ESEU

Acest an a fost foarte frumos, plin de realizari și descoperiri.Au fost 3

momente deosebite:la începutul anului am început o călătorie de dezvoltare
personală, apoi mi-am îndeplinit dorința de a mă muta la casa, iar în luna
iunie m-am întors la munca, lucru care nu credeam ca se va mai intalmpla.

Daca ar fi sa mă gândesc la ce nu m-a ajutat a fi timpul, timpul mi-ar fi

plăcut sa treacă mai încet,sa pot savura mai mult toate
trăirile,experientele,intalnirile cu fetele de la formare.Au fost momente în care
am plâns, am ras împreună, am trăit poveștile colegelor mele,am simțit furie,
frustrare, pt ca da,cred ca vindecarea interioară vine la pachet cu
suferinta,dar cu siguranță nu aș fi renunțat la aceasta deosebita călătorie.

Aici am învățat sa mă descopăr, sa accept momente din viață mea, sa

înțeleg unele situații, sa fiu mai buna și blândă cu mine în primul rând ca mai
apoi sa pot empatiza cu ceilalți.Experientele propuse m-au ajutat sa mă
văd,sa văd lucrurile, sentimentele,emotiile și oamenii intr-o alta lumina,dintr-
un unghi diferit, sa realizez ca investind în mine este cel mai prețios lucru, ca
timpul pe care mi-l acord e valoros, ca orice fac, fac bine, ca de multe ori e
bine sa am înțelepciune sa nu aprind focuri care nu știu unde duc.

In aceasta călătorie m-am simțit înțeleasă, acceptata, libera sa spun ce

simt,gândesc și trăiesc.

Cand am plecat pe acest drum aveam o grămadă de bagaje care nu

înțelegeam de unde vin, ce caută în viață mea, de ce sunt acolo,cum sa mai
scap de ele,așa ca hotărât sa despachetez, sa caut în ele, sa văd ce găsesc,
sa înțeleg de ce sunt atâtea, sa accept ca o parte vor merge cu mine ca sa
îmi amintească cât de mult pot.Stiam ca nu va fi ușor, ca nu voi mai fi la fel
dar asta și vroiam.Bineinteles ca încet,incet schimbările au început sa
apăra..încet,incet am încetat sa proiectez pe ceilalți eșecurile,neimplinirile și
durerea din viață mea.Am înțeles ca a-mi asuma vindecarea insemana sa fiu
dispusă sa privesc dincolo de suprafață, de iluziile,măștile,de toate
minciunile pe care mi-i le spuneam; ca e nevoie sa ajung la cea mai proasta
varianta a mea ca mai apoi sa încep șlefuirea și da, am așteptări de la
mine…aștept sa fiu sinceră cu mine, sa mă iubesc tot mai mult,sa mă
accept,sa mă înțeleg pt ca am învățat ca în viață doar pe mine mă am,ceilalți
vin și stau în viață mea atât timp cât am de învățat o lecție dupa care pleca
mai departe în călătoria lor.Am înțeles ca oamenii nu se nasc rai,ei se
inraiesc,se închid și dezvolta comportamente defensive datorită
experiențelor dureroase prin care au trecut și pe care nu le-au procesat,
vindecat pt ca nu știu sa comunice altfel, pt ca au nevoie de ajutor și nu știu
cum sa îl ceara sau sa îl primească.

 Am învățat ca în momentele de stres și agitație sa mă întreb :”va conta

asta peste 1 an?” Atunci îmi dau seama ca o mare parte din momentele de
stres sunt degeaba.

Am înțeles ca defapt corpul meu e casa în care locuiesc în aceasta

călătorie numita “viață” așa ca e necesar sa am grija de el, sa îl respec,sa ii
ascult nevoile, sa mănânc ceea ce cere,cand cere sa ii dau odihna așa de
necesară pt a se reface.

Daca ar fi sa vb despre mine acum,aș spune ca azi, eu sunt

bucurie,recunostinta,acceptare,dragoste,curiozitate..sunt viață.Acum e
important pt mine sa fiu buna cu mine și cu ceilalți, sa iubesc, sa mă
bucur,sa trăiesc, pt ca sunt un importanta în relația cu mine,relația cu
partenerul meu de viață, in relația cu copiii mei;consider ca aduc un aport
considerabil de dragoste și înțelegere în casa mea.

Cred ca omul este o ființă prea complexa pt a-și putea înșirui toate
valorile și principiile după care ar trebui sa se ghideze insa cred depre mine
ca sunt un om valoros,un om care respecta,un om
onest,integru,bun,recunoscator și spiritual

Sunt recunoscătoare pt viața pe care o am, pt sănătate,pt ceea ce sunt

și îmi doresc sa rămân sănătoasă, sa trăiesc frumos, curat,in pace și liniște
sufleteasca, sa iubesc cât știu ca pot de mult și sa învăț sa iubesc atât cât
poate un om iubi în aceasta viață.

Cred ca în viață avem control asupra a 2 lucruri iar restul tine de

Dumnezeu:dorinta de a trai și a lupta.

Daca m-ar întreba cineva ce simt acum, in momentul în care scriu aceste
rânduri aș spune ca simt liniște, libertate de exprimare și pace,ca sunt
mândră de parcursul meu în viață, de luptele pe care le-am câștigat, din care
am avut de învățat,multumitoare pt omenii dragi mie, de dragostea lor, pt
lecțiile pe care le-am învățat de la ceilcare au plecat.

Daca ar fi sa vb cu mine din trecut,mi-as spune ca desi a fost greu și a

trecut prin experiențe mai putin plăcute, tot ce a făcut a făcut bine, ca atât a
putut la momentul respectiv ca dacă ar fi putut sa facă mai mult, cu
siguranță făcea, ca e o luptătoare,ca sunt impresionata de dorința ei de a
merge mai departe, ca e frumoasa,pretioasa,iubita,ca e un suflet puternic și
în aceelasi timp sensibil, ca o respect,admir și ca o iubesc!

Pe parcursul acestui an am învățat sa fiu mai buna,rabdatoare cu mine, sa

îmi dau timp pt ca merit, sa mă iubesc așa cum înțeleg eu iubirea
necondiționată…o iubire sfântă,asa cum mă învață Biblia despre iubirea
necondiționată:indelung răbdătoare, plina de bunătate,fara pizma,
lauda,mandrie,manie,ganduri distructive, iubirea care nu atât schimba cât
acoperă.Am înțeles ca trecutul nu îl putem schimba dar ca toate experiențele
m-au ajutat sa devin cine sunt azi.Cred despre mine ca sunt o părticică din
Dumnezeu ca “nu pot” se întâmplă doar atunci când ești trupește bolnav în
rest pot orice.Am învățat despre teama ca ea nu este reala atâta timp cât
trăiești acum și aici, ca ea e producția minții mele care dacă e bine
alimentata da naștere lucrurilor frumoase iar dacă nu poate crea monstrii;ca
lucrurile la care mă gândesc s-ar putea sa nu se întâmple niciodata.Asa
ca,acum consider ca teama este o alegere.

Intr-o zi,intr-un caiet din viitor găsit de cineva, undeva, se afla o pagina
despre mine în care scrie:Eu sunt Andreea și am supraviețuit
cancerului.Eu,Andreea am stat la masa cu moartea, am negociat, apoi am
început lupta.Au fost momente când am umblat desculță pe fundul iadului
dar în cele din urma am învins…și m-am întors mai puternica, mai hotărâtă,
cu o forță și dorința de viață care nu credeam sa existe în mine, cu o sete pt
a mă descoperii, a mă înțelege ,a mă iubi pe mine și pe cei dragi mie.Eu
Andreea sunt un suflet plin de viață,recunoscatoare pt momente,
oameni,sanatate,sunt frumoasa,rabdatoare,toleranta.Eu,Andreea sunt o
femeie complexa,o sotie iubitoare, o fiica intelegatoare,o mama devotata și
sunt mândră de tot ce am!Eu,Andreea consider ca am primit viața în dar!Azi
sunt un om împlinit, fericit,recunoscator!Eu Andreea,iubesc si trăiesc!

Daca ar fi sa scriu despre mine prima mea amintire din viitor aceasta ar fi
un slogan pe care scrie:”La multi ani Andreea!Anul 2021,anul nașterii tale din
nou.Iti doresc multi ani alături de minunata ta familie și multe descoperiri”

Si vreau sa închei cu povestea păsărilor curioase care spune cam așa:au

fost odată 2 păsări…aveau aceeași viață, toata ziua zburau, vedeau lumea
de sus,vizitau ce aveau ele chef,isi procurau mâncare.La un moment dat s-
au întrebat de ce au aripi.Una o întreabă pe cealallta:”auzi,da’ oare de ce
avem aripi?;oare ce s-ar întâmpla dacă nu am avea?” Cealalata deloc
interesată o întreabă:”și ce propui?”prima pasare ii propune sa se urce pe o
căpița de fan și sa sara dar sa nu isi folosească aripile; cea de-a doua pasare
o refuza dar ii promite ca o va aștepta jos …căderea a durut dar a învățat
ceva și anume ca fără aripi nu poți zbura…a doua zi ii vine alta idee:sa se
urce și sa zboare dar cu o singura aripa…zis și făcut,s-a urcat și când și-a
dat drumul în gol a văzut ca nici cu o aripa nu poți zbura dar măcar căzătura
nu e la fel de dureroasa…a treia zi pasarea care a stat jos ii propune sa se
urce în spatele ei sa vadă dacă pot zbura doar cu 2 aripi…cum prima pasare
era extenuata, accepta….și așa au zburat pana la cuib unde pasarea rănită
avea sa se odihneasca …Morala:”când ai pe cineva langa tine, orice
călătorie e mai ușoară””mai bine 2 decât unul, caci iau o plata mai buna pt
munca lor.Caci dacă se întâmplă sa cada,se ridica unul pe altul”Biblie

Calatoria mea continua……