Numele si Prenumele – Data...

Anul.. Sem

I.TAIEREA TERMICĂ A MATERIALELOR METALICE

1. Taierii termice a metalelor, separarea semifabricatului in doua parti distincte se face pe

seama arderii sau distrugerea locala a legaturilor unei cantitati de metal din zona taie-
turii(prin ardere, si topire)
-taiare prin ardere; temperatura de aprindere (ardere)si este ars in contact cu jet de
oxigen.Oxizi formati de zgura fiind eliminate in exterior de jetul de oxigen.
-taiere prin topire;incalzirea pana la topire a materialul metelic..
 Exista mai multe metode de taiere termica a metalelor : taierea cu oxigen, taierea
cu plasma, taierea cu laser ,arc electric.

2. Avantajele;- productivitate mai ridicata.- posibilitatea decupării unui contur oricât de

complicat;- posibilitatea mecanizării şi automatizării procesului;-consum redus de
materiale si energie;-pret de cost mai redus.
3. Principalele gaze combustibile utilizate pentru obținerea flăcării de gaze necesară
preâncălzirii materialului ce se taie sunt hidrocarburile: ACETILENA C2H2 , METANUL CH4
, , AMESTECUL DE PROPAN-BUTAN,
ACETILENA este cel mai utilizat gaz combustibil în procesele de tăiere,sudare.Este o
hidrocarbură nesaturată..
METANUL (CH4) este conțínut în proporțíe de 94 – 99 % în gazele naturale.
PROPANUL( C3H3) și BUTANUL (C4H10) HIDROGENUL (H2) a fost primul gaz combustibil
utilizat în procesele de prelucrare a metalelor și la tăiere în special.
OXIGEN pentru tăiere este oxigenul industrial STAS 2031-77

4. Temperatura de ardere a metalului sa fie mai mica decit temperatura de topire.

Prin ardere, materialul trebuie sa degaje o cantitate mare de caldura, pentru a compensa
pierderile prin conductibilitatate si pentru a preincalzi rapid zonele invecinate, care
urmeaza a se taia.

5. Tăierea cu flacără a unor piese din tablă de OLC 45 cu grosimea de 35 mm, impune preîn-
călzirea tablei la cca. 350C şi răcirea lentă în cuptor (în cel mai rău caz, sub nisip sau
cenuşa fierbinte).

6. Viteza de tăiere reprezintă parametrul de bază al regimului de lucru şi este dependentă

de:-grosimea matrialului prelucrat; -consumul de gaze al arzatorului; -presiunea
oxigenului (mentinut constant)-presiunea acetilena.

7. Precizia dimensională a tăierii cu flacără depinde de modul de urmărire a trasajului,

desenului, şablonului.;
Urmarire manuala ;dupa trasaj , dupa desen la scara 1:1.
Urmarire automata; fotoelectric ,cu sablon si rola electric,comanda program.

8. Recomandarile pana la grosimea s = 20 mm se recomanda flacara oxiacetilenica. Peste

grosimea s = 20 mm se recomanda flacara de gaz natural. Flacăra oxiacetilenică topeşte
superficial muchiile superioare ale tăieturii (aspect nefavorabil), rezultând o rotunjire a
acestora. Pentru grosimi cu valorile de: ; ≤ 50 mm, rotunjirea muchiilor este de 1 … 2
mm

9. Zona infuentata termic ZIT se intelege zona adiacenta unei taieturi (suduri) termice in
care s-au produs modificari structurale ca urmarea incalzirii peste praul de recrstalizare.
Daca otelul taiat are un continut ridicat de carbon sau este aliat atunci ZIT poate sa
ajunga la 6-7 mm.
10. Stabilirea planului de tăiere (decupare) cuprinde respectarea următoarelor indicaţii;
- volumul deşeurilor să fie mult mai mic faţă de elementul tăiat, astfel ca deformaţiile
sa se produca la deşeuri
-piesa trebuie sa raman cat mai mult solitara cu materialul din care se separa.

11. Obtinerea taieturilor de calitate se realizeaza cu viteza taiere mentinuta la valori constate
prevazut in tecnologie. Dacă pe suprafaţa tăiată apare o intârziere (curbare) a striurilori
inseamnă că viteza de tăiere a fost prea mare. Daca pe suprafata apar topiri grosolane şi
smulgeri de material rezulta ca viteza de taiere a fost prea mica.

12. Echipamentul de protecţie. Pentru protejarea sănătăţii sale sudorul foloseşte următorul
echipament de protecţie: -măşti prevăzute cu filtru executat din sticlă specială, opacă la
radiaţiile ultraviolete şi infraroşii; -şorţ, mănuşi şi ghete sau jambiere din piele;-ochelari
cu sticlă securit pentru protejarea ochilor în timpul curăţirii cusăturii sudate.

Principalele reguli de tehnica securităţii muncii şi protecţie împotriva incendiilor sunt

următoarele:
-tăierea cu flacără oxigaz impune respectarea severă a normelor din domeniu
deoarece pot fi produse accidente foarte grave, incendii si explozii;
-oxigenul se autoaprinde la contactul cu uleiuri sau grasimi;
-generatoarele de acetilena se amplaseaza in afara locului de sudare / taiere,in incaperi
zidite, alaturate; este interzis fumatul la 10 metri in jur;
- inainte de taiere, piesele se curaţa de eventualele grasimi, uleiuri sau vopsele, pe o
laţime de 100mm. de o parte si de alta a taieturii.

II.Sudarea Materialelor Metalice

1. Sudarea este operatia tehnologica prin care se realizeaza o asamblare nedemontabila a
doua piese metalice (cu compozitii apropiate) prin topire sau presiune, cu sau fara
material de adaos. Arcul electric amorsat intre electrodul invelit şi piesa care se
sudeaza topeste materialul piesei si vârful electrodului formând baia topită care este
protejată fată degazele din atmosferă prin stratul de zgură lichidă şi gaze rezultate din
învelişul electrodului. In urma solidificării metalului lichid, se formeaza imbinarea
sudată

2. Avantajele;are cea mai buna accesibilitate,se poate suda in toate pozitiile, si se poate
suda majoritatea materialelor, si aliajelor metalice,investitiile in echipamentul pentru
sudure sunt minime.

3. Proprietatile cusaturii sunt determinate de compozitia chimica si de conditiile de

cristalizare a baii de metal topit. In scurta perioada de existenta a baii de metal topit,
fenomenele sunt influentate de materialul de baza si de materialul de adaos, de
atmosfera din zona de sudare si de stratul de zgura.
Principalele fenomene metalurgice, in aceasta zona sunt: Absorbtia de gaze;- Oxidare-
Evaporarea si arderea elementelor de aliere- Formarea si degajarea de gaze. Alierea
metalului cusaturii.
Referitor la gazele care participă la procesul de sudare, asupra acestora pot fi făcute
câteva observaţii importante:
- Oxigenul reduce plasticitatea, creşte temperatura de tranziţie, şi reduce rezistenţa
mecanică.
 - Azotul reduce plasticitatea, scade rezilienţa şi măreşte rezistenţa mecanică şi
duritate.
- Hidrogenul reduce plasticitatea şi determină formarea de microfisuri (prin
recombinarea moleculară în spaţiile granulare şi reticulare) şi de fisuri în cusătură şi
în zonele învecinate acesteia.

4. Electrozii utilizaţi curent sunt nişte vergele metalice, acoperite cu un înveliş fuzibil care
are rolurile principale de a uşura amorsarea arcului electric de a asigura arderea stabilă a
acestuia şi de a contribui la procesele metalurgice din baia de sudare.
Diametrele standardizate ale vergelelor electrozilor cei mai utilizaţi sunt: 2,5; 3,25; 4; 5 şi
6 mm, iar lungimile sunt de 300, 350 şi 450 mm. .Învelişul se compune dintr-un amestec
de substanţe naturale sau prelucrate, măcinate fin şi amestecate omogen.
În conformitate cu STAS 7240-79, electrozii obişnuiţi pot avea învelişul: acid, bazic,
celulozic, oxidant, rutilic, titanic sau cu alt caracter.
Electrozii bazici, utilizaţi de regulă la sudarea otelurilor cu peste 0,2...0,25% C, se folosesc
numai în curent continuu cu polaritate inversă, iar toate celelalte tipuri de electrozi se
folosesc fie în curent alternativ, fie în curent continuu cu polaritate preferenţial directă .

5. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor carbon şi a celor slab aliate, care prin topirea
şi gazeificarea lor,asigură:- arderea stabilă a arcului electric (funcţia ionizatoare);
-formarea unui mediu gazos protector pentru metalul topit din spaţiul arcului electr
-formarea unei cruste de zgură care reduce viteza de răcire a băii de metal topit şi a
cusăturii : -degazeificarea băii de metal topit.
-pentru mărirea productivităţii sudării, învelişul poate conţine pulbere de Fe
astfel că se poate depune, în acelaşi interval de timp, cantităţi duble de metal în rost.
Electrozii cu înveliş bazic fac sudarea mai dificilă dar asigură cea mai ridicată calitate a
cusăturii.

6.
7. Tensiuni interne, care au o importanţă deosebita în privinţa bunei funcţionări a
ansamblului respectiv; - tensiuni termice, cauzate de încălzirea şi repartizarea
neuniformă a căldurii .
Din punctul de vedere al duratei lor de persistenţă în materialul supus sudării, tensiunile
pot fi,
- tensiuni temporare (de scurtă durată);
- tensiuni remanente (care persistă şi după răcirea piesei sudate).
Tensiunile termice apar ca urmare a ciclului termic la care este supusă piesa sudată.
Temperaturile atinse în diverse puncte ale piesei pot să aducă materialul în stare plastică,
deci tensiunile care apar în acest domeniu vor putea provoca piesei, deformaţii plastice
permanente.
. Ca regulă generală, trebuie să se asigure, pe cât posibil, contracţia liberă a cusăturilor.
De aceea, se execută mai întâi cusăturile transversale scurte, care unesc tablele, şi doar
apoi se execută cusăturile longitudinale.

8. Temperatura de preincalzirea la piesa de 35mm=350c

9. Prin tratament termic se intelege ansamblul operatiilor tehnologice care constau in
incalzirea si racirea la anumite temperaturi cu anumit viteze de incalzire si racire.Durata
de mentinere sa fie de 2.5 min.pentru fiecare mm. Grosime maxima a piesei la
temperaturi de detensionare de 600-6250C

10. Defectele îmbinărilor sudate pot fi grupate astfel:

Abateri dimensionale ale cusăturii:
- lăţime neuniformă, supraînălţare excesivă, , deformarea pieselor sudate, dezaxarea
marginilor pieselor.
Mod de control al acestui tip de abateri se efectuează prin:
examinare vizuală, control prin măsurări şi verificare cu şabloane.
Defecte exterioare ale cusăturii:
- cratere nesudate, scurgeri la rădăcină, revărsări din rost ,fisuri, pori etc.
Mod de control al acestui tip de abateri se efectuează prin:examinarea vizuală şi analiza
metalografică.
Defecte în interiorul cusăturii:
; lipsă de pătrundere sau de topire, fisuri , caneluri în lungul cusăturii (şanţuri
marginale) , defecte de structură.
Mod de control al acestui tip de abateri se efectuează prin:
- examinarea vizuală şi metalografică în secţiune;
- control cu ultrasunete, radiaţii Röntgen sau gama;
- nerealizarea caracteristicilor mecanice şi tehnologice;
- încercări mecanice şi tehnologice.

11. Fluxurile sunt materiale granulare, de compoziţie asemănătoare cu învelişurile

electrozilor şi pot fi de două tipuri, după cum urmează în continuare:

topite -(realizate prin topirea şi apoi cristalizarea componentelor);

ceramice- (realizate prin sinterizare).
După compoziţia chimică, se deosebesc următoarele tipuri de fluxuri:

- fluxuri acide silico-manganoase,- care se caracterizeaza prin stabilitatea mare a

arcului

- fluxuri bazice, - arcul electric este mai puţin stabil dar cusătura este curată, fără
incluziuni, cu foarte bune proprietăţi mecanice.