Sunteți pe pagina 1din 16

Curs 4:

1) Metoda modelării
2) Modelarea pe agenți: Modele ale competiției economice pe piață,
aplicații în NETLOGO,
a. Modelul competiției de duopol Cournot
b.Modelul competiției de duopol Hotelling

1. Metoda modelării

Aceasta presupune existenta unui sistem real (SR) şi a unui analist.


Subiectul, analizează sistemul real (SR) construind, prin analogie, o
imagine a SR, Im( SR ) ca o relație  1 homoemorfă: Im( SR)  1 (SR)
este o relație de asemănare slabă între elementele
structurale a două sisteme.
Sistemele în relație homeomorfă, nu trebuie să posede același număr de
elemente și aceleași număr de conexiuni.
Dacă numărul de elemente de conexiuni și de funcții ale celor două
sisteme este diferit, n2  n1 , prin aplicaţia homeomorfă se pune în
evidenţă relaţia între min( n1 , n2 ) elemente de structură, respectiv, pentru
k 2  k1 funcţii, se pun în legatură min( k1 , k2 ) funcţii.

Modelul este o reprezentare izomorfă  2 a imaginii.


este o relație de asemănare foarte puternică între
elementele sistemelor analizate. Se presupune că sistemele au același
număr de elemente, aceleași conexiuni și aceleași funcții.
m(SR)  2 (Im( SR))
A rezultat o relaţie homeomorfă între model şi sitemul real :
m(SR)  2  1(SR)
Dacă imaginea este construită prin eliminarea proprietăților, funcțiilor
neesențiale ale sistemului real și considerarea numai a celor esențiale,
modelul păstrează toate proprietățile imaginii.

2. Aplicații ale modelării pe agenți utilizând NETLOGO:


Competiția de duopol COURNOT, HOTELLING
Competiția COURNOT

1
Economistul francez Augstin A. Cournot a dezvoltat un model 1938 de
competiție pe o piață de duopol. Modelul său, în anumite condiții, are o
soluție stabilă care fixează vânzările fiecărui duopolist pentru satisfacerea
cererii comune a pieței.
Iotezele moelului sunt următoarele:
1. Doi producători produc același bun, satisfăcând, deci, aceeași
cerere;
2. Duopoliștii nu au nicio informație relativă la strategia
competitorilui;
3. Firmele au funcții de cost diferite;
4. Prețul este stabilit de piață, firmele nu pot stabili prețul;
5. Există un număr mare de cumpărători pentru produsul pieței;
6. Intrarea pe piață este blocată de cei doi competitor;
7. Fiecare competitor anticipează că rivalul își menține producția
constantă (ipoteza naivă);

Modelul:
q1  f (q2 )
q2  f (q1 )
Sunt funcții de reacție, care semnifică dependența vânzărilor unui
duopolist în funcție de producția vânzările celuilalt.
Întrucât ambii duopoliști trebuie să satisfacă aceeași cerere,
cantitățile vândute pe piață reprezintă suma cantităților vândute de
cei doi duopoliști:
q(q1 , q2 )  q1 (q2 )  q2 (q1 )
Funcția de cerere a pieței este, deci:
p  a  b(q1 (q2 )  q2 (q1 ))
Funcțiile de cost ale firmelor sunt:
C1  q1 (q2 )  q12 (q2 )
C2  q2 (q1 )  q22 (q1 )
s-a presupus că firmele au funcții de cost pătratice, convexe,
 ,   0,  ,   0 .
Menționăm că în teoria costurilor, funcțiile de cost în argument
output, trebuie să fie convexe, respectiv Ci(qi )  0, i  1,2 .

Pentru a nu complica scrierea, renunțăm pentru moment la


argumente, reținând faptul că q1 (q2 ) și. q2 (q1 )

2
Venitul firmelor, cifra de afaceri:
V1  p  q1  (a  b(q1  q2 )) q1  aq1  bq12  bq2  q1
V2  p  q2  (a  b(q1  q2 )) q2  aq2  bq22  bq1q2

Fiecare firmă își maximizează profitul.


Funcțiile de profit sunt:
 1  V1  C1  aq1  bq12  bq2 q1  q1  q12  q1 (a   ) 
 q12 (b   )  bq2 q1
 2  V2  C2  aq2  bq22  bq1q2  q2  q22  q2 (a   ) 
 q22 (b   )  bq1q2
Condiția de maximizare a profitului este:

 1q  (a   )  2q1 (b   )  bq2  bq1q2 q  0


1 1

 2 q  (a   )  2q2 (b   )  bq1  bq 2 q1q  0


2 2

 1 este derivata funcției q2 în raport cu q1 , respectiv reacția firmei 2,


q 2q
atunci cînd firma 1 își crește oferta cu o unitate.
 2 este derivata funcției q1 în raport cu q2 , respectiv reacția firmei 1,
q1q
atunci cînd firma 2 își crește oferta cu o unitate.
 1 și
q 2q  2 sunt anticipări, conjecturi.
q1q
Cournot presupune initial că aceste anticipări sunt zero, adică un
comportament naiv, care înseamnă că firma își crește oferta și presupune
că duopolistul competitor nu-și va mări oferta ca răspuns, deci q2 q1  0
și q1q2  0 .
Echilibrul este deci dat de relațiile:
 1q  (a   )  2q1 (b   )  bq2  0
1

 2 q  (a   )  2q2 (b   )  bq1  0
2

Funcțiile de reacție ale celor doi oligopoliști sunt:


b (a   )
q1   q2 
2(b   ) 2(b   )
b (a   )
q2   q1 
2(b   ) 2(b   )

3
Figura: Funcțiile de reacție ale firmelor și echilibrul duopolului

Aplicație numerică 1:
Considerăm o piață cu două firme care se confruntă cu o funcție de cerere
a pieței estimată:
p  20  5(q1 (q2 )  q2 (q1 ))
Funcțiile de cost ale firmelor sunt:
C1  3q1 (q2 )  1,5q12 (q2 )
C2  2q2 (q1 )  2,5q22 (q1 )
Dorim să calculăm și să reprezentăm funcțiile de reacție ale
firmelor.

1  V1  C1  pq1  C1  23q1  6,5q12  5q2 q1


 2  V2  C2  pq2  C2  22q2  7,5q22  5q1q2

 1  23  13q1  5q2  5q1 q2 q


1

 2  22  15q2  5q1  5q2 q1q2

Considerăm cazul anticipărilor zero (comportamentul naiv): q2 q1  0 și


q1q  0 .
2

 1  23  13q1  5q2  0
 2  22  15q2  5q1  0
Funcțiile de reacție sunt:
5 23
q1   q2   0,38q2  1,769
13 13
5 22
q2   q1   0,33q1  1,47
15 15
Echilibrul pieței este:

4
q1  1,384
q2  1,014

Curbele de reacție și echilibrul pieței de duopol.


Modelul de duopol fundament de Augstin Cournot arătă că jocul are un
echilibru unic atunci când funcția de cerere este liniară.
Procesul dinamic de atingere a echilibrului:
Presupunem că initial, duopolistul 1 își fixează nivelul producției la

q1  0,5

Deviația: q1  q1  0,5  1,384   0,884
Decizia duopolistului 2, va fi
q2  0,33  0,5  1,47  1,305

Deviația: q 2  q 2  1,305  1,014  0,021
În etapa următoare, dacă duopolisul 2 a fixat q2  1,305 , duopolistul 1 va
fixa:
q1  0,38  1,305  1,769  1,2731
q1  q1  1,2731  1,384   0,1109
Răspunsul duopolistului 2 va fi:
q2  0,33  1,2731  1,47  1,05
q 2  q 2  1,05  1,014  0,06
Duopolistul 1 va răspunde:
q1  0,38  1,05  1,769  1,37
q1  q1  1,37  1,384   0,014
Duopolistul 2:
q2  0,33  1,37  1,47  1,02
q 2  q 2  1,02  1,014  0,006

5
Duopolistul 1 va răspunde:
q1  0,38  1,02  1,769  1,3814
q1  q1  1,3814  1,384   0,0026
Analizând deviațiile de la valorile de echilibru, observaăm că procesul
converge către echilibru.

Modelul a fost criticat:


1. Comporatmendul duopoliștilor este naiv: fiecare presupune că
schimbarea propriei cantități, nu va afecta decizia de cantitate a
competitorului.
2. Strategiile competitorilor sunt de cantitate, nu de preț. În cazul în
care duopoliștii își formulează strategii de preț, echilibrul este total
diferit.
3. Ne punem problema, ce se întâmplă dacă duopoliștii își formulează
anticipări relative la strategiile competitorului?

Considerăm acum că anticipările duopoliștilor nu sunt zero, adică


duopoliștii nu mai au un comportament naiv și vor presupune că vor
anticipa creșterea producției competitorului, ca urmare a creșterii propriei
producții.
Înițial vom presupune că q2 q  1 reacția duopolistului 2,la creșterea
1

producției duopolistului 1 cu o unitate, va fi chiar de o unitate. Asemenea


q1q2  1
 1q  (a   )  2q1 (b   )  bq2  bq1q2 q  0
1 1

 2 q  (a   )  2q2 (b   )  bq1  bq 2 q1q  0


2 2

 1q  (a   )  2q1 (  )  bq2  0


1

 2 q  (a   )  2q2 ( )  bq1  0
2

Funcțiile de reacție vor fi:


b (a   )
q1   q2 
2(  ) 2(  )
b (a   )
q2   q1 
2( ) 2( )
Iar echilibrul va fi:
1  b  a    (a   ) 
q1     
b 2  2(  )  2  2(  ) 
1
4
b  (a   )
q 2   q1 
2( ) 2( )

6
Pentru exemplul nostru, calculați noul echilibru și ilustrați procesul
dinamic de atingere a echilibrului pentru anticipările q2 q1  1 , q1q  1 , în
2

ipoteza că primul duopolist își va incepe activitatea cu q1  0,5


Reprezentați grafic noile funcții de reacție.

Pe baza cercetărilor empirice s-a determinat forma analitică a funcției de


cost total, de forma:
CT (Q)  aQ3  bQ 2  cQ  d ; a, c, d  0; b  0
Pentru identificarea parametrilor a, b, c, d , putem folosi metoda celor mai
mici pătrate, dacă dispunem de serii de date ale costurilor totale și ale
producției:

CT Q

Sau, dacă dispunem de serii de date de lungime egală cu numărul de


parametrii, putem determina algebric parametrii, rezolvînd un sistem
algebric cu un număr de ecuații egal cu numărul parametrilor.

Considerăm următoarele date pentru două firme, care funcționează pe o


piață de duopol:

Q1 CT1 CT2
1 50004 20003
1,5 50009 10020
2 50018 20037,375
2,5 50032,5 20069

Sistemul algebric obținut pentru identificarea funcției CT1:


50004  a  b  c  d
50009  3,375a  2,25b  1,5c  d
50018  8a  4b  2c  d
50032,5  15,625a _ 6,25b  2,5c  d
Scris vectorial, sistemul algebric liniar este:

7
 50004  1 1 1 1 a 
    
 50009   3,375 2,25 1,5 1  b 
 500018    8 4 2 1  c 
    
 500032,5  15,625 1  d 
   6,25 2,5

Pentru rezolvarea acestui sistem algebric liniar vom folosi solverul:


https://matrixcalc.org/ro/slu.html
Soluția obținută este:

a  2 
   
 b   1 
c   3 
   
 d   50000 
   

CT1(Q)  2Q3  Q 2  3Q  50000


În mod similar calculăm parametrii funcției CT2(Q):
20003  a  b  c  d
20008.625  3.375a  2.25b  1.5c  d
20020  8a  4b  2c  d
20039.375  15,375a  6,25b  2,5c  d
Scris vectorial:

 20003  1 1 1 1 a 
    
 20008.625   3,375 2,25 1,5 1  b 
 20020   8 4 2 1  c 
    
 20039.375  15,625 1  d 
   6,25 2,5
Soluția:
 a  3 
   
b    2 
c   2 
   
 d   20000 
   
CT1(Q)  3Q3  2Q 2  2Q  20000
Identificarea funcției de cerere:
p(Q)  a  b(Q1  Q2 )
Q1+Q2 p
1 995
1,5 988,75

a  1000, b  5
p(Q)  1000  5(Q1  Q2 )

8
Ținînd seama că în cazul duopolului producțiile celor doi duopoliști sunt
interdependente, funcțiile de profit ale celor doi duopoliști sunt:

 1 (Q1 (Q2 ), Q2 (Q1 ()  (1000  5(Q1  Q2 ))  Q1  2Q13  Q12  3Q1  50000 


 1000Q1  5Q12  5Q1Q2  2Q13  Q12  3Q1  50000 
 2Q13  4Q12  997Q1  5Q1Q2  50000
 2 (Q1 (Q2 ), Q2 (Q1 ()  (1000  5(Q1  Q2 ))  Q2  3Q23  2Q22  2Q2  20000 
 1000Q2  5Q12  5Q1Q2  3Q23  2Q22  2Q2  20000 
 3Q23  3Q12  998Q2  5Q1Q2  20000
Profiturile marginale sunt:
 1(Q1 (Q2 ), Q2 (Q1 ()  6Q12  8Q1  997  5Q2  5Q1Q2
 2 (Q1 (Q2 ), Q2 (Q1 ()  9Q22  6Q2  998  5Q1  5Q1 Q22
Funcțiile Q2 și Q1 reprezintă conjecturile, anticipările firmei privind
decizia firmei competitoare în urma creșterii producției cu o unitate.
Presupunem Q2 =0, Q1 =0, ceea ce este cunoscut în teorie ca fiind
comportamentul naiv, adica firma competitoare nu ia nicio decizie dacă
rivala sa crește producția.
Funcțiile de reacție ale firmelor, rezultate din condiția de maximizare a
profitului, vor fi:
0  6Q12  8Q1  997  5Q2
0  9Q22  6Q2  998  5Q1
Echilibrul duopolului va fi soluția acestui sistem algebric neliniar, pe care
o putem determina folosind un program de rezolvare a sistemelor de
ecuații algebrice neliniare (MATHLAB).
Duopoliștii nu vor putea aproxima echilibrul pieței, întrucît nu cunosc
funcțiile de cost ale competitorului. Ei însă vor urmări piața și vor adapta
producție în funcție de oferta competitorului. Se demonstrază că, dacă
funcția de cerere respectă condițiile normale ale cererii și ofertei și dacă
funcția de cost respectă proprietățile procesul este convergent.
Presupunem că duopolistul 1 decide să producă și să vîndă Q1  1 .
Atunci, duopolistul 2, folisind funcția sa de reacție, va produce:
0  9Q22  6Q2  998  5 1
0  993  6Q2  9Q22
Soluția pozitivă a ecuației va fi: Q2  8,92

Duopolistul 1, își va modifica decizia de producție în ciclul de producție


următor, producând conform funcției sale de reacție:

9
0  6Q12  8Q1  997  5  8,92
0  6Q12  8Q1  952,4
A cărui soluție pozitivă este: Q1  13,28

Considerăm datele:
Q CT1 CT2
100 50,2 30,15
105 55,335 33,232
107 57,459 34,507
110 60,720 36,465

Stiind că funcțiile de cost ale duopoliștilor sunt de forma:


CT (Q)  aQ  bQ 2 , a  0, b  0
1.Identificati funcțiile de cost.
Știind că funcția de cerere pe piața de duopol are forma:
p(Q)  a  b(Q1  Q2 ) și că datele statistice înregistrează următoarele valori
ale pieței:
Q1+Q2 p
100 1200
150 1050
2.Identificați funcția de cerere a pieței.
3. Scrieți funcțiile de profit, funcțiile de profit marginal și funcțiile
dereacție ale firmelor.
4. În ipoteza că firma 1 lansează pe piață 5 produse, ilustrați procesul
dinamic de atingere a echilibrului duopolului.

1. Extensie a modelului competiției de duopol cu diferențierea


produselor – Modelul lui Hotelling
Ipotezele modelului:
1. Un oraș care este concentrat de-a lungul unui drum “oraș liniar” ca
re se întinde pe intervalul 0,1 ;
2. Consumatorii sunt distribuiți uniform pe acest interval;
3. Sunt două firme așezate la marginile orașului, care vând același
bun. Singura diferență între firme este localizarea;
4. c este costul de producție al unei unități de bun;

10
5. td 2 este funcția de cost de transport, funcție pătratică de distanța
de transport;

6. Cererea consumatorilor este 0,1 zero sau unu;


7. Costul de transport al consumatorului așezat la distanța x de locația
firmei A:
2
- Dacă cumpără de la producătorul A: tx
- Dacă cumpără de la producătorul B: t (1  x) 2

8. Utilitatea netă a consumatorului este:


U  s  p  td 2
Unde s este satisfacția exprimată valoric, nevoia maximă, din care
se scade p, prețul produsului și cheltuielile de transport;
9.Considerând locațiile vânzătorilor date, vrem să determinăm curbele de
cerere pentru cele două firme. Pentru aceasta determinăm cererea
consumatorului marginal, care este indiferent între a cumpăra de la firma
A sau firma B.
Consumatorul marginal este definit ca fiind consumatorul care este
localizat astfel încât este indiferent dacă va cumpăra de la firma A sau de
la firma B. Cu x am notat cantitatea achiziționată de consumatorul
marginal:
 
s  p1  tx 2  s  ( p2  t (1  x ) 2 )
1 p2  p1
x 
2 2t
Consumatorul marginal, indiferent de unde cumpără, are cea mai mică
utilitate netă, pentru că el este departe de ambele firme.
Spunem că , dacă toți cumpărătorii, deci și
cumpărătorul marginal, vor cumpăra o cantitate de bun. Astfel putem
spune că funcția de cerere a firmei 1 este data de cumpărările
consumatorului marginal:
1 p2  p1
DA ( p1 , p2 )  
2 2t
1 p1  p2
DB ( p1 , p2 )  1  DA ( p1 , p2 )  
2 2t

11
Fiecare duopolist își maximizează profitul.
Funcțiile de profit:
1 p2  p1
 1  ( p1  c)(  )
2 2t
1 p  p2
 2  ( p2  c)(  1 )
2 2t
Condițiile de maximizare a profitului:
 1 p ct
 0  p1  2
p1 2
 2 p ct
 0  p2  1
p2 2
Relațiile de mai sus sunt ale celor două firme.
Rezolvând sistemul format din cele două funții de reacție, obținem:
p1  c  t
ct
p1  2  p1  c  t  p 2  p 
2
Prețul de echilibru crește cu t, c fiind fixat. Deci, când locațiile firmelor
sunt fixate, creșterea factorului de diferențiere, t , va crește puterea firmei
(prețul).
Presupunem că locațiile nu sunt prestabilite și că firmele își aleg locațiile
astfel încât să-și maximizeze profitul.
Va fi un joc în două stadii:
1 Firmele își aleg locația
2 Firmele își fixează prețul dându-se locația.
Prețurile sunt diferite de data aceasta.
Etapele de calcul sunt în esență aceleași ca în modelul cu locații fixate.
Concluzie:
Firmele aleg să fie la periferia orașului întrucât diferențierea este maximă.
Dacă prețurile sunt administrate, firmele nu mai au competiție de preț și
aleg să fie localizate în centru, unde cererea este cea mai mare, dar
diferențierea este minima. În acest caz, vor împărți cererea și va satisfice
50% din cerere fiecare.

t=5cost unitar de transport,


c=10,
s=100 utilitatea pe o unitate de bun
U  s  p  td 2  100  10  5d 2  90  5d 2 utilitatea netă pe o unitate de
bun.
Consumatorul marginal:

12
 
s  p1  tx 2  s  ( p2  t (1  x )2 
 
100  p1  5x 2  100  ( p2  5(1  x )2
1 p2  p1
x 
2 10
Funcțiile de cerere:
1 p  p1 1 p2  p1
DA ( p1 , p2 )   2  
2 2t 2 10
1 p  p2 1 p1  p2
DB ( p1 , p2 )  1  DA ( p1 , p2 )   1  
2 2t 2 10
Funcțiile de profit:
1 p2  p1 1 p  p1
 1  ( p1  c)(  )  ( p1  10)(  2 )
2 2t 2 10
1 p  p2 1 p  p2
 2  ( p2  c)(  1 )  ( p2  10)(  1 )
2 2t 2 10
Condițiile de maximizare a profitului:
 1 p  c  t p2  15
 0  p1  2 
p1 2 2
 2 p  c  t p1  15
 0  p2  1 
p2 2 2
Care sunt funcțiile de reacție ale celor doi duopoliști. Grafic:
p1  0  p 2  15
p 2  0  p1  7,5
p 2  0  p1  15
p1  0  p 2  7,5
p1  p2  p   15
Întrucât vânzările sunt între 0 și 1, vânzările fiecărui duopolist , cererile
satisfăcute, vor fi:
1 p2  p1
DA ( p1 , p2 )    0,5
2 2t
DB ( p1 , p2 )  1  DA ( p1 , p2 )  0,5
Cei doi duopoliști vor împărți în mod egal piața.
Profiturile:
1 p2  p1 1
 1  ( p1  c)(  )  (15  10)( )  2,5
2 2t 2
1 p1  p2 1
 2  ( p2  c)(  )  ( p15  10)( )  2,5
2 2t 2

13
Fig:Funcțiile de reacție ale celor doi duopoliști.

Exemplul televiziunii
Dacă aplicăm rezultatele competiției între canalele de televiziune pentru
piața audienței, concluzionăm că acele canale finanțate exclusiv prin
subscripție, sunt mai diferentiate decât canalele finanțate prin reclame.
Practic, diferențierea între programele finanțate prin reclame este minima.
Aceste criterii pot fi modificate de :
-Calitatea programelor (diferențierea prin calitate);
-Posibilitatea de a glisa de pe un program pe altul în căutarea unui canal
cu mai puține reclame.

NETLOGO Modelul lui Hotelling


Modelul Hotelling (1929) stabilește localizarea optimă și prețul optim sub
criterial maximizării profitului.
În modelul initial, firmele (două) sunt plasate în linie, de-a lungul unui
drum national.
Modelul pe agenți permite firmelor (mai multe de două) să se mute pe o
suprafață și să-și schimbe prețul.
Consumatorii vor alege magazinul ținând seama de preț și de distanță
(vor alege magazinul cu suma minimă a prețului și cheltuielilor de
transport, care sunt în funcție de distanță până la magazin).
În caz de egalitate, consumatorul va alege aleator.
Magazinele pot fi restricționate la o singură dimensiune, atunci ele se vor
plasa de-a lungul unei linii, sau vor fi localizate pe un plan.
Fiecare magazin încearcă să se deplaseze aleatoriu în cele patru direcții
cardinale pentru a-și crește cota de piață, dacă nu reușește creșterea cotei
de piață, firmele nu se vor deplasa.
În continuare, fiecare firmă verifică dacă poate să-și crească profitul prin
creșterea prețului, dacă nu va reuși, nu-și va schimba prețul.

14
Această decizie va fi luată de firmă, fără să cunoască deciziile
competitorilor.
Modelul poate fi rulat și în următoarele condiții:
-firmele își pot doar schimba prețul,
- firmele își pot doar schimba locația.

Algoritm de utilizare
-Apăsați pe SETUP, creați firmele și vizualizați cota de piață a fiecăreia.
-NUMBER-OF-STORES fixează numărul de firme.
- Apăsați pe GO pentru execuție, GO-ONCE rulează modelul o data.
-LAYOUT, poate fi LINE (firmele sunt în linie), sau PLANE și firmele
sun plasate în două dimensiuni.
-RULES, poate fi PRICING-ONLY, firmele își pot schimba doar prețul,
MOVING-ONLY, firmele pot doar să se deplaseze, NORMAL, firmele
pot să se deplaseze și să-și schimbe prețul.
Observație:
- Dacă sunt 2 firme, ele vor fi apropiate și cu prețuri minime,
întrucât fiecare firmă va căuta să-și crească cota de piață,
apropiindu-se de cealaltă firmă și luând din clienții firmei
competitoare.Pentru aceasta va trebui să-și reducă prețul.
- Dacă încercăm să creștem numărul de firme, vom observa că firmele
cu cea mai mare arie deservită nu au în mod necesar cel mai mare
profit.
- Graficele arată prețul, aria deservită, venitul fiecărei firme.
Temă:
- Considerăm cazul a două firme: descrieți comportamentul firmelor
sub cele 3 reguli (prețul, cantitățile, venitul).
- Fixați numărul de firme la 3. Arătați care este cea mai profitabilă și
ce regulă urmează.
Bibliografie:
-Note de curs
https://ccl.northwestern.edu/netlogo/models/Hotelling'sLaw
http://www.eco.uc3m.es/~mmachado/Teaching/OI-I-
MEI/slides/4.2.Hotelling%20Model.pdf

15
16

S-ar putea să vă placă și