Demențe.

Demențele sunt grup de boli mintale, dobândite de cauze diferite caracterizate prin scăderea
progresivă și ireversibilă activității psihice.

Există mai multe tipuri de demență:

1. Demențe care pot surveni la orice vârstă și sunt secundare unor anumite boli.
- Demențe secundare unor tumori cerebrale, unor infecții cerebrale, unor boli
neurologice (epilepsie sau boala parkinson) sau accidente vasculare cerebrale.
- Demențe post-traumatice cranio -cerebrale.
2. Demențele de cauze toxice și metabolice
- Demența care apare în hipotiroidism, în intoxicațiile cu monoxid de carbon, plumb
sau mercur.
- Anemia pernicioasă care este o anemie provocată prin deficit de vitamina B12.
3. Demențele presenile
- Demența Alzheimer
4. Demențele tardive
- Demența senilă
- Demența mixtă

Principalele caracteristici sunt:

- Caracterul dobândit al tulburărilor , dementul fiind „un bogat" care s-a ruinat.
- Scăderea atenției, a memoriei , a capacității de judecată, a limbajului și afectivității.
- Caracterul progresiv și de obicei ireversibil al tulburărilor.

În unele forme de demență există posibilitatea opririi evoluției, uneori chiar o ameliorare a
simptomelor prin intervenția terapeutică.

Tratamentul.

Principalele simptome ale sindromului demențial sunt în funcție de cauze și de faza de evoluție a
bolii.

- Afectarea memoriei
- Sărăcirea treptată a afectivității până la indiferență.
- Tulburări de judecată
- Pierderea simțului moral fapt ce poate duce la unele reacții agresive și comiterea
unor acte cu implicații medicolegale (tentative de viol sau tentative de crimă).
- Dezorientare temporo-spațială.
- Incoerență în gândire și vorbire, limbaj redus cu propoziții scurte până la mutism
total.
- Bolnavul își pierde treptat conștiința de sine, își pierde identitatea, nu mai știe cum
se numește și ce vârstă are.

La pacienții demenți pot apărea și o serie de manifestări care necesită o atitudine de urgență.

- Insomnie cu agitație psiho-motorie : bolnavul se scoală noaptea, începe să umble

prin casă și caută prin dulapuri sau face mâncare. Nesupravegheați bolnavii părăsesc
domiciliul și vagabondează prin oraș, murdari, neglijenți, nefiind în stare să
regăsească drumul spre casă sau să spună adresa.
Mai pot să aibă stări de agresivitate, să sufere anumite accidente ( arsuri, intoxicații cu gaze uitate
deschise sau intoxicații medicamentoase). Alteori pot să refuze alimentația.

Demențele presenile. Boala Alzheimer.

Debutează de obicei între 45-65 de ani, predominând la sexul feminin.

Este cauzată de existența unor leziuni în zona cerebrală, parieto-temporo-occipitală unde se constată
prezența unor „plăci" senile și a unor procese de degenerescență neuronală.

Elementele caracteristice sunt:

- Instalarea rapidă (în câteva luni) a simptomelor demențiale.

- Dezorientare temporo-spațială precoce.
- Deficit de memorie progresiv.
- Tulburări psihice de tipul halucinațiilor auditive și vizuale.

Bolnavul sfârșește prin cașexie (slăbire totală) în 4-10 ani.

Îngrijirea pacientului cu demență.

- Implică o atitudine umanitară prin promovarea contactului cu realitatea.

- Antrenarea pacientului în activități simple.
- Folosirea schemelor zilnice și a programelor scrise.
- Terapia ocupațională pt ai stimula atenția și concentrarea.
- Pacientul nu trebuie să fie izolat.
- Folosirea tuturor metodelor de comunicare.
- Mesajele verbale nu trebuie țipate la urechea pacientului. Trebuie folosit mai mult
contactul vizual, iar gesturile mimate pot fi importante în comunicare.
- Realizarea condițiilor de igienă.
- Asigurarea unei diete echilibrate și corectarea deficitelor vitaminice.

Nu trebuie administrate medicamente multe, iar dozele trebuie să fie dintre cele mai mici pt a putea
identifica eventualele efecte adverse.