Academia de Studii Economice București

Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică

Specializarea Cibernetică Economică

Piața muncii în România. Analiza ocupării și a

șomajului.

Proiect realizat de: Bălan Bianca-Florentina

Arfire Maria

Anul II

Profesor coordonator: Capbun Andreea Gabriela

1
CUPRINS
INTRODUCERE ....................................................................................................................................... 3
I. ABORDARE TEORETICĂ .............................................................................................................................. 4
Piața muncii – concepte fundamentale .................................................................................................... 4
.................................................................................................................................................................. 4
Șomajul. Caracterizarea șomajului............................................................................................................ 7
Cauzele șomajului ..................................................................................................................................... 9
Măsuri de diminuare a șomajului ........................................................................................................... 11
Populația ocupată ................................................................................................................................... 11
Piața muncii în România ......................................................................................................................... 12
II. ANALIZA EMPIRICĂ.................................................................................................................................. 13
................................................................................................................................................................ 13
Analiză descriptivă .................................................................................................................................. 13
Analiză matematică................................................................................................................................. 17
CONCLUZIE .................................................................................................................................................. 21
LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR .................................................................................................................. 22
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................. 23

2
INTRODUCERE

Într-o eră de schimbări tehnologice rapide, de schimburi de informaţii şi de apariţie a industriilor

de cunoaştere intensivă, este dificil să poţi identifica cerinţele viitoare ale pieţei muncii. Creşterea
şomajului în statele membre ale Uniunii Europene şi în statele în dezvoltare din Europa de Est,
combinată cu schimbările tehnologice, poate determina schimbarea continuă a cerinţelor pieţei
muncii, ţinând cont de faptul că oferta educaţională trebuie adecvată în conformitate cu locurile de
muncă cerute pe piaţa muncii.

Piața muncii din România a fost puternic influențată în ultimele două decenii de modificările
economice și sociale la care a fost supusă, în special de trecerea de la comunism la democrație,
care a determinat fixarea unei ținte precise, și anume trecerea de la o economie de comandă la o
economie de piață, cât și din cauza provocărilor determinate de criza economică ce a început în
perioada 2007-2008.

În economia fiecărei țări o importanță deosebită este acordată pieței muncii, deoarece, mai
devreme sau mai târziu, fiecare persoana se regăsește pe această piață. Factorul muncă reprezintă
un element esențial la nivel microeconomic, deoarece fiecare firmă depinde de această resursă care
influențează nivelul rentabilității firmei și al eficienței economiei naționale. Prin agenţi economici
înţelegem persoanele sau grupurile de persoane active din diverse sectoare ale economiei naţionale
care utilizează elemente de producţie care se află la dispoziţia lor (incluzând aici forţa de muncă)
pentru a obţine o anumită cantitate de bunuri sau de a furniza anumite servicii în cantităţi mai mari
şi la costuri cât mai mici

Piața muncii studiază cererea și oferta de forță de muncă într-o economie, unde cei care solicită
un loc de munca reprezintă oferta, iar angajatorii, cererea, vizând asigurarea echilibrului dintre
aceste două componente, a orientării resurselor de muncă și a formulării, adaptării și implementării
politicilor de protecție socială. Piața forței de muncă reprezintă ansamblul relațiilor de vânzare-
cumpărare a forței de muncă, a relațiilor specifice acestora, ce au loc într-un spațiu economic,
având ca funcție principală facilitarea întâlnirii dintre locurile de muncă disponibile și persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă. Piaţa muncii este o piaţă derivată, oferta de mună depinde de
cererea de muncă, iar cererea de muncă depinde la rândul ei de cererea de bunuri şi servicii. Din
acest motiv, aceasta este o piaţa extrem de sensibilă şi dezechilibrată

3
 În acest cadru, printre problemele majore cu care se confruntă societatea la nivel național se
numără cea a șomajului și nivelul scăzut al ratei de activitate a populației. În acest proiect am ales
să studiem piața muncii în România în ultimii 20 de ani și evoluția ocupării și a șomajului în
această perioadă de timp, prin culegerea de date referitoare la aceste elemente, analizarea acestora
și interpretarea rezultatelor obținute.

În prima parte a acestui proiect am ales să abordăm această problematică teoretic, oferind
informații despre cauzele șomajului și combaterea acestora, iar în cea de-a doua parte a proiectului
am realizat o analiză a evoluției șomajului și ocupării în perioada 2002-2021 (2002-2020) și am
determinat un model de regresie care ne poate fi de folos în previzionarea viitoarelor valori ale
ratei șomajului și ratei gradului de ocupație.

I. ABORDARE TEORETICĂ

Piața muncii – concepte fundamentale

Piața forței de muncă are în vedere relațiile dintre cererea și oferta de forță de muncă în
condițiile reglementărilor existente, prin care se stabilesc nivelul și condițiile de angajare prin
intermediul contractelor de muncă.

Cererea de muncă reprezintă volumul de muncă salariată necesar pentru desfășurarea activității
economice si depinde de o serie de variabile: rata de creştere economică, cererea de bunuri şi
servicii, rata de investiţii, progresul tehnic, costul forţei de muncă. Indicatorii care sunt folosiţi
pentru evaluarea tipului şi volumului cererii de forţă de muncă pot fi structuraţi în două categorii:
indicatori de nivel (numărul total al persoanelor care au aplicat pentru un loc de muncă; numărul
total al persoanelor care şi-au găsit un loc de muncă şi, respectiv, numărul persoanelor care nu şi-
au găsit un loc de muncă) şi indicatori de structură (aceiaşi indicatori structuraţi după diferite
criterii: vârstă, sex, ramuri de activitate, profesii, niveluri de educaţie).

Oferta de muncă reprezintă numărul persoanelor în vârstă de muncă capabile să lucreze, aflate
în căutarea unui loc de muncă şi pregătite să înceapă lucrul imediat ce îşi găsesc un loc de muncă
corespunzător nivelului lor de pregătire. Indicatorii folosiţi pentru analiza ofertei forţei de muncă

4
sunt următorii: numărul şi structura şomerilor (pe sexe, grupe de vârstă, niveluri de pregătire,
profesii, perioada cât a fost în căutarea unui loc de muncă), numărul persoanelor ocupate (în
căutare de un alt loc de muncă şi care pot începe imediat lucrul şi persoane care sunt în căutarea
unui nou loc de muncă, dar care nu pot începe lucrul imediat), numărul persoanelor ocupate şi
structura acestora pe grupe de vârstă, pe sexe, pe niveluri de instruire, numărul absolvenţilor din
învăţământul liceal şi, respectiv, universitar şi structura acestora pe sexe, pe niveluri de educaţie
şi pregătire.

Salariul reprezintă prețul folosirii factorului de producție muncă și reprezintă principala formă de
venit în economia actuală. Acesta este calculat începând de la un salariu de bază care este ales
diferit în fiecare țară, iar valoarea acestuia crește luând în vedere competențele și aptitudinile
fiecărui angajat, calificările (studii superioare), dificultatea locului de muncă, etc.

Deficitul cantitativ de forță de muncă reprezintă situația în care cererea de forță de muncă este
mai mare decât oferta de forță de muncă, adică atunci când volumul locurilor de muncă oferite de
angajatori este mai mare decât volumul populației aflate în căutarea unui loc de muncă. Conform
acestei definiţii, putem distinge două tipuri de deficit de ocupare: deficitul de ocupare agregat şi
deficitul de ocupare datorat asimetriei pieţei muncii.

Deficitul de forţă de muncă agregat apare acolo unde este ocupare deplină sau aproape deplină şi
se manifestă, în general, printr-o dificultate a găsirii de salariaţi calificaţi şi competenţi pentru a
ocupa posturile vacante existente la momentul respectiv pe piaţa forţei de muncă.

Este important să reţinem faptul că acest deficit datorat inadecvării pe piaţa forţei de muncă poate
coexista cu niveluri semnificative ale şomajului. Cantitatea de inadecvare şi dezvoltarea ei de-a
lungul timpului poate fi sintetizată prin curba Beveridge, care este un grafic de relaţie inversă între
rata şomajului şi rata locurilor de muncă vacante. Daca aceasta curba se orienteaza mult spre stanga
, semnalul este ca somerii sunt compatibili cu locurile de munca vacante, in timp ce o curba mult
spre dreapta indica lipsuri severe si un somaj de echilibru inalt. Atat somajul cat si locurile de
munca vacante se schimba periodic ca urmare a evolutiei economiei, iar pozitia pe curba poate
indica in care faza se afla economia in ciclul de afaceri.

5
 Fig. 1. Curba Beveridge în România

Curba Beveridge pentru România prezintă o dependență negativă între rata șomajului și rata
locurilor de muncă vacante, cu o elasticitate mare a șomajului în comparație cu elasticitățile
curbelor Beveridge în cazul țărilor dezvoltate. Într-o economie, prezența concomitentă atȃt a
şomerilor, cȃt şi a locurilor de muncǎ vacante nu mai surprinde pe nimeni. Putem spune că acest
fenomen se datoreazǎ neînţelegilor existente pe piaṭa muncii. Un exemplu concret poate fi faptul
că există un decalaj de calificări ȋntre calificǎrile cerute de angajatori, şi cele ale şomerilor, sau pot
exista disparitǎṭi spaṭiale, şomerii sunt localizaṭi geografic la o distanță semnificativă față de unde
se află locurile de muncǎ vacante. În spatele dependenṭei dintre şomaj şi numǎrul de locuri vacante
se aflǎ deciziile angajaṭilor (legate de: acumularea de noi calificǎri,acceptarea unei poziții noi ȋn
condițiile de salarizare date, modificarea procedurii de cǎutare a unui loc de muncǎ) şi ale firmelor
(crearea sau desfiinṭarea unui nou loc de muncǎ, stabilirea salariului ȋn condiṭiile de pe piaṭa
muncii, selectarea sau nu a unei anumite persoane pentru ocuparea acelui loc de muncǎ).

6
Șomajul. Caracterizarea șomajului

Șomajul reprezintă fenomenul economic caracteristic societății capitaliste, opus ocupării, ce

constă în existența unui număr de muncitori care, în urma unui dezechilibru între oferta și cererea
de forță de muncă, rămân fără loc de muncă. Acest dezechilibru constă într-un excedent al ofertei
de muncă față de cererea de muncă, adică un număr mare de persoane ce caută un loc de muncă
raportat la un număr mic de locuri de muncă disponibile.

Conform Biroului Internațional al Muncii, șomerii sunt persoanele care îndeplinesc simultan
următoarele condiții: sunt în căutarea unui loc de muncă și au o vârstă curpinsă între 16 ani și până
la îndeplinirea condițiilor de pensionare; nu au un loc de muncă și nu desfășoara o activitate
economică generatoare de venit; sunt dispuși să înceapă munca în perioada imediat următoare, în
cazul găsirii unui loc de muncă. Șomerii înregistrați sunt cei care îndeplinesc condițiile enunțate
anterior și care se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în zona în care aceștia
își au domiciliul sau alți furnizori de servicii de ocupare ce funcționează în condițiile prevăzute de
lege, în scopul obținerii unui loc de muncă.

Șomajul se caracterizează prin:

1. Nivel – în expresie absolută se referă la numărul de persoane din populația activă care nu
au un loc de munca, iar în expresie relativă este dat de rata șomajului, calculat ca raport
procentual între numărul șomerilor și populația activă civilă.
2. Durată - desemnează perioada de timp de la momentul pierderii locului de muncă până la
momentul reluării activității economice. Aceasta depinde de anumite caracteristici
structurale ale pieței muncii, și anume: abilitatea și dorința șomerului de a găsi un loc de
muncă, existența agențiilor de plasare a forței de muncă, disponibilitatea ajutoarelor de
șomaj, etc.
3. Structura șomajului - cuprinde componentele acestuia formate prin clasificarea după
diferite criterii. Șomerii pot fi clasificați în funcție de sex, vârstă, calificare, durata
șomajului, etc. sau în funcție de cauzele șomajului.

7
În funcție de cauzele care îl determină, șomajul poate fi de două feluri:

• Șomaj voluntar. Persoanele sunt apte de muncă însă refuză să se angajeze din diferite
motive personale: dețin suficiente resurse materiale, salariul nu este suficient de mare
pentru a avea un trai decent, condițiile de muncă nu corespund așteptărilor.
• Șomaj involuntar. Persoanele sunt apte de muncă și își doresc să se angajeze, dar nu găsesc
locuri de muncă dispoinible. Aceste persoane, spre deosebire de cele care se încadrează în
șomajul voluntat, sunt eligibile pentru a primi îndemnizație de șomaj, o compensație
parțială a veniturilor în urma pierderii locului de muncă, din alte motive față de cele
personale. Excedentul de ofertă de forță de muncă (numărul de persoane ce sunt în căutarea
unui loc de muncă) este cauzat, în principal, de legislația muncii, care creează bariere la
intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă (numărul locuri de muncă disponibile).
Exemple de astfel de bariere: salariul minim pe economie, nevoia de certificare
profesională/studii superioare, obligativitatea contribuției la asigurările sociale.

De asemenea, șomajul involuntar se manifestă la rândul lui în diferite forme:

• Șomaj ciclic – apare în special în fazele de recesiune ale ciclurilor economice, din cauza
restrângerii de activitate sau reorganizării companiilor. Aici se încadrează și șomajul
sezonier, care apare atunci când companiile desfășoară activitatea economică doar în
anumite perioade ale anului, în ramuri economice precum agricultură, turism, etc. (ex.
restaurantele și barurile de pe litoral care funcționează doar în sezonul cald)
• Șomaj tehnologic – cauzat de modernizarea și automatizarea companiilor, care nu mai au
nevoie de forță de muncă pentru realizarea activităților economice, folosindu-se de
inteligența artificială
• Șomaj tehnic – apare din cauza discontinuităților ce apar în procesele de producție, cum ar
fi greve, defecțiuni ale utilajelor sau echipamentelor folosite, insuficiența de resurse sau
materii prime, etc.
• Șomajul structural – generat de modificări structurale sau demografice, mai ales sub
incidența crizei energetice, revoluției tehnico-științifice, dispariției unor produse și implicit
a unor locuri de muncă din cauza schimbării preferințelor consumatorilor.

8
 • Șomajul tranzitoriu - șomaj de scurtă durată, ce se referă la perioada dintre încetarea
activității la un loc de muncă și începerea muncii într-un loc nou.

Luând în considerare modul de manifestare și percepere al șomajului, acesta se clasifică în două

tipuri:

• Șomajul deghizat, sau șomajul ascuns, ce constă în angajarea la o companie (de obicei
apare în afacerile de familie) a unei persoane, cu scopul de a beneficia de asigurările
sociale, fără ca această persoană să aducă o contribuție reală firmei.
• Șomajul aparent – este observat și măsurat de instituțiile specializate, iar acest tip de șomaj
le oferă șomerilor posibilitatea de a primi îndemnizații ce compensează parțial lipsa unei
surse de venit. Acest tip de șomaj corespune șomajului involuntar.

Cauzele șomajului

Principalul scop în analiza șomajului constă în descoperirea și diagnosticarea cauzelor apariției,

menținerii și creșterii nivelului șomajului. Studiile efectuate asupra acestei probleme au descoperit
diferite teorii care se ocupă cu explicarea șomajului prin:

a) Factorii determinanți ai pieței muncii - studiază comportamentul rațional al agenților

economici.

Teoria căutării locurilor de muncă - ideea de bază a acestei teorii este că muncitorii nu dețin
informații complete legate de locurile de muncă și sunt obligați să se angajeze fără a cunoaște exact
mediul, acest lucru costându-i timp și bani, și de asemenea se află în permanență în căutarea unui
loc de muncă ce ofera un salariu mai mare față de un anumit prag de acceptare (salariu de
rezervare).

Teoria contractelor implicite - prezintă ideea că salariații acceptă salariul minim pe economie din
partea anagajatorului în schimbul altor beneficii, și anume garanția împotriva fluctuațiilor salariale
și a concedierilor.

9
Teoria salariului eficient - constă în ideea că un salariu mai mare decât cel de bază ar determina o
creștere a productivității muncii prin motivarea salariaților să muncească eficient

b) Interacțiunea dintre piețe.

Caracterul ciclic al activității economice în ansamblul ei – acesta are ca rezultat nevoia companiilor
de a recurge la reorganizări prin ajustarea numărului de angajați în concordanță cu nevoile
companiei.

Relația dintre inflație și șomaj - există două teorii care explică relația dintre inflație și șomaj. Prima
este a economistului Alban William Phillips care a pus în evidență relația inversă dintre rata
șomajului și rata inflației, astfel, atunci când rata inflației crește, rata șomajului scade. Milton
Friedman a introdus noțiunea că o scădere a ratei șomajului sub un anumit prag este inflaționistă,
relația lui Philips nefiind valabilă pe termen lung.

Fig. 2. Curba lui Phillips

https://www.economicshelp.org/blog/1364/economics/phillips-curve-explained/

10
Teoria keynesiană – conform acestei teorii, intervenția guvernamentală ar putea stabiliza
economia, crescând nivelurile de ocupare și producție, în special prin creșterea cheltuielilor
publice în perioade de șomaj.

Măsuri de diminuare a șomajului

Diminuarea șomajului a devenit un obiectiv principal pentru guvernele tuturor țările, economia
acestora fiind într-un fel sau altul afectată de această problemă, de aceea au fost elaborate diferite
politici anti-șomaj, care au efecte directe sau indirecte asupra economiei.

Politicile anti-șomaj sunt de două tipuri:

• Active – sunt realizate cu ajutorul a diferite intervenții asupra pieței muncii, de exemplu
prin acordarea de subvenții firmelor pentru a reduce costurile salariale ale acestora și pentru
crearea de noi locuri de muncă.
• Pasive – sunt realizate atât prin acordarea de îndemnizații de șomaj, cât și prin diminuarea
volumului de persoane active ( prin prepensionări, creșterea perioadei de formare a
tinerilor), astfel reducând presiunea fiscală ce apasă asupra șomerilor.

Un alt tip de politici reprezintă politicile de tip stop and go, numite si solutii-bloc, care au drept
obiective creșterea economică, stabilitatea prețurilor și echilibrul exterior și ocupare deplină.
Acestea sunt diferite pentru fiecare tip de șomaj și presupun:

- Reducerea ratei de creștere a salariilor pentru șomajul clasic;

- Stimularea cererii globale pentru șomajul keynesian;
- Formarea profesională și evaluarea nevoilor sociale pentru șomajul structural;
- Îmbunătățirea funcționării serviciilor în privința utilizării forței de muncă pentru șomajul
fricțional;
-

Populația ocupată

Populația ocupată reprezintă elementul cel mai important pe piața muncii, cuprinzând volumul de
persoane care au o vârstă de peste 15 ani care desfășoară, în mod obișnuit, o activitate economică

11
generatoare de venituri pe baza unui contract de muncă, în scopul obținerii veniturilor sub formă
de salarii sau plată în natură.

Structura populației ocupate civile după statutul socio-profesional cuprinde:

• Salariați civili - își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă realizat cu
angajatorul, într-una din ramurile de activitate ale sectorului public, mixt, privat, etc, și
primesc salariu în schimbul efortului depus;
• Lucrători pe cont propriu - realizează activitatea economică în propria sa unitate însă, spre
deosebire de patron, nu are angajați;
• Lucrător familial neremunerat - desfășoara activitatea economică în propria gospodărie,
dar pentru care nu primește remunerație în bani sau în natură
• Patronii - realizează activitatea economică în propria sa unitate, și utilizează pentru
realizarea acesteia forță de muncă salariată (unul sau mai mulți angajați cărora le oferă
salarii pe baza cantității de muncă depusă).

Piața muncii în România

Conform studiului “Analiza calitativă și cantitativă a pieței muncii în România” realizat de

Institutul Național de Cercetări Economice “Costin C. Kirițescu” și KPMG Advisory, provocările
și riscurile cu care se poate confrunta piața muncii din România au ca și cauză principală tendințele
demografice nefavorabile, adică: îmbătrânirea populației, spor natural negativ, continua creștere a
volumului de populație ce părăsește țara cu scopul îmbunătățirii condițiilor și calității vieții
(fenomenul de emigrare), dezechilibrul cauzat de munca nedeclarată, slaba performanță a
sistemului educațional, barierele administrative ridicate și dificultățile cu care se confruntă în
intrarea pe piața muncii a persoanelor din categoria grupurilor vulnerabile sau a minorităților,
impactul scăzut al politicilor active, etc. Toate acestea participă la crearea unui context nefavorabil
de dezvoltare a pieței muncii pe termen mediu și scurt, fiind așteptate rezultate neplăcute în vederea
creșterii economice și a altor indicatori macroeconomici, cu impact asupra veniturilor,
profitabilității firmelor, funcționalității sistemului bancar, etc. Spre deosebire de restul țărilor
componente ale Uniunii Europene, care prezintă o tendință generală de creștere a populației

12
ocupate, România prezintă un trend descendent în ultimele trei decenii și evoluțiile prognozate
pentru următorii 40 de ani sunt contrare tendințelor celorlalte țări.

Performanțele sistemului de educație și formare profesională a adulților în România sunt relativ

reduse față de celalalte țări ale UE, având în vedere: rata de părăsire timpurie a sistemului de
educație și formare de către tinerii în vârstă de 18-24 ani, rata de angajare a absolvenților din grupa
de vârstă 20-34 ani care au absolvit cu 1-3 ani înainte, rata de angajare a absolvenților de
învățământ nivelul ISCDE 3-4, în primii 3 ani de la absolvire, procentul de participare a adulților
la procesul de formare continuă.

În urma analizei datelor legate de rata de ocupare a populației în vârstă de muncă din România
oferite de Institutul Național de Statistică, așa cum era de așteptat, aceasta diferă din punct de
vedere al mediilor de rezidență (urban și rural). Mediul rural înregistrează valori mai scăzute a
ratei de ocupare față de mediul urban, însă, în ultimii 5 ani, această rată a crescut cu un ritm mai
alert în cazul mediului rural. În anul 2017, valoarea ratei de ocupare pentru mediul urban era de
52.4% și pentru mediul rural de 39.4%, în trimestrul al patrulea al anului 2021 fiind înregistrate
valori de 53.3% (mediul urban) și 42.5%(mediul rural). Se poate observa că pentru mediul urban
s-a înregistrat o creștere de 0.9 puncte procentuale, în timp ce pentru mediul rural creșterea a fost
de 3.1 puncte procentuale. Urmând acest ritm mai alert în cazul mediului rural, pe termen lung se
poate prognoza un echilibru între mediile de rezidență, iar acest lucru se datorează măsurilor luate
pentru oferirea de ajutor persoanelor din mediul rural în formarea educațională, creând condiții
pentru dezvoltarea lor profesională.

II. ANALIZA EMPIRICĂ

Analiză descriptivă

Pentru această analiză am extras date cu privire la forța de muncă din România, mai exact numărul
șomerilor înregistrați și populația activă în perioada 2002-2021.

În graficul următor am realizat evoluția numărului de șomeri înregistrați în ultimii 20 de ani în

România. Se poate observa că între anii 2002 și 2007 numărul șomerilor s-a aflat într-un declin

13
semnificativ, până în anul 2008 când a avut loc Criza Financiară Globală, cauzată de
dereglementări în industria financiară, care a determinat o creștere bruscă a șomajului atât în
România, cât și la nivel mondial. O altă creștere destul de bruscă se poate observa în anul 2020 în
timpul pandemiei de Covid-19, când, din cauza restricțiilor severe asupra activităților anumitor
ramuri din economie, un număr foarte mare de persoane au rămas fără locuri de muncă și fără
posibilitatea de a se angaja într-o perioadă scurtă de timp. Cu toate acestea, economia țării începe
să își revină și oamenii au din nou posibilitatea de a-și găsi locuri de muncă.

Fig. 3. Evoluția șomajului în România - grafic realizat în Excel

Rata șomajului se calculează ca raport procentual între numărul mediu al șomerilor și populația
activă:

𝐒𝐒
𝐑𝐑 𝐬𝐬 = × 𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏 (1)
𝐏𝐏𝐚𝐚

unde: R s = rata șomajului,

S = numărul șomerilor,

14
 Pa = populația activă.

𝐏𝐏𝐚𝐚 = 𝐏𝐏𝐨𝐨 + 𝐒𝐒 (2)

unde: Po = populația ocupată.

Cu ajutorul relației 2 am obținut valorile pentru populația activă, urmând să calculăm rata
șomajului aferentă fiecărui an, după cum se poate observa în următoarea figură:

Fig. 4. Evoluția ratei șomajului - grafic realizat în Excel

La fel cum am observat în graficul din figura 3, rata șomajului a înregistrat o creștere de
aproximativ 3 puncte procentuale între anii 2009 și 2010 față de perioada anterioară din cauza
crizei economice.

Resursele de muncă ale unei țări reprezintă totalitatea populației aptă de muncă și în vârstă de
muncă, limitele vârstei fiind determinate prin legislație de la o țară la alta. Astfel, resursele de
muncă se compun din populația ocupată civilă, inclusiv gospodăriile, și populația în vârstă de
muncă. Acestea depind de o serie de factori demografici, cum ar fi natalitatea, mortalitatea
condițiile de trai, durata medie a vieții, etc. Cu ajutorul acestor date am calculat resursele de muncă
pentru fiecare an observat și am realizat un grafic ce descrie evoluția lor în perioada analizată.

Am calculat rata de ocupare a resurselor de muncă folosind următoarea formulă:

15
 𝑃𝑃𝑃𝑃
RORM = 𝑅𝑅𝑅𝑅   ⋅  100 (3)

Fig. 5. Evoluția ratei de ocupare a resurselor de muncă - grafic realizat în Excel

Rata gradului de ocupație a populației în vârstă de muncă reprezintă raportul dintre populația în
vârstă de muncă și populația activă.

𝑃𝑃𝑃𝑃
Rgo = 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ⋅ 100 (4)

16
 Fig. 6. Rata gradului de ocupație a populației în vârstă de muncă - realizat în Excel

Făcând o corelație între rata șomajului și rata gradului de neocupare a populației în vârstă de muncă
în anul 2020, care au valorile de 3.39%, respectiv 32.3%, putem ajunge la concluzia că o pondere
semnificativă din populația în vârstă de muncă fie lucreaza la negru, fie muncă nedeclarată.

Analiză matematică

Pentru analiza mai aprofundată a legăturii şi interpendenţei fenomenelor economico-sociale,

metodele statistice elementare sunt adeseori insuficiente. De aceea, analiza legăturilor dintre
factorii care determină creşterea produsului intern brut, a investiţiilor și în special a populaţiei
ocupate etc. poate fi exemplificată cu ajutorul metodei regresiei şi corelaţiei. Legăturile dintre
fenomenele economice de masă se caracterizează prin faptul că un fenomen sau altul variază sub
influenţa unor factori, dintre care unii au o importanţă esenţială, iar alţii au o importanţă secundară.

Pentru aprofundarea analizei evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici ce reliefează

ocuparea forţei de muncă vom verifica ipoteza existenţei sau nonexistentei unei corelatii intre rata
șomajului și rata gradului de ocupație a populației în vârstă de muncă. .

17
Fig. 7 . Rata ocupării populației și rata șomajului - Realizat in Excel

18
 Fig. 8. ANOVA si datele furnizate pentru regresie – Realizat in Excel

Prin intermediul datelor furnizate în figura 8, se poate extrage modelul de regresie liniară :

Yi = 25.36 - 0.33 * xi (5)

După cum se poate observa, variabila independentă este reprezentată de valoarea ratei somajului,
iar variabila dependentă este reprezentată de rata gradului de ocupatie. Termenul liber sau
interceptul este 25.35, iar parametrul modelului de regresie este –0.33. Valoarea acestor
coeficienți poate fi explicată astfel: atunci când rata gradului de ocupație are valoarea 0, rata
șomajului este de aproximativ 25.36%, iar, la o creștere cu un punct procentual a ratei de ocupație,
rata șomajului scade cu 0.33 puncte procentuale.

Valoarea lui R pătrat este una relativ ridicată și se interpretează astfel: 59.25% din modificările
ratei șomajului (variabila dependentă) sunt explicate de modificările ratei de ocupare a populației
în vârstă de muncă (variabila independentă).

19
În urma rezultatelor obținute reiese faptul că modelul este valid din punct de vedere statistic
deoarece valoarea lui Significance F este mai mică decat valoarea de 0.05, în cazul acesta este de
aproximativ 0.0002.

În vederea realizării unei previziuni am observat tendința de creștere în perioada analizată a ratei
de ocupare a populației în vârstă de muncă și am ales o valoare a acesteia de 70% pentru anul
2024. Folosind modelul de regresie liniară obținut, din formula (5), cu o rată de ocupare de 70%,
previzionăm o scădere a ratei șomajului la o valoare de:

Y = 25.36 -0.33 * 70 = 2.26%

Astfel, pentru o rată de ocupare a populației în vârstă de muncă de 70%, rata șomajului va avea o
valoare de aproximativ 2.26%.

Fig. 9. Corelatia dintre cei doi indicatori – Realizata in Excel

Figura alăturată prezintă raportul de corelație în valoare de –0.77, ilustrând o legătură puternică,
iar prin semnul său negativ demonstrează că este și o legătură inversă între cele două variabile.
Adică, atunci când rata șomajului scade, rata gradului de ocupație crește, și invers, atunci când
rata gradului de ocupație crește, rata șomajului scade. Ne-am fi așteptat la o valoare mai mare a
coeficientului de corelație, însă acest lucru poate fi explicat și cu ajutorul a ceea ce am observat
mai devreme, și anume că o proporție semnificativă din populația în vârstă de muncă prestează
muncă nedeclarată.

20
CONCLUZIE

În concluzie, în urma analizei realizate asupra evoluției ocupării și șomajului în România în ultimii
20 de ani, putem observa o tendință care este nefavorabilă în contextul unei dezvoltări economice
a țării în concordanță cu restul țărilor care fac parte din Uniunea Europeană. România se confruntă
cu un declin demografic puternic ce vulnerabilizează piața muncii și creează pesiuni asupra
sustenabilității pe termen lung a sistemelor sociale. Cu toate că scăderea în sine a populației și a
resurselor de muncă din ultimii ani nu a avut efecte economice negative pe termen scurt,
continuarea acestei tendințe va genera dezechilibre din ce în ce mai mari ale pieței muncii. Este
nevoie să fie adoptate diferite politici anti-șomaj pentru a combate declinul economic la care este
supusă țara noastră, mai ales în contextul actual în care majoritatea populației, în special populația
tânără, alege să părăsească țara tocmai din cauza acestor probleme economice.

În a doua parte a proiectului am analizat evoluția indicatorilor semnificativi pentru piața muncii.
Am observat un trend descendent în cazul ratei șomajului și unul ascendent în cazul ratei de
ocupare, însă, deși acesta este un lucru bun, s-a putut vedea și o discrepanță semnificativă cauzată
de munca nedeclarată.

Am realizat un model de regresie valid statistic care ne-a evidențiat legătura inversă și puternică
dintre cei doi indicatori macroeconomici analizați, cu un coeficient de corelație de –0.77, și am
realizat o previziune cu privire la evoluția lor.

21
LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR

Fig. 1. Curba Beveridge în România..............................................................................................6

Fig. 2. Curba lui Phillips..............................................................................................................10
Fig. 3. Evoluția șomajului în România.........................................................................................14
Fig. 4. Evoluția ratei șomajului....................................................................................................15
Fig. 5. Evoluția ratei de ocupare a resurselor de muncă.............................................................16
Fig. 6. Rata gradului de ocupație a populației în vârstă de muncă.............................................16
Fig. 7 . Rata ocupării populației și rata șomajului......................................................................18
Fig. 8. ANOVA si datele furnizate pentru regresie......................................................................19
Fig. 9. Corelatia dintre cei doi indicatori....................................................................................20

22
BIBLIOGRAFIE

https://www.untrr.ro/userfiles/files/01%20%5BConcordia%5D%20Studiu%20piata%20muncii%
2020190110.pdf

https://www.ces.ro/newlib/studii-ces/STUDIU-PIATA-MUNCII-2013.pdf

https://conaf.ro/wp-content/uploads/2019/10/studiu-privind-ocuparea-fortei-de-munca-din-
romania-in-contextul-ue.pdf

https://www.economicshelp.org/blog/1364/economics/phillips-curve-explained/

23