Se poate vorbi despre tulburări de personalitate

(psihopatii) doar după formarea personalităţii, după

vârsta de 18 ani.

Tulburările de pesonalitate constituie variaţii extreme

ale trăsăturilor de pesonalitate.

Psihopatiile nu reprezintă maladii psihice, ci tulburări

ale interacţiunilor interumane.
Tulburările de personalitate
 Personalitatea

Pe baza originii sale, din latinescul “persona” care se referă la măştile

utilizate de actori, putem spune că termenul de personalitate se referă la
aspectele exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane, impresia pe care
aceasta o lasă altora.

Termenul de personalitate reprezintă ansamlul trăsăturilor psihice ale

unui individ, un “macrosistem al invarianţilor informaţionali şi
operaţionali, ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii sau
caracteristici pentru subiect”( Paul Popescu-Neveanu « Dicţionar de
Psihologie »).
Tulburarile de personalitate

Tulburările de personalitate reprezintă un sumum de

experienţe interioare, modele de relaţionare,
comportamente adânc înrădăcinate, persistente, care sunt
cotate de către societatea din care provine individul ca
deviante.
Deşi comportamentul deviat este marcat, se poate
constata şi afectarea altor domenii ale psihismului:

Cogniţii
Afectivitate (intensitate extremă, labilitate)
Funcţionalitate interpersonală defectuoasă
Scăderea pragului perceptiv
Epidemiologie

Statisticile americane apreciază prevalenţa

psihopatiilor la 5-15%, cu o preponderenţă a
personalităţii antisociale de 5,8%.

Bărbaţii Femeile

Antisociale
Histrionice
Schizoide
Dependente
Anancaste
Clasificare
Grupa A: - tulb. de pers. paranoidă
- tulb. de pers. schizoidă ciudaţi, excentrici
- tulb. de pers. schizotipală
Grupa B: - tulb. de pers. antisocială dramatici,
- tulb. de pers. histrionică instabili
- tulb. de pers. narcisică capricioşi
- tulb. de pers. emoţional-instabilă
Grupa C: - tulb. de pers. evitantă
- tulb. de pers. dependentă
- tulb. de pers. obsesiv-compulsivă (anancastă)
- tulb. de pers. fără altă specificare

fricoşi
Tulburarea de personalitate
paranoidă
CAUZE:
-determinism genetic pentru tulburarea de personalitate
de tip paranoid;
- istoric familial de schizofrenie si tulburare deliranta;
- posibil un comportament invatat: copii expusi la manie,
furie din partea adultului, care determina un mod de a
gandi paranoic, ca modalitate de a face fata stresului,
gandire care mai tarziu grefeaza personalitatea
individului;
Tulburarea de personalitate
paranoidă

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca

motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand
devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de
contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din
urmatoarele:
Tulburarea de personalitate paranoidă

Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il

exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el
Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu
loialitatea sau increderea partenerilor sau asociatiilor
Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca
informatiile vor fi folosite malitios impotriva sa
Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in
remarci sau evenimente benigne
Tulburarea de personalitate
paranoidă

Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele,

injuriile sau amenintarile
Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest
lucru sa fie evident altora si reactioneaza suparat sau
contraataca
Suspiciuni recurente fara justificare privitor la
fidelitatea partenerului de viata.
Variante mai învechite ale tulburării de
personalitate paranoide

Personalitatea fanatică – care luptă pentru un ideal cu

îndârjire;

Personalitatea cverulatorie – se implică cu îndârjire

pentru restabilirea adevărului.
Tulburarea de personalitate
paranoidă

Trăsătura caracteristică
Neîncrederea şi
suspiciunea faţă de ceilalţi
şi motivele lor.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Paranoida Interpretare “nu pot avea Spontaneitate Interpretare
încredere în ceilalţi”,
Proiecţie “cei amabili mă Proiecţie
trişează”, “toţi îmi
vor răul”, “nu
trebuie să cred în
nimeni”
Tulburarea de personalitate paranoidă

COMPLICATII:
Retragere sociala extrema
Potential violent
TRATAMENT: foarte dificil din cauza suspiciozitatii.
PSIHOTERAPIE:
Terapie de grup si terapie de familie – terapie cognitiva;
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie, starile
delirante-(SSRI- fluoxetina- si antipsihotice in doze mici).
PROCNOSTIC: cronicizare
PREVENTIE: pana nu se cunoaste clar cauza, tulburarea de
personalitate paranoida, nu poate fi prevenita
 Tulburarea de personalitate
schizoidă
CAUZE:
- familia nu comunica afectiv cu copilul, stimuli emotionali minimali
inca din primul an de viata;
- au un grad inalt de formalitate,
- comunicare interfamiliala distanta si impersonala;
- persoanele cu tulburare de personalitate schizoida imita stilul de
relatii interpersonale modelate in familie;
- comunicarea lor este vaga si fragmentata, parand pentru anturaj,
confuza, ei considerandu-se neantelesi.

PREVALENTA: 1% din populatie

Tulburarea de personalitate
schizoidă

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o

gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile
interpersonale incepand in perioada de adult tanar si
prezinta intr-o varietate de contexte indicata de 4 sau mai
multe in urmatoarele:
Tulburarea de personalitate schizoidă
Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate
incluzand si aceea de a fi parte a unei familii
Aproape intotdeauna alege activitati solitare
Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale
cu o alta persoana
Putine sau nici o activitate nu le face placere
Nu are prieteni sau confidenti
Par indiferenti la rugaminti sau critica
Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate
aplatizata
Tulburarea de personalitate
schizoidă
Trăsătura caracteristică
Detaşarea de relaţiile
sociale şi expresivitate
emoţională redusă în
situaţii interpersonale.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizoid Izolarea “dacă îi las pe ceilalţi Intimitate Autonomie
să devină prea Reciprocitate
apropiaţi, viaţa mea Izolare
va fi insuportabilă”,
“eu nu sunt ca
ceilalţi”, “am nevoie
să fiu lăsat în pace”
 Tulburarea de personalitate schizoidă
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de
sine si devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu.
PSIHOTERAPIE:
Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie;
Terapie de cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista
inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate
schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale,
psihoterapia ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este
foarte probabil ca pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura
preventiva poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea
emotionala.
 Tulburarea de personalitate
schizotipală
CAUZE
- comunicare parentala confuza, distanta emotional si
formala.
- modelarea relatiilor la distanta;
- umiliti in mod regulat de catre parinti, frati, colegi, etc;
- lipsa de incredere in relatiile create in timpul copilariei;
- stima de sine scazuta, sentimentul ca sunt incapabili de a
avea relatii interpersonale semnificative;
 Tulburarea de personalitate schizotipală

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat

de discomfort acut si capacitate redusa pentru relatii
apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si
excentricitati comportamentale, incepand in perioada de
adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum
este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate schizotipală

Idei de referinta excluzand delirul

Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza
comportamentul si nu sunt potrivite cu normele culturale
(clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie,
preocupari sau fantezii bizare)
Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii
corporale
Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala,
metaforica, supraelaborata, stereotipa)
Suspiciune sau ideatie paranoida
Tulburarea de personalitate
schizotipală
Afect inadecvat sau redus
Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau
neobisnuita
Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat
rudele de gradul I
Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu
familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoide
decat cu judecati negative despre sine.
Tulburarea de personalitate
schizotipală

Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari

de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei tulburari
psihotice.

Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga

“premorbid”
Tulburarea de personalitate
schizotipală
Trăsătura caracteristică
Deficite sociale şi
interpersonale, disconfort
şi capacitate redusă de a
stabili relaţii apropiate,
distorsiuni cognitive şi
perceptuale, excentricităţi
comportamentale
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizotipal Neîncreder “lucrurile şi lumea Conformitate Evitare socială
nu sunt ce par a fi”
e
Gândire logică Gândire magică
Excentricita
te
 Tulburarea de personalitate
schizotipală
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si
devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu.
PSIHOTERAPIE:
Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie;
Terapie de cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista inca
nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate
schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia
ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil
ca pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva
poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala.
 Tulburarea de personalitate
antisocială (disocială)

Cauzele tulburarii de personalitate de tip antisocial nu sunt

cunoscute, dar se pare ca un rol il au:

factorii genetici.
istoricul familial (unul din parinti antisocial)
copii abuzati fizic sau sexual
IQ scazut
deprivarea materna in primii cinci ani de viata

Mamele copiilor cu tulburare de personalitate de tip antisocial

sunt adesea alcoolice si au tendinte impulsive.
Tulburarea de personalitate
antisocială (disocială)

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor

celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel putin 3 sau
mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate antisocială
(disocială)

Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin

executarea repetata a actelor antisociale
Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de
imprumut
Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica
Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate
Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti
Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau
de a-si achita obligatiile financiare
Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale
anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul de la ceilalti).
 Tulburarea de personalitate antisocială
(disocială)

Individul are cel putin 18 ani.

Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15
ani
Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul
schizofreniei sau episodului maniacal.
Tulburarea de personalitate de tip antisocial apare la 3% din
barbati si 1% din femei.
In penitenciare prevalenta tulburarii de personalitate de tip
antisocial poate atinge 75%.
Tulburarea de personalitate antisocială

Desi personalitatea de tip antisocial nu poate fi diagnosticata

inaintea varstei de 18 ani, indicatorii la copil sunt considerati a
fi enurezisul nocturn, cruzimea fata de animale si piromania.
Tulburarea de personalitate
antisocială
Trăsătura caracteristică
Desconsiderarea şi
încălcarea drepturilor
celorlalţi.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Antisocial Atacul “eu sunt cel mai Empatie Agresivitate
important”, “oamenii
există pentru a fi Reciprocitate Exploatare
trişaţi”
Tulburarea de personalitate antisocială

TRATAMENT: programele de tratament cu rezultate pentru persoanele cu

tulburare de personalitate antisociala, sunt cele aplicate in centrele
rezidentiale stucturate, mediu in care acestea nu pot victimiza alti indivizi si
unde comportamentul lor se poate imbunatati.
PSIHOTERAPIE:
Terapie individuala, aplicand tehnici de modificare a comportamentului,
bazata pe incredere. Din pacate aceste abordari sunt rareori eficiente.
PROCNOSTIC: evolutie cronica, moarte timpurie datorata accidentelor,
inchisoare, omucidere, sinucidere
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva
poate consta in programe de educatie pentru parinti, programe menite sa
reduca abuzul asupra copilului, programe de mentorat.
 Tulburarea de personalitate
histrionică
CAUZE:
Fiziologice: modificarea cantitativa si calitativa a neuromediatorilor
( noradrenalina) care duce la o reactie emotionala extrema atunci cand
individul este respins.
Tulburari in dezvoltare: dezaprobare in relatia mama – copil precoce;
copilarie traumatizanta, dezvoltarea unor mecanisme de aparare
pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea.
Modele biopsihosociale: indivizii cu tulburare histrionica, au invatat
ca atragand atentia asupra lor, pot obtine orice de la ceilalti.
Tulburarea de personalitate
histrionică

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si nevoia de a fi

in atentie, incluzand nevoia excesiva de aprobare si
seductivitatea inadecvata, de obicei cu debut in perioada de
adult si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat
de 5 sau mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate
histrionică

Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este in

centrul atentiei
Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin conduita
erotizata inadecvata
Labilitate emotionala
Tipul de comunicare este excesiv de impresionabil si
lipsit de detalii
Tulburarea de personalitate
histrionică

Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia

Autodramatizare, teatrabilitate si exagerarea expresiei
emotionale
Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau de
circumstante)
Considera relatiile mai intime decat sunt.
 Tulburarea de personalitate
histrionică
Femeile histrionice sunt descrise ca egoiste, centrate pe sine,
auto-indulgente si foarte dependente de altii. Sunt instabile
emotional si se agata de altii in contextul unor relatii imature.
Adesea aceste femei se supraidentifica cu alte persoane si isi
proiecteaza intentiile nerealiste si fantastice asupra altora.
Patologia se agraveaza odata cu cresterea nivelului de intimitate
in relatie. De multe ori femeile cu personalitate histrionica sunt
foarte furioase, in mod inadecvat. Uneori au un comportament
aparent suicidar, incercand sa ii manipuleze pe ceilalti.
Tulburarea de personalitate
histrionică

Barbatii histrionici au identitate difuza, relatii

problematice si lipsa de control a impulsurilor. Au tendinte
antisociale si inclinatia de a exploata simptome fizice.
Acesti barbati sunt imaturi emotional, dramatici si
superficiali.

Atat femeile cat si barbatii cu tulburare de personalitate

de tip histrionic au un comportament dezinhibat.
 Tulburarea de personalitate
histrionică
Persoanale cu aceasta tulburare pot avea succes social si la locul
de munca. Dar histrionismul afecteaza relatiile sociale si
personale, ca si capacitatea persoanei de a gestiona pierderile si
esecurile. De obicei responsabilitatea esecului este atribuita
altora. Aceste persoane isi pot schimba frecvent locul de munca
deoarece sunt usor de plictisit si au probleme in gestionarea
frustrarii.

In general aceste persoane ajung la tratament pentru depresie

atunci cand se termina o relatie.
Tulburarea de personalitate
histrionică
Trăsătura caracteristică
Afectivitate excesivă şi
comportamente de
atragere a atenţiei
celorlalţi.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Histrionic Teatralismul “trebuie să Controlul Impulsivitate
impresionez, să atrag
atenţia, să fiu Organizarea Expresivitate
considerat important”
Planificarea
Tulburarea de personalitate histrionică

TRATAMENT:
PSIHOTERAPIE: terapia psihanalitica – pacientii devin constienti de
propriile sentimente
Terapia cognitiv comportamentala – reduce gandurile disfunctionale,
identifica gandurile automate, reduce comportamentele teatrale
Terapia de grup – tehnici de psihodrama – imbunatatirea relatiilor
interpersonale
Terapia de familie
MEDICAMENTE: pentru depresia asociata tulburarii de personalitate, cu
mare grija la abuz
PROCNOSTIC: mari consumatori de servicii medicale, din pacate nu accepta
usor psihoterapia.
PREVENTIE: recunoasterea precoce a tulburarii si educarea familiei,
programe menite sa instruiasca cadrele medicale, in special cu privire la
trasaturile de caracter durabile ala persoanelor histrionice.
Tulburarea de personalitate
narcisică
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Pattern pervaziv de grandoare (in fantezii sau in

comportament), nevoia de admiratie si lipsa de
empatie, incepand devreme la adultul tanar si
prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este
indicata de 5 sau mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate
narcisică
Are un sens grandios al auto importantei (ex: isi
exagereaza achizitiile sau talentele, asteapta sa fie
recunoscut ca superior etc.)
Preocuparea cu fantezii despre succes nelimitat,
putere, stralucire, frumusete sau iubire ideala
Crede ca este special sau unic si de aceea nu poate fi
decat in compania unor persoana speciale
Cere admiratie excesiva
Tulburarea de personalitate
narcisică
Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie tratat
special)
Exploateaza relatiile interpersonale
Lipsa empatiei
Este invidios si crede ca si ceilalti sunt invidiosi
Are atitudine aroganta, dispretuitoare.

Prevalenta in popultia generala este 1%, din care

50-75% barbati.
 Tulburarea de personalitate narcisică
Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate de tip narcisist
sunt necunoscute, dar exista o serie de factori etiologici posibili:

Temperament suprasensibil
Educatie inadecvata din partea parintilor
Valorizarea de catre parinti ca mijloc de reglare a
propriei stime de sine
Admiratia excesiva neechilibrata de feedback realist
Ingrijire defectuoasa parentala
 Laudele excesive
Invatarea comportamentului manipulativ de la parinti
Tulburarea de personalitate
narcisică
Trăsătura caracteristică
Nevoia de a fi admirat
şi lipsa de empatiei.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Narcisic Supraestima “sunt minunat”, “sunt Separarea Supraevaluarea
rea cel mai bun”, “trebuie
să fiu apreciat de Identificarea Competitivitat
ceilalţi” unui grup de ea
Tulburarea de personalitate
emoţional-instabilă
Cuprinde două tipuri:

1. Tipul impulsiv
2. Tipul border-line

au în comun tendinţa de a reacţiona prin

impulsiuni, fără să poată lua în considerare
eventualele consecinţe.
Tipul impulsiv

Acte intempestive
Explozii de furie şi violenţă
Slab control al impulsiunilor
Stare afectivă schimbătoare.
Tipul border-line (de graniţă)
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor

interpersonale, imaginii de sine si afectelor insotita
de impulsivitate incepand din perioada de adult
tanar si manifestata prin cel putin 5 din
urmatoarele:
Tipul border-line
Eforturi reale de a evita abandonul real sau
imaginar
Un pattern de relatii interpersonale instabile si
intense caracterizate prin alternarea intre extreme
de idealizare si devalorizare
Tulburari de identitate: imaginea si sensul sinelui
marcat instabile
Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential
daunatoare
Comportament suicidar recurent, automutilari
Tipul border-line
Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a
dispozitiei (disforie episodica intensa, iritabilitate,
anxietate cu durata de ore pana la zile)
Sentimente cronice de “gol” interior
Furie inadecvata, sau dificultate in a-si controla furia
Ideatie paranoida tranzitorie legata de stres sau
simptome disociative severe
Tipul border-line
In general aceasta tulburare de personalitate se asociaza
cu:
sentimente de distrugere sau auto- distrugere,
sentimente extreme in general, sentimente de
fragmentare sau lipsa de identitate
sentimente de victimizare.

De multe ori se asociaza cu depresia si anxietatea.

Tipul border-line
Tulburarea de personalitate de tip borderline coexista
frecvent cu tulburarea bipolara, din acest motiv
diagnosticul putand fi destul de complicat.

Ambele diagnostice implica, simptome referitoare la

variatiile de dispozitie emotionala. In tulburarea
borderline comportamentul labil este in general datorat
unor stresori externi sau intrapsihici si dureaza secunde,
minute, ore sau zile.

In general tulburarea bipolara se insoteste mai frecvent de

tulburari de somn si de apetit.
Unele studii arata ca tulburarea de personalitate de tip
borderline apare pe baza unui spectru bipolar.
Tipul border-line
De asemenea, tulburarea de personalitate de tip borderline
coexista adesea cu alte tulburari si anume:
-          Tulburari de anxietate
-          Depresia
-          Tulburari de comportament alimentar, inclusiv
anorexia si bulimia
-          Tulburarile somatoforme
-          Tulburarile disociative
-          Abuzul de diverse substante
Tipul border-line
Tulburarea de personalitate de tip borderline apare
datorita unei combinatii de factori, incluzand:
copilaria traumatica (abuz, neglijare sau separare
in copilarie, de tip verbal, fizic sau sexual);
temperamentul vulnerabil
evenimente stresante din timpul maturizarii in
perioada de adolescent sau adult.

Tulburarea de personalitate de tip borderline este

influentata genetic.
Tipul border-line
Conform unor cercetatori tulburarea de personalitate de
tip borderline ar fi de fapt o forma particulara de sindrom
de stres postraumatic.

Neurotransmitatorii implicati in tulburarea de

personalitate de tip borderline includ serotonina,
norepinefrina si acetilcolina, GABA si glutamatul. In
tulburarea de tip borderline exista o activitate crescuta a
amigdalei si a zonelor corticale prefrontale.
 Tipul border-line
Trăsătura caracteristică
Instabilitate în relaţiile
interpersonale, imagine de
sine, afectivitate şi
impulsivitate accentuate.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Borderline Ambivalenţa “sunt incompetent”, Deprinderi Consum de
“sunt nerealizat şi sociale
alcool
neimportant”, “toată Rezolvare de
lumea mă va probleme Relaţii
abandona” Comunicare
instabile
Tulburarea de personalitate
evitantă
Tulburarea de personalitate de tip evitant sau anxios este o
tulburare caracterizata de inhibitie sociala, sentimente de
inadecvare, sensibilitate extrema la evaluarile negative si
evitarea interactiunilor sociale. Persoanele care au o
tulburare de personalitate de tip evitant se considera
inadecvati din punct de vedere social si evita interactiunile
sociale de teama de a fi ridiculizati, umiliti sau de a fi
neplacuti. In mod tipic aceste persoane sunt singuratice si
au sentimentul ca sunt alienati de societate.
Tulburarea de personalitate
evitantă
Criteriile diagnostice:

Evitarea ocupatiilor si activitatilor care implica

contactul interpersonal semnificativ, de teama
criticilor, lipsei de aprobare sau rejectiei.
Nu doreste sa se implice in relatii de teama ca celorlalti
nu le va place de el.
Nu se angajeaza in relatii intime pentru ca se teme ca
va fi ridiculizat sau respins.
Este preocupat de critici si respingere in situatiile
sociale.
 Tulburarea de personalitate evitantă
De obicei persoanele cu personalitate de tip evitant isi
monitorizeaza foarte atent reactiile interne atunci cand sunt
implicati in interactiuni sociale. Din aceasta monitorizare
rezulta o tensiune extrema, care duce la ezitari in vorbire si
astfel multe asemenea persoane devin taciturne. Sunt atat de
preocupate de sine incat este dificil sa vorbeasca coerent.
Tulburarea de personalitate de tip evitant se asociaza
frecvent cu tulburarile de anxietate, respectiv 10-50% din
persoanele cu atacuri de panica au si o asemenea tulburare
de personalitate, ca si 45-56% din cei cu anxietate
generalizata.
 Tulburarea de personalitate
evitantă
Cauza tulburarii de personalitate de tip evitant nu este clar
definita si poate fi influentata de:
o combinatie de factori sociali, genetici si biologici
factori temperamentali mosteniti
tulburarile de anxietate in copilarie si adolescenta
experiente dureroase in copilarie datorita criticilor si
rejectiei din partea parintilor.
Tulburarea de personalitate
evitantă
Trăsătura caracteristică
Inhibiţie socială,
sentiment de
inadecvare,
hipersensibilitate la
evaluări negative.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Evitanta Evitarea “mi s-ar putea Asertivitatea Evitare
întâmpla ceva rău”,
“cei din jur m-ar Inhibiţie
putea răni”
Retragere
socială
Tulburarea de personalitate
dependentă
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi

luat in grija, care duce la comportament
submisiv si frica de separare care incepe
devreme in perioada de adult si este prezenta
intr-o varietate de contexte asa cum este
indicat de 5 din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate
dependentă
Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si
sfaturi de la ceilalti
Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea
pentru majoritatea ariilor vietii lui
Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi
lasati fara suport
Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita
lipsei de incredere in capacitatile personale)
Tulburarea de personalitate
dependentă

Face lucruri excesive pentru a mentine suportul

celorlalti
Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand este
singru din cauza fricii exagerate ca nu se va descurca
Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit
(este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-si
poarte singur de grija).
Tulburarea de personalitate
dependentă
Trăsătura caracteristică
Nevoia excesivă de
protecţie ce duce la
comportamente
submisive, dependente
şi teamă de abandon.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Dependenta Ataşamentul “nu pot face nimic Autonomia Nevoia de
singur”, “nu pot reuşi
susţinere
singur”
Ataşamentul
Tulburarea obsesiv-compulsivă
(anancastă)
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de preocupare cu

ordinea, perfectionismul, controlul mental si
interpersonal pe seama deschiderii si eficientei
incepand devreme in perioada de adult si
prezenta intr-o varietate de contexte indicate
sau de 4 (sau mai multe) din:
Tulburarea obsesiv-compulsivă

Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine,

organizatii sau scheme pana in punctul in care scopul
major al activitatii este pierdut
Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea
sarcinilor
Excesiv devotat muncii si productivitatii
Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de
etica, moralitate si valori
Tulburarea obsesiv-compulsivă

Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare

Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane
decat in conditiile in care este sigur ca acestia le
efectueaza exact in acelasi mod
Zgarciti
Rigizi si incapatanati.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Trăsătura caracteristică
Preocuparea legată de
ordine, perfecţionism,
control mental şi
interpersonal, în dauna
flexibilităţii,
deschiderii, eficienţei.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Obsesiv- Perfecţionis “erorile sunt Spontaneitatea Control excesiv
mul catastrofale”,
compulsiva
“trebuie să fac totul Superficialita- Responsabilita-
perfect” tea te asumată
Tulburarea de personalitate fără altă
specificaţie

Este o categorie diagnostică reziduală, care nu

întruneşte criteriile pentru încadrare într-o
anumită tulburare de personalitate specifică
Împrumută elemente din mai multe tulburări
de personalitate.
Diagnostic diferenţial

Tulburări de personalitate organice (care

survin după traumatisme craniocerebrale,
tumori, AVC);
Modificări durabile de personalitate după
experienţe traumatice;
Retard mental;
Tulburări psihotice, schizofrenie.
Evoluţie

Psihopatiile încep să se contureze în

copilărie, adolescenţă
Se manifestă la maturitate.
Evoluţia este cronică cu fluctuaţii.
Terapie

Psihopatiile nu se vindecă
Farmacoterapia: este simptomatică – atenuatori
ai comportamentelor deviante. (Carbamazepină,
săruri de Litiu)
Psihoterapia: este foarte greu de aplicat deoarece
psihopaţii sunt foarte greu motivabili; ei nu
întrevăd disfuncţionalităţile comportamentului
lor.