ROLUL LECTURII ÎN DESFĂŞURAREA PROCESULUI INSTRUCTIV

EDUCATIV LA CICLUL PRIMAR

Autor: prof. înv. primar Popa Mihai

Şcoala gimnazială Găgeşti

Lectura - spunea istoricul Nicolae Iorga - joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai
important decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne în amintire aproape toată viața
şi le influențează dezvoltarea ulterioară.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitățile de comunicare între oameni, ajutându-i să-şi
formeze capacități de gândire şi limbaj.
Importanța lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică, şi anume:
- aspectul cognitiv- prin lectură elevii îşi îmbogățesc cunoştințele despre lume, despre realitatea
înconjurătoare;
-aspectul educativ- lectura contribuie la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
-aspectul formativ- lectura formează şi consolidează deprinderi de muncă intelectuală, dezvoltă gândirea,
imaginația, capacitatea de exprimare corectă şi expresivă.
În afara cărții nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit a societății.
O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îți oferă ori de câte ori ai
nevoie un răspuns la fiecare întrebare şi îl repetă cu răbdare până când l-ai înțeles. Ea este atât de
înțelegătoare, încât atunci când nu ai înțeles-o nu se supără, nu te jigneşte şi te aşteaptă să revii. Este
mereu credincioasă şi discretă. Este învățătorul care te conduce cu răbdare la bine, te face să te bucuri, să
râzi, ori să plângi.
Până în prezent, întregul proces de învățământ, de la cel preşcolar la cel postuniversitar se
bazează pe cartea manual.
Ca mijloc de educare a omului, cea mai înaltă menire a cărții este cea instructiv-educativă.
Transmiterea sistematică şi completă a cunoştințelor nu se poate face decât prin intermediul şcolii, al
cărților şcolare.
Întrucât lectura este un eveniment al cunoaşterii, studiul cărților de către elevi impune organizare,
îndrumare şi supraveghere.
În condițiile educației permanente, şcoala are misiunea de a-i înarma pe copii cu deprinderi
temeinice de autoinstruire şi autoperfecționare prin intermediul tuturor mijloacelor şi în primul rând prin
mijlocirea cărții. Şcoala trebuie să formeze un lector competent dar şi un cititor care să-şi formeze gustul
propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieții.
Dar nu numai manualele şcolare au funcție instructivă. Orice carte ne învață câte ceva.
Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă
căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul
intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea
înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala joacă un rol important în apropierea copilului de lumea
cărţii şi implicit, de lectură.
Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie să fie potrivite
cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului. Pentru a-i determina pe elevi să devină cititori pasionaţi
este necesar să se formeze, cu răbdare, gustul pentru lectură. Uneori mediul familial influenţează
atitudinea faţă de lectură. Dacă elevul a văzut că părinţii, fraţii nu citesc o carte, el de ce să citească? De
aceea obiectivul principal este trezirea interesului elevilor pentru lectură, în general.
Alegerea cărţilor potrivite este un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea
lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. Lectura elevilor este un act intelectual
esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Pentru ca apropierea de carte să
devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi – o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se
implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului.
Ce înseamnă lectura bine îndrumată? Înseamnă accesibilitate, genuri şi specii literare adecvate,
limbajul folosit de autor.
Pentru ca o lectură să fie accesibilă şcolarilor ar trebui să ținem cont cel puțin de următoarele
aspecte:
-mărimea textului (potrivit cu vârsta cititorului);
-număr corespunzător de mesaje (mai mic la clasele I-II);
-număr mai mic de acțiuni (pentru a fi reținute);
-texte în care să nu predomine descrierile (sunt mai greu de înțeles).
Referitor la genurile şi speciile literare, potrivite sunt textele narative, care abordează teme din
sfera de cunoştințe a copiilor (lumea fantasticului în care binele învinge răul, este mult îndrăgită).
Nici textele lirice, în special cele în versuri, nu trebuie neglijate pentru că oferă modele de
exprimare, trezesc sentimente şi emoții.
Referindu-ne la limbajul folosit de autor, vom fi atenți la arhaisme şi regionalisme care fac
lectura mai dificilă şi mai greu de înțeles.
Pentru ca lectura să devină mai motivantă, există câteva principii considerate esențiale:
- să fie interactivă (cititorul intră în dialog cu textul);
-să aibă un scop pe care elevii să-l poată identifica (plăcere, cunoaştere etc.);
-să fie centrată pe sensurile pe care un text le poate genera;
-să fie încurajată.
Nu trebuie ignorate radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse
informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de teatru,
filmul, emisiunile radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică să insistăm
asupra unor momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te trimite şi la alte cărţi
şi ele toate formează baza trainică a culturii noastre.
Perioada de formare a gustului pentru lectură coincide cu aceea când se pun bazele acestuia, adică
în clasele I-IV.
Lectura în afara clasei lărgeşte orizontul cunoştințelor şi important este să ştim cum să îndrumăm
micii cititori spre lecturi potrivite pentru ei, dar mai ales cum să valorifice textele citite astfel încât să-şi
amintească uşor ceea ce au citit.
Iată câteva sugestii date elevilor mei:
-completatea unei fişe de lectură (să cuprindă titlul, autorul, personajele principale/secundare,
morala);
-realizarea unui desen reprezentativ;
-povestirea pe scurt (ideile principale);
-extragerea unor expresii frumoase etc.