Curs 1:

1. Istoricul Ciberneticii
2. Definirea Ciberneticii
3. Obiectul de studiu al Ciberneticii
4. Ordinele Ciberneticii
5. Științele complexității
6. Modelarea cu ajutorul ecuațiilor diferenţiale şi cu diferenţe
7. Sisteme adaptive complexe (CAS)
8. Metodele și principiile ciberneticii

1. ISTORICUL CIBERNETICII

1.1 Precursori (până la 1948)

1.2 Întemeietori (1948)
1.3 Pionierii științei cibernetice actuale (1948-1960)
1.4 Inovatorii științei ciberneticii

1.1 PRECURSORI (înainte de 1948)

Etimologia: Kyberneticos-cârmaci, guvernator

Kybernetike-(Platon) –conducerea unei structuri
sociale (cetate)
Sustemo (latină): adunare, reuniune

ANDRE’ MARIE AMPERE (1775-1836)- fizician, mathematician

francez,
- printre fondatorii teoriei electromagnetice,
- Semnalează o nouă știință “Kybernetike”cu obiectul- studiul
metodelor de conducere și comandă ale societății.

HENRY POINCARE’ (1854-1912)-

-matematician, fizician, filozof francez;
- a avut contribuții la dezvoltarea teoriei moderne a sistemelor
dinamice.

1
 NICOLAI HARTMAN (1882-1950)-
- filozof german,
- dezvoltă principiul cauzalității complexe în relațiile dintre
elementele sistemului.

ȘTEFAN ODOBLEJA (1902-1988)

- medic român, lucrarea “Psihologia consonantistă” (Paris 1938).
-“Consonantismul”- feed-backul (influența ieșirii asupra intrării)
pozitiv cu ajutorul căruia se explică mecanismele în psihologie,
- are contribuții în fundamentarea teoriei generale a sistemelor,
- stabilește legi generale de comportament pentru toate sistemele,
indiferent de domeniu.

II. ÎNTEMEIETORI (1948)

NORBERT WIENER (1894-1964)
- matematician american,

(1948)- “Cibernetica sau știința controlului și comunicării la oameni și

mașini”
- introduce reglarea prin feed-back la dispozitivele militare,
- cantitatea de informație reflectă gradul de organizare într-un
sistem și se măsoară cu ajutorul cu un indicator numit entropie,
- introduce cibernetica de ordinul I (inginerească), în care reglarea
și controlul o face decidentul.

PIONIERII ȘTIINȚEI CIBERNETICII (1948-1960)

CLAUDE SHANNON (1916-2001)
- matematician, inginer, criptograf, american,
- introduce teoria matematică a informației,

2
 entropia informațională, mărime de regulă exprimată prin
numărul mediu de biți necesar pentru stocarea sau comunicarea
respectivei informații.
- studiază codificarea datelor pentru comunicarea și stocarea
informației
- studiază stocarea informației.

ROSS ASHBY (1903-1972)

- fizician englez,
-”Introducere în cibernetică”: introduce noțiuni care stau la baza
teoriei complexității: comportament adaptiv- restructurarea
sistemului sub influența factorilor perturbatori, autoorganizare-
schimbarea structurii prin dezvoltarea mecanismelor proprii,
- introduce metoda de analiză a sistemelor dinamice- metoda cutiei
negre: sistemul elementar, este considerat o “cutie neagră”căreia i
se pot înregistra intrările și ieșirile. Din aceste înregistrări, se pot
determina legități, funcții de comportament, prin aplicarea
metodelor statistice.

LOTFI A ZADEH (1921-2017)

- matematician, inginer electronist, cercetător în Computer Science
și Inteligență Artificială, profesor emerit la Universitatea Berkeley
California,
- introduce axiomatizarea sistemelor dinamice: axiomatica
Zadeh, utilizând “cutia neagră” fundamentată de Ashby;
- pune bazele logicii fuzzy (este o logică multivalentă, în care
valorile adevărate ale variabilelor pot lua valori între 0 și 1).

LUDWIG VAN BERTALANFY (1901-1972):

- biolog austriac,
- fundamentează teoria generală a sistemelor,
- aplică teoria generală a sistemelor în biologie,

3
 - clasifică sistemele în “ sisteme închise-close loop control (cu
feed-back)”, “sisteme deschise-open loop control ( fără feed-
back)”.

JOHN VON NEWMAN (1903-1957):

- Intoduce teoria automatelor (componentă a științei
complexității) – crează automatele celulare: mulțime de
elemente cu capacitatea de autoreproducere,
- introduce teoria jocurilor,
- pune bazele programării matematice.

HUMBERTO MATURANA- FRANCESCO VARELA (1928- ,

1948-2001)
- biologi din CHILE,
- fundamentează teoria autopoiesis - teoria sistemlor care se
regenerează, învață, se adptează, evoluează.

GORDON PASK (1928-1996): psiholog, cibernetician englez,

- dezvoltă științele cognitive ( ansamblu unitar de științe:
biologie, psihologie, educaționale, lingvistică, inteligență
artificială, filozofie, neurologie, care studiază procesele de
învățare ale sistemelor vii),
- proiectează mașinile de învățare,
- pune bazele inteligenței artificiale, roboticii, e-learning.

STAFFORD BEER (1926-2002)- profesor englez de cercetări

operaționale:
- pune bazele ciberneticii manageriale (aplicarea ciberneticii în
management);
- dezvoltă proprietatea de autoorganizare (structură activă) a
sistemelor.

ILIA PRIGIONE (1917-2003)- fizician, chimist belgian, NOBEL

pentru chimie:

4
 - introduce noțiunea de sisteme disipative (sistem deschis care
operează departe de echilibrul termodinamic, structura se
distruge treptat, trecând la o structură haotică).

III. INOVATORII ÎN ȘTIINȚA CIBERNETICII (1960-1985)

EDUARD LORENZ (1917-2008)- matematician american,

dezvoltă teoria haosului, comportamentul sistemelor departe de
echilibru.

CHRISTOFER LANGTON (1948-) computer science, american,

Dezvoltă A-LIFE (Atificial Life)- (1986): metodă de investigare a
sistemelor dinamice cu ajutorul proceselor care se desfășoară în
sistemele vii; este o metodă de simulare cu ajutorul modelelor
computaționale și a roboticii.

2. DEFINIREA CIBERNETICII
ANDRE’ MARIE AMPERE: Cibernetica este arta de a guverna sau
știința guvernării.

NORBERT WIENER: Cibernetica este știința comunicării, controlului și

comenzii la ființe și mașini.
AMERICAN SOCIETY OF CYBERNETICS: Cibernetica este știința
comunicării la sistemele complexe.
ROSS ASHBY: Cibernetica studiază comportamentul sistemelor
interconectate informațional.
WEB DICTIONARY OF CYBERNETICS AND CONTROL:
Cibernetica este o abordare interdisciplinară a organizației în orice
domeniu, este teoria controlului aplicată în sistemele complexe, studiază
adaptarea sistemelor complexe la medii complexe.

3.OBIECTUL DE STUDIU AL CIBERNETICII:

5
Sistemele Adaptive Complexe (CAS).
CAS: ansamblu de multe elemente interconectate.
Complexitatea CAS: a) de detaliu, multe elemente interconectate;
b) dinamică:
- caracteristică sistemelor dinamice, neliniare,
cu multe bucle feed-back, dependente de condițiile inițiale, cu
autoorganizare (structura evoluează spontan la perurbații), adaptive (se
modifică structura în funcţie de perturbaţii), contraintuitive (ale căror
efecte nu pot fi prevăzute).
c) combinatorială (există multe posibilități de
evoluție, trebuie găsită soluția optimă).

4.ORDINELE CIBERNETICII
CIBERNETICA DE ORDINUL I:
NORBERT WIENER (1948), a dezvoltat tehnica de luptă din Al Doilea
Război Mondial, sistemul de ghidare pentru artileria antiaeriană,
traiectoria se corectează cu ajutorul feed-back-ului negativ.
- se aplică sistemelor mecanice, fizice, biologice, cognitive,
inginerești
- se bazează pe feed-back-ul negativ: retroacțiunea reduce
impulsul de intrare, ducând la stabilitatea sistemului,
Limite: -studiază sistemele izolat de mediul în care este înscris,
-situațiile complexe sunt studiate în acest caz, cu black-box (cutia
neagră),
- este cibernetica sistemelor observate, inginerești.

CIBERNETICA DE ORDINUL II:

HEINZ VON FORESTER (fizician)– cercetător austriac-american,
descoperă cibernetica de ordinal II, sau “cibernetica ciberneticii”:
- consideră feed-backul pozitiv: retroacțiunea amplifică impulsul
de intrare, ducând la dezvoltarea sistemului,

6
 - include observatorul în procesul observării (este cibernetica
sistemelor de observare),
- cutia neagră este înlocuită cu “gaura neagră”, care presupune
incluziunea la black box, a interdependențelor directe cu mediul
și a observatorului.

CIBERNETICA DE ORDINUL III:

BRIAN ARTHUR (american, 1945- )
- Sistemul este un element activ într-un circuit,
- Sistemele sunt coevolutive: sistemul, observatorul și mediul,
coevoluează.
- Sistemul este integrat în mediul care-l include,
- Cibernetica de ord III, integrează principiile ciberneticii de
ordinul I și elementele științelor complexității.

5. ȘTIINȚELE COMPLEXITĂȚII-

STUART KAUFMAN (1993)

Cibernetica este o metaștiință formată din mai multe științe
independente (științele complexității), care au la bază
și cuprinde:

1. Algoritmi genetici: modelarea sistemelor reale cu algoritmi

preluați din genetică;
2. A-LIFE: modelarea proceselor cu ajutorul proceselor vii,
biologice;
3. AUTOPOIESIS: sistemul autopoietic este organizat ca o
rețea care se regenerează , evoluează și învață împreună
mediul.
4. BIOLOGIA EVOLUȚIONISTĂ: adaptarea sistemelor are
la bază teoria evoluționistă inițiată de DARWIN.
5. DINAMICA SISTEMELOR:
JAY FORESTER- utilizează buclele feed-back positive și
negative, variabilele de stoc, ritmurile și întârzierile pentru
modelarea sistemelor dinamice.
6. GEOMETRIA FRACTALĂ: Reprezintă obiectele în spații
cu dimensiuni fracționare, ne întregi, spre deosebire de

7
 geometria euclidiană care utilizezază spații cu dimensiuni
întregi.
7. TEORIA REȚELELOR BOOLEENE: conexiunea între
elementele sistemului se face prin logica booleană:
adevărat sau fals (1 sau 0);
8.TEORIA HAOSULUI: studiază sistemele
dinamice neliniare, sensitive la condițiile inițiale în a căror
evoluție traiectoria se bifurcă transformându-se în haos.
9. TEORIA SISTEMELOR DEPARTE DE ECHILIBRU:
studiază sistemele care funcționează departe de echilibru, cu
structură disipativă, rezistente la perturbațiile externe.

7.Sisteme adaptive complexe (CAS)-obiectul ciberneticii

Cibernetica face parte din categoria ştiinţelor sistemice, aparut in 1948
odata cu cartea lui N. Wiener “ Cibernetica sau ştiinţa conducerii şi
comunicării la fiinţe şi maşini “ prin care se fundamentează
mecanismele decizionale în sitemele tehnice. Dezvoltările ulterioare au
extins aceste cercetări pentru sistemele din natură şi economie.
Exemple de CAS
- ecosistemele naturale,
- organizațiile sociale,
- piețele,
- corporații multinaționale,
- statele naționale.
Caracteristicile CAS (Complex Adaptive Systems):
- sunt dominate de ordine și control;
- au o istorie/evoluție ireversibilă;
- au multe elementele, caracterizate prin diversitate și individualitate;
- posedă proprietatea de emergență: interacțiunile între elemente
generează comportamente specifice sistemului și care nu sunt
identice cu comportamentele elementelor individuale;

8
- posedă proprietatea de selecție: ieșirile sistemului selecționează
elementele utilizate pentru acțiunile ulterioare;
- sunt compuse din numeroși agenți individuali al căror comportament
se bazează pe propriile modele mentale;
- modelele mentale se modifică prin învățare, adaptare, coevoluție;
- acțiunile unui agent, schimbă structura sistemului și deci , mediul
de acțiune al altor agenți;
- sistemele sunt neliniare: mici modificări ale parametrilor, produc
schimbări ample ale traiectoriei sistemului;
- comportamentul este imprevizibil pe termen lung;
- sunt posibile unele predicții pe termen scurt;
- ordinea este o proprietate internă, nu necesită intervenția
observatorului;
- sistemele se pot autoorganiza și pot crea noi funcții și elemente.

Proprietățile CAS:

1. Autoorganizarea;
2. Conectivitate și interdependență;
3. Coevoluția;
4. Structură disipativă și funcționarea departe de echilibru;
5. Dependența de traiectorie și istoricitatea;
6. Legea profitului crescător;
7. Procese feed-back;
8. Emergența.
Aceste proprietăți vor fi studiate pe parcursul lecțiilor
viitoare.
Definițiile CAS:
- Lindberg, Zimmerman (1997): CAS este compus din agenți
individuali interconectați, care acționează liber, astfel încât acțiunea
unui agent, schimbă contextul pentru ceilalți agenți.

9
- Plesk (1997) Un CAS este un sistem complex, compus din agenţi
individuali, care au libertatea de a acţiona în moduri care nu sunt total
predictibile şi ale căror acţiuni sunt interconectate, astfel încât
acţiunile unui agent schimbă contextul pentru alţi agenţi
- CAS sunt sisteme care, în funcție de modificările în mediu, se
adaptează, în vederea atingerii scopurilor către care sunt orientate.

8.Metodele ciberneticii

1. Metoda analogiei
Presupunem ca avem 2 sisteme: S1 şi S2 cu proprietatile p1 ,... p k
.

Dacă avem o proprietate p k +1 pentru S1, pe baza analogiei putem

considera că acea proprietate aparţine şi celuilalt sistem S2.

2. Metoda cutiei negre (black box)

Se presupune că putem identifica total comportamentul unui sistem

identificând relaţiile între mulţimea intrărilor şi mulţimea ieşirilor din
sistem :

u  I ( S )  R n ; INPUT
y  E ( S )  R p ; OUTPUT

Identificarea unei legături între vectorul y(t) de ieșire și vectorul

u(t), de intrare, facând abstracţie de ceea ce se întâmplă în interiorul
sistemului, pe baza ipotezei că relația între intrări și ieșiri este modelată
de funcția f, astfel : y (t ) = f (u (t )) ;

10
 Funcţia f poate fi identificată prin metode econometrice precum :
metoda celor mai mici patreate, metoda verosimilitatii maxime.
Etapele de analiză:
-Alegerea, definirea și înregistrarea mărimilor de intrare;
- Înregistrarea fluxurilor de ieșire;
-Identificarea dependențelor între intrări și ieșiri, ținând seama de
principiul cauzalității.
Exemple:
In raport cu natura dependenţei funcţionale dintre variabile,
putem avea:
• Modele (funcții) liniare – modele în care dependenţa dintre
variabilele de intrare și cele de ieșire este liniară;
• Modele (funcții) neliniare – modele în care dependenţa dintre
variabilele de intrare și cele de ieșire este neliniară, putând apărea
ridicări la putere, logaritmări, multiplicări, etc.

Exemplu de model liniar: modelul Kaldor privind formarea

preţului pe piaţa unui produs. Cererea este exprimată în funcţie de
preţul produsului în aceiaşi perioadă printr-o relaţie liniară, iar
oferta în perioada t este legată de preţul produsului în perioada
anterioară, tot printr-o relaţie liniară. a, b, 𝑎1 , 𝑏1 reprezintă
parametri ai modelului:
Dt = a − bPt
S t = a1 + b1 Pt −1
Dt = S t

Din ecuațiile de mai sus, rezultă sistemul dinamic exprimat

printr-o ecuație recursivă, de ordin unu, cu coeficienți constanți,
neomogenă:
a − a1 b1
Pt = − Pt −1
b b
P0 cunoscut

Rezolvăm ecuația pentru obținerea traiectoriei.

11
 Intrările sunt: parametrii,𝐷𝑡 , 𝑆𝑡 , P0 , ieșirea este: Pt
Exemplu numeric:
Considerăm datele:
a = 2, a1 = 0,7, b1 = 2,5, b = 3, P0 = 100

1. Scrieți modelul cu datele considerate, înmulțind

parametrii cu o constantă obținută din produsul între
ziua de naștere și 0,1;
𝐷𝑡 = 2 − 3𝑃𝑡
𝑆𝑡 = 0,7 + 2,5𝑃𝑡−1
𝐷𝑡 = 𝑆𝑡
P0 = 100
2. Calculați traiectoria modelului:
2 − 3𝑃𝑡 =0,7 + 2,5𝑃𝑡−1
Pt = 0,43 − 0,83Pt −1
P0 = 100
Pt = 99,76(−0,83) t + 0,2349

3. Calculați , pe o perioadă t  0,15, secvențele: Pt  Dt 

St  utilizând mediul de programare EXCELși
reprezentați grafic;
4. Calculați punctul fix și stabiliți natura acestuia;
Punct fix:
P = 0,2349
Punct fix atractor, sistem stabil.
5. Analizați tipul de mișcare (monotonă (amortizată sau
explozivă) sau oscilantă (amortizată sau explozivă).
Mișcare oscilantă amortizată.

a = 2,5, a1 = 0,9, b1 = 2,2, b = 3,1, P0 = 50

Răspundeți cerințelor aplicației precedente.

Exemplu de model neliniar: model care utilizează funcţia de

producţie Cobb-Douglas. Volumul producţiei la momentul t se
exprimă cu ajutorul variabilelor capital, forţă de muncă şi cu
ajutorul parametrilor A, α, β:

12
Considerăm sistemul producției unei economii naționale.

În figura de mai sus, intrările sunt u1 = K t , u2 = Lt , iar ieșirea este yt = Yt .

Avem deci două intrări și o ieșire.
Relația funcțională între intrări și ieșiri este dată de o funcție de
producție, care reflectă transformarea intrărilor în ieșiri. Forma analitică a
funcției de producție, presupunem în acest caz că este Cobb-Douglas:
Yt = AK t k Lt L

Yt -PIB real (PIB nominal împărțit la indicele prețurilor)

K t - stocul de capital fix;

Lt - populația ocupată;

Parametrii funcției de producție sunt elasticitățile PIB, în raport cu fiecare

factor de producție:
Y t Yt Y t Y t
k = :
K t K t , L = Lt
:
Lt ,- elasticitatea PIB în raport cu capitalul
și forța de muncă iar parametrul A modelează productivitatea totală a
factorilor de producție și reflectă influența progresului tehnologic.
Parametrii pot fi stabiliți fie prin calibrare (introducerea în model a
valorilor aproximate statistic direct din seriile de date), fie prin estimare
prin metoda celor mai mici patrate.
Vom folosi prima metodă, calibrarea.
Măsurăm/ înregistrăm valorile de intrare și ieșire (serii de rate ):
t Kt Lt Yt
1 0,012 0,0103 0,031
2 0,029 0,0119 0,043
3 0,031 0,0213 0,045
4 0,042 0,0314 0,047
5 0,137 0,089
6 0,179 0,095
7 0,198 0,101

În tabelul de mai sus, valorile cu culoare neagră sunt înregistrări

statistice, valorile cu albastru, sunt valori prognozate pentru K și L,

13
valorile cu verde, sunt calculate cu funcția de producție calibrată și cu
valorile de predicție K și L.
Calculăm elasticitățile:
Y t Y t −1 0, 016 0, 031
k = : = : = 0, 206
K t K t −1 0, 03 0, 012

Unde  , este sporul absolut, operatorul de diferențe finite de

ordinal unu, definit ca:

Yt = Yt − Yt −1 .

Y t Y t −1 0 , 016 0.031
L = : = : = 0 , 2519
L t L t −1 0 , 0211 0 , 0103

Presupunem parametrul A=1.

Funcția de producție determinată pe baza datelor de intrare și ieșire în și
din sistem, va fi:
0 , 206 0 , 2519
Yt = K t Lt

Am determinat deci, funcția care descrie funcționarea “cutiei negre”,

adică dependența dintre intrările și ieșirile sistemului.
Dacă valorile de predicție ale ratelor stocului de capital și poplației pentru
perioada t = 5,6,7 sunt cele din tabelul de mai sus, aplicând principiul
cutiei negre, putem calcula valorile anticipate ale PIB, ca în exemplul
pentru t=6:
0, 206 0, 2519
Y6 = 0 ,179 0 , 095 =

Temă:
1. Scrieți seriile statistice anuale de indici cu bază în lanț a
indicatorilor formare brută de capital, populație activă civilă,
produs intern brut, prezentate în bazade date statistică a INS, pe
o perioadă de 10 ani.
2. Transformați indicii cu bază în lanț, în indici cu bază fixă.
3. Calculațiseriile de rate și apoi elasticitățile, calibrați funcția de
producție Cobb-Douglas.

14


 4. In ipoteza că în anul al 11-lea K crește cu 5%, L crește cu 0,5%
față de ultimul an al seriei, calculați ratele corespunzătoare
pentru cei doi indicatori. Aplicând metoda cutiei negre,
calculați valoarea anticipată a rate de evoluție a PIB.
.

15