Universitatea Tehnică a Moldovei

Tema : Veniturile, cheltuielile și rezultatele

financiare ale întreprinderii.

Studenta: Doina Duminica, ML-202-AG

Profesor: Baltag Grigore

Chişinău 2022
 Conținutul temei:
Obiective Unități de conținut
- să explice particularităţile şi clasificarea Consumurile şi cheltuielile
veniturilor şi cheltuielilor; întreprinderii
- să determine conţinutul şi componenţa Veniturile întreprinderii
consumurilor şi cheltuielilor; Profitul întreprinderii
- să poată decide utilizarea profitului la Indicatorii rentabilităţii
întreprindere

Cum se poate aprecia dacă finanțele unei întreprinderi sunt gestionate eficient?
Venituri

Rezultat financiar

Cheltuieli
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate în perioada de gestiune sub
formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau
de creşteri ale datoriilor care contribuie la
diminuări ale capitalului propriu (rezultatului
financiar), altele decât cele rezultate din
distribuirea acestuia proprietarilor.
 • costul vânzărilor
Cheltuieli ale • cheltuielile de distribuire;
activităţii operaţionale •
•
cheltuielile administrative;
alte cheltuieli din activitatea operaţională.

• cheltuielile cu activele imobilizate;

Cheltuielile altor • cheltuielile financiare;
activităţi • cheltuielile excepţionale.

• în dependență de cota impozitului pe venit

Cheltuielile privind
impozitul pe venit.
Cheltuieli din activitatea operațională
Costul vînzărilor

Cheltuieli cu personalul comercial

Cheltuieli de publicitate şi marketing

Cheltuieli cu personalul administrativ

Cheltuieli privind dobînzile

Cheltuieli din activitatea neoperațională
Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente imobilizărilor
necorporale ieşite

Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente imobilizărilor

corporale ieşite

Cheltuieli din diferenţe de curs valutar

Cheltuieli privind redevenţele

Cheltuieli privind calamităţile

Consumurile reprezintă resursele întreprinderii
utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea
serviciilor în scopul obţinerii venitului.
1) consumurile de materiale cuprind costul materialelor, pieselor de
schimb utilizate în procesul de producţie;

2) consumurile privind retribuirea muncii includ salariile personalului care

participă la procesul de producţie;

3) consumurile indirecte de producţie sunt legate de deservirea şi gestiunea

subdiviziunilor întreprinderii şi includ:

• cheltuielile de întreţinere şi amortizarea mijloacelor fixe cu destinaţie productivă;

• salariile personalului de conducere şi deservire a subdiviziunilor întreprinderii.
Consumurile indirecte de producţie se subdivizează în:

a) consumuri variabile, a căror mărime depinde de modificarea

volumului producţiei (retribuirea muncii prestată de muncitorii
auxiliari, costul materialelor consumate);

b) consumuri fixe, a căror mărime nu depinde de volumul producţiei

(uzura calculată, cheltuielile de întreţinere şi exploatarea clădirilor şi
utilajului).
Veniturile sunt creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub
forma intrărilor de active sau majorării valorii
acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept
rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia
creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor.
Venituri din activitatea operațională
Veniturile din prestarea serviciilor

Veniturile din vânzarea produselor şi mărfurilor

Veniturile sub formă de dobânzi

Veniturile sub formă de dividende

Venituri din activitatea neoperațională
Venituri din ieşirea imobilizărilor necorporale

Venituri din ieşirea imobilizărilor corporale

Venituri din diferenţe de curs valutar

Veniturile sub formă de redevenţe

Venituri din compensarea pierderilor din calamităţi

Profitul prezintă principalul rezultat financiar al
activităţii oricărei întreprinderi şi serveşte ca o
orientare specifică şi un criteriu determinant în
procesul organizării activităţii economico-
financiare.
Funcțiile profitului:
• Indicator sintetic de apreciere a eficienţei folosirii capitalurilor şi a
desfăşurării activităţii.
• Sursă de autofinanţare şi de autodezvoltare a agentului economic.
• Pârghie de cointeresare a acţionarilor, a proprietarilor individuali şi a
salariaţilor, profitul reprezentând principalul factor motivator pentru
proprietarii de capitaluri de a investi.
• Sursă de acoperire a capitalului împrumutat.
• Sursă importantă de alimentare a bugetului public naţional.
• Mijloc de control asupra gestiunii economice şi financiare.
Factorii de influență asupra mărimii profitului:

volumul produselor comercializate sau serviciilor prestate care acţionează

direct proporţional;

calitatea produselor şi serviciilor;

structura produselor şi serviciilor realizate;

repartizarea venitului între factorii de producţie.

Profitul brut

RAO

RAA

PPI

CIV

Profitul net
Exemplul 1.
•Cunoscând structura veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii să se calculeze indicatorii profitabilităţii (profitul brut, rezultatul
activităţii economico – financiare, rezultatul perioadei de gestiune până la impozitare, profitul net).
• Indicatorii (mii lei)
 Vânzări nete 40300
 Costul vânzărilor 28000
 Alte venituri operaţionale 4000
 Cheltuieli comerciale 3800
 Cheltuieli generale şi administrative 5500
 Alte cheltuieli operaţionale 1560
 Venituri din ieşirea activelor financiare pe termen lung 5000
 Venituri din dividende 2500
 Cheltuieli din ieşirea activelor financiare pe termen lung 3000
 Venituri din diferenţe de curs valutar 1000
• Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar 2000
 Rezolvare:

• Profitul Brut = 40300-28000 = 12300 mii lei

• Rezultatul activităţii operaţionale = (40300 + 4000) – (28000 + 3800 + 5500 + 1560) =
5440 mii lei
• Rezultatul altor activităţi = (5000+2500 +1000) - (3000 +2000)= 3500 mii lei
• Profitul perioadei de gestiune până la impozitare = 8940 mii lei
• Cheltuieli privind impozitul pe venit = 8940 x 0,12 = 1072,8 mii lei
• Profit net = 8940 – 1072,8 = 7867,2 mii lei
Direcțiile de utilizare ale profitului:

Constituirea rezervelor legale;

Creşterea capitalului;

Constituirea altor rezerve statutare sau facultative;

Repartizarea dividendelor.
Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienţei, care exprimă
capacitatea întreprinderii de a câştiga profit şi se determină ca
raportul dintre efectele economice şi financiare obţinute de către
entitatea economică şi eforturile depuse pentru obţinerea acestora.
Ratele financiare analizate mai sus oferă informaţii despre o latură
sau alta a activităţi ifirmei, pe cînd ratele de profitabilitate reflectă
acţiunea comună a lichidităţii, gestiunii activelor şi a capitalului
împrumutat asupra performanţei entităţii economice.
Formula de bază a calculului rentabilităţii este:
Rentabilitatea
Rata Rata
Rentabilitatea
rentabilităţii rentabilităţii
vânzărilor
activelor financiare
Profitul
perioadei de
Profitul brut Profitul net
gestiune până la
impozitare

Venit din vînzări Total activ Capital propriu

Pragul de rentabilitate (punctul critic) reprezintă
volumul din vânzări, la care întreprinderea nu are
nici pierderi, nici profit.
În punctul critic, volumul din vânzări este egal cu
suma totală a consumurilor şi cheltuielilor perioadei,
iar profitul operaţional este egal cu zero.
Prag de rentabilitate
Prag de rentabilitate => Profit = 0
Venit – Cheltuieli = 0
Pret * Q – (Ch. Fixe tot. – Ch.Variabiale tot.)=0
Pret * Q – (CFtot. - Cvunit*Q) = 0
Pret * Q – CFtot. + Cvunit*Q = 0
(Pret –CVunit)*Q = CFtot

CF tot.
Q =
Pret − CVunit.

Siguranța financiară =(Q-Qmin)/Q*100 (>20%)

Avantajele metodei de analiză a rentabilității pe baza punctului critic sunt:

permite stabilirea dimensiunii la care producția devine rentabilă;

indică volumul producției necesar pentru a obține un anumit profit;

pune în evidență corelațiile dintre dinamica producției, respectiv a

veniturilor și dinamica costurilor grupate pe costuri variabile și fixe;

permite determinarea gradului de utilizare a capacității de producție în

corelație cu un anumit profit dorit.
Exemplul 2:
O societate comercială are costuri fixe care se
ridică la 500000 lei. Costurile variabile unitare
sunt de 125 lei. Preţul produsului este de 150 lei.
Determinaţi pragul de rentabilitate.
Rezolvare:

Cheltuieli fixe
Prag de rentabilitate 
Pret - Cheltuieli variabile unitare

500000
Prag de rentabilitate   20000 (unitati)
150 - 125
Exemplul 3:
Întreprinderea „Sand” produce două tipuri de produse: genţi şi mape din
piele. Cantitatea producţie alcătuieşte respectiv 470 bucăţi şi 290 bucăţi,
iar preţul de vânzare este respectiv de 147 lei/ 1 bucată şi 209 lei/ 1
bucată. Consumurile variabile totale constituie pentru fiecare produs
49750 lei şi 57500 lei, iar consumurile fixe totale 24000 lei. De calculat
volumul vânzărilor pentru care întreprinderea va atinge pragul de
rentabilitate. Care este siguranța financiară pentru ambele produse?
 Rezolvare:
Articol Q P CVtot CF CVunit VV %VV CFarticol PR (Qmin)

Genți

Mape

Total
 Rezolvare:
Articol Q P CVtot CF CVunit VV %VV CFarticol PR (Qmin)

Genți 470 147 49750 105,8511 69090 53,2690825 12784,58 311

Mape 290 209 57500 24000 198,2759 60610 46,7309175 11215,42 1046

Total 129700 100

• SFgenți = (470-311) / 470*100% = 33,8%

• SFmape = (290-1046) /290 *100% = -260,7%
De determinat pragul de rentabilitate și nivelul siguranței
financiare pentru fiecare produs, dacă:

Indicator Produs A Produs B

Venit din vînzări 2400 8400
Cheltuieli variabile, totale 1800 7000
Cantitatea vîndută 100 280
Cheltuieli fixe, total 5000
Vă mulțumesc pentru atenție!!!