Baltagul

Mihail Sadoveanu
1. Roman+trasaturi
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu o intriga complicata si cu o actiune care se poate
desfasura pe mai multe planuri grupate in jurul unui nucleu, punand in miscare un numar mare de personaje.
Romanul are ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurarea pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta
unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii.
2. Aparitie
Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat in anul 1930 si este un roman traditional si
obiectiv oferind o analiza ampla asupra vietii, a lumii arhaice a pastorilor, avand in prim plan pedepsirea celor
care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
3. Perspectiva narativa
Perspectiva narativa este una obiectiva, naratorul fiind omniscient, omniprezent si obiectiv, iar naratiunea
ete realizata la persoana a III-a.
4. Semnificatia titlului si tema
Titlul din punct de vedere morfologic este alcatuit dintr-un substantiv comun. Baltagul, topor cu doua
taisuri, este un obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator.
Temele romanului sunt specifice operei sadoveniene: lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului
moldovean si reactiile acestuia in fata problemelor cruciale ale vietii, traditia si specificul national, natura.
5. Timp si spatiu
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale precum „aproape de Sf. Andrei”,”in Postul
Mare”,”10 martie”. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelos si a Bistritei, dar si zonele de
campie. Fiind un roman realist, traseul urmat de Vitoria, pe urmele lui Nechifor, contine toponime existente pe
harta.
6. Structura si continut
Romanul este structurat in 16 capitole, cu actiune desfasurata cronologic, dar nu si linear, Vitoria evocand,
pe parcurs, anumite momente traite alaturi de sotul ei. Putem identifica naratiunea pe momentele subiectului.
Expozitiunea fixeaza locul in care incepe sa se desfasoare actiunea, satul Magura Tarcaului. Personajul
principal, Vitoria Lipan, stand pe prispa si torcand intr-o zi de toamna, isi aminteste o poveste despre impartirea
norocului spusa de sotul ei, plecat cu oile la Dorna, la diferite petreceri.
Intriga este generata de momentul in care Vitoria decide sa plece in cautarea sotului sau, care nu daduse nici
un semn de viata de doua luni. Aceasta cere sfatul preotului si al vrajitoarei satului inainte de plecare, iar
semnele rau-prevestitoare o indeamna sa plece la drum.
Desfasurarea actiunii prezinta detaliat drumul parcurs de Vitoria, impreuna cu fiul sau Gheorghita, in
cautarea lui Nechifor. Aceasta reconstituie traseul parcurs de sotul sau si isi da seama ca Lipan a fost ucis intre
Sabasa si Suha. Cu ajutorul cainelui credincios, Vitoria descopera intr-o prapastie ramasitele sotului, moment ce
constituie punctul culminant al actiunii.
Deznodamantul prezinta demascarea si pedepsirea ucigasilor. Vitoria reconstituie etapele crimei, descopera
faptasii Ilie Cutui, care este arestat si Calistrat Bogza care recunoaste adevarul inainte de a fi ucis.
7. Caracterizare Vitoria
Protaginista, o taranca din Magura Tarcaului, intruchipeaza portretul femeii de la munte, iubitoare de
dreptate, hotarata si puternica, ce respecta cu sfinteniile datinile stravechi.
Statutul social al personajului este cel de mama si sotie, pe care si-l asuma cu responsabilitate si
devotament: pe fiica o educa in spiritul familiei, iar pe Ghiorghita il responsabilizeaza, contribuind la
maturizarea sa prin calatoria initiatica.
 Psihologic și moral, ea este expresia unei credințe străvechi, care se manifestă într-o anumită structură
psihică și înțelegere a vieții și a datinilor. Dovedește în diferitele împrejurări prin care trece luciditate,
inteligență, spirit întreprinzător și practic, stăpânire de sine. În relația cu ceilalți, este mamă puternică, soție
iubitoare, respectă regulile comunității, propriile reguli precum și legile ancestrale, scrise în semnele vremii.
Caracterizarea Vitoriei este realizata atat prin mijloace directe de catre narator, de catre celelalte personaje
sau prin autocaracterizare, cat si prin mijloace indirecte prin fapte, vorbe, gesturi, ganduri, vestimentatie si
relatia cu celelalte personaje.
Caracterizarea directa facuta de catre narator care contureaza portretul fizic si releva frumusetea
personajului „Nu mai era tanara, dar avea o frumusete neobisnuita in privire.” ,”Ochii ei caprui in care parca se
rasfrangea lumina castanie a parului”. Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si
vicleana: “eu te citesc pe tine, macar ca nu stiu carte”. Este caracterizata de Gheorghita: “mama asta trebuia sa
fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin observarea gandurilor, faptelor, gesturilor, limbajului,
vestimentatiei si contureaza un portret moral detaliat. Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa si
lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales in timpul demascarii
ucigasilor.
Este o buna pastratoare a traditiei, trasatura ce reiese din scena nuntii, a botezului si vegheaza la indeplinirea
randuielilor din ritualul inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, pomana si
praznicul, iar ca mama, transmite respectul fata de traditie si copiilor.
O alta secventa care contureaza trasaturile personajul este cea in careVitoria, cu multa ambitie si tact, culege
cu atentie informatiile necesaresi reconstituie momentul omorarii lui Nechifor. Ajutata totodata de spiritul sau
justitiar, reuseste sa descopere criminalul mai repede decat jandarmii. La final femeia isi reia cursul vieti,
ocupandu-se de gospodarie si de Minodora.
8. Relatia intre doua personaje (Ghiorghita)
 In relatia cu Ghiorghita, Vitoria are rolul de indrumator, initiator , baiatul preluand de la mama puterea de a
înfrunta greutățile, forța de a continua viata cu respectul familiei, al credintei, al tradițiilor.
Personajul secundar Ghiorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui sau si este un
personaj in formare. Social, el trece de la statutul de fecior interesat de hore și șezători, protejat de părinți, la
acela de cap al familiei, înlocuitor al tatălui ucis. De la început se bucură de încrederea părinților, având
responsabilități clare în familie, dar are îndoieli cu privire la asumarea altora noi, care îi depășesc vârsta.
  Psihologic și moral, Gheorghiță parcurge un drum al inițierii, învățând să cunoască oamenii și să găsescă
puterea de a acționa conform dreptății. Îndoiala și teama fac loc treptat hotărârii. Dacă la început este dependent
de voința mamei și se simte inferior acesteia, în final acționează independent, săvârșind actul justițiar.
O scena semnificativa este cea a praznicului, in care dupa dezvaluirea faptasilor si marturia faptei celori doi.
Vitoria ii face semn lui Ghiorghita sa il omoare pe criminal, gest care ii ofera acesteia rolul de initiator al
tanarului prin indemnul adresat acestuia de a-si razbuna tatal. Scena marcheaza finalul initierii lui Ghiorghita
devenind astfel demn de a purta baltagul.
9. Concluzie
In concluzie, prin temele alese, Mihail Sadoveanu apara virtutile, traditiile si obiceiurile poporului roman,
aducand in prim plan „un Hamlet feminin, care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale
reprezentatiuni tradatoare si, cand dovada s-a facut, da drumul razbunarii”, dupa cu o descrie George Calinescu
pe protagonista operei