Dinu, Făt-Frumos,

Leroilo, (refren)

El că mi-şi hrăneşte

De-un cal şi-un ogar,

Şi-o vână de şoim.

Calul că-şi hrăneşte

Tot cu orz pisat,

În vânt vânturat;

Ogaru-l hrăneşte

Cu pită prăjită,

Prin unt tăvălită;

Şoimul că-şi hrăneşte

Cu carne de miel,

De miel sugărel,

Supt la două oi.

Dinu nu şedea,

La murg se ducea,

Pe spată-l bătea,

Din gur-i grăia:

-Murgule, murgule,

Eu te hărănesc,

Tu te posmăgeşti.

Murgul ce-i grăia?

-Stăpâne, stăpâne,

Cum o să mă-ngraş?

Şoimul s-a lăudat

Că pe min' m-o-ntrece;

Dacă şoim m-o-ntrece,

Vinele să-mi tai,

La câini să le dai,

Limba să mi-o scoţi,

Prin fălci şi prin nări,

Să mi-o dai la ciori.

Dinu nu şedea,

La şoim se ducea,

Pe pană-l bătea,

Din gură-i grăia:

-Şoimule, şoimule,

Eu te hrănesc,

Tu te posmăgeşti.

Şoimul ce-i grăia?

-Stăpâne, stăpâne,

Cum o să mă-ngraş?

Murgul s-a lăudat

Că pe min' m-o-ntrece;

Murgul de m-o-ntrece,

Aripa să-mi tai,

Aripa din dreapta

Şi să mă sluţeşti,

Să mă oropseşti,

Peste negri munţi,

La fraţi, la părinţi,

Eu să râcăiesc,

Să mă hărănesc.

Murgul ce-i grăia?

-Stăpâne, stăpâne,

Fă atâta bine

Mai mult pentru mine.

Pe noi să ne scoţi,

Joi de dimineaţă,

Pe nor şi pe ceaţă,

Şi la câmpi frumoşi
Şi la meri rodoşi,

Drumul să ne dai.

Dinu nu şedea,

Pe ei că-i scotea,

Joi de dimineaţă,

Pe nor şi pe ceaţă,

Pân' la câmpi frumoşi

Şi la meri rodoşi,

Drumul că le dară.

Murgul se rugară:

-Să-mi dai, Doamne, ceaţă,

Ceaţă, negureaţă,

Şoimu-şi rătăcească,

Murgul izbutească.

Cum murgul se rugară,

Aşa Domnu-i dară

Şi se slobozeară.

Vine-şi murgul, vine,

Dârlogu-aruncară,

La poartă-mi băteară,

Din gură grăiară:

-Stăpâne, stăpâne,

Ieşi de mă preumblă

Şi mă răcoreşte.

Dinu mi-auzeară,

Afară-mi ieşea,

Îl lua, îl plimba,

Până-l răcorea,

În grajd mi-l băga,

Orzişor că-i da.

Pân-orzul mâncară,
Iaca şoimul sosea,

Pe poartă-mi cădea.

Ţipă şoimul şoimeşte,

Cu glas voiniceşte:

-Stăpâne, stăpâne,

Ieşi de mă sluţeşte

Şi mă oropseşte,

Peste negri munţi,

La fraţi, la părinţi,

Eu să râcăiesc,

Să mă hărănesc.

Dinu mi-auzeară.

Afară-mi ieşea

Cu foarfeca-n dreapta

Să sluţească şoimul.

Murgul se rugară:

-Stăpâne, stăpâne,

Fă atâta bine,

Mai mult pentru mine,

Nu sluţi şoimelu.

Bine ţi-ar şedea

Călăre pe mine,

Ogar după tine,

Cu şoimul pe mână.

Cine te-or vedea,

Toţi te-or fericea,

Fericean de tine

Şi de-ai tăi părinţi.

Dinu, Făt-Frumos,

Fie-şi sănătos,

Cu fraţi, cu părinţi,
Noi venim cu bună vreme.

(Gr. Creţu)

Oltenia, Muntenia, Dobrogea

Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.