MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII DIN

REPUBLICA MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE
Catedra: Economie și turism

REFERAT
Tema: Riscurile bancare

A realizat:Purcel Natalia,
student anul I, specialitatea business și administrare
grupa 103 BA
A verificat: Eugen Cadocinicov
Facultatea Științe economice

CHIȘINĂU 2022
 CUPRINS

Introducece
1. Noțiuni generale despre riscuri bancare...........................................4
2. Clasificarea riscurilor bancare......................................................5-7
3. Modele de management a riscurilor.............................................7-9
4. Strategii de reducere a riscurilor.................................................9-10

Bibliografie

2
Intoducere
Activitatea de management al riscurilor a înregistrat o evoluţie exponenţială în
ultimul deceniu. Astfel, managementul riscului de credit este mult mai vast decât o
simplă operaţie de împrumut. Acesta se extinde şi cuprinde în sfera lui de
preocupări aspecte de fond ce privesc trei faze ale procesului creditării, şi anume:
faza luării deciziei de creditare, procesul vieţii creditului şi managementul
portofoliului de credite (Trenca, 2004, p. 207).
Baza unui management sănătos al riscului de credit este identificarea riscurilor
existente şi potenţiale, inerente activităţii de creditare. În mod normal, măsurile de
contracarare a acestor riscuri cuprind politicile de gestionare a riscului de credit şi
parametrii în care urmează a fi controlat riscul de credit. Un set de astfel de politici
cuprinde:
 Politici asupra concentrării şi expunerilor mari, diversificării adecvate,
creditării părţilor implicate sau supravegherea expunerilor la risc;
 Politici privind clasificarea activelor, care presupun evaluarea capacităţii de
rambursare a portofoliului de credite şi a altor instrumente de credit, inclusiv
dobânzile angajate şi neîncasate care expun banca la riscul de credit;
 Politici privind provizionarea pierderilor sau constituirea provizioanelor la
un nivel adecvat, pentru a absorbi pierderile anticipate atât la nivelul
portofoliului de credite, cât şi la nivelul activelor care generează pierderi
(Greuning, Brajovic, 2003, p. 94)

Obiectivele sunt:
- identificarea riscurilor bancare
- analiza modelelor de gestiune a riscurilor bancare

3
1. Noțiuni generale despre riscuri bancare.

Noţiunea de risc apare la intersecţia mai multor domenii ştiinţifice, inclusiv legate
de domeniul bancar sunt riscurile bancare, problema managementului acestora
devenind extrem de actuală.
Esenţa riscului, ce se exprimă prin posibilitatea evaluării cuantificate a
probabilităţii apariţiei unei situaţii nefavorabile, condiţionează necesitatea
elaborării metodelor şi mecanismelor de diminuare a efectului negativ al
evenimentelor prevăzute. Cunoaşterea pericolului potenţial şi a nivelului de impact
al riscului permite a le gestiona în mod mai eficient.
Riscurile bancare - probabilitatea de producere a unor evenimente care provoacă
efecte negative asupra activității băncii prin deteriorarea calității afacerilor,
diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi.
Riscurile au făcut dintotdeauna obiectul studiilor societăţilor bancare. Activitatea
bancară privită ca o activitate organizată în scopul obţinerii de profit nu se poate
delimita de existenţa unor factori de risc. Gestiunea riscurilor vizează
intensificarea activităţii de prevenire a pierderilor şi încercările de a face din risc,
ca mărime abstractă, intangibilă, un element ce poate fi cuantificat.
Riscul se poate defini ca fiind „probabilitatea ca un eveniment nedorit sa aiba loc”.
Lipsa de siguranta atasata acestui fenomen nu este o caracteristica a activitatii
bancare. Masurile de protectie impotriva riscurilor sunt, insa, elemente comune
oricarei politici manageriale.
Riscul bancar este o componenta importanta atat a managementului, cat si a
strategiei unei banci. In conformitate cu strategia adoptata, obiectivul major al
bancii este obtinerea de profituri la nivelul scontat, obiectiv a carui realizare
presupune existenta anumitor conditii de incertitudine, respectiv asumarea unui
risc.Riscul bancar este considerat deopotriva cauza si efect. El poate determina prin
producere consecinte din cele mai neprevazute dar, totodata, poate fi declansat ca
urmare a aparitiei unor fenomene atat cunoscute cat si necunoscute.1

2.Clasificarea riscurilor bancare.

1
Notiuni de riscuri bancare: Management bancar (Note de curs) Autor: Duhlicher
Grigore ,Doctor in Științe Economice, pagina 23,primul aliniat.
2
Notiuni de riscuri bancare: https://www.creeaza.com/afaceri/economie/RISCURILE-
BANCARE-Clasificarea211.php

4
Există o multitudine de clasificări ale riscurilor bancare în funcţie de o serie de
abordări a activității băncii. Vom przenta o metodă de clasificare mai răspândită:
- riscurile asociate băncii, ca oricărei alte întreprinderi, numite riscuri de
prestaţie;
- riscuri specifice activităţii bancare, numite riscuri financiare sau bancare
clasice;
- riscuri ambientale - riscurile care sunt foarte puţin controlate de bănci, şi
care pot provoca pierderi în urma modificării mediului în care acti2vează
banca.
Riscuri de prestaţie:
- riscul organizaţional - poate fi generat de o structură organizatorică
ineficientă sau incorectă;
- riscul de nefuncţionare - riscul generat de situaţia de forţă majoră, care poate
stopa activitatea bancară pe o perioadă de timp;
- riscul de contrapartidă - este riscul care afectează banca ca orice altă
întreprindere în relaţiile cu partenerii săi;
- riscul operaţional;
- riscul produselor noi (de strategie).
Riscurile financiare sunt cele care provoacă modificări în bilanţul bancar:
- riscul de credit - este riscul de neîncasare a sumei împrumutului acordat sau
a dobânzii aferente acestui împrumut.
- Riscul de credit – numit şi risc de contrapartidă sau risc de insolvabilitate a
clientului este cel mai important risc cu care se confruntă banca. El constă în
probabilitatea de a pierde din nerespectarea de către clientul debitor a
clauzelor contractuale. Pierderea poate să fie totală sau parţială. Acest risc
creşte odată cu numărul de clienţi, cu volumul creditului acordat şi cu
nivelul ratei dobânzii. În gestiunea acestui risc, băncile urmăresc întocmir3ea
şi analizarea unui dosar de creditare, stabilesc reguli de diviziune a riscului
şi caută să-şi diversifice portofoliul de credite;
- riscul de lichiditate, este imposibilitatea băncii de a-şi onora obligaţiile
scadente la termen. Riscul de lichiditate – reprezintă riscul de a nu putea
onora cererile de plată şi de retragere ale clienţilor. Problema lichidităţii se
poate pune pe mai multe niveluri. În varianta cea mai acceptabilă,
lichiditatea este legată de imposibilitatea de a face rost de resurse la un cost

3
Clasificarea riscurilor bancare: Autor: Duhlicher Grigore ,Doctor in Științe Economice
Management bancar (Note de curs), pp. 24-26.

5
 normal. În varianta extremă, ea poate duce chiar la falime4ntul băncii.
Gestiunea acestui risc se bazează pe crearea de rezerve uşor lichidabile, la
care banca să poata apela în caz de nevoie şi pe o corectă previzionare a
nevoilor de finanţare în ceea ce priveşte amploarea şi regularitatea acestora;
- riscul de dobândă - este posibilitatea de a pierde o sumă mare de bani sau de
a nu încasa profituri în urma modificării neprognozate a ratei dobânzii (sit.
de gap). Acest risc este generat de diferenţa dintre activele bonificate cu
dobândă şi pasivele la care se plăteşte dobânda pentru o anumită perioadă de
timp. Riscul de dobândă – reprezintă riscul de depreciere a rezultatelor
băncii în urma variaţiei ratelor dobânzii. Acesta este un risc important în
activitatea bancară, deoarece veniturile şi cheltuielile sunt în cea mai mare
parte rezultatul unor dobânzi încasate sau plătite de către bancă. Pentru a se
proteja de astfel de posibile pierderi, băncile utilizează rate de dobândă
variabile şi urmăresc o echilibrare a activului bilanţier cu pasivul, din punct
de vedere al ratei dobânzii. Astfel, în cazul unei modificări de rată a dobânzii
de piaţă, clauzele contractuale să-i permită băncii modificarea dobânzilor, iar
eventualele pierderi să se compenseze cu caştiguri;
- riscul valutar - este posibilitatea unor pierderi sau neîncasări de profituri în
urma variaţiei imprevezibile a cursului valutar. riscul valutar – acesta este
asemănător cu riscul de dobândă, însă pierderile băncii sunt determinate de
variaţia ratei de schimb. El se poate întâlnii în mare măsura şi la societăţile
nebancare cu activitate internaţionala. În cazul băncii riscul valutar este cu
atât mai mare cu cât bilanţul său cuprinde mai multe valori exprimate în
monede străine. Mai mult chiar, riscul se poate extinde şi în afara bilanţului
prin angajamentele extrabilanţiere acceptate sau acordate de bancă.
Gestiunea sa urmăreşte menţinerea unui echilibru între active şi pasive,
respectiv între angajamente primite şi acordate de bancă, astfel încât
pierderile datorate modificării cursului de schimb să se compenseze cu
caştiguri din partea cealaltă a bilanţului. Este bine ca acest echilibru să se
realizeze pentru fiecare deviză în parte;
- riscul de variaţie a cursului hârtiilor de valoare - este posibilitatea apariţiei
unor pierderi în urma variaţiei cursului valorilor mobiliare deţinute în
portofoliul băncii.

44
Clasificarea riscurilor bancare: Autor: Duhlicher Grigore ,Doctor in Științe Economice
Management bancar (Note de curs), pp. 24-26.
5
Riscurile ambientale: https://www.creeaza.com/afaceri/economie/RISCURILE-BANCARE-
Clasificarea211.php

6
Riscurile ambientale pot fi:
- riscul de mediu sau riscul ambiant - riscul generat de situaţia economică sau
structura de reglementări în ţara în care activează banca;
- riscul de fraudă - probabilitatea de comitere a unor furturi sau sustrageri de
bani de către angajaţii băncii sau din exterior;
- riscul legal - riscul de modificare a legislaţiei;
- riscul de ţară - riscul de pierdere a depozitelor sau a altor plasamente aflate
în alte bănci din străinătate din cauza crizei financiare în ţara respectivă.

3. Modele de management a riscurilor

Expansiunea pieţelor financiare internaţionale şi diversificarea instrumentelor
financiare au oferit băncilor un acces vast către fonduri şi o oportunitate crescândă
de elaborare de noi produse şi prestarede noi servicii. Evoluţia sistemelor şi
pieţelor bancare a generat cerinţe crescânde faţă de gestiunea şi controlul riscurilor.
Identificarea, evaluarea, monitorizarea şi dirijarea riscurilor, pe lângă analiza
înregistrărilor financiareşi verificarea respectării limitelor prudenţiale impuse,
presupune şi comunicarea permanentă şi deschisădintre subdiviziunile Băncii care
pot expune Banca la riscuri. Acest fapt oferă posibilitatea controlăriiriscului din
momentul apariţiei, eliminându-se astfel probabilitatea înregistrărilor de pierderi
întremomentul apariţiei riscului şi momentul descoperirii acestuia prin analiza
înregistrărilor financiare.
Existența unor tehnici de management al riscurilor bancare prezintă avantaje
importante pentru instituția bancară, iar lipsa acestora poate avea consecințe grave.
Tehnicile de evaluare şi de management al riscurilor bancare sunt în plină
dezvoltare, ele sunt utilizatetot mai des în managementul performant al instituţiilor
de credit, pentru a se limita cât mai mult efectele negative ale asumarii acestor
riscuri care sunt generate şi amplificate de schimbările permanente în plan
financiar şi instituţional.
Eliminarea riscurilor bancare este imposibilă, scopul managementului riscului
bancar fiind cuantificarea şi diminuarea efecte lor
negative ale riscurilor asupra instituţiei bancare. Pentru realizarea acestor obiective
băncile trebuie să dispună de politici şi tactici de limitare şi control a riscurilor, iar
sistemul de măsurare al acestora trebuie să aibă în vedere toate sursele
semnificative derisc, ţinând cont de interdependeţele dintre diferite tipuri de risc.5
Modele de management a riscurilor: Autor: Duhlicher Grigore , Doctor in Științe Economice,
56

Management bancar (Note de curs) , pp.26-27.

7
Modele de management a riscurilor bancare se axează pe principalele categorii de
riscuri bancare: ale risculuide credit, cele ale riscului operațional, ale riscului de
piață și nu în ultimul rând ale riscului de lichiditate.

Ca metode de gestionare a riscului de credit putem mentiona:

 Gestionarea portofoliilor de credite;
 Reguli impuse de Banca Centrala bancilor comerciale in scopul limitarii
riscului global de creditare;
 Constituirea de provizioane;
 Constituirea de garantii asiguratorii.

Banca Naţională a Moldovei în calitate de autoritate naţională de supraveghere

bancară a conştientizat importanţa şi necesitatea monitorizării riscului operaţional
de către societăţile bancare, o atitudine fi rească în contextul armonizării cu
prevederile Acordului Basel II si, ulterior, Basel III. În aest context a fost elaborate
Regulamentul cu privire la tratamentul riscului operațional pentru bănci potrivit
abordării de bază și abordării standardizate, al BNM, nr. 113, din 24 mai 2018.
În prezent, toate societăţile bancare active în RM trebuie să dispună de proceduri
specifice pentru administrarea riscului operaţional, care includ proceduri de
evaluare, proceduri de monitorizare și proceduri de reducere a riscului, Aceste
proceduri au in vedere masuri luate pe plan intern, prin colecatrea datelor, si
corectarea cu operativitate a erorilor constatate. Pe lângă acestea se au în vedere
introducerea unor sisteme de monitorizare si tehnologii adecvate de procesare şi
asigurare a securităţii informaţiilor.
A gestiona riscul de piaţă înseamnă a se asigura că variaţiile valorii unui portofoliu
de instrumente trebuie să rămână inferioare unui plafon stabilit. În funcţie de
această limită, optimizarea se realizează prin structurarea şi restructurarea
portofoliului.
Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei, pe o piaţă lipsită de lichiditate,
tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare. În această situaţie, sunt
recomandabile termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. Un alt factor semnificativ
este volatilitatea parametrilor pieţei.
Se poate vorbi, în acest context, de o volatilitate determinată de evoluţiile mai mult
sau mai puţin bruşte, sau neaşteptate ale preţurilor. Pentru a înlătura riscul de piaţă,
trebuie schimbată structura portofoliului de deţineri, fără a neglija costul
tranzacţiilor, de transformare în lichidităţi a unui activ, mai mare în situaţia lipsei
de lichidităţi.

8
Administrarea riscului de lichiditate este menţinerea unui nivel suficient de
lichidităţi pentru compensarea fluctuaţiilor aşteptate şi neaşteptate ale articolelor de
bilanţ şi acoperirea necesitãţilor de creştere ale Bãncii.

Administrarea riscului de lichiditate în cadrul Bãncii are la bazã urmãtoarele

principii:
a) Elaborarea unei strategii de dirijare zilnicã a lichidităţilor;
b) Monitorizarea procesului de administrare a riscului de lichiditate din parte
administratorilor;
c) Evaluarea şi monitorizarea cerinţelor de finanţare netă;
d) Analizarea evoluţiilor lichidităţii conform unor scenarii de alternativă;
e) Elaborarea unor strategii de acţiune în cazul unor situaţii neprevãzute;
f) Elaborarea unui sistem de evaluare, monitorizare şi control al lichidităţilor
deţinute în diferite valute;
g) Instituirea unui sistem de control adecvat al procesului de administrare a riscului
de lichiditate.

4. Strategii de reducerea a riscurilor

In functie de situatiile caracteristice in care pot fi aplicate, sunt cunoscute la ora
actuala cinci categorii de strategii distincte de reducere a riscurilor:
Acceptarea riscurilor – se refera la modul in care managerul unui proiect intelege
riscul, probabilitatea sa de realizare, si consecintele estimate ce decurg de aici si la
decizia de a nu actiona pentru indepartarea acestuia. O astfel de strategie este
utilizata, de obicei, atunci cand probabilitatea de aparitie a unei categorii de riscuri
este foarte mica si / sau consecintele acestora asupra derularii ulterioare a
proiectului sunt nesemnificative.
Evitarea riscurilor – reprezinta cea de-a doua strategie utilizata in anumite conditii
in cadrul minimizarii riscurilor. Este important de mentionat in cadrul acestui
paragraf ca minimizarea riscurilor nu inseamna evitarea asumarii unor decizii
manageriale, sau excluderea riscului din cadrul proiectului. Aceasta strategie este
utilizata, in general, in situatia schimbarii scopului sau a anularii unei parti a unui
proiect, situatii ce pot produce mari perturbatii atat in cadrul activitatilor estimate,
cat si a rezultatelor finale asteptate, in aceste situatii considerandu-se un act de
intelepciune din partea managerului de proiect evitarea riscului de a accepta
modificari ce pot conduce catre probleme deosebite.6
6

7
Strategii de reducerea riscurilor: https://www.referatele.com/referate/economie/online1/Riscuri-
bancare-referatele-com.php

9
Transferul riscurilor- este bine cunoscut faptul ca, in cadrul multor activitati care
implica riscuri deosebite sau utilizeaza tehnologii foarte costisitoare, este
preferabila asigurarea acestora la institutii de profil specializate in asigurari. Acest
proces este practic un transfer al riscurilor catre o alta institutie specializata in
asigurari, ce poseda in mod evident competente superioare in monitorizarea si
controlul riscurilor. Deoarece in cadrul unor contracte foarte importante ce implica
sume de asigurare consistente, nici o societate de asigurari nu poate face fata cu
usurinta onorarii sumei de asigurare stipulata contractual, in cadrul unor dezastre
sau a unor situatii de  criza prelungita, insasi societatile de asigurari trebuie sa se
reasigure atat in cadrul unor unitati de profil similar, apeland insa de multe ori si la
ajutorul mediului bancar. Exista deci si un transfer al riscului de asigurare chiar in
randul unitatilor de asigurari. Aceste exemple identifica modalitatile directe de
transfer ale riscurilor in cadrul unor proiecte sau chiar intre institutiile de asigurari
impotriva acestor factori.
Reducerea sistematica a riscurilor – reprezinta practic un complex de metode si
strategii menite sa diminueze in mod sistematic riscurile pana la stabilirea acestora
in cadrul unui prag acceptabil pentru managerii de proiect. Aceasta strategie se
bazeaza pe intocmirea unui plan de proiect capabil sa diminueze riscurile la nivelul
etapelor de desfasurare ale proiectului, pe baza optiunilor manageriale rezultate in
urma analizelor prognozelor profilurilor de risc.
Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii imprevizibile- acest
proces are la baza alegerea unui set de indicatori si urmarirea evolutiei acestora pe
intreaga durata de desfasurare a unui proiect. Daca, de exemplu, una dintre
probleme se refera la urmarirea performantelor inregistrate de catre un
subcontractor care are de indeplinit un set de activitati in cadrul proiectului,
managerul isi va alege in functie de context un set de parametri pe care ii considera
determinanti pentru activitatea subcontractorului si le va urmari evolutia pe baza
unor inspectii periodice. Aceasta activitate de monitorizare a performantelor unui
participant in cadrul proiectului face parte dintr-o strategie mai ampla de testare a
echipei.

Concluzii
Studiind riscurilor bancare putem trage concluzii teoretice și practice.
În mod teoretic, prima concluzie este aceea că activitatea oricărei bănci este supusă
riscurilor bancare. Aceste aspect fiind indubitabil, rezultă că o bancă trebuie să
aibă în strategia ei de management un punct precis privind analiza riscurilor care
pot apare în activitatea desfășurată.

10
A doua concluzie este aceea că riscurile bancare pot fi identifi cate, pot fi
măsurate, dar este nevoie de multă preocupare și pricepere pentru a stabili efectul
apariției unui risc și modul în care acest risc va fi controlat, diminuat sau, cel mai
pozitiv, eliminat. O altă concluzie care se desprinde din acest studiu este aceea că
riscurile bancare sunt asociate, așa încât unul constituie element de determinare a
apariției altuia.
În acest context, concluzionăm că riscurile bancare trebuie cunoscute și interpretate
ca un sistem de riscuri bancare care pot aparea pe piața financiară. Un alt aspect
conclusiv este ca activitatea bancară este supusă riscurilor specifice activității
băncii, clienții vin ei cu propriile riscuri, pe care le pot transborda băncii si piața de
capital, sau piața financiară și nefinanciară, sunt acompaniate de riscuri specifice
care, și acestea, în relațiile băncii cu aceste instituții pot fi transferate acesteia.
În final, ultima concluzie pe care o putem spune că există o multitudine de riscuri
care sunt mai mult sau mai puțin bine definite dar care, fiecare în parte, comportă
caracteristici specifica care trebuie avute în vedere ori de câte ori analizăm
activitatea bancară. Problematica riscurilor bancare este una de importanță
deosebită pentru asigurarea unui management eficient al sistemului bancar.

11
 Bibliografie
1. Notiuni de riscuri bancare: Management bancar (Note de curs) Autor:
Duhlicher Grigore,Doctor in Științe Economice, pagina 23,primul aliniat.
2. Notiuni de riscuri bancare:
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/RISCURILE-BANCARE-
Clasificarea211.php
3. Clasificarea riscurilor bancare: Autor: Duhlicher Grigore ,Doctor in Științe
Economice Management bancar (Note de curs), pp. 24-26.
4. Clasificarea riscurilor bancare: Autor: Duhlicher Grigore ,Doctor in Științe
Economice Management bancar (Note de curs), pp. 24-26.
5. Riscurile ambientale:
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/RISCURILE-BANCARE-
Clasificarea211.php
6. Modele de management a riscurilor: Autor: Duhlicher Grigore , Doctor in
Științe Economice, Management bancar (Note de curs) , pp.26-27.
7. Strategii de reducerea riscurilor:
https://www.referatele.com/referate/economie/online1/Riscuri-bancare-
referatele-com.php

12