
16. Care este efectul forţelor disipative asupra oscilatorului şi cum se numeşte acest efect?
17. Ce se întâmplă cu perioada oscilatorului şi cum se numeşte aceasta, în situaţia în care în sistem apar forţe
disipative mici?
18. Ce sunt oscilaţiile întreţinute?
19. Ce sunt oscilaţiile forţate?
20. Definiţi rezonanţa.

Rezolvaţi următoarele probleme:

1. Un punct material oscilează după legea: , exprimat în metri.
Să se calculeze: a) amplitudinea, pulsaţia, perioada, frecvenţa şi faza iniţială;

b) elongaţia la momentul s;
c) după cât timp de la începutul mişcării Ec=Ep , pentru prima dată ?

R: b) y=2,5·10-2 m; c)
2. Să se scrie ecuaţia unei oscilaţii armonice cunoscând vitezele v1=3·10-2m/s şi v2=5·10-2m/s,

corespunzător elongaţiilor y1=6·10-2m şi y2=4·10-2m, iar .

3. Să se scrie legea de mişcare a unui corp de masă m=4kg, suspendat de un resort cu constanta
elastică k=36N/m, ştiind că amplitudinea oscilaţiilor este A=20cm, iar corpul trece prin poziţia de
echilibru în jos la momentul t=0.
R: .
√
4. Mişcarea unui arc elicoidal este dată de ecuaţia:
. Să se arate că mişcarea

5. este armonică şi să se determine elongaţia, viteza şi acceleraţia unui punct la momentul .

R: 10mm/s; a= 4mm/s2
6. Fie două oscilaţii armonice să se scrie ecuaţia
oscilaţiei rezultate prin compunerea celor două.

R: .
7. Să se determine Ec şi Ep ale unui punct material de masă m=5·10-4kg, care oscilează armonic

cu amplitudinea A=5·10-2m şi frecvenţa  , când se află la distanţa y=4cm de poziţia

de echilibru.
R: Ec=9·10-7J, Ep=16·10-7J.

BIBLIOGRAFIE:
1. M. Popescu, V. Tomescu, M, Strazzaboschi, M. Sandu – FIZICĂ, manual pentru clasa a XI-a, Editura
Crepuscul – 2006.

7
2. G. Enescu, N. Gherbanovschi, M. Prodan, Șt. Levai – FIZICĂ, manual pentru clasa a XI-a, Editura
Didactică și Pedagogică, București – 1994.
3. http://dex-online.ro
4. http://inforisx.incerc2004.ro/sursa.htm
5. http://ro.wikipedia.org/
6. http://www.walter-fendt.de/ph14ro
7. http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1904/strutt-bio.html