Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea de Farmacie

CATEDRA CHIMIE FARMACEUTICĂ ŞI TOXICOLOGICĂ

TEMA :Analiza chimico-toxicologică a pesticidelor

(recomandari metodice pentru studenţii anului IV)

CHIŞINĂU 2020
 INSEMNĂTATEA TEMEI

Pesticidele organofosforice (OF) cu acţiune neuroparalitică sunt foarte dăunătoare.

Prezint substanţe cristaline dure sau transparente, de culoare galben-cafenie, deseori lichide
uleioase, care au un miros specific neplăcut caracteristic pentru zoman (cu un miros slab de
camforă). Pentru celelalte substanţe mirosul nu e caracteristic. Aceste toxine se evaporă la
temperaturi mari şi deci fiind substanţe lichide mai grele decât apa uşor se descompun în
dizolvanţi organici (xilol, toluol, acetonă, cloroform ş.a.) şi greu se dizolvă în apă.
Important este faptul, că substanţele OF se caracterizează printr-o stabilitate mică,
ceea ce se lămureşte prin proprietatea lor de a se hidroliza repede în decurs de câteva zile în
mediul bazic sub acţiunea temperaturilor înalte.
Rolul important în metabolismul substanţelor OF îl joacă procesele de reducere care
decurg în prezenţa reductazelor. Activitatea reductazelor e deosebit de înaltă în ficat şi rinichi
şi ca rezultat pot să se formeze compuşi mult mai toxici. Transformările substanţelor OF în
organism decurg după tipul “sintezei letale”, cu prevalenţă în ficat.
Pesticidele organofosforice sunt substanţe otrăvitoare cu acţiune neuroparalitică. Ele
provoacă la început supraexcitarea bruscă a sistemului nervos parasimpatic şi central,
convulsii a întregului corp iar după aceea inhibiţia sistemului nervos din cauza paraliziei
centrului respirator. Substanţele OF nu provoacă nici o modificare inflamatorie la locul de
pătrundere în organism şi nu manifestă acţiune excitantă asupra terminaţiilor nervoase
senzitive. Mecanismul lor biochimic se explică prin acţiunea negativă asupra metabolismului
acetilcolinic şi transmiterea impulsurilor nervoase în sinapsă.
Conform datelor statistice Centrului toxicologic din Sanct-Peterburg intoxicaţiile acute
cu pesticide se plasează pe locul 4-5, iar după gradul lor de acţiune – pe locul I. Căile de
pătrundere în organism sunt peros, epiteliul şi inhalare ce pot fi imprivizibile. Investigaţia
chimico-toxicologică este inevitabilă şi de importanţă majoră.
Scopul studierii temei. A-i învăţa pe studenţi să efectueze analiza chimico-
toxicologică a pesticidelor organo-fosforice din materialul biologic.

Scopuri practice
1. Aplicarea metodei corecte de izolare a pesticidelor din materialul biologic.
2. Extragerea pesticidelor din materialul biologic aplicând metodele specifice şi generale.
3. Purificarea toxicilor, extraşi din materialul biologic de impurităţile organice.
4. Aplicarea metodelor chimice şi fizico-chimice de analiză pentru identificarea pesticidelor.
5. În baza investigaţiilor chimico-toxicologice asupra pesticidelor argumentaţi rezultatele
obţinute.

Planul studierii temei

1. Metodele de izolare a pesticidelor din materialul biologic.
2. Analiza chimico-toxicologică a pesticidelor cu conţinut de clor şi FO.
3. Caracteristica pesticidelor cu conţinut de metale – fosfură de zinc, granozan.
4. Pesticide, derivaţi ai acidului carbaminic.
5. Acţiunea tixicologică. Toxicocinetica şi toxicodinamia.
6. Problemă experimentală de cercetare a materialului biologic asupra pesticidelor.

Material informativ
În timpul de faţă sunt cunoscute câteva mii de compuşi fosfororganici, care posedă
acţiune neuroparalitică. Din masa aceasta numeroasă de substanţe cauza intoxicaţiilor pot
deveni doar câteva din ele, care sunt insecticidele şi acoricidele. Majoritatea sunt substanţe

1
cristaline ori lichide uleioase cu miros aromatizant caracteristic: sunt volatile la temperatura
camerei. În mediul neutru şi acid sunt stabile, iar în mediul bazic repede se descompun. Doze
letale concrete pentru fiinţele umane nu sunt cunoscute, ceea ce nu ne permite de a da o
caracteristică a toxicităţii lor.
După DL50 a animalelor unii reprezentanţi pot fi divizaţi în 4 clase:
- acţiune toxicitate puternică DL50  15 mg/ kg (metafos, octametil)
- acţiune foarte otrăvitoare 15-150 mg/kg (metilmercaptofos, fozalon, fosfamid, ftalofos)
- toxicitate medie DL50 150-1500 mg/kg (antio, butifos, bazidiu, carbofos, clorofos).
- toxicitate mică DL50 1500 mg/kg – avenin, bromofos, saifos
De obicei intoxicaţiile cu pesticide FO sunt însoţite de pătrunderea în organism pe cale
bucală, epidermis ori inhalare. Deseori intoxicaţiile la copii apar din cauza negligenţei
păstrării acestor toxici sau administrării nerespectabile în gaspodărie, iar uneori chiar în cazul
folosirii fructelor şi legumelor prelucrate cu aceste substanţe toxice. Deosebit de toxice sunt
insecticidele care se absorb în plasma vegetală în rezultatul cărora toxici devin fructele şi
sucurile acestora. Deoarece insecticidele pătrund în lapte sunt posibile intoxicaţii cu laptele
colectat de la vitele alimentate cu plante ori apă intoxicată.
În dependenţa de căile de pătrundere a toxicului în organism se schimbă viteza procesului
şi gradului de intoxicare.
Mai mult ca orice se întâlnesc intoxicaţii cu carbofos, clorofos, metafos.
DL50 a metafosului pentru maturi este de 0,2-2,0 g, a carbofosului, clorofosului – 5,0-10,0
g. Pe cale inhalatorie mai toxici sunt octametil, metafos, diclofos – DL50 20 mg/kg.

Toxicocinetica
Practic toate insecticidele sunt hidrofobe şi pătrund insistent prin membranele
biologice. În cazul pătrunderii per os a toxicilor, absorbţia începe din cavitatea bucală şi
continuă în stomac. Nimerind în sânge are loc repartiţia lor în tot organismul, acţionând cu
colinesteraza şi receptorii nespecifici. Cea mai mare parte a toxicilor se depun în ţesuturile
grase şi lipidele membranelor celulare, endoteliile vaselor sanguine şi la suprafaţa
eritrocitelor, pătrunzând în citoplasmă unde interacţionează cu membranele organismelor
intracelulare. Toxicii cumulaţi se absorb în sânge, susţinând concentraţiile toxice. O parte din
pesticide fiind acumulate în ficat se elimină prin fiere în intestine de unde sunt reabsorbate în
sânge. Acest fenomen de recirculare susţine la maximum procesul intoxicaţiei.

Insemnătatea toxicologică a pesticidelor FO

Pesticidele FO posedă o toxicitate înaltă, care se exprimă prin fosforilarea proteinelor
organismului viu, în deosebi a fermentului colinesterazei.
Mediatorul acetilcolin (AC) se sintetiază în celulele nervoase din colină şi acid acetic,
în prezenţa fermentului colinesterazei şi acetilcoenzimei.Acetilcolinesteraza descompune
acetilcolina în acid acetic şi colin.

Pesticidele FO au o anumită coincidentă în structură cu substratul colinesterazei –

acetilcolină şi conlocuiesc acetilcolina, formând legături cu oxigrupa serinei, parte
componentă a acetilcolinesterazei. Clorofosul, metafosul pot fi consideraţi ca analogi ai AC,
capabili să reacţioneze cu colinesteraza.
La interacţiunea acetilcolinesterazei cu pesticidele FO se formează un ferment
fosforilat stabil, care nu poate reacţiona cu acetilcolina în rezultatul cărui fapt are loc
cumularea acetilcolinei în organismul viu, care provoacă intoxicarea.

2
 Timp de 24 ore colinesteraza fosforilată se supune procesului de hidroliză şi
activitatea colinesterazei se restabileşte.

Metabolismul
Toate pesticidele FO în organismul uman mai ales în ficat, se supun multiplelor
transformări: hidrolizei, oxidării, reducerii, conjugării ş.a.
Fosfamida suferă N-demetilare, rezultând un metabolit mult mai toxic.
În rezultatul acestor transformări au loc formarea compuşilor mai puţin toxici, care se
elimină repede din organism. În unele cazuri în rezultatultransformărilor iniţiale se formează
produse similare cu Colinesterază şi colinoreceptori şi tot mai toxice, care stau la baza
fenomenului “sintezei letale”.
Principala cale de dezintoxicare a organismului de pesticide FO este hidroliză
fermentativă. Produsele hidrolizei sunt ionizate şi lipsite de activitatea anticolinesterazei. Aici
au importanţă fermenţii hidrolazei: fostanaza, cocarboxilaza, carboxilaza. Hidroliza are loc pe
locul legăturilor eterice ori anhidridice.

Carbafosul se supune hidrolizei carboxiesteraze.

Pentru toxicii FO ce conţin grupa carboxilamidă (fosfamid) detoxicaţia se efectuează
prin hidroliza carboxilamidază.

Biotransformarea pesticidelor FO în mare măsură se efectuează şi prin reacţiile de

oxidare. Aici rolul sistemelor fermentative îl joacă oxidaza, care se găseşte în fracţiile
microsomale celulare.
Reacţiile de oxidare în organism decurg după mecanismul desulfurării, N-dezalhilării,
O-dezalhilării, oxidării tiofosfaţior şi grupelor laterale.

3
 Scindarea sulfului legat de atomul de fosfor, înlocuirea lui cu oxigenul are importanţa
pentru eterii tio- şi ditiofosforici.
Acestui tip de desulfurare se supune metafosul, fosfamida, carbafosul, metilnitrofos.

Exemplu de reacţie în urma cărăia se ridică toxicitatea poate servi dehidroclorură

clorofosului până la diclofos.

Dialchilamidoderivaţii se supun N-dezalchilării oxide (octametil, fosfamid).

Reacţia O-dezalchilare scindare a alchilului, legat cu fosforul prin oxigen, duce la
formarea compuşilor cu o activitate antiholinolitică micşorată faţă de produsele iniţiale.
Acestui proces se supun toxicii cu conţinutul de resturi aromatice.
S-a constatat că ruperea legăturilor radicalului arilic cu fosforul poate fi interpretate
atât de oxidază cât şi de fosfatază. Această reacţie stă la baza detoxicaţiei.

Fermentarea reductivă e caracteristică pentru fosfacol şi paration.

Reducerea – NO2 duce la detoxicare.

- NO2  - NH2

4
 LUCRARE DE LABORATOR N 1
TEMA :Analiza chimico-toxicologică a pesticidelor

Scopul lucrării : A studia metodele de analiză chimico-toxicologică asupra pesticidelor.

Planul
1. Controlul cunoştinţelor teoretice.
2. Lucrul de sinestătător asupra izolării şi identificării toxicilor din grupa pesticidelor
3. Concluziile lucrării şi controlul deprinderilor practice.
4. Oformarea proceselor verbale.

Subiectele ce stau la baza pregătirii temei

1. Metodele de izolare a pesticidelor din materialul biologic.
2. Analiza chimico-toxicologică asupra clorderivaţilor pesticidelor.
3. Analiza pesticidelor cu conţinut de metal.
4. Toxicocinetica şi toxicodinamia pesticidelor.
Răspundeţi argumenta la următoarele întrebări:
1. Particularităţile izolării pesticidelor cu conţinut de clor.
2. Tipurile de reacţii pentru identificarea hexaclorciclohexanului.
3. Identificarea carbarilului din materialul biologic.
4. Aplicarea CSS în studiul carbarilului.
5. Ce metode fizico-chimice se aplică pentru identificarea acizilor clorfenoxiacetic.
6. Ce developanţi se aplică în cercetarea CSS asupra pesticidelor cu conţinut de clor?
7. Ce reacţie se aplică pentru identificarea disulfurii de tetrametiltiuram în materialul
biologic?
8. Distribuţia heptaclorului şi hexaclorciclohexanului în organismul uman?

Lucrul practic al studenţilor în cadrul lucrării de laborator

Studenţii îndeplinesc următoarele indicaţii:

Problema 1. Analiza chimico-toxicologică asupra carbarilului.

1. Reacţia microcristralică : o picătură soluţie etanolică de carbaril se depune pe o lamelă de
sticlă, se evaporă la temperatura camerei. La microscop se privesc cristale conice
încrucişate. Sensibilitatea reacţiei 5 mcg.
2. Reacţia cu acidul picric: la reziduul după evaporarea etanolului se adaugă o picătură acid
picric 1 %. Peste 10-15 min. se formează cristale aciforme concrescute sub formă de
mănunchi de culoare galben închisă. Sensibilitatea reacţiei 5 mcg.
3. Reacţia de culoare cu nitrit de sodiu:
Pe o lamela de sticlă 2-3 picături de extras alcoolic se evaporă, iar pe reziduu se aplică 1-2
picături soluţie proaspăt preparată de NaNO2 şi H2SO4 conc. Se formează culoare verde.

Problema 2. Reacţia de identificare a -naftolului, produsului de descompunere a

carbarilului.

1. Reacţia cu cuprobromura de sodiu.

La 1 ml soluţie alcoolică cu conţinut -naftol, se adaugă 1 ml soluţie proaspăt pregătită de
cuprobromură de sodiu (4 g NaBr, 0,1 g CuCl2 în 10 ml apă).
La încălzirea pe baia de apă la temperatura de 400C apare culoare roşie ori albastru-
violetă. La adăugarea amestecului reactiv 1 ml cloroform ori toluol şi agitare energică
stratul organic se colorează în albastru-violet, iar stratul apos se decolorează.
Fenilul şi naftolul în acaleaşi condiţii formează culoare galbenă.

5
2. Reacţia cu nitrit de sodiu în acid sulfuric.
La 1 ml soluţie de cercetat se adaugă 9-10 picături soluţie nitrit de sodiu 0,5 %. Apare
culoarea galbenă care după alcalinizare cu soluţie NaOH 20 % trece în oranj.
3. Reacţia cu amidopirină.
La 1 ml soluţie de cercetat se adaugă 2 ml apă, 1 pic soluţie tampon amoniacală,
amidopirină şi 5-6 picături soluţie ferocianură de potasiu 30 %. Apare culoare oranj ori
roşie-oranj. La adăugarea 1 ml cloroform şi agitarea amestecului se colorează cloroformul,
iar stratul apos se decolorează. Sensibilitatea reacţiei 0,3 mcg/ml.
Fenolul formează aceeaşi culoare, la acţiune cu -naftolul nu apare culoare.
4. Reacţia cu clorură ferică (III)
La o parte din soluţia de cercetat se adaugă 1-2 picături soluţie FeCl 3 (III). Apare culoare
roz-violetă. Sensibilitatea reacţiei 10 mcg în probă.
Fernolul formează culoare albastră violetă, -naftolul – verde.

Problema 3. Reacţia de identificare a clorofosului.

1. Reacţia Fudjivara.
La 1 ml soluţie de analizat se adaugă 1 ml piridină şi 1 ml sol NaOH 30 %. Amestecul se
încălzeşte 5 minute pe baia de apă. La prezenţa cloroformului apare culoare roşie ori roză.
Sensibilitatea reacţiei 10 mcg în probă.
2. Reacţia cu rezorcină.
La 1 ml soluţie de analizat se adaugă 2 picături soluţie rezorcină 1 % în 20 % soluţie
carbonat de sodiu ori soluţie hidroxid de sodiu 1 %. Peste 15-20 minute – se observa
fluorescenţă galben-verzuie, care peste 1-2 ore atinge maximum, pH=9,0-11,0.
Sensibilitatea 40 mcg în probă.
3. Reacţia de formare a izonitrilului.
La 0,01-0,03 g clorofos într-un ml alcool se adaugă 2 ml soluţie alcoolică de hidroxid de
sodiu şi 1 picătură anilină. La încălzirea amestecului se simte miros de izonitril.
4. Reacţia cu orto-tolidină. La 0,5 ml soluţie apoasă ori alcoolică de clorofos se adaugă 1 ml
soluţie o-tolidină 0,5 % şi 1 ml amestec soluţie peroxid de hidrogen 3 % şi hidroxid de
sodiu 0,5 %. La pezenţa clorofosului apare culoarea galbenă ori oranjă.
5. Reacţia cu acetonă. O parte din extrasul cloroformic se evaporă la temperatura camerei şi
reziduul se dizolvă în 0,5+1 ml alcool. Apoi se adaugă 1 ml acetonă şi 0,5 ml soluţie
alcoolică hidroxid de sodiu 0,5 M. Peste 10-15 minute apare culoare roză, care trece în
mălinie apoi în oranj.
6. Reacţia cu 2,4-dinitrofenilhidrazină.
În eprubetă se întroduc 1-10 pic soluţie de analizat şi 2 pic soluţie hidroxid de sodiu 1,2
M. Se agită, Peste 10-20 minute se adaugă 1 picătură soluţie 2,4-dinitrofenilhidrazină 0,1
% în acid sulfuric 4 M şi amestecul se încălzeşte pe baia de apă timp de 30 min. Apoi se
răceşte, se adaugă 2 pic soluţie hidroxid de sodiu 4 M şi 0,5 ml alcool etilic. La prezenţa
clorofosului în probă apare culoarea albastră ori albastru violet.

Problema 4. Reacţia de identificare 2,4-dinitro-orto-crezolului.

1. La reziduu se adaugă 2 ml H2SO4 20 % şi zinc metalic. Peste 15 minute soluţia se
filtrează. Filtratul se prelucrează cu 1-2 picături de bicromat de potasiu 3 5 (ori peroxid de
hidrogen, cloramină 4 %). Apare culoarea roşie în prezenţa DNOC-lui, analogic cu alţi
dinitrofenoli.
2. Reziduul se prelucrează cu 2 ml soluţie HCl 10 %, se adaugă pulbere de zinc, se încălzeşte
5 minute pe baia de apă, apoi se răceşte şi se filtrează. Filtratul se prelucrează cu 0,1 ml
soluţie nitrit de sodiu 0,1 %. Peste 5 minute se înlătură nitritul de sodiu prin adăugarea 1
ml uree 10 % şi peste 5 minute 1 ml N--naftiletilendiamină. Apare culoare violetă.

6
 Cromatografia pe strat subţire a DNOC-ului
Sistema de solvenţi: cloroform – aceton (9 : 1)
Developarea – cu soluţie hidroxid de potasiu 1 % şi etanol în raport (1 : 1 )
Determinarea maximelor de absorbţie în UV: în sol HCl 0,1 M -  288 nm
în sol NaOH 0,1 M -  265, 370, 409 nm
Conclizie: S-a studiat analiza chimico-toxicologică a pesticidelor cu conţinut de clor şi
a derivaţilor acidului carbaminic.
Control final
I. Aprecierea rezultatelor obţinute în efectuarea lucrului practic.
II. Controlul proceselor verbale.

Bibliografie
1. Крамаренко В.Ф. Токсикологическая химия, Киев: Вища Школа, 1989.- c.393-
410
2. Швайкова М.Т. Токсикологическая химия. -M:Mедицина. 1975, 246-250, 255-277.
3. Симонова Л.Л. «Курс лекций по токсюхимии», Кишинев, 2003.
4. Brodicico T.M., Valica V. “Curs de chimie toxicologică”, Chişinău, 2003.
5. А.В. Белова «Руководство к практическим занятиям по токсикологической химии»
М. 1976, стр. 196 – 198, 201 – 203, 20.
6. В. Ф. Крамаренко «Анализ ядохимикатов», 1978г

LUCRARE DE LABORATOR N 2

TEMA :Analiza chimico-toxicologică a lichidelor biologice asupra pesticidelor cu conţinut

de fosfor organic

Scopul lucrării : A acumula cunoştinţe în domeniul analizei chimico-toxicologice asupra

materialului biologic ce conţin pesticide OF.
Planul
1. Controlul cunoştinţelor teoretice.
2. Lucrul de sinestătător asupra izolării pesticidelor OF.
3. Concluziile lucrării şi controlul deprinderilor practice.
4. Oformarea proceselor verbale.

Subiectele ce stau la baza pregătirii temei

1. Acţiunea toxică a pesticidelor OF asupra organismul uman. Mecanismul de acţiune
(clorofos, carbofos, metafos, fosfamid, octametil).
2. Dependenţă acţiunii toxice a pesticidelor FO de structura moleculară.
3. Absorbţia, distribuţia şi eliminarea pesticidelor FO.
4. Biotransformarea pesticidelor de natură organică în organismul uman.
5. Metodele de izolare a pesticidelor din lichidele biologice şi materialul biologic.
6. Aplicarea metodei CSS pentru identificarea pesticidelor FO în material biologic.
7. Ce reactive se folosesc pentru identificarea pesticidelor prin metoda CSS?
8. Ce metode fizico-chimice, în afară de CSS se aplică pentru identificarea pesticidelor în
materialul biologic?
9. Metodele analizei biochimice asupra materialului biologic pentru identificarea preventivă
a pesticidelor FO.
10. Identificarea fosforului în compuşii pesticidelor.
11. Identificarea în materialul biologic a metafosului, clorofosului, carbofosului, fosfamidei,
octametilului.
12. Administrarea antidotelor.

7
 Răspundeţi argumentat la următoarele întrebări:
1. Explicaţi distribuţia în organismul uman a hexaclorciclohexanului şi heptaclorului.
2. Dependenţa pH-ului extrasului de pesticide din materialul biologic, de structura
moleculară a toxicului. De ce la izolarea pesticidelor OF prelucrarea cu acizi se petrece
diferit.
3. Cum se determină clorul legat organic în pesticidele cu conţinut de clor prin metoda CSS
şi alte metode chimice?
4. Lămuriţi identificarea fosforului în pesticide.
5. Scrieţi produsele de biotransformare a clorofosului, metilmercaptofosului, metafosului,
carbofosului.

Lucrul practic al studenţilor în cadrul lucrării de laborator

Problema 1. Identificarea preventivă a pesticidelor FO prin metoda CSS.

Identificarea preventivă a pesticidelor FO în lichidele biologice şi materialul biologic
prin metoda CSS se efectuează după extragerea lor din materialul biologic. Pentru acest lucru
se folosesc extrasele organice.
Identificarea preventivă a pesticidelor FO prin metoda CSS se efectuează le două plăci
N1 şi N2. Cercetările pe placa N1 se efectuează cu scopul identificării prezenţei fosforului
organic în extrasul dat. Pe placă se depune 1/25 parte din extractul cloroformic cercetat într-
un punct şi în altul martorii (ftalofos, fosfamid ori alţii).
Sistema de solvenţi – hexan_ aceton – 2:1.
Identificarea pe placă dipă separarea cromatografică se petrece cu reactivul Stenerson,
care constă din reactivul N1 şi N2.
Reactivul N1: La 95 ml sol molibdat de amoniu 1 % în sol HCl 0,1 M se adaugă 5 ml
HClO4 – 57 %.
Reactivul N2 constă din sol A şi sol B. Soluţia A – 2 g verde de briliant se dizolvă în
350 ml apă. Soluţia B – 4 g molibdat de amoniu la încălzire se dizolvă în 45 ml H 2O într-o
colbă cotată cu volumul de 100 ml. La răcirea soluţiei se adaugă 50 ml sol HCl 10 M.
Volumul se aduce la cotă. Soluţiile A şi B se amestecă şi după 3 ore se filtrează.
Developarea plăcilor:
- Placa, după uscarea solventului se developează cu reactivul N1.
- Placa umedă se acoperă cu o sticlă curată şi se depune în dulapul de uscare pe o oră la
temperatura de 2000C.
- După răcire placa se expune în lumina UV timp de 30 min, apoi placă se prelucrează cu
reactivul N2. În prezenţa pesticidelor FO pe fonul galben se deosebesc spoturi de culoare
verde.

Problema N2. Metoda generală de identificare a pesticidelor FO prin metoda CSS.

Pentru identificarea în grup a pesticidelor FO se efectuează cromatografierea pe o altă
placă cu strat de silicagel. În punctul 1 se depune un spot (un reprezentant din compuşii
fosfororganici), iar în punctul 2-6-cîte 1/25 din extractul de cercetat.
Cromatografierea se efectuează în sistema hexan-aceton – 2:1.
Developarea plăcilor – după uscare
- Regiunea p.1 şi 2, acoperind cealaltă parte a plăcii se prelucrează cu albastru de
bromfenol, iar peste 5 minute – cu soluţie acid acetic 5 %.
- Regiunea p.3. Se prelucrează cu cupru bromură de sodiu (picurînd)
- Regiunea p.4. Se prelucrează cu r-v Buchardat (picurând)
- Regiunea p.5. Se prelucrează cu soluţie rezorcină 1 % în soluţie hidroxid de sodiu 10 %.
- Regiunea p.6. Se prelucrează cu soluţie alcoolică hidroxid de sodiu 20 %, după care placă
se pune în etuva de uscare la to 110oC timp de 20 min.
După developare se conchide prezenţa unei grupe anumite de pesticide organice.

8
 Prepararea reactivului bromfenol:
Se amestecă soluţie apoasă nitrat de argint 2 % şi soluţie bromfenol albastru în acetonă 1 : 1.

Problema N3. Identificarea clorofosului şi metaboliţilor prin metoda CSS.

Pe placă cu strat de silicagel se depune în p.1 – clorofos, iar în p.2,3,4 – extractul
cloroformic de cercetat.
Sistema pentru cromatografiere :
Cloroform – eter – ulei de vazelină – 17:2:1.
- Regiunea p.1 şi p.2 – cu sol rezorcină 1 %în soluţie hidroxid de sodiu 10 %.
- Regiunea p.3 – cu sol fenilhidrazină 1 % în HCl 12 %.
- Regiunea p.4 – cu amestec (1:1) de soluţie orto-tolidină ori benzidin în acetonă, sol
alcoolică 0,5 % NaOH 2 % şi sol peroxid de hidrogen 10 %.
Peste 5-20 minute se observă formarea spoturilor colorate. Se măsoară distanţa parcursă
de solventul organic şi substanţa cercetată şi se calculează Rf. Rezultatele se includ în
tabelă:

Pesticidele şi Reactivii
metaboliţii Rezorcină Fenilhidrazină în Orto-tolidin Rf
HCl NaOH, H2On

Control final
I. Aprecierea rezultatelor obţinute în efectuarea lucrului practic.
II. Controlul proceselor verbale.

Bibliografie
1. Крамаренко В.Ф. Токсикологическая химия, Киев: Вища Школа, 1989.- c.393-410
2. Швайкова М.Т. Токсикологическая химия. -M:Mедицина. 1975, 246-250, 255-277.
3. Симонова Л.Л. «Курс лекций по токс.химии», Кишинев, 2003.
4. Brodicico T.M., Valica V. “Curs de chimie toxicologică”, Chişinău, 2003.
5. А.В. Белова «Руководство к практическим занятиям по токсикологической химии»
М. 1976, стр. 196 – 198, 201 – 203, 20.
6. В. Ф. Крамаренко «Анализ ядохимикатов», 1978г