Caracterizare personaj (Alexandru Lapusneanu)

De Cauni Daniel

Costache Negruzzi a fost deschizător de drumuri în literatura română, opera lui , de

proporții reduse, constituind expresia tipică de îmbinare a trăsăturilor clasice cu cele
romantice.Nuvela Alexandru Lăpușneanul, o adevărată capodoperă a genului, a apărut în
primul număr al revistei ,,Dacia Literară,, în anul 1840.
Această operă literară este o nuvelă deoarece are o construcție riguroasă, un fir narativ
central și personaje caracterizate simplu, care gravitează în jurul personajului principal.De
asemenea, este considerată o nuvelă romantică, deoarece este inspirată din istoria națională,
personajele sunt construite în antiteză și sunt puse în situații excepționale, iar descrierea are
valoare documentară.
Conform esteticii romantice, scriitorul s-a inspirat din cronici și folclor. Domnitorul al
cărui nume dă titlul operei nu s-a distins decât prin uciderea la un ospăț a unui impresionant
număr de 47 de boieri și prin dărâmarea cetăților Moldovei, la insistențele Înaltei Porți. Despre
domniile, relativ scurte ale acestui voievod, a scris Grigore Ureche, din al cărui Letopiseț
Negruzzi a preluat o serie de informații:împrejurările perderii tronului în prima domnie,
întâmpinarea domnului de către grupul de boieri, inclusiv celebra replică folosită de domnitor
cu acel prilej, uciderea celor 47 de boieri, boala și moartea voievodului survenite la cetatea
Hotin, rumoarea care persistă în legătură cu otrăvirea lui de către doamna Ruxandra, cu
consimțământul boierilor și a înalților ierarhi ai bisericii.
Autorul structurează acest material într-o nuvelă cu o compoziție de o mare rigoare
dramatică, a cărei temă reflectă un aspect istoric caracteristic epocii:luptele sângeroase pentru
domnie duse de marea boierime. Autorul evocă cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lăpușneanul, evidențiind lupta pentru impunerea autorității sale și consecințele concentrării
puterii în mâna unui tiran.Personalitatea istorică ,pe care autorul o scoate din anonimat prin
opera sa, întruchipează, destinul romantic cu suișuri accidentale și căderi spectaculoase, adică
dobândirea tronului în prima domnie, urmată de pierderea lui, apoi o altă ascensiune urmată
de prăbușirea definitivă prin moarte, și , în formă excesivă, romantică, trăsăturile omului epocii,
un despot.
Naratorul este omniscient, predominant obiectiv, narațiunea este realizată la persoana a
III-a, cu focalizare zero, ilustrând viziunea ,,dindărăt,,.
Incipitul și finalul prezintă evenimentele care motivează acțiunea personajului: prima parte
rezumă evenimentele care susțin revenirea la tron, iar ultima parte prezintă moartea acestuia.

Asa dar,Alexandru este personajul principal al operei,un personaj exceptional surprins in

situatii exceptionale,personaj care este surprins in fiecare scena si care in jurul lui se petrece
fiecare moment al actiunii,si opera fiind denumita dupa numele personajului Alexandru
Lapusneanu

Statutul social al personajului Alexandu Lăpuşneanu, voievod al Moldovei între anii 1552-1561
şi 1564-1568, este personajul central al nuvelei, în jurul caruia se desfasoara firul narativ ce-i
urmăreşte faptele, gândurile, sentimentele. Complex şi contradictoriu, caracterul domnitorului
a dus la diferite interpretări, unele aflate în opoziţie, cele mai multe împărtăşind aceleaşi opinii
 Caracterizare personaj (Alexandru Lapusneanu)
De Cauni Daniel
Din punct de vedere psihologic e este un personaj dornic de putere si de a fi cel ce conduce
totul in jurul lui,si vedem aceste fapte ale lui in atunci cand,din dorinta si setea de a-si opri orice
concurenta si obstacol de a ajunge voievodul Moldovei,la masa organizata de el,el omoara toti
cei 47 de boieri si taiandule capetele,iar mai apoi sa construiasca o piramida din ele.Prin aceste
fapte sadice si crude observam caci el va face orice e nevoie pentru a ajunge la ceea ce si a
propus

O prima scena semnificativa pentru a ilustra cruzimea personajului este aceea cand Motoc este
linsat de multime. Dupa ce sunt ucisi boierii, putinii slujitori care scapa cu viata dau de veste in
sat de cele intamplate, asa ca o multime de oameni vin la portile curtii domnesti. Intrebati ce
vor acestia raspund ca vor capul lui Motoc. Lapusneanul profita de ocazie si il da pe Motoc
multimii, scapand astfel de un alt boier tradator, fara ca sabia sa se manjeasca cu sangele lui,
cum ii promisese. O alta scena semnificativa o reprezinta aceea in care Lapusneanul ii prezinta
leacul de frica Ruxandei. Dupa ce sunt ucisi cei 47 de boieri, capetele lor sunt asezate intr-o
piramida, in functie de rang. Cand termina, Lapusneanul o cheama pe Ruxanda sa-i dea leacul
de frica, insa aceasta lesina, spre dezamagirea domnitorului.

Personajul nostru este caracterizat direct de catre narator. Naratorul îl reprezintă prin
descriere, notând puţine trăsături fizice şi trăgând atenţia asapura „urâtului său caracter”.
Mimica îi este expresivă: „ai cărui ochi sânteiară ca un fulger” (denotând mânie greu reţinută)
sau „muşchii i se suceau în râsul acestaşi ochii lui hojma clipeau” (dezvăluind crisparea râsului şi
neliniştea interioară).Detaliat, este prezentat în biserică prin descrierea înfăţişării exterioare: „. .
. era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Purta coroana Paleologilor şi peste dulama poloneză
de catifea stacojie, avea căbăniţă turcească.El este descris si de elelalte personaje îşi exprimă de
asemenea, în mod direct părerile: pentru tânărul boier Stroici, Lăpuşneanu este „un tiran cu
sânge pângărit”; mitropolitul Teofan îl numeşte „crud şi cumplit”, doar doamna Ruxanda îi
găseşte calităţi, adresându-i-se cu apelativele : „bunul meu domn” şi „viteazul meu soţ”.

Personajul nostru este caracterizat si indirect.In toată complexitatea sa, figura voievodului se
întregeşte prin procedeele caracterizării indirecte, trăsăturile lui reieşind din faptele săvârşite,
din atitudini, comportament, din relaţiile cu celelalte personaje.Încă de la sosirea sa în Moldova,
dă dovadă de voinţă şi tenacitate în vederea ocupării tronului, hotărât fiind să-şi îndeplinească
dorinţa, în ciuda tuturor opreliştilor: „. . . mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt” şi
„voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră” rosteşte, atunci când constată împotrivirea
boierilor.

In concluzie, aceasta este prima nuvelă istorică din literatura română care aduce în prim
plan un antimodel de conducător și reconstituie epoca sub aspect documentar.