Sunteți pe pagina 1din 10

respecta regulile igienice si a preveni contaminarea celor din jur,

precum si despre necesitatea regimului dietetic pe parcursul bolii.


Supravegherea ▪ izolarea convalescentului pâna la asanarea intestinului, 3 analize
negative la examinare bacteriologica. Supravegherea pacientului
dupa externare timp de o luna prevede respectarea regulilor
igieno-sanitare.
Tratament Persoanele cu infecții ușoare se pot recupera și fără tratament
antibiotic. Cu toate acestea, tratamentul adecvat cu antibiotice
poate scurta durata bolii și reduce răspândirea infecției.
Tratamentul cu antibiotice este recomandat pentru pacientii cu
boală severă, diaree cu sânge, sau la cei cu sistem imunitar
compromis. Este cunoscută apariția rezistenței la medicamente
traditionale de primă linie, cum ar fi ampicilina și trimetoprim-
sulfametoxazol precum și tendința de creștere a rezistenței și laalte
antibiotice. De aceea testarea sensibilității la antibiotice poate ghida
un tratament adecvat. În situația în care sensibilitatea
germenului este necunoscută sau pacientul este infectat cu o tulpină
rezistentă la sulfametoxazoltrimethroprim, opțiunile terapeutice
includ antibiotice de tipul: fluorochinolonelor, ceftriaxona,
azitromicina. Antidiareice cum ar fi loperamida (Imodium) sau
difenoxilat cu atropină (Lomotil) trebuiesc evitate
deoarece înrăutățesc starea pacientului.

8.PROFILAXIE
Câteva reguli care împiedică transmiterea infecției includ:
- Spălarea mâinilor cu săpun cu grijă și în mod frecvent, mai ales după folosirea toaletei,
schimbarea scutecelor și înainte de a pregăti alimente sau băuturi.
- Aruncarea scutecelor murdare în mod corespunzător.
- Dezinfectarea scutecelor schimbate după utilizarea lor.
- Supravegherea spălatului pe mâini la copiii mici după ce folosesc toaleta.
- Bolnavilor cu diaree le este interzisă prepararea alimentelor.
- Evitarea înghițirii apei din iazuri, lacuri sau piscine netratate.
- Pacientii spitalizati trebuie îngrijiti cu precautie pentru a asigura îndepartarea în siguranta
a excretiilor si lenjeriei infectate.
- Personalul medical trebuie sa respecte strict igiena mâinilor si a instrumentelor medicale
(endoscoapele, tensiometrele etc., dupa fiecare contact cu o persoana infectata).
- Copiii din cresa trebuie izolati acasa pe perioada clinica a maladiei si trebuie asigurate
coproculturile negative înainte de reîntoarcerea în grup.
- Persoanele care manevreaza alimentele trebuie de asemenea sa aiba culturi negative
pentru a li se permite reîntoarcerea la lucru.

9.COMPLICATII POSIBILE
- În formele severe: - neurotoxicoza si edem cerebral la copii; toxicoza cu exicoza; soc
infectios - toxic; hemoragie intestinala; perforatie intestinala, peritonita; paraproctita;
disbacterioza colonica; infectii ale cailor urinare; megacolon toxic; sindrom hemolitic -
uremie.
- Complicatii secundare leziunilor intestinale cronice: sindrom de malabsorbtie pâna la
atrepsie la copii si casexie la adulti.
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

- Complicatii la distanta dupa vindecarea aparenta: colite cronice; dispepsii rebele; artrita
reactiva prin mecanism imunologic; (sindromul Fiessinger - Reiter - Leroy, care nu este
specifica (poate aparea si dupa alte infectii).

10.PROGNOSTICUL SI EVOLUTIA
•Boala are de obicei o evolutie benigna, autolimitata, dar cu risc de portaj de germeni pe o
perioada variabila dupa vindecare. Persoanele care au avut diaree se pot recupera complet
de obicei, durând mai multe luni înainte ca tranzitul lor intestinale să fie complet normal,
refăcut. Uneori boala poate evolua în forme severe sau toxice (la adulti) chiar letale, doar
în cazul dizenteriei cu Shigella dizenteriae. Exista posibilitatea evolutiei catre forme cronice
sau recidivante de boala în 3-4 % dintre cazurile netratate.
•Pediatrici - la sugari si copii mici au fost descrise forme severe, în
care se poate ajunge rapid la deshidratare importanta si care au o
letalitate între 5 si 10 %.
Factori legati de vârsta •Geriatrici - la pacientii în vârsta dozele de antibiotice se cer
corelate cu functia renala precum si de apanajul morbid - suferinte
cardiace, hepatice sau renale (unele preparate pot avea actiune
nefrotoxica sau hepatotoxica).
Aproximativ 2% din persoanele care sunt infectate cu Shigella
flexneri, pot dezvolta mai târziu dureri în articulații, iritații ale
ochilor si micțiune dureroasă (artrită post-infecțioasă). Dacă
Factori genetici aceasta evoluează pe parcursul lunilor sau chiar al anilor poate
duce la artrită cronică. Apariția acestui tip de artrită post-
infecțioasă este cauzată de o reacție la infecția cu Shigella; apare
numai la persoanele care sunt predispuse genetic la aceasta.
Infecția cu un anumit tip de Shigella determină apariția unei
Perioadă imunității specifice față de acel tip timp de cel puțin câțiva ani. Cu
postinfecțioasă toate acestea, persoana respectivă în aceasta peroiadă se poate
infecta cu alte tipuri de Shigella.

II.1.A. BOTULISMUL

1.DEFINITIE
• Este o toxiinfectie alimentara severa, determinata de bacilul botulinic si toxina lui, prin
ingestia unor alimente, mai ales care contin toxina și caracterizata clinic prin afectarea
sistemului nervos si tubului digestiv.
• Sunt afectati atât adultii, cât si copiii.

2.ETIOLOGIE
• Agentul etiologic al botulismului este Clostridium botulinum - un bacil strict anaerob,
având doua forme: vegetativa si sporulata. Sporii sunt extrem de rezistenti la factorii chimici
si fizici: ei rezista la fierbere obisnuita, pentru distrugere fiind necesare peste 5-6 ore pentru
ai distruge. Sporii botulinici sunt distrusi prin autoclavare la 120 °C timp de 15- 30 minute.
Forma vegetativa în conditii anaerobe elimina una din cele mai puternice
toxine bacterio-microbiene. Sunt cunoscute 7 tipuri de clostridii botulinice (A, B, C, D, E,

47
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

F, G). În România, botulismul este determinat de tipurile A, B si E, mai frecvent tipul B


(65-70 %). Botulotoxina este termolabila si la fierbere este distrusa peste 10-15 minute.

3.EPIDEMIOLOGIE
• Sursa de infectie o constituie animalele domestice si salbatice, mai ales ierbivorele, mai rar
animalele poichiloterme (pesti, crustacee, moluste), în intestinele carora se acumuleaza
C. Botulinum, excretat apoi cu fecalele în mediul extern, unde va persista în stare sporulata.
Trecerea sporilor în stare vegetativa pe substraturi organice în conditii anaerobe, în special
la temperaturi de 22-37 °C, este însotita de acumularea germenilor si toxinelor lor. Omul se
contamineaza ca si în alte toxiinfectii alimentare, prin produsele alimentare.
- Mai frecvent botulismul apare dupa ingestia unor preparate din carne (jamboane, costita,
salam, cighiri) si a ciupercilor conservate în conditii casnice, fara prelucrarea termica
corecta. Omul se mai poate contamina prin ingestia de rosii, vinete, ardei, cirese, visine,
piersice, caise si alte fructe si legume conservate, peste sarat, afumat, toate prelucrate în
conditii casnice necorespunzătoare. Produsele alimentare conservate, sub actiunea toxinei
botulinice nu-si schimba gustul, culoarea si mirosul. Uneori conservele, mai ales cele din
carne, ce contin toxina botulinica, se pot bomba. În preparate de tipul salamurilor, carnea
afumata, pestele toate preparate în conditii casnice, toxina botulinica se poate acumula sub
forma de focare, de aceea nu se îmbolnavesc toti cei care au consumat acelasi produs, ci
numai persoanele carora le-a nimerit bucata infectata.
- Cazurile de botulism se înregistreaza mai frecvent primavara (aprilie, mai) când se utilizeaza
mai des produsele conservate.

4.TABLOUL CLINIC
- Incubatia dureaza de la 2 ore pâna la 14 zile (mai frecvent 6-24 ore).
- Debutul este acut, cu tulburari digestive: greata, voma, dureri abdominale paroxistice,
urmate de o diaree moderata, substituita peste un timp scurt de constipatie. De obicei
tulburarile gastrointestinale sunt discrete (sau chiar absente). Bolnavii mai prezinta acuze de
genul slabiciunii generale progresive, cefalee, ameteli, uscaciune în cavitatea bucala, însotita
de o sete chinuitoare. Dupa 6-24 ore de la debut (uneori fiind primele simptome) apar
dereglari oftalmologice: diplopie, vedere neclara, ptoza, strabism, midriaza,
nistagmus,însoțite de o lectură a caracterelor tipografice obisnuite dificilă sau imposibilă
(pareza acomodatiei). Concomitent apar semne de afectare a nervului glosofaringian:
tulburari de deglutitie, initial doar pentru alimente solide, apoi totala, vocea devine ragusita,
cu un timbru nazal ori dispare complet (afonie).
- Alteori, apar paralizii ale diferitor grupuri de muschi (gât, membre), iar în formele grave
apar paralizii ale muschilor respiratorii si insuficienta respiratorie.
- Alte semne, care pot asocia boala sunt diminuarea tuturor secretiilor: lacrimale (ochii uscati,
fotofobie), salivare (gura uscata, sete intensa), nazale, sudorale, digestive.

BOTULISMUL INFANTIL
- Apare mai ales în primele 6 luni de viata, având ca prim simptom constipatia, urmata de
paralizii ale nervilor cranieni: ptoză palpebrala, oftalmoplegic, paralizia deglutitiei.
Ulterior paralizia se extinde la muschii trunchiului cu insuficienta respiratorie acută.

5.DIAGNOSTIC
• Constaîn izolarea toxinei sau agentului botulinic din
Diagnosticul de laborator materialele prelevate de la bolnav (sânge, mase vomitive, ape

48
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

de lavaj gastric), precum si din produsele alimentare. Este


important a se determina nu numai prezența toxinei si a
microbului, ci si tipul lor, pentru a confirma diagnosticul
clinic si a institui un tratament corect.
• Alte toxiinfectii alimentare;
• Boli neurologice (sindromul Guillain-Barre, miastenia grava,
accident hemoragic cerebral etc.);
Diagnosticul diferential • Alte intoxicatii (ciuperci, metanol, metilotoxina, atropina
etc.);
• Polineurita difterica;
• Poliomielita.

6.PROFILAXIE
• Nu se recomanda conservarea în conditii casnice a produselor din carne si peste, întrucât
actiunea termica nu depaseste 100 °C;
• Fructele si legumele utilizate în conservare trebuie sa fie proaspete, bine spalate, si se va
respecta regimul termic (fierberea timp de 30-60 minute) si cel de pastrare la temperatura mai
joasa de +10 °C;
• Nu se recomanda a se conserva în conditii casnice ciuperci, marar, leustean, patrunjel,
morcov, sfecla, deoarece se spală greu de tărâna și aceasta poate contine bacili botulinici;
• Produsele conservate în conditii casnice înainte de utilizare trebuie prelucrate termic prin
fierbere timp de 15-20 minute.

II.1.B. GIARDIOZA

1.DEFINITIE
Lambliaza sau giardioza este o boala parazitara, diareica, determinata de un protozoar
flagelat, Giardia lamblia (de asemenea, cunoscut și sub numele de Giardia lamblia sau
Giardia duodenalis).
Giardioza este o boala prezentă la nivel mondial care infecteaza aproape 2 % dintre adulti,
între 6 - 8% din copiii din țările dezvoltate din întreaga lume și 33 % dintre persoanele din
țările în curs de dezvoltare. Este mai frecventa la varstele mici, fiind maxima la grupa de
varsta cuprinsa intre 1-5 ani. Prevalența diferă între asezarile urbane si rurale, fiind mai
crescuta in zonele urbane, ceea ce sugereaza ca densitatea crescuta a populatiei favorizeaza
contaminarea iar rata de infectare crește mai ales spre sfârșitul verii.

2.CE ESTE GIARDIA LAMBLIA (LAMBLIA INTESTINALIS)?


Giardia Intestinalis (G.duodenalis sau G.lamblia) pe baza analizei moleculare poate fi
subdivizată în funcție de prezența diferitelor asociații genetice(A, B, C, D, E, F, G). Unele
dintre aceste ansambluri pot fi clasificate chiar mai departe in subtipuri cade exemplu AI,
AII, AIII, AIV. Fiecare tip de asamblare este capabilă sa infecteze anumite specii, unele fiind
mai frecvent observate decât altele. De exemplu, tipul AI infectează oamenii și animalele
(pisici, câini, cerbi, castori, cobai, dihori), AII infectează numai omul mai mult decât AI, AIII
exclusiv animalele, B oamenii și animalele(chinchilla, castori, marmote, rozătoare), C și D
câinii și coioții.

49
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

Parazitul exista sub doua forme: trofozoit si chist:


Trofozoitul • Chistul
• este forma vegetativa, forma in care • este forma de rezistenta si infectioasa, asa cum
se intalneste in intestin (duoden, jejun). ajunge in exterior.
• la microscopul optic seamana cu o • are forma ovalara.
para taiata longitudinal, cu o fata
dorsala bombata si una ventrala plata.
• prezinta doi nuclei si 4 perechi de
flageli. Cu ajutorul flagelilor poate
executa miscari de rotire, flotare.
• pe fata ventrala prezinta un disc
adeziv.
Ciclul Biologic
• Chisturile sunt forme rezistente și sunt responsabile în transmiterea giardozei.
• Atât chisturile cât și trofozoitii pot fi găsiţi în fecale, aspect important în stabilirea
diagnosticului.
• Chisturile sunt rezistente şi pot supravieţui mai multe luni în apă rece.
• Din chisturile ingerate ajunse in stomac se elibereaza trofozoitii care migreaza in
intestinul subtire, in special in duoden si jejun.
• În intestinul subțire fiecare chist produce doi trofozoiti.
• Trofozoitii se multiplică prin diviziune binară longitudinală rămânând în lumenul
intestinului subțire proximal unde pot fi liberi sau atașați la mucoasă.
• Paraziții pot coloniza și mucoasa colonului.
• Chisturile se găsesc cel mai frecvent în scaunele de consistență normală și mai puțin în
cele diareice.
• Chisturile sunt direct infectioase iar eliminarea lor se face discontinuu prin materiile
fecale.
• Deși animalele se pot infectata cu Giardia, importanța lor ca rezervor este neclară.

3.CUM SE TRANSMITE INFECŢIA?


Omul, bolnav sau purtator sanatos, este considerat principala gazda si rezervor de parazit.
Infectia se transmite prin chisturi, fie de la o persoana la alta, fie prin apa sau alimente
contaminate. Transmiterea chisturilor de la o persoana la alta este intalnita in situatiile in care
nu se mentine un nivel adecvat de igiena individuala, in special in colectivitatile de copii sau
chiar de la animal la persoană. Chisturile se transmit pe cale fecal-orala de la un copil la altul,
in crese, gradinite sau scoli, apoi de la copilul infectat la membrii familiei acestuia.

Chisturile pot fi transmise si prin alimente contaminate de catre persoanele care le


manipuleaza. Contactul oral-anal in timpul actului sexual este recunoscut ca fiind o cale de
transmiterea a infecției.

De asemenea, raspandirea chisturilor se poate realiza si prin apa potabila. Sursele de apa pot
fi contaminate cu chisturi de origine umana, atunci cand apa potabila este poluata de ape
reziduale sau cand se produc defectiuni ale sistemelor de filtrare.

Receptivitatea este generală, dar un risc mai mare îl au următoarele categorii de persoane:
- Călătorii în tări unde giardioza este endemică;

50
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

- Persoanele care îngrijesc copii;


- Contacții persoanelor care au boala;
- Persoanele care înghit apă potabilă contaminată, apă netratata din lacuri sau râuri;
- Persoanele care au contact cu animalele care au boala (riscul de infectare cu Giardia de
la caini sau pisici este mic, tipul de giardia care infecteaza oamenii nu este de obicei de
același tip cu cel care infecteaza cainii si pisicile);
- Homosexualii.

4. MANIFESTARI CLINICE
Unele persoane sunt asimptomatice, in timp ce altele pot prezenta simptome timp de 1-2
săptămâni. Dupa o perioada de incubatie de aproximativ 2-3 saptamani, apar o serie de simptome,
de la diaree usoara, care se vindeca spontan, pana la diaree cronica cu pierdere in greutate.
Simptomele fot fi: digestive si extradigestive.
Simptomele digestive: Simptome extradigestive:
• diaree; • cefalee, ameteli, astenie, insomnie,
• dureri abdominale; tulburari de atentie;
• distensie abdominala, flatulență, crampe • manifestari alergice cutanate (urticarie,
abdominale; eczema);
• în special la copii: pierderea poftei de • manifestari alergice respiratorii (astm,
mâncare, senzatie de greata si varsaturi. bronsite, rinofaringite);
• pierderea în greutate și incapacitatea de a
absorbi grăsimi, lactoză, vitamina A și
vitamina B12.
La copii, giardioza severă ar putea întârzia
creșterea fizică și mentală, cu dezvoltare
lentă, cauza fiind în timp prezența
malnutriției.

5. DIAGNOSTICUL
• identificarea chiștilor în scaunele formate. În scaunele diareice pot fi
vazuti si trofozoitii mobili, cu miscari caracteristice de rotire si
balans.
• în perioada acuta a bolii chisturile se elimina continuu, iar pe
masura ce infectia se cronicizeaza, excretia lor devine intermitenta.
De aceea, in caz de suspiciune clinica, se recomanda repetarea
Examen
examenului coproparazitologic, la interval de 7 zile, timp de 3-4
coproparazitologic
saptamani.
“Enterotestul”
 este evidentiarea trofozoitilor in lichidul duodenal. S e
foloseste o capsula gelatinoasa, enterosolubila care
contine un fir de nylon. Ajunsa in intestin gelatina se
dizolva, iar parazitii se fixeaza pe fir. Dupa 2 ore firul se
extrage si se examineaza microscopic.
Biopsia intestinala • este metoda cea mai fidela de diagnostic.
• consta in identificarea anticorpilor anti-Giardia din sange, saliva,
secretii intestinale, si a antigenului Giardia din fecale. Prezenta
Imunodiagnostic
anticorpilor indica fie o infectie trecuta, fie una prezenta, in timp ce
prezenta antigenului in fecale indica o infectie activa.

51
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

6. TRATAMENT
• se pot utiliza: Metronidazol (Flagyl), Tinidazol (Fasigyn), Furazolidon, Albendazol
(Zentel)
• !Metronidazolul este contraindicat in timpul sarcinii si consumarea de alcool în timpul
tratamentului produce efecte adverse grave !
• În privinta tratamentului se recomanda respectarea sfatului medicului.
• Este foarte importanta prevenirea bolii prin respectarea normelor de igiena.
7.PROFILAXIE SI COMBATERE
Este extrem de importantă păstrarea unei igiene corespunzătoare prin spălarea mâinilor cu
săpun şi apă curentă care să curgă timp de cel puțin 20 de secunde; frecați mâinile împreună
pentru a face o spumă și asigurați-vă că aceasta cuprinde și dosul mâinilor, între degete și sub
unghii în următorele situații:
• Inainte de masă;
• Înainte și după îngrijirea unui bolnav;
• Dupa folosirea toaletei;
• După schimbarea scutecelor sau curățarea unui copil care a folosit toaleta;
• După suflarea nasului, tuse, strănut;
• După atingerea unor deșeuri de origine animală sau a animalelor;
• După manipularea produselor alimentare pentru animale de companie;
• După atingerea gunoiului.
A se evita consumul :
- Apei din piscine, căzi cu hidromasaj, fântâni, lacuri, râuri, izvoare, iazuri, cursuri de
apă sau ocean, puțuri de mică adâncime;
- Gheții facută din apă potabilă contaminată.
În cazul în care siguranța apei potabile este pusă la îndoială (de exemplu, în timpul sau
după apariția unui focar, într-un loc cu salubritate îndoielnică sau lipsă de sisteme de
tratarea apei), este recomandat să se consume apă îmbuteliată sau apă de la robinet prin
fierberea ei timp de 1 minut.
Folosirea apei potabile, necontaminate, pentru a spăla toate produsele alimentare care
urmează să fie consumate crude.
După spălare legumele și fructele se curață de coajă dacă intenția este să fie consumate
crude.
Evitarea consumului de alimente crude sau nefierte în țări unde tratarea apei se face
necorespunzător.
Spălarea mâinilor imediat după manipularea prezervativului folosit în timpul sexului anal și
după atingerea anusului sau a zonei rectale.

II.1.C. HOLERA

1. DEFINIŢIE
Holera este o boală acută, diareică cauzată de infectia intestinului cu Vibrio cholerae. Se
estimează că 3-5 milioane de cazuri si peste 100.000 de decese au loc in fiecare an in intreaga
lume. Evoluția infecției poate să fie ușoară, fără simptome sau severă. Aproximativ
una din 10 (5-10 %) dintre persoanele infectate vor avea o boala gravă
caracterizata prin diaree apoasa profuza, varsaturi, crampe și deshidratare acută cu oligurie
si hipotensiune arterială. Toate acestea conduc la pierderea rapida a fluidelor din

52
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

organism, deshidratare, șoc și decesul poate să survină în câteva ore fară instituirea unui
tratament corespunzător.

2.ETIOLOGIE
• Vibrionul holeric, care face parte din familia Vibrionacee, genul Vibrio, serogrupul 0:1
fiind cel raspunzator de aparitia bolii (cu 3 serotipuri si 2 biotipuri, clasic si El Torr). În
anul 1993 s-a descris tulpina 0:139, Bengal, care a fost responsabila de epidemii de holeră.

3.PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
• Afectiunea evolueaza endemic, epidemic în unele tari, sau chiar pandemic.
• Epidemiile pot fi de contact, sau hidrice, cu sezonalitate de vara-toamna.
• La noi în tara se mentine pericolul aparitiei de cazuri de import, având în vedere distanta
redusa fata de tări unde mai apar cazuri de holera (zona mediteraneana).

4.CLINICA
• Tabloul clinic nu este constant ca simptomatologie la toți bolnavii și poate sa variaze de la
o infectie lipsită de simptome, la un episod diareic pasager pâna la diaree severa,
fulminanta, cu risc crescut de mortalitate.
Incubatia • 1-3 zile.
Debutul • este brusc, cu scaune diareice aparute de cele mai multe ori în afebrilitate.
În formele fulminante hipertoxice, decesul poate surveni în aceasta etapa,
înainte de aparitia diareei caracteristice.
Perioada de • se caracterizeaza prin diaree apoasa profuză (la adult pierderile lichidiene
stare pot atinge uneori 1 l/oră). Scaunele se prezintă sub formă de ''zeamă de
orez'', sunt frecvente si eliminarea lor nu se însoteste de colici abdominale.
Vărsaturile sunt apoase, apoi bilioase.
• Bolnavii nu prezintă febră, temperatura axilară este usor scazută, iar cea
rectală usor crescută.
• Sindromul acut de deshidratare se instaleaza destul de rapid,manifestat
prin sete intensa, uscaciunea tegumentelor si mucoaselor, pliul cutanat
abdominal este persistent, vocea este stinsa, ochii sunt înfundati în orbite.
La toate acestea se mai pot adăuga și crampele musculare violenteprin
pierderile majore de electroliti. Oliguria poate evolua spre anurie datorita
hipovolemiei care induce IRA functionala.
• Sindromul de deshidratare poate determina și apariția hipotensiunii
arterialesevere, pulsul periferic extrem de slab sau imperceptibil. Se poate
ajunge într-o stare de colaps algid cu apariția apatiei, a extremitțților reci si a
stării de slăbiciune extremă. În momentu producerii decesului, acesta se
produce prin soc hipovolemic, acidoză metabolică si retentie azotata.
Aplicarea unui tratament rapid si eficient, determină diminuarea
simptomatologiei,diareea se remite, se reface debitul circulator si functia
renala devine pertinentă.Cu toate acestea si în această fază mai poate
apărea decesul dacă nu sunt corectate la timp tulburarile metabolice
survenite.
Un bolnav cu o formă medie de boală poate evolua între 8-10 zile.

53
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

5.DIAGNOSTIC
Diagnostic de laborator
• Produse patologice: materii fecale din scaunul emis de bolnav, lichid de
varsatura (în cazurile de suspiciune în care nu a aparut scaunul).
• La convalescenti, contacti, suspecti si purtatori se recolteaza materii
fecale din rect prin sonda Nelaton sau cu un tampon, sau se provoaca
scaunul printr-un purgativ salin.
• În scop epidemiologic se pot cerceta si probele recoltate din apa sau din
produse alimentare.
• Transportul probelor la laborator trebuie sa se faca rapid, astfel încât sa
permita însamântarea în maximum 2 ore de la recoltare. În caz contrar se
vor folosi medii speciale de conservare pe timpul transportului (apa
peptonata, mediul Cary-Blair, mediul Monsur).
1. Examenul direct 2. Cultivarea parcurge o etapa
• ultramicroscopia se recomanda în preliminara de îmbogatire a
cazurile surprinse la debut sau foarte inoculului cu apa peptonata cu
devreme dupa acesta; telurit de K incubata la termostat 6-
A. Diagnostic • imunofluorescenta directa sau 8 ore. Apoi se fac treceri pe medii
bacteriologic indirecta. solide: Monsur, BSA (bila salt
agar), geloza nutritiva cu adaos de
gelatina sau taurocolat-telurit,
mediul TCBS.
3. Identificarea coloniilor 4. Identificarea biotipului de
• stereoscopie în lumina oblica; vibrion
• aglutinare pe lama cu antiser O1 • reactia Voges-Proskauer;
bivalent (Ogawa si Inaba); coloniile • aglutinarea hematiilor de oaie sau
suspecte vor fi repicate pe un mediu de gaina (prezenta la El Torr);
selectiv si reconfirmate serologic • hemoliza hematiilor de oaie
printr-o noua aglutinare pe lama cu (prezenta la El Torr);
antiseruri specifice din fiecare tip; • sensibilitatea la polimixina (El
• alte metode complementare: testul Torr este rezistent);
oxidazei, testul de producere a • sensibilitatea la fagul IV
hidrogenului sulfurat, fermentarea Mukerjee (El Torr este rezistent).
zaharurilor, cercetarea gelatinazei,
nu sunt obligatorii.
• reactia de aglutinare (pozitiva doar 2-3 luni dupa boala);
• testul anticorpilor vibriocizi (de durata pe viata);
B. Diagnostic
• hemaglutinare indirecta;
serologic
• ELISA permite decelarea anticorpilor antitoxici recenti (IgM) si a celor
permite
de durata (IgG);
diagnosticul
• testul neutralizarii enterotoxinei, folosit pentru sondarea prevalentei
retroactiv
infectiei latente în colectivitati; testul identifica persoanele care au facut
infectii inaparente sau nediagnosticate.

6.EPIDEMIOLOGIE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de • bolnavul cu forma tipica si atipica de boala, contagios 14-21 de zile,
infectie prin varsaturi, materii fecale;

54
Epidemiologie generală şi specială – noţiuni de bază pentru uzul studenţilor

55

S-ar putea să vă placă și