ETICĂ ŞI INTEGRITATE ACADEMICĂ

- PORTOFOLIU -

1. Comentaţi, la alegere, unul dintre cele trei citate menţionate, în maximum 2 pagini: ,,Respectul pentru
noi înșine ne ghidează etica, respectul pentru ceilalți ne ghidează manierele’’ - Laurence Sterne

Respectul este un element necesar in vietile noastre. Fara el vietile noastre se scurg privind in jos.
Traim pe jumatate, pentru ca nu ne apreciem nici pe noi insine si nici nu-i respectam pe ceilalti ceilalti.
Relatia cu noi insine e deficitara, relatia cu ceilalti e deficitara si lipsa de respect poate fi cauza multor
necazuri cu care ne confruntam in mod cotidian. Fara respect ne comportam ca niste persoane invinse si
fara sens, care traiesc in virtutea inertiei. Cine doreste o asemenea viata?
Respectul de sine
O persoana care nu are respect de sine este una care nu se cunoaste, care nu are pareri proprii, care
accepta orice fara sa puna intrebari. Nu are obisnuinta de a avea cerinte nici de la sine si nici de la ceilalti.
Ca si cum nimic nu i se cuvine. De fapt, oricine suntem, avem dreptul sa ne respectam pe sine si unii pe
altii ca fiinte umane. Ca persoane care gandesc, care decid, care aleg. Si care isi traiesc vietile in virtutea
conceptiilor si deciziilor lor. Poate au pareri gresite in anumite privinte, dar stiu sa-si asume riscul de a
gresi si de plati pentru propriile greseli.
Ce nu este respectul de sine
Respectul de sine nu se construieste pe bani, aspect fizic, relatii cu persoane sus-puse. Respectul
este o stare complexa interioara, care are legatura cu propria persoana. Daca te simti bine cu tine insati /
insuti numai cand ai bani in buzunar, cand arati ca o vedeta, cand ai o masina noua sau o casa cu etaj…
Aceasta stare nu mai e respect de sine. Este mandrie, este snobism, este monden, este… o minciuna sa
crezi ca doar atat te-ar putea face vreodata fericit daca nu stii in adancul fiintei tale cine esti cu adevarat.
Atata vreme cat toate lucrurile materiale ti se servesc pe tava, fara sa fii muncit vreodata pentru ele.
Respectul de sine se descopera prin adversitati pe care ai invatat sa le depasesti. Cand stii ce poti, la ce
esti bun, care iti sunt valorile.
Respectul pentru ceilalti
Daca vrem sa fim respectati, tratati cu politete, suntem si noi datori sa oferim acelasi lucru. Orice
om trebuie respectat ca valoare in sine. Daca esti in compania unei persoane care ti-a castigat respectul
prin valorile sale morale, prin capacitatea sa profesionala, prin generozitatea sa… inseamna ca de fapt
acea persoana ti-a devenit model, mentor si ca merita sa-i acorzi o atentie deosebita. Si sprijin daca va
avea vreodata nevoie.
Suntem fiinte sociale, sa ne comportam ca atare
In vremea pe care o traim foarte multi oameni sunt singuri. Singuratatea este “boala secolului”.
Dar nu suntem facuti pentru singuratate ci pentru comunitate. Pentru relatii, pentru comunicare,
pentru sprijin reciproc. Daca ai realizat asta, inseamna ca trebuie sa construiesti relatii bazate pe respect.
Si nu vei mai fii singur. Iti va placea sa iti traiesti viata respectand si fiind respectat. Este o disciplina cu
rezultate uimitoare.
Etica respectului față de persoane
Etica este un termen provenit din grecescul,,ethos”=morav, obicei, caracter care desemnează o
disciplină filozofică care studiaază problemele teoretice și practice ale moralei. În limbajul curent
termenul de etică se utilizează sinonim cu cel de morală.1
Etica aplicată generează din punct de vedere moral o serie de situații concrete din practica socială
sau profesională, în vederea luării/adoptării unor decizii adecvate. În domeniul eticii aplicate sunt
integrate:
- etica medicală
-etica mass-media
-etica profesională
-etica mediului înconjurător
-etica afacerilor
-etica față de persoane
1
Sommer Tomoioagă,1973
 În ceea ce privește etica respectului față de persoane, aș dori să încep de la următorul exemplu:
Suntem într-un parc, iar acolo este un lac. Deodată observi un copil care se îneacă. Știi să înoți dar
dacă intri în apă îți strici hainele de firmă. Lângă tine sunt și alte persoane la fel ca tine(îmbrăcate în
costum, știu să inoate). Cum procedezi? În mod normal, cineva, trebuie să intre în apă pentru a salva
copilul, indiferent dacă hainele se strică sau nu. Consider că în orice situație, viața are prioritate. Din
păcate unii semeni de-ai noștri nu gândesc așa.
Minciuna egoistă, trădarea și umilirea, agresivitatea sunt greșite. Munca filosofilor începe atunci
când se pune cu insistență întrebarea de ce toate acestea sunt imorale.
Teoretizarea etică, își propune să identifice și să justifice un principiu moral care arată mult mai în
profunzime de ce unele acțiuni sunt permise, iar altele interzise. Azi nu mai invocăm autoritatea
regulilor, ci răspundem la întrebări ca:
- De ce să respectăm regulile de la bun început?
- Ce datorii avem cu adevărat?
- Cum putem adapta soluțiile morale obișnuite la cazuri noi?
E natural să ne raportăm la cosecințele acțiunilor, de vreme ce o bună parte a moralității de zi cu
zi privește felul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți. Adică, în opinia mea, îmi este permis
orice, atâta timp cât nu deranjez.
Filosoful german Immanuel Kant este cel care a propus una dintre cele mai influente teorii etice.
El a susținut că moralitatea acțiunilor nu poate fi determinată doar de consecințele acțiunilor. E natural să
ne raportăm la consecințele acțiunilor, de vreme ce o bună parte a moralității de zi cu zi privește felul în
care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți.2
Dacă dăm muzica prea tare este foarte probabil să provocăm dureri de cap vecinilor.
Dacă avem o fabrică de anvelope este foarte probabil ca localnicii din împrejurimi să sufere din
cauza poluării.
Deși ceea ce ne atrage în aceste situații sunt consecințele acțiunilor, Kant credea că moralitatea se
bazează în ultimă instanță pe modul în care ne raportăm la ceilalți ca persoane și ființe raționale. Valoarea
ființelor umane nu este stabilită de utilitatea lor. Nu există oameni care au în sine o importanță morală mai
mare decât alții. Ceea ce contează în mod fundamental este că ființele umane sunt persoane cu o
demnitate ce trebuie să respectată în sine, nu comparativ cu ceilalți.
Ca să aflăm ce datorii avem, Kant propune un principiu al universalizării: acționează astfel încât
ceea ce vrei să faci să poată deveni o lege universală pentru toți oamenii. Întrebarea este dacă vrem cu
adevărat ca acțiunea noastră să fie imitată de toată lumea. Când punem problema în acești termeni,
observăm că, deși ne convine personal să mințim pentru a ieși dintr-o situație dificilă în care ne-am băgat
singuri, de fapt, nu dorim ca acțiunea noastră să fie un exemplu pentru ceilalți.
Principiul universalizării face apel la voința noastră, dacă vrem ca regula acțiunii noastre să devină
o regulă ce poate fi urmată de ceilalți, dar nu trebuie să-l gândim în termeni de preferințe individuale. În
procesul de a ridica o acțiune individuală la rangul de lege universală, nu dorințele noastre sunt cele care
contează, ci poziția din care judecăm. Principiul ne cere să decidem din poziția unei ființe raționale
imparțiale, nu din poziția noastră personală, cu interese de moment.
Așadar, ca să aflăm ce trebuie să facem, ne imaginăm în calitate de ființe raționale ce reguli am
vrea să devină legi universale, nu doar pentru noi ci pentru toate ființele umane. Această procedură de
decizie ne constrânge să gândim dincolo de interesul personal și al comunității din care facem parte.
Decizia corectă va fi cea care obține consimțământul celorlalți și apreciază nevoile fundamentale ale
oamenilor.
Un alt principiu la care ajunge teoria lui Kant este principiul umanității: acționează astfel încât să
tratezi orice ființă umană ca scop în sine, nu doar ca mijloc. Valoarea scopului în sine nu este ceva produs
într-o stare de fapt, ci o modalitate prin care ne raportăm la existență oamenilor. A-i trata pe ceilalți ca
scopuri în sine presupune să le acordăm o importanță egală chiar în relația cu propria noastră persoană. Nu
putem să ne folosim de ceilalți doar pentru a ne atinge scopurile. Auzim oameni dezamăgiți, care
mărturisesc că au fost folosiți și abandonați când nu mai aveau vreo utilitate pentru așa-ziși prieteni.
Principiul umanității surprinde această dezamăgire profundă și interzice să ne raportăm la orice ființă
umană ca și cum ar fi o simplă unealtă.
2
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea,Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu,ETICĂ ȘI
INTEGRITATE,Editura Universității din București,2018,pag. 34
 Respectul demnității ne cere să apreciem valoarea absolută a oricărei ființe umane, dincolo de
utilitate. În interacțiunea socială trebuie să avem în vedere nu doar scopurile noastre personale, ci și
respectul pe care îl datorăm celorlalți în calitate de persoane cu propriile dorințe, nevoi și aspirații.3
Ce este respectul? Este valoarea pe care o recunoaștem la cineva (sau la propria persoană) sau o
oferim cuiva (sau nouă înșine). Respectul, deși se vede cel mai des în relație cu ceilalți, vorbește mult
despre propiile valori și despre noi înșine.
Învățăm respectul încă din copilărie, implicit, printr-o serie de comportamente acceptabile social
pe care TREBUIE să le urmăm (să salutăm, să ne ridicăm de pe scaun în autobus când cineva mai în
vârstă stă în picioare, să nu vorbim tare în librărie sau la bibliotecă etc). La un moment dat în viață,
conștientizăm respectul ca fiind parte din sistemul nostru de valori, înțelegem că VREM să ne definească.
Una dintre societățile cele mai orientate spre respect este societatea japoneză. Ei cultivă respectul încă de
la vârstă foarte mică, învățând copiii nu neapărat CE TREBUIE SĂ FACĂ, ci cum SĂ GÂNDEASCĂ.
Forma lor de internalizare a respectului este una mai de profunzime.
Copiilor li se cere să se comporte în așa fel încât să nu deranjeze, să se gândească mereu astfel:
„tot ce fac, să fac ținând cont de cum se simte celălalt când mă vede sau interacționează cu mine”.
„La un moment dat în viață, conștientizăm respectul ca fiind parte din sistemul nostru de valori…”
Faceți un exercițiu simplu și notați trei persoane pe care le respectați în mod deosebit (persoane
care există în viața voastră). Ce anume vă determină să scrieți numele acestor persoane? Le respectați
pentru cine sunt, pentru ce au sau pentru ce fac? Ce are de-a face cu voi și cu valorile voastre, ceea ce
respectați la persoanele de pe listă? Ce spune asta despre voi?
Câteva elemente importante referitoare la respect :
-Respectul se câștigă, nu se cere.
-Respectul este o formă de comunicare dincolo de cuvinte. El nu există pentru că vorbim despre el…
-Fundamental, datorăm un nivel minim de respect oricărei ființe umane.
-În viață vom constata că oferim respect diferit unui om față de unui altul (ceea ce este în regulă), iar asta
ține de noi și de valorile noastre și nu de celălalt.
-Plecând de la ideea că fiecare dintre noi ne-am născut buni, iar ceea ce suntem acum este rezultatul
parcursului nostru de viață, al experiențelor prin care am trecut, putem fi mai curioși și mai acceptanți în a
înțelege perspectiva celuilalt.4
Dar ce are de-a face respectul față de ceilalți cu adaptabilitatea?
Suntem percepuți ca persoane care arătăm respect atunci când:
-Căutăm să înțelegem perspectiva celuilalt;
-Căutăm valoarea pe care celălalt o aduce într-o situație, chiar dacă părerile noastre sunt diferite;
-Arătăm că putem învăța de la fiecare câte ceva (indiferent de vârstă, cultură etc);
-Ne respectăm promisiunile făcute;
-Cuvinte simple ca ”mulțumesc” și ”îmi pare rău” fac parte din vocabularul nostru.
Toate acestea ne dau șansa de a fi curioși de o altă lume (lumea celuilalt), de a călători prin ea și a
o cunoaște. Iar cel ce pleacă într-o călătorie, nu se întoarce niciodată același (proverb chinezesc).
Elementele de mai sus, internalizate și folosite în viață, ne ajută să învățăm de la ceilalți sau
(uneori) să fim mai siguri de perspectiva proprie. Să avem o paletă mai largă de opțiuni cu care să facem
față vieții și surprizelor pe care ea ni le aduce în cale.
BIBLIOGRAFIE:
1.Sommer Tomoioagă,1973
2.Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea,Valentin Mureșan, Mihaela
Constantinescu,ETICĂ ȘI INTEGRITATE,Editura Universității din București,2018
3. MORAR, IOAN, Personalitatea morală, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
4. https://www.ursula-sandner.com/ce-este-respectul/

II. Prezentaţi un text structurat logic, coerent și bine articulat (minimum 5 pagini/referat) cu tema
,,Cultivarea integrităţii în instituţiile de învăţământ / la locul de muncă’’

3
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea,Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu,ETICĂ ȘI
INTEGRITATE,Editura Universității din București,2018-pag.36
4
https://www.ursula-sandner.com/ce-este-respectul/
 După cum este cunoscut, integritatea la locul de muncă, respectiv integritatea profesională
reprezintă principiul de bază al conduitei profesionale. Este binecunoscut faptul că fără integritate
profesională nimeni nu se poate baza pe activitatea profesională a unei persoane din cadrul unei
organizații indiferent de tipul acesteia public sau privat. Prin integritate profesională apreciez că se se
înțelege principala calitate care ar trebui să o aibe caracterul oricărui angajat, respectiv a acelui angajat
care promovează permanent mesajul „a face permanent ceea ce trebuie”, mesaj transmis de filozoful
Francis Bacon, respectiv: „Nu ceea ce mâncăm ci ceea ce digerăm ne face puternici; nu ce câștigăm ci
ceea ce economisim ne face bogați; nu ceea ce citim ci ceea ce ne aducem aminte ne face învățați; nu ceea
ce pretindem că suntem ci ceea ce lucrăm ne oferă integritate.‟. În altă ordine de idei, ținând cont de cele
precizate consider că nimeni nu poate contesta motivul pentru care integritatea profesională a reprezentat
și reprezintă în continuare subiectul multor cercetări, fiind un subiect de actualiate atât pentru statul
român cât și pentru alte state.

Având în vedere cele prezentate, în prezentul referat, care a fost structurat în două părți, respectiv
două capitole, am încercat să evidențiez aspectele, considerate de mine a fi cele mai relevante cu privire
la: -înțelegerea noțiunii de integritate profesională;

-definirea principiilor de integritate profesională;

-înțelegerea codurilor de conduită impuse de organizatii ce definesc integritatea la locul de muncă;

-cunoașterea cadrului legislativ ce promovează cultivarea integrității profesionale.

Din structura referatului, se poate observa că, în prima parte voi încerca să obțin o definiție mult
mai clară a conceptului de integritate la locul de muncă, respectiv integritatea profesională, ținând cont de
definițiile existente în acest domeniu exprimate de mai mulți specialiști din domeniu. În ceea ce privește
partea a doua a referatului, cercetarea a fost orientată către cunoașterea codurilor de conduită privind
integritatea profesională pe care le impun organizatiile din domeniul public si privat și a cadrului
legislativ internațional ce reglementează și promovează integritatea la locul de muncă.

Referetul se va încheia cu prezentarea concluziilor obținute cu privire la definirea conceptului

analizat și interpretarea acestuia ținând cont de cadrul legislativ național și internațional.

Integritatea profesională

În această parte am realizat o explorare a principalelor aspecte care definesc integritatea la locul de
muncă cu scopul de a ne familiariza cu acestă noțiune și a înțelege scopul și rolul acesteia punând accent
pe principiile promovate de aceasta.

Definiții privind integritatea profesională

În zilele noastre, integritatea la locul de muncă, a devenit un subiect de notorietate, tot mai discutat
în societate. Scriitorul american H. Jackson Brown Jr., ale cărui lucrări au fost traduse în 35 de limbi,
cunoscut în special pentru cartea „Life's Little Instruction”, referindu-se la acest subiect, promova ideea:
„Trăieşte în aşa fel încât, atunci când copiii tăi se gândesc la corectitudine şi integritate, să-şi aducă
aminte de tine”.

Conform dexonline.ro prin integritate se intelege „Însușirea de a fi integru; cinste, probitate;

incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială =
principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și
nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.‟. Conform enciclopediei liberă wikipedia „Integritatea
este un concept care vorbește despre acțiuni consecvente, conform valorilor, metodelor și elementelor de
măsură, precum și de raportare la principii și așteptări care pot fi verificate prin rezultate. În etică –
integritatea este considerată ca onestitate și corectitudine, și este evaluată prin acuratețea acțiunilor cuiva.
Așadar, integritatea este opusul unor metehne cum ar fi: inconsecvența, ipocrizia sau falsitatea.
Integritatea exprimă virtuțile, trăirile și aplicarea convingerilor, fără discrepanțe între afirmații și
exemplul trăirii personale. Originea cuvântului “integritate” derivă din adjectivul Latin “integer” (întreg,
complet), și în acest context se referă la totalitatea calităților unui individ, exprimate prin onestitate și
consecvență de caracter. Când cineva face aluzie la lipsa de integritate a altei persoane, acea persoană se
erijează într-un judecător care consideră că deține aceste calități pe care le implică “integritatea”, și ca
atare, judecata lui/ei este un act în conformitate cu propriile convingeri și cu valorile pe care pretinde că le
posedă și le practică în acel moment. Pentru evaluarea corectă a integrității unei persoane, a unui sistem
sau a unei organizații, este necesar un sistem de valori și principii, cu o exprimare simplă, dar și corectă în
același timp. Lipsa unui sistem de valori și principii poate devia în afirmații abstracte care, foarte ușor pot
fi interpretate greșit de către oricine. Sistemul de valori și principii generate de mințile umane, este validat
numai în timp, și are un proces de ajustare și revizuire determinat de rezultatele obținute. Această
afirmație nu anulează nicidecum nevoia unui sistem de principii și valori, deoarece, lipsa unui astfel de
aranjament promovează invariabil inconsecvența și confuzia.‟

În lucrarea „INTEGRITATEA PROFESIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI‟,conf. univ.

dr., Angela BOGUŞ susține faptul că „Integritatea reprezintă acţiunea bazată pe un set de principii
consistente, solide. Poate fi considerată etalonul unei persoane, al unei organizaţii, instituţii sau chiar al
unei întregi naţiuni. Este unitatea de măsură pentru încredere, competenţă şi profesionalism.

Elemente-chei, pentru un nivel ridicat al integrităţii, sunt considerate a fi profunzimea acestor

principii şi adeziunea fiecărui om la acest set de principii. Prin urmare, o persoană nu poate fi „integră pe
jumătate”, integritatea unei persoane se poate proba cu referire la întreaga sa activitate, și nu doar la
anumite situații (perioade). Dacă persoana n-a avut un comportament corect și onest într-un anumit
moment, el nu îl va dobândi nici în următoarea perioadă. Altfel spus: ori ești integru, ori nu ești; ori ai, ori
nu ai această calitate.

Integritatea se poate naște și poate crește doar într-un climat, în care se pune preț pe demnitatea
umană, în care oamenii își pot afirma opțiunile și sunt lăsați liberi să facă alegeri, acolo unde adevărul,
dreptatea și conștiinciozitatea sunt valorile morale unanim acceptate. În mod paradoxal, însă, integritatea
se probează într-un mediu, în care valorile, la care ne-am referit, nu sunt recunoscute. În plus, doar în
situații extreme, angajații își dovedesc integritatea, alegând, în mod conștient, să sacrifice interesul
propriu în interesul organizaţiei în care activează. Reiese, precum constată mai mulți autori, că, cel mai
ușor și mai sigur, integritatea unei persoane poate fi testată în situații delicate, atunci când este pusă în
fața unei alegeri, a unei „ispite”.

În activitatea pe care o desfășoară, unii angajați, uneori, încearcă să se abată de la „calea cea
dreaptă” sau caută câștiguri imediate, obținute nu întotdeauna prin metode corecte și legale– un lucru
riscant și nechibzuit din partea lor, întrucât reputația, pe care o construiești în ani, poate fi distrusă într-o
secundă în urma unei decizii greșite.

În viața de zi cu zi, mulți dintre angajați, administratori, demnitari publici se confruntă cu decizii,
care le pun în față probleme legate de integritate. Fiind pus în fața unei decizii dificile care ar putea să-i
compromită integritatea, orice funcționar ar trebui să-și pună două întrebări:

Ar putea fi justificată decizia luată, dacă cineva i-ar cere explicații pentru aceasta?
 Ar fi mândru de decizia luată și peste ani?

Dacă răspunsul este „nu”, la oricare dintre cele două întrebări, atunci sigur că o asemenea decizie
nu poate fi luată. Integritatea trebuie să fie ca o stea călăuzitoare, să stea în fața tuturor acțiunilor sale,
pentru că, în final, ceea ce ”ești” este la fel de important precum ceea ce „faci”.‟

Trebuie precizat că în zilele noastre atât în cadrul organizațiilor din sectorul public cât și din
sectorul privat specialistii din cadrul departamentelor de resurse umane au dezviltat teste de integritate în
vederea verificarii propriilor angajați. Astfel, conform autorilor Claudia L. Rus și Horia D. Pitariu ai
articolului „Testele de integritate în selecţia profesională‟: „Testele de integritate au început să fie
utilizate în anii 1940 (Woods & Savino, 2007). Utilizarea acestora în selecţia aplicanţilor a cunoscut o
intensificare odată cu interzicea, în Statele Unite ale Americii, în 1988, a tehnicii poligraf cu scopul de a
distinge între candidaţii pentru un post de muncă (Byle & Holtgraves, 2008). Tehnica poligraf a fost
considerată ca fiind foarte intruzivă, cu o validitate chestionabilă şi care genera un număr semnificativ de
falşi pozitivi (Woods & Savino, 2007). Primele teste de integritate aplicate în selecţia profesională vizau
onestitatea, integritatea şi capacitatea aplicanţilor de a fi demni de încredere (Byle & Holtgraves, 2008).
Piotrowski şi Armstrong (2006), investigând metodele de selecţie a aplicanţilor din cadrul a 151 de
companii, au evidenţiat faptul că majoritatea companiilor se bazează pe metode de recrutare şi selecţie
tradiţionale şi mai puţin pe cele de evaluare on-line. Printre metodele tradiţionale, considerate populare în
cadrul selecţiei profesionale, au fost menţionate şi testele de onestitate-integritate (28.5%). Aceste teste
sunt utilizate deoarece ele pot proteja organizaţia să nu angajeze persoane care să se implice în variate
comportamente contraproductive şi să se focalizeze pe candidaţi care pot permite organizaţiei beneficii
considerabile. Scopul acestor teste este de a identifica acei aplicanţi care, dacă ar fi angajaţi, s-ar putea
angaja în comportamente dăunătoare organizaţiei (Brown, Jones, Terris & Steffy, 1987; Dalton &
Metzger, 1993; Mastrangelo & Jolton, 2001). Testele de onestitate şi integritate sunt proiectate ca să
prezică cine va putea să acţioneze neonest în viitor, mai mult decât cine este, în prezent, responsabil
pentru un act contraproductiv (Landy & Conte, 2010). Cu toate că integritatea este un aspect important în
toată gama de ocupaţii, testele de integritate sunt utilizate cu precădere pentru slujbe slab plătite, din
prima treaptă în ierahia organizaţională, unde angajaţii au acces la bani sau la produse scoase la vânzare.
Kirkpatrick şi Locke (1991) notează, printre alte calităţi ale liderilor, cum ar fi: dorinţa de a conduce,
încrederea în sine, aptitudinile şi abilităţile cognitive şi alte calităţi care diferenţiază liderii de non-lideri,
şi onestitatea şi integritatea.‟

Consider că toate cele menționate scot în evidență importanța integrității profesionale în zilele
noastre atât pentru organizațiile din sectorul public și privat cât și asupra societății.

Principii de integritate profesională

Ciobanu Tatiana sustinea într-un articol că „Dacă definim integritatea din punct de vedere
etimologic, „integritas”, are semnificaţia de „întreg, complet” și reprezintă „însuşirea de a fi integru,
cinstit, incorupt, stabilind caracterul integru al unui individ, sentimentul demnităţii, dreptăţii şi
conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului. Integritatea poate fi considerată etalonul
unui individ, al unei organizaţii sau agenţii, al unei instituţii, întregii societăţi. Integritatea este unitatea de
măsură a încrederii, competenţe şi profesionalismului.

În literatură, integritatea este privită sub două forme: personală și publică. Cea personală este o
chestiune de opţiune proprie, „ea ţine de asumarea unui set de valori, de norme etice de conduită
profesională şi personală, de asigurarea unui anumit grad al respectului de sine”. În acest sens, integritatea
este apreciată atât după nivelul de conștiința al persoanei, cât și în funcție de respectarea regulilor de
conduită unanim acceptate. A fi integru presupune ținerea promisiunilor, motivând starea de
 responsabilitate, a fi în pas cu calitățile și principiile proprii, urmându-le necondiționat. În activitatea
profesională, este prezentă integritatea publică, care poate fi definită atât prin prisma integrităţii
proceselor în cadrul organizaţiei - de luare și implementare a deciziilor, de gestiune a banilor publici - cât
şi prin prisma integrităţii personalului sau agenţilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
acesteia (aleşi locali, funcţionari publici, personal auxiliar din instituţiile publice).Din această definiţie se
desprind două dimensiuni ale integrității publice:una spirituală sau morală, care vizează profesionistul,
prin gama de aptitudini, capacități, abilități și calități morale, iar alta instituțională, realizată în activități
curente, în decizii corecte, în pași reali urmați la implementarea deciziilor, în gestiunea proprietății
publice - economică, eficientă și efectivă. În legislația României, integritatea morală este principiu
conform căruia funcționarilor li se interzice să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau
pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei publice pe care o deţin, sau să abuzeze în
vreun fel de această funcţie.‟

Față de cele mentionate apreciez ca în ceea ce privește principalele principii pe care se bazează
integritatea profesională, ar trebui enumerate următoarele:

• principiul legalităţii – angajatul este obligat să respecte regulamentele de ordine interioara ale
organizatiei din care face parte, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale, la care România este
parte. În cazul în care angajatului i se cere sau este forţat să acţioneze ilegal sau în contradicţie cu
normele de conduită, trebuie să comunice acest fapt superiorilor săi.

• principiul imparţialităţii – angajatul este obligat să ia decizii şi să întreprindă acţiuni, în mod imparţial,
nediscriminatoriu şi echitabil, fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcţie de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Totodată, comportamentul acestuia trebuie să fie bazat pe respect, exigenţă, corectitudine şi amabilitate
în relaţiile sale cu publicul, precum şi în relaţiile cu conducătorii, colegii şi subordonaţii. Angajatul nu
trebuie să determine persoanele fizice sau juridice, să adopte comportamente ilegale, folosindu-se de
poziţia sa oficială.

• principiul independenţei – apartenenţa politică a angajatului nu trebuie să influenţeze comportamentul şi

deciziile acestuia, politicile, deciziile şi acţiunile organizatiei din care face parte. În exercitarea
atribuțiilor ce îi revin, in cazul in care angajatul lucreaza pentru statul roman, respectiv are calitatea de
functionar public acestuia îi este interzis: să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea
partidelor politice şi a altor organizaţii social-politice; să folosească resursele administrative pentru
susţinerea concurenţilor electorali; să afişeze, în incinta autorităţilor publice, însemne sau obiecte
inscripţionate cu sigla sau cu numele partidelor politice ori a candidaţilor acestora; să facă propagandă în
favoarea oricărui partid; să creeze sau să contribuie la crearea unor subdiviziuni ale partidelor politice în
cadrul autorităţilor publice.

• principiul profesionalismului – angajatul are obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu

responsabilitate, competenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine. El este responsabil pentru
îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu faţă de conducătorul său nemijlocit, faţă de conducătorul ierarhic
superior şi faţă de organizatia din care face parte.

• principiul loialităţii – angajatul este obligat să servească cu bună-credinţă organizatia în care activează.
În cazul funcţionarilor publici acestia au obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă, care poate
prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorităţii publice.

Conform unor specialisti din domeniul resurselor umane: „Respectarea unor principii si valori
etice solide se afla la baza unui mediu de lucru dominat de integritate, in care oamenii isi iau
responsabilitatile in serios, in care membrii echipei se respecta intre ei si care, prin colaborare, reusesc sa
produca rezultate bune si sa asigure bunul mers al unei organizatii. Integritatea presupune un cumul de
aspecte care pot creste o companie, atat prin atragerea si retentia unor angajati de calitate, precum si prin
atragerea unor parteneriate de business sanatoase, de lunga durata. Cultivarea integritatii in mediul de
lucru presupune, printre altele, moralitate, rationament, echitate si onestitate. Una dintre cele mai bune
metode prin care liderii pot sa promoveze acest tip de comportament in cadrul echipelor este puterea
exemplului. Un lider integru are mare sanse sa ii determine pe cei din jurul sau sa actioneze si sa se
comporte in mod similar, facand din asta un mod de lucru.

Respectul: O alta regula de aur este sa ii tratam mereu pe ceilalti asa cum ne dorim sa fim tratati, si
anume cu respect. Felul in care se desfasoara interactiunea dintre colegi este rezultatul tratamentului pe
care si-l acorda reciproc, iar un comportament neadecvat va atrage in mod inevitabil tensiune la locul de
munca. Intrucat societatile se diversifica tot mai mult, iar in cadrul acelorasi companii vom gasi oameni
cu backgrounduri si valori diferite, este bine sa se ajunga la un acord de conduita, atunci cand exista
riscul aparitiei unor conflicte.

Totodata, in anumite domenii de activitate este vital sa existe un regulament de conformitate, care
sa fie adus la cunostinta angajatilor, astfel incat acestia sa stie care este misiunea organizatiei, care sunt
valorile si regulile dupa care se ghideaza. De asemenea, este important sa fie organizate si sesiuni de
feedback cu managementul, in cadrul carora sa fie clarificate eventuale nelamuriri pe care angajatii le-ar
putea avea cu privire la aparitia unui conflict de conformitate.

Confidentialitatea: Mai mult, anumite companii sunt nevoite sa respecte anumite politici de
confidentialitate, mai ales in ceea ce priveste informatii cu privire la colaborarea cu partenerii de
business. Incalcarea acestora poate atrage consecinte neplacute si de aceea liderii trebuie sa cultive
incredere si consideratie atunci cand vine vorba despre informatii cu caracter confidential si sa le explice
membrilor echipelor de ce aceste aspecte sunt importante.

Integritatea este consecinta unui comportament moral si bazat pe etica, iar atunci cand el este
apanajul celor mai multi dintre angajati, rezultatele se vor vedea modul in care afacerea functioneaza. Nu
in ultimul rand, se impune incurajarea respectarii promisiunilor si promovarea adevarului, fara de care
nu se poate cladi o constructie solida, durabila.‟

Integritatea profesională – coduri de conduită și cadrul legislativ

Integritatea la locul de muncă presupune în primul rând corectitudine și onestitate din partea
angajațiilor, respectiv aceștia trebuie să acționeze la locul de muncă cinstit și conform realității, să nu
utilizeze informații care conțin declarații false sau greșite și care să fie furnizate imprudent, să nu
folosească informații ineficient în detrimentul organizației pe care o reprezintă, etc. Astfel, existența unui
cadru legislativ propice si armonizat reprezintă o preocupare constanta atât pentru România cât și pentru
orice stat din Uniunea Europeană și nu numai. Din acest motiv, în continuare traiectoria cercetării va fi
îndreptată către analizarea cadrului legislativ românesc și internațional ce regelementează integritatea
profesională.

Coduri de conduita cu privire la integritatea profesională

Având în vedere rolul pe care îl are integritatea profesională a angajatilor asupra angajatorului,
majoritatea organizaților fie ele din sectorul public sau privat isi elaborează coduri de integritate sau
coduri de etică şi integritate cum mai sunt cunoascute.
 Aceste coduri stabilesc principiile şi normele de etică, integritate şi conduită profesională pe care
trebuie sa le indeplineasca angajatii, fiind un ghid de comportament în diverse contexte instituţionale.

Codul reflectă valorile esenţiale şi stanadardele etice ale organizatiei, asumate în activitătile
Derulate. Prin acest cod organizatiile doresc să dezvolte și să mențina relații bazate pe încredere cu toate
părțile interesate de activitatea sa: instituții ale statului, angajați, furnizori de servicii, mass-media,
instituții de reglementare internaționale etc.

În general in codurile de etica si integritate profesională organizatiile prezintă regulile ce trebuie

respectate de catre angajati, care de regula se refera la:

Conflictul de interese: Angajații trebuie să evite conflictele de interese atunci când își îndeplinesc
îndatoririle profesionale;

Cadouri si ospitalitate: Angajații nici nu solicită și nici nu acceptă pentru ei sau alte persoane
niciun avantaj care să aibă vreo legătură cu contractul de muncă încheiat cu organizatia.

Achiziții: Angajații asigură desfășurarea corespunzătoare a procedurilor de achiziții prin păstrarea

obiectivității, neutralității și corectitudinii și prin asigurarea transparenței acțiunilor lor;

Interzicerea plății de către terți pentru îndeplinirea îndatoririlor profesionale: Angajatii nu acceptă
pentru ei înșiși nicio plată de la terți în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor profesionale ce le revin;

Prin codul de etică și integritate profesională sunt trasate si principiile pe baza carora functioneaza
organizatiile care de regula conform inspectiemunii.ro se refera la:

-„suprematia Constitutiei şi a legii, principiu conform căruia personalul are îndatorirea de a

respecta Constitutia şi legile tării;

-prioritatea interesului public, principiu conform căruia personalul are îndatorirea de a considera
interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea atributiilor specifice functiei;

-asigurarea egalitătii de tratament a cetătenilor în fata autoritătilor şi institutiilor publice, principiu

conform căruia personalul are îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic, atitudinal şi comportamental
în situatii identice sau similare;

-profesionalismul, principiu conform căruia personalul are obligatia de a îndeplini atributiile de

serviciu cu responsabilitate, competentă, eficientă, corectitudine şi conştiinciozitate;

-impartialitatea şi independenta, principiu conform căruia personalul este obligat să aibă o

atitudine obiectivă, neutră fată de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în
exercitarea atributiilor functiei;

-integritatea morală, principiu conform căruia personalului îi este interzis să solicite sau să
accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea functiei
pe care o detin, sau să abuzeze în vreun fel de această functie;

-libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia personalul poate să-şi exprime şi să-şi
fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;

-cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea functiei şi în îndeplinirea

atributiilor de serviciu personalul trebuie să fie de bună-credintă;
 -deschiderea şi transparenta, principiu conform căruia activitătile desfăşurate de personal în
exercitarea atributiilor functiei detinute sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetătenilor.‟

Cadrul legislativ ce reglementează integritatea profesională

Codurile de integritate elaborate la nivelul organizatiilor fie ele din sectorul public fie din sectorul
privat au la baza legislatia din domeniu existenta la nivelul statului roman si la nivel international cu
privire la integritatea profesională. In acest sens apreciez ca ar trebui amintite urmatoarele acte
legislative, respectiv:

-Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene,

-Constituţia României,

-Ordonanța de urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ

-Legea nr. 286/2009 privind Codul penal,

-Codul de control intern managerial,

-Codul fiscal din 2015

-Strategia Natională Anti-Corupție,

-DIRECTIVA (UE) 2019/1937 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 23

octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii,

-Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale

de Integritate,

-Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru
modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției
Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative;

-Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;

-Legea nr. 105/2020 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și
completarea altor acte normative.

Din cele precizate, se poate aprecia ca la nivelul statului roman există un cadru legislativ vast cu
privire la integritatea profesională, care este armonizat cu legislatia europeană. Acest aspect reflectă incă
odata importanta integritatii profesionale asupra organizatiei si de ce nu asupra societatii dar și faptul ca
autoritățiile sunt constiente de acest lucru și intreprind demersuri pentru promovarea continua a
integritatii profesionale.

Acest cadru legislativ reglementeaza integritatea profesionala atat in mediul privat cat si in mediul
public, promovand ideea potrivit careia organizatiile trebuie sa isi atinga interesele și scopul pe baza
calitatii, fiabilitatii și a altor calitati pe care produsele și serviciile acestora le ofera beneficiarilor finali,
niciodata pe baza mitei.
 Concluzii

Printre principalele concluzii care pot fi trase în urma elaborării referatului „Cultivarea integrității
la locul de muncă‟, apreciez că trebuie evidențiate următoarele:

-este imperativ ca într-o organizație toți angajații să acționeze cu integritate;

-un nivel ridicat de performanță, coriborat cu un nivel ridicat de integritate, reprezintă cheia
succesului durabil în orice tip de organizatie fie ea din sectorul public sau privat;

-promovarea unui comportament integru generează încredere, ne protejează reputația, scade

costurile de afaceri și crește valoarea pentru acționari;

-un comportament integru presupune ca angajatii să se poarte corect și onest în permanență în

concordanță cu regulamentul de ordine interioare al organizatiei din care fac parte;

-este de datoria fiecăruia să ne comportam cu integritate și să îî ajutam și pe alții să

procedeze la fel;

-cu toții suntem responsabili pentru reputația organizației în care activam din acest motiv
promovarea unui comportament integru reprezintă o obligație pentru fiecare;

-pentru ca imaginea organizației din care facem parte să fie una pozitivă este absolut obligatoriu ca
integritatea să fie refelectată în centrul tuturor acțiunilor noastre.

BIBLIOGRAFIE:

1. Chelcea Septimiu, (2007), Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol
științific în domeniul științelor socio-umane, Editura Comunicare.ro, București.

2. Codul de etică și deontologie profesională al Universității din Piteşti.

3. Ciobanu Tatiana, Rolul autorităţii naţionale de integritate în prevenirea şi combaterea manifestărilor de

corupţie, materialele conferinţei ştiinţifico-practice international.

4. Ghiaţău, R. (2011), Codul deontologic al profesiei didactice, Ed. Sedcom Libris SA, Iasi.

5. Ghiațău, Roxana, (2013), Etica profesiei didactice, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași.

6. Golban, Silvia, (2017), Etică și deontologie, Editura Universității București.

7. Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

8. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

9. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.

10. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.

11. Mureșan, Valentin, (2009), Managementul eticii în organizații, Editura Universității București.

12. https://dexonline.ro/definitie/integritate

13. https://ro.wikipedia.org/wiki/Integritate