TEMA III - PRINCIPIILE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

1. Noțiunea și importanța
Termenul principiu provine din latinescu principium- ceea e inseamna inceput. Principiile sunt
acele reguli generale si imperative care ordoneaza si intr-un anumit sens limiteaza desfasurarea si
finalizarea procesului civil.

2. Clasificarea principiilor dreptului procesual civil

Criterii:
1. După sfera de aplicare:
1.1. Principii generale sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept (democratismului;
umanismului; legalității; priorității tratatelor intle; egalității în fața legii ș.a.);
1.2. Principii interramurale se aplica catorva ramuri de drept, multe principii aplicabile
dreptului procesual penal si aplica si procedurii civile (înfăputirii justiției exclusiv în
instanțele judecătorești; accesului liber la justiție; dr. la apărarea judiciară; independenței
judecătorului și supunerea lor numai legii; publicității; examinării pricinilor în termen
rezonabil; limbii oficiale de procedură; dr. la interpret; contradictorialității);
1.3. Principii ramurale sunt aplicabile exclusiv dreptului procesual civil si anume avem un
principiu-(disponibilității);
1.4. Principii instituționale sunt aplicabile doar unor institutii de drept procesual civil
(nemijlocirii – pentru dezbateri judiciare; ierarhia căilor de atac, unicitatea exercitării unei căi
de atac, neagravarea situației în propria cale de atac – pentru căi de atac; caracterul obligatoriu
al actelor exec.jud. – faza de executare).
2. După funcțiile principiilor:
2.1. Principii organizațional-funcționale: se refera la modul de organizare a sistemului
judecatoresc, la modul de infaptuire a justitie civile.(înfăputirii justiției exclusiv în instanțele
judecătorești; egalității în fața legii; independenței judecătorului și supunerea lor numai legii;
limbii oficiale de procedură și dr. la interpret;)
2.2. Principii procesual – funcționale: sunt reguli generale de examinare si solutionare a
principiilor civile in orice instanta-(legalității; disponibilității; contradictorialității; îmbinării
oralității cu forma scrisă, nemijlocirii)

PRINCIPII:
1. Principiul înfăptuirii justiției exclusiv de către instanțele de judecată
Prin noțiunea de instanță de judecată trebuie să înțelegem instanța de judecată ca instituție creată
de stat; ca instanță competentă conform normelor procesuale de a examina un anumit litigiu
concret și instanță în sensul de complet de judecată care a fost creat și investit în conformitate cu
legea cu dreptul de a examina o anumită cauză concretă). Pentru infaptuirea justitiei in RM este
organizat si functioneaza un sistem judecatoresc care include judecatoriile, curtile de apel, si
curtea suprema de justitie.
Izvoare:
Art.114 Constituția RM; 19 CPC; art.1 din Legea privind statutul judecătorului; art.15 alin.3 din Legea
privind organizarea judecătorească. + art.115(3) Constituție + vezi cauza Gurov vs RM.
 2. Principiul egalității în fața legii și a justiției – legea e aceeași pentru toți, chiar dacă există
competență, sau instanțe specializate
Izvoare:
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 pactul internațional cu privire la
drepturile civile și politice; art.6 CEDO, art.16 Constituția RM, art.22 CPC, art.3 Cod de executare,
art.8 din Legea privind organizarea judecătorească. + art.454 CPC
+excepția - imunitatea de jurisdicție a diplomaților și statelor străine art.457 CPC + art.31 din
Convenția privind relații diplomatice de la Viena și art.43 din Convenția cu privire la relațiile
consulare. Viena.

 DUDO Articolul 7- DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi
oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie
şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
 art.14 pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice
Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în
care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent,independent şi
imparţial, stabilit prin lege, care să decidă asupra contestărilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu
caracter civil.
Art.6 CEDO - Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în
termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii
în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul
în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a
acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate
democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau
în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi
de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

 Art.3 CExecutare – Articolul 3. Principiul egalităţii

Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu
funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra
persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.

 Legea privind organizarea judecătorească

Articolul 8. Egalitatea în faţa legii
Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi autorităţii judecătoreşti, fără deosebire de
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine
socială, precum şi de alte împrejurări.

 Convenția privind relații diplomatice - ART. 31

1. Agentul diplomatic se bucura de imunitatea de jurisdicţie penală a statului acreditar. El se bucura, de
asemenea, de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a acestuia, dacă nu este vorba:
a) de o acţiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă
agentul diplomatic nu-l poseda în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii;
b) de o acţiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar,
administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu particular;
c) de o acţiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul
diplomatic în statul acreditar în afară funcţiilor sale oficiale.
2. Agentul diplomatic nu este obligat sa depună mărturie.
3. Nu poate fi luată nici o măsura de executare fata de agentul diplomatic, în afară de cazurile prevăzute
la alineatele a, b şi c de la paragraful 1 din prezentul articol, şi numai dacă executarea poate avea loc
fără a se aduce o atingere inviolabilității persoanei sale sau a locuinţei sale.
4. Imunitatea de jurisdicţie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de
jurisdicţia statului acreditant.

 Convenția cu privire la relațiile consulare - Articolul 43 - Imunitatea de jurisdicție

1. Funcționarii consulari si angajații consulari nu pot fi chemați in fata autorităților judiciare si
administrative ale statului de reședință pentru actele săvârșite in exercitarea funcțiilor consulare.
2. Totuși, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplica in caz de acțiune civila:
a) care rezulta din încheierea unui contract de către un funcționar consular sau un angajat consular, pe
care acesta nu l-a încheiat in mod expres sau implicit in calitatea sa de mandatar al statului trimițător;
sau
b) intentata de un terț pentru o paguba rezultând dintr-un accident cauzat in statul de reședință de un
vehicul, o nava sau de o aeronava.

3. Principiul Legalității - nimeni nu e mai presus de lege – Justiția se înfăptuiește în numele legii;
Izvoare:
Art.114 Constituția RM, CPC art.15,19,20

Legea privind organizarea judecătorească;

Articolul 1 (2) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
Articolul 5 (1) Justiţia se înfăptuieşte în strictă conformitate cu legislaţia.
legea cu privire la statutul judecătorului
Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti
(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le
execută în baza legii.
(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai
legii.
art.2 CEx - Articolul 2. Principiul legalităţii
Executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu
prezentul cod şi cu alte acte normative.

Principiul legalității se asigură inclusiv prin mecanisme precum excepția de neconstituționalitate –

art.121 CPC și controlul judiciar înfăptuit de instanțele superioare.

4. Principiul Dreptului la apărarea judiciară și accesul liber la justiție:

Trebuie să fie efectiv, dar nu este absolut;
Izvoare:
Art.8 DUDO; art.6 CEDO; art.26, 20 Constituția RM; art.5 CPC; art.10 CC; art.6 L privind
organizarea judecătorească
DUDO
Articolul 8
Orice persoana are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente
împotriva actelor care violează drepturile fundamentale cei sânt recunoscute prin constituţie sau lege.

Legea privind organizarea judecătorească

Articolul 6. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente
împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Asociaţiile cetăţenilor, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile au dreptul, în modul stabilit de
lege, la acţiune în instanţă judecătorească pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime care le-au
fost încălcate.

Forme de manifestare:
a) Dr. de alege forma și metoda de apărare a dr., libert, intereselor legitime;
b) Posibilitatea reală de a depune în instanță o cerere, referință, contestație;
c) De a cunoaște existența unor pretenții împotriva sa sau a faptului posibilității sale de a fi lezat
printr-un act al instanței – dr. de a fi înștiințat legal;
d) Dr. de a participa efectiv la examinarea cauzei;
e) Dr. de a fi ales de un avocat;

Statul trebuie să creeze instituții care pot fi denumite instanțe, adică care să poată hotărî asupra
chestiunilor aduse în fața sa.
Trebuie să existe garanții procesuale ale realizării justiției (independența, imparțialitatea magistraților)
Persoana trebuie să cunoască evoluția procesului și hotărârea instanței privind cererea sa.

Pot exista anumite condiții pentru accesul la justiție: termene de prescripție, taxe de stat, cereri
prealabile, dar care trebuie să aibă scop legitim, să nu afecteze esența dreptului, să fie raport rezonabil
între scop și mijloace.

5. Principiul independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii - judecarea cauzelor civile
de către un tribunal competent, independent și imparțial, stabilit prin lege
Izvoare:
art.10 DUDO, art.14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art.6 para.1
CEDO, art.116 Constituția; art.20 CPC; art.1 alin.3 din Legea cu privire la statului judecătorului,
Hotărârea CtEDO Tocono și profesorii prometeiști vs Moldova din 26.06.2007.

Independența poate fi:

a) Funcțională – lipsa oricăror subordonări ale puterii judecătorești față de alte puteri în stat.
b) Personală – lipsa oricăror subordonări sau dependențe ale judecătorului de alte persoane;
Se asigură prin
garanții politice – inamovibilitatea, incompatibilități ale funcției, inviolabilitatea;
garanții economice – situația materială și socială, posibilitățile de avansare, instruire sunt
reglementate într-o măsură care să nu expună judecătorii unor riscuri;
garanții procesual-juridice: distribuirea aleatorie a dosarelor, interzicerea examinării repetate a
cauzei, aprecierea probelor la intima convingere, dreptul la opinie separată, secretul deliberărilor. +
imparțialitatea – fără prejudecăți față de fapte și participanți.

Imparțialitatea poate fi:

a) Obiectivă – care se referă la manifestări exteriorizate și perceptibile publicului
b) Subiectivă – care se referă la convingeri și atitudini ale judecătorului și care nu neapărat pot fi
cunoscute publicului.

6. Principiul Rolului diriguitor a instanței – instanța nu are doar rolul de martor pasiv la ”duelul”
părților, ci se implică din oficiu sau la solicitarea participanților pentru a contribui la înfăptuirea
justiției și aflarea adevărului judiciar;
Izvoare:
Art.9 CPC, Codul Administrativ.
În virtutea acestui principiu, judecătorul exercită o serie de atribuții cum ar fi:
Verifică din oficiu respectarea art.166,167 la intentarea procesului civil, întreprinde măsuri de
pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare; conduce dezbaterile judiciare și asigură respectarea
ordinii în ședință, explică drepturile tuturor participanților la proces, pune în discuție oricare
cerere sau demers etc.

7. Principiul publicității ședințelor – examinarea publică a majorității fazelor procesului civil cu

excepția deliberării, ședințelor închise (art.23 CPC). Pronunțarea este întotdeauna publică cu
excepția adopției.
Izvoare:
Art.10 DUDO, art.14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art.6
CEDO, art.117 din Constituție, art.23 CPC, art.10 din Lega privind organizarea
judecătorească.
Publicitatea procesului se asigură pentru părți prin înștiințarea despre proces (citarea),
posibilitatea de a lua cunoștință cu materialele cauzei, primirea actelor de dispoziție (încheieri,
hotărâri, decizii); precum și pentru public prin afișarea orarului ședințelor, publicarea actelor de
dispoziție în conformitate cu legea, posibilitatea de a asista la ședințele publice.

8. Principiul examinării cauzei în termen rezonabil - toate cauzele trebuie examinate în termeni
rezonabili.
Izvoare:
Art.6 CEDO, art.4, 192 CPC,
Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: - comportamentul participanților la proces,
conduita instanței, complexitatea cauzei, importanța cauzei pentru părți (art.192 CPC).
Instrumente pentru asigurarea respectării termenului rezonabil - Legea nr.87 din 21.04.2011 și
art.191 CPC

9. Principiul limbii oficiale de procedură și dreptul la interpret – cauza se desfășoare de regulă

în limba de stat, iar ca excepție, dacă instanța acceptă în limba pe care o cunosc majoritatea
participanților la proces. Subiecții care nu cunosc limba de procedură au dreptul la interpret.
Izvoare:
art.118 Constituție, art.24 CPC, art.9 din Legea privind organizarea judecătorească.
 10. Principiul disponibilității – semnifică dreptul părților de a se folosi (sau nu) drepturile sale.
Izvoare:
art.27 CPC, art.4 Cod de executare.
- dreptul de a se adresa sau nu instanței;
- Dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării
- Dreptul de a renunța la acțiune, a o recunoaște, a încheia tranzacție.
- Dreptul de a ataca hotărârea judecătorească;
- Dreptul de a cere executarea hotărârii judecătorești.
11. Principiul contradictorialității – se referă la dreptul egal a tuturor participanților de a se
expune cu privire la chestiunile ce se abordează în cadrul unui proces civil
Izvoare - art.26 CPC ;

12. Principiul oralității – de fapt este o simbioză între examinarea cauzei în formă orală și scrisă,
iar în unele categorii de cauze sau faze ale procesului doar în formă scrisă. Astfel anumite acte în
cadrul examinării cauzei trebuie obligatoriu realizate în scris – cererea de chemare în judecată,
de apel sau de recurs, referința, raportul de expertiză, hotărârile și deciziile. Alte acte procedurale
pot fi orale sau scrise – cereri, demersuri, pledoarii.
Izvoare - art.25 alin.2 CPC.

13. Principiul nemijlocirii – se referă la modul de cercetare și examinare a probelor de către

instanță, și anume, că instanța, urmează să examineze probele în mod nemijlocit, adică
judecătorul sau completul trebuie personal să vadă/audă proba.
Izvor - art.25 CPC
Există excepții: delegațiile judecătorești (art.125 CPC), asigurarea probelor (art.1271 CPC și Cod
de executare)

14. Principiul securității raporturilor juridice – se referă la necesitatea păstrării acelor raporturi
sau drepturi care au devenit irevocabile în virtutea stabilirii lor prin hotărâri judecătorești
irevocabile; a se vedea hotărârile CtEDO Brumărescu vs. România. Roșca v Moldova, Popov 2 v
Moldova ș.a.

15. Dreptul la un proces echitabil conține:

- Dreptul la judecare – acces la - Termen rezonabil;
justiție; - Independența instanței;
- Egalitatea de arme; - Instanța investită de lege.
- Publicitate a procesului;
Art.6 CEDO - Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen
rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî
fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei
acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

PRINCIPII INTERNAȚIONALE
1. Principiul priorității contractelor și convențiilor internaționale
Izvoare:
art.26, 27 din Convenţia cu privire la dreptul tratatelor din 23.05.1969; Convenţia privind procedura
civilă din 01.03.1954 de la Haga, ratificată la 04.08.1992; art.4 Constituţia Republicii Moldova,
art.2 alin.(2) CPC.

2. Acordarea regimului național străinilor în procese civile – art.454 CPC – Străinii au același
regim juridic în procesele civile ca și cetățenii RM.

3. Lega forului în materia procedurii civile – la examinarea unei cauze civile în RM se aplică
exclusiv legislația procesual civilă a RM.
Izvor – art. 455,456,458 CPC;

4. Imunitatea judiciară a statelor străine și organizațiilor internaționale – art.457 CPC – în

instanța de judecată din RM nu pot avea calitatea de pârât alte state cu excepțiile prevăzute de
tratatele internaționale sau dacă statul străin își dă acordul.

5. Principiul exequator-ului - art. 467-475 CPC – reprezintă posibilitatea de a recunoaște și după

caz a executa pe teritoriu RM o hotărâre judecătorească străină.