Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dintre ele, sunt rezultatul acţiunii conjugate a unor forţe opuse. In cazul echilibrului ele se
anulează reciproc, în timp ce în situaţia de dezechilibru unele devin preponderente în
raport cu altele. Cum acţiunea acestor forţe contradictorii este permanentă, unii
economişti consideră echilibrul economic ca o stare de moment, vremelnică, în timp ce
dezechilibrul se manifestă permanent, cu intensităţi diferite de la o perioadă la alta.
De aceea, dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o stare normală a dezvoltării
economice, fie ca o stare anormală, rezultată din încălcarea regulilor fundamentale ale
economiei de piaţă. In funcţie de preponderenţa acestor stări, în economie se poate manifesta
starea de echilibru sau starea de dezechilibru. In consecinţă, în condiţiile mişcării reale a vieţii
economice, echilibrul, indiferent de formele de manifestare şi de nivelele de referinţă ale
acestuia, se interpretează nu ca ceva absolut, ci ca o tendinţă. Dinamica economiei naţionale
conferă dezechilibrelor economice un caracter permanent, manifestându-se în forme dorite sau
acceptate ca normale sau în forme nedorite, anormale. Când primele forme de manifestare sunt
preponderente, economia se caracterizează printr-o stare normală de dezvoltare, fiind suportul
progresului economic şi social. De pildă, într-o activitate economică, depăşirea mărimii
cheltuielilor de către venituri reprezintă o formă a dezechilibrului normal. Această situaţie,
dominantă în majoritatea activităţilor agenţilor economici, stă la baza înviorării ofertei de bunuri
economice şi a satisfacerii corespunzătoare a cererii.
In literatura de specialitate, dezechilibrele normale sunt desemnate prin noţiunea de presiune, iar
cele anormale prin noţiunea de absorbţie.
Absorbţia corespunde cu situaţia în care pe piaţă se află “cerere excedentară”, adică piaţa este a
vânzătorilor, cumpărătorul fiind cel care “stă la rând”, manifestându-se o tensiune de aspiraţie
pozitivă nesatisfăcută a consumatorului.
Când se creează o egalitate între nivelul aspiraţiei vânzătorului şi cel al consumatorului, pe piaţă
se manifestă starea de echilibru.