UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

PROIECT PE TEMA: ÎNROLAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

NUME STUDENT: CONSTANTIN MIHAELA

AN DE STUDIU: I
AN UNIVERSITAR: 2017-2018
PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: PETRU LISIEVICI
Învațământul reprezintă un factor esențial în dezvoltarea oricărei țări.
Sistemul de învățământ reprezintă ansamblul tuturor instituțiilor școlare ce cuprinde toate
gradele, profilele si formele dintr-o anumita țară, care este organizat pe baza unor principii
educaționale generale.
Sistemul de învățământ garantează în a rezolva cele mai importante probleme socio-umane,
educația, si pregătirea tinerei generații. De aceea, în mod firesc, filosoful german Immanuel Kant
spunea că „Educația este cea mai mare și mai grea problemă ce i s-a dat omului spre rezolvare”.
În România, sistemul de învațământ actual se caracterizează prin deschidere față de noutate,
evoluând si acționând conform cerințelor economico-sociale cu aspirațiile națiunii române.
Idealul educațional în țara noastră tinde a se baza pe tradițiile umaniste, aspirațiile societății
românești, contribuind la păstrarea identității naționale.
Tocmai de aceea, învațământul dezvoltă ca ideal educațional o personalitate liberă, integrală,
armonioasă, demnă și creativă.
Sistemul de învățământ din România și implicit și învățământul superior a cunoscut transformări
importante după anul 1990. Conform Institului de Statistică, ultimii 27 de ani au arătat o evoluție
a numărului de studenți dar care nu s-a asociat și cu o creștere a bazei materiale și a numărului de
cadre didactice.
După 1990 au apărut primele universități private care aveau în posesie un număr mare de
studenți. S-au schimbat foarte mult atât domeniile de studiu spre exemplu, aria economică,
juridică cât si invățământul universitar au cunoscut o creștere importantă pe când, învățământul
tehnic a înregistrat o descreștere majoră a numărului de studenți.
Odată cu extinderea numărului de studenți a crescut și numărul de cadre didactice dar cu o rată
mult mai mică cât și baza materială care a cunoscut o dezvoltare mai redusă decât ritmul creșterii
numărului de studenți.
De aceea, începând cu anul 2009 constatăm o scădere a numărului de studenți din cauza crizei
economice, cât și a fenomenelor demografice.
Înainte de a analiza sistemul universitar, trebuie să începem să vedem cum stau lucrurile cu
privire la conceptul de școală, din perspectiva elevilor de liceu pentru că ei sunt cei care se
pregătesc să pășească într-o nouă etapă și anume înrolarea în învățământul superior.
Continuarea studiilor la nivel universitar
Cei mai mulţi dintre elevii de liceu sunt decişi ca după absolvirea liceului să urmeze cursurile
unei facultăţi din România. Un procent scăzut dintre elevi doresc să dea la o facultate în
străinătate, iar aproape o treime nu ştiu sau nu s-au gândit la o asemenea opţiune.
Mulţi dintre elevi vor ca după absolvirea liceului să se angajeze şi să se înscrie totodată la o
facultate în România. Analiza datelor făcute de cercetatori arată că variabilele „gen”,
„încurajarea părinţilor”, „venitul părinţilor”, „nivelul de educaţie al părinţilor”, prezic intenţia
elevilor de a da la facultate.
Părinţii care îşi încurajează copiii să obţină rezultate şcolare bune determină indirect, prin acest
tip de comportament, intenţia de a da la facultate.
Elevii din mediul rural sunt mai puţin interesaţi să urmeze cursurile unei facultăţi. O primă
explicaţie posibilă este aceea că părinţii elevilor din mediul rural au un nivel de educaţie mai
scăzut, iar acest lucru creează aşteptări mai scăzute din partea elevilor care învaţă în liceele de la
sate să-şi continue studiile la nivel universitar. O a doua posibilă explicaţie pleacă de la premisa
că elevii din mediul rural trăiesc în familii mai sărace decât elevii din mediul urban, fapt ce
implică o nedreptate cu privire la şansele unui elev care învaţă în mediul rural să urmeze o
facultate.
De ce anume ţin cont elevii în alegerea unei facultăţi
Elementele care pot interveni în procesul alegerii unei facultăţi din oferta educaţională la nivel
universitar sunt ca „profilul facultăţii să fie considerat de viitor” şi „să se studieze materii
interesante în facultate”. Accesul la informaţie poate fi, de asemenea, un factor care face ca elevii
să aprecieze lucruri diferite atunci când aleg să urmeze o anume facultate. O parte dintre liceeni
au declarat că nu au acces la internet unde locuiesc si se orientează în mai mare măsură spre
alegerea facultăţii în funcţie de împrejurimi şi acordă mai mare importanţă valorii taxelor care
trebuiesc plătite. Aceasta pentru că accesul la internet, la domiciliul elevului, nu este doar un
indicator pentru situaţia materială a familiei, dar şi pentru nivelul de interes al acesteia în
continuarea de către elev a studiilor la nivel universitar. Cei care au declarat că nu au internet la
domiciliu provin nu doar din familii care au un nivel economic scăzut, dar şi ai căror părinţi au
un nivel de educaţie scăzut.
Facultăţile la care elevii de liceu vor să se înscrie
Elevii de liceu care au afirmat că s-au decis cu privire la ce facultate să urmeze au menţionat apoi
pentru ce facultate au optat. Unii au optat pentru o facultate, alţii pentru două sau chiar trei
facultăţi. Ca o primă opţiune, principalele trei domenii în care elevii vor să studieze la nivel
universitar sunt: sănătatea, ştiinţele sociale şi politice și ştiinţele economice. Opţiunile doi şi trei
rămân orientate către ştiinţele sociale şi politice, respectiv ştiinţele economice, la care se adaugă
ştiinţele juridice şi ştiinţele umaniste. Pe de altă parte, domeniul sănătăţii şi al educaţiei fizice şi
sport sunt alese în general ca primă opţiune. O posibilă explicaţie pentru aceste diferenţe mari cu
privire la felul în care se ordonează opţiunile poate rezulta chiar din caracteristicile domeniului
facultăţii. Este mai greu de ales o facultate de medicină ca a doua opţiune, dar poate fi aleasă o
facultate de limbi străine, psihologie sau de comunicare ca a doua sau a treia opţiune. Aceste
ultime facultăţi oferă cunoştinţe şi deprinderi care sunt utile unui medic dar si unui profesor de
sport.
Știind punctul de vedere al elevilor de liceu, în legatură cu înrolarea în învățământul universitar
putem trece în a afla și părerile celor direct vizați și anume studenții de anul I.
Atitudinea studenţilor faţă de şcoală
În ceea ce priveşte rolul pe care îl are urmarea unei facultăţi în atingerea succesului în viaţă, dar
şi rolul educaţiei, studenţii de anul I percep absolvirea unei facultăţi ca fiind importantă pentru a
avea succes în viaţă. Totodata ei considerând ambiția ca fiind cheia succesului.
Cu alte cuvinte, studenţii cred în rezultatele pozitive ale urmăririi cu perseverență a scopurilor
profesionale. La aceasta se adaugă, atributul „inteligenţă”, care dă seama de diferenţele de nivel
intelectual, tinerii dotaţi intelectuali având, în opinia studenţilor şanse mari de reuşită în viaţă.
Urmează, în ordine, „hărnicia”, „familia unită”, educaţia”. Toate aceste cinci atribute ţin de
capacitatea intelectuală şi de muncă a indivizilor.
În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie al studenţilor, aceştia se declară cel mai mulţumiţi de
cunoştinţele teoretice dobândite şi de orele ţinute de profesori. Principalele motive de
nemulţumire sunt, în ordine, suma taxelor de studii și șansele la un loc de muncă după absolvirea
facultăţii.
Pregătirea studenţilor pentru şcoală
Există o corelaţie semnificativă între timpul alocat pregătirii pentru cursuri şi seminarii şi media
obţinută în ultima sesiune. Timpul acordat cititului se corelează de asemenea pozitiv cu media
obţinută. Cu alte cuvinte, cu cât studenţii sunt mai preocupaţi de pregătirea pentru şcoală, dar şi
de citit în general, cu atât au medii mai mari în sesiune.
Riscul de abandon în rândul studenţilor
Motivele abandonului școlar în randul studenților sunt legate în principal de problemele
financiare, inutilitatea lucrurilor învăţate și alte probleme de familie.
După cum era de aşteptat, există o relație între nivelul veniturilor familiei și riscul de abandon
din cauza banilor. Astfel, cu cât veniturile familiei sunt mai mici, cu atât riscul de abandon din
cauza lipsei de bani este mai mare. Studenţii care s-au găsit în situaţia de abandon la un moment
dat datorită inutilităţii lucrurilor învăţate nu sunt mai puţin mulţumiţi decât colegii lor de orele
ţinute de profesori, nici de cunoştinţele teoretice sau practice dobândite.
În ceea ce îi priveşte pe studenţii care s-au gândit să abandoneze studiile din cauza dificultăţii de
a se integra în comunitatea şcolară, aceştia nu sunt mai nemulţumiţi de cunoştinţele dobândite,
nici teoretice, nici practice, nici de deschiderea profesorilor. Singura diferenţă este că sunt ceva
mai nemulţumiţi de orele ţinute de profesori. În ansamblu, studenţii care au ajuns la un moment
dat în situaţia de abandon au medii mai mici în sesiune şi părinţi cu un nivel de educaţie ceva
mai scăzut precum şi nivelul de venituri al familiei. Rezultatele arată că studenţii care cred că
bunurile materiale sunt importante în definirea succesului sunt mai predispuşi să abandoneze
şcoala decât studenţii mai puţin orientaţi spre valorile materiale.
Cu cine s-au sfătuit studenţii în alegerea facultăţii
Un număr considerabil mai mic de studenţi recunosc că s-au consultat „în mare măsură” şi „în
foarte mare măsură” cu dirigintele în alegerea facultăţii.
Este posibil ca, studenţii să privească decizia de a alege o facultate ca aparţinându-le exclusiv,
fără nicio sursă de influenţă, dar ne putem întreba, de asemenea, de ce aceste surse de influenţă
investite de elevi cu încredere, ca dirigintele şi profesorii de la şcoală, la final nu participă, de
fapt, la decizia elevului de a urma cursurile universitare. Probabil, explicaţia este că nu sunt
pregătiţi să facă acest lucru, nu au timpul necesar sau nu li se solicită din partea instituţiilor de
învăţământ unde îşi desfăşoară activitatea.
De ce anume au ţinut cont studenţii în alegerea facultăţii
Cele mai importante aspecte evaluate de studenţi în alegerea unei facultăţi au fost „profilul
facultăţii să fie considerat de viitor” şi „să se studieze materii interesante în facultate”.
Studenţii care aveau deja un loc de muncă s-au gândit în mai mare măsură, atunci când au ales
facultatea, dacă „este în localitatea unde locuiesc sau în cel mai apropiat oraş şi la „valoarea
taxelor care trebuie plătite” cei care nu aveau un loc de muncă au luat mai mult în considerare
dacă „profilul facultăţii este considerat de viitor”.
Când vine vorba de integrarea instituţiilor din învăţământul superior românesc în contextul
internațional acest lucru nu a fost posibil de multe ori iar atunci când au făcut-o au ocupat poziţii
deloc onorante. Plasări pe locuri mai puţin stânjenitoare se înregistrează în topurile pe discipline,
ceea ce scoate în evidenţă faptul că mai există unele materii izolate care mai generează
performanţă. Deşi în România există 103 instituţii de învăţământ superior, numai vreo 5-6 au o
oarecare vizibilitate în topurile care clasifică un număr mai mare de universităţi.
România se află în postura unei ţări care procură forţă de muncă calificată.
Un număr semnificativ de persoane cu studii superioare lucrează deja în străinătate şi este foarte
probabil ca persoanele să continue sa plece şi în viitor.
În ultimii ani se observă o creştere a şomajului şi o lipsă de activitate a populaţiei cu studii
superioare, mai ales în grupele de vârstă tinere. De asemenea, se face cunoscut fenomenul de
încadrare în muncă a absolvenţilor de învăţământ superior în domenii diferite faţă de
specializările dobândite. Studiile sociologice din anii 2009-2011 au pus în evidență nepotrivirea
dintre oferta universitară şi cerinţele angajatorilor. Angajatorii doresc o mai bună pregătire
practică în timpul studiilor şi specializarea absolvenţilor chiar din perioada de licență. În
consecinţă, legătura dintre universităţi şi piaţa muncii trebuie consolidată.
România, alături de majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, are fluxuri negative de
studenţi internaţionali, numărul studenţilor care pleacă să studieze în alte ţări fiind mai mare
decât numărul studenţilor care vin să studieze în universităţile din aceste ţări. În cazul României
această postură agravează declinul din ultima perioadă a înmatriculărilor în învăţământul
superior românesc.
Aproape jumătate din studenţii români care au plecat la studii în străinătate au ales ca destinaţie
Marea Britanie, SUA, Franţa şi Germania, adică marii furnizori internaţionali de educaţie, cu
sisteme de învăţământ superior dintre cele mai performante. În schimb în România aproape
jumătate dintre studenţii străini înmatriculaţi sunt, de fapt, etnici români din statele învecinate:
Republica Moldova, Serbia, Bulgaria şi Ucraina. Întreprinderile din România sunt cele mai puţin
interesate în a acorda angajaţilor lor pregătire profesională continuă. Cu alte cuvinte, acestea sunt
cel mai puţin dispuse de a investi în resursa de muncă. Domeniul învăţării continue este foarte
puţin dezvoltat în România. El ar putea fi explorat mai intens de universităţi. Conceperea unor
programe educaţionale pe teme de interes ar permite universităţilor să contribuie la dezvoltarea
sectorului şi să înlocuiască, cel puţin parţial, scăderea numărului de studenţi înmatriculaţi în
învăţământul formal tradițional.
Pentru final, vreau să facem o paralelă între sistemul nostru de învățământ și sistemul finlandez
de învățământ deoarece este cel mai bun din lume. Finlanda nu este doar una dintre țările cu cel
mai înalt standard de viață din lume, ci și țara cu cel mai performant sistem de învățământ.
Astfel, la testele PISA, teste la care România s-a clasat penultima în Europa, Finlanda s-a clasat
pe locul I atât în 2006, cât și în 2003 și 2000, la mare distanță de următoarele clasate.
Sistemul educațional finlandez este alcătuit astfel:
1. Anul pregătitor: pentru copiii de 6 ani, opțional, constă în activități petrecute în centrele de zi.
2. Școala primară: clasele I-VI
3. Gimnaziu: clasele VII-IX
4. Liceu sau școala vocațională: clasele X-XII
5. Universitate
În Finlanda învăţământul este gratuit, indiferent că vorbim de sistemul preuniversitar sau
universitar. Educația obligatorie este de 9 ani si este gratuită.
Copiii intră în clasa întâi în anul în care împlinesc 7 ani și sunt înscriși la școala cea mai
apropiată de domiciliu. Dacă un copil nu este înscris la școală sau nu studiază reprezentanții
legali ai copilului pot fi amendați.
Învăţământul finlandez pleacă de la un crez simplu: toţi copiii sunt îndreptăţiţi la o educaţie
egală, nu trebuie lăsaţi pe dinafară fiindcă au avut un start mai nefericit în viaţă şi nu trebuie
etichetaţi. Printre particularitățile educaţiei finlandeze se numără o încredere foarte mare
în competenţele profesorilor, iar inspectorii școlari nici măcar nu există.
Testele sunt de aşa natură încât să nu-i ierarhizeze deloc pe copii, nu există liste cu note primite
la evaluări naţionale, şi nu există şcoli slabe şi şcoli pentru elite. Nu există nici teste naţionale
înainte de finalul învăţământului secundar. Se merge pe cooperare nu pe competiție.
Se pune preț pe calitatea profesorilor, investind doar în cei care realizează performanțe.
Calitatea profesorilor finlandezi este, pur și simplu, exemplară. În Finlanda trebuie să ai
facultatea ca să predai la grădiniţă şi masterat ca să predai la şcoală. Toţi profesorii au masterat
didactic, de trei ani, subvenţionat 100% de către stat, iar concurenţa este mai mare la
specializările de profil didactic, decât la Medicină sau la Drept. Sistemul finlandez de educaţie
are atât de mult succes pentru că a fost construit încet şi bine cu răbdare şi consecvenţă.
Respectul de care se bucură profesorii finlandezi vine din suportul întregii societăţi, din
acceptarea implicării familiei în mediul educaţional sau din tolerarea sărăciei în rândul copiilor,
unde România ocupă un loc fruntaş.
Finlanda are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93%
dintre finlandezi promovează liceul. În același timp, diferența dintre cei mai slabi și cei mai buni
elevi este cea mai mică din lume. Sistemul de valori al finlandezilor are la bază educația nu
acumularea de bunuri. Este un sistem de valori format în familie, consolidat în școală, pus apoi
în slujba țării.
În Finlanda, Politehnica (mentionat ca UAS, sau universitatiile de științe aplicate) și
universitățile sunt cele două sectoare cuprinzând sistemul finlandez de învățământ superior. În
timp ce universitățile promovează în mod explicit studii academice bazate pe cercetare, cum ar fi
programe biomedicale și psihologice, politehnica oferă studenților educație de tip destinat pentru
a le oferi abilitățile necesare pentru a obține locuri de muncă la absolvire.
Universitățiile de științe aplicate oferă studenților accesul la diverse specializări care oferă
licență și master la finalizarea studiilor. Este nevoie, în general, ca un student la politehnică să
facă între trei și cinci ani pentru a câștiga o diploma de la o UAS și încă doi-trei ani pentru a
câștiga o diplomă de master.
Admiterea în instituțiile finlandeze de învățământ superior se face pe baza mediei generale a
anilor de studii sau pe baza examenului de admitere propriu-zis la universitate.
Aceste examene nu sunt concepute pentru a testa capacitatea unui student de a memora
informații sau de a "ghici " răspunsul la o întrebare din mai multe alegeri multiple. Rolul lor este
de a testa abilitățile analitice și gândirea critică prin implementarea unor întrebări de tipul unui
eseu dar mai scurte.
Sistemul de școlarizare din Finlanda
Ministerul educației finlandez oferă fonduri de învățământ superior, astfel încât cetățenii din
Finlanda nu trebuie să plătească taxe de școlarizare atunci când sunt înscriși la o politehnică sau
universitate. Acest lucru este valabil și pentru studenții internaționali, în cele mai multe cazuri.
Dar, există și unele excepții spre exemplu, pentru studenții care nu sunt membrii ai UE, și care
vor să studieze unele programe de master li se pot asocia unele taxe de școlarizare.
Cu toate acestea, elevii participă la universitați si politehnici unde vor trebui să cumpere cărți și
alte materiale de curs, precum și să plătească pentru propriile cheltuielile de trai. Să nu uitam că
traiul de viata din Finlanda este similar cu alte țări ale Uniunii Europene.
De ce studiu în Finlanda?
Pe lângă faptul că Finlanda plătește pentru cele mai multe, dacă nu toate taxele de școlarizare,
unicitatea culturii finlandeze, dar și accentul care se pune pe îmbunătățirea continuă a calității
sistemului de învățământ superior, face ca Finlanda să fie unul dintre cele mai bune locuri din
lume pentru a câștiga o diplomă.
BIBLIOGRAFIE:
www.învățământ-superior.ro
www.curteadeconturi.ro
www.eacea.ec.europa.eu
www.scribd.com
www.revistadestatistica.ro
www.masterstudies.ro
www.congresuleducatiei.ro