Universitatea de Vest Timișoara

Facultatea de Litere, Istorie și Teologie

Specializarea:Teologie Ortodoxă Pastorală

Anul II

Lucrare seminar(pe semestrul I):

Viața Maicii Domnului în viziunea Sfântului

Maxim Mărturisitorul

Îndrumător științific:Pr.Lect.Univ.Dr. Daniel Enea

Student: Lupei Claudiu-Andrei

Moto:,, Maica Domnului este pururea rugătoare, mult milostivă, mamă duioasă,
iubire cu smerenie pentru cei pe care nu-i mai iubește nimeni.Ea… ne doreşte
lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.

În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă.Ea… a cooperat pentru

mantuirea noastra cu o atat de mare onoare daruita lui Dumnezeu si o atat de mare
dragoste fata de noi incat Domnul nostru a hotarat ca nimeni sa nu fie mantuit
decat prin mijlocirea ei.’’

- Pr.Dumitru Stăniloae,Pr.Arsenie Papacioc și Sf. Alphonsus Maria de Liguori

,,Sfântul Maxim Mărturisitorul(d.662) este incontestabil cel mai profund gânditor

teologic și duhovnicesc al Tradiției patristice a Bisericii răsăritene”

-Diac.(actual Preot) Ioan I.Ică jr.

Sfântul Maxim Mărturisitorul dorește ca toată lumea, ,,de la împărat până la

prunc;din toate colțurile lumii”, să se adune la un loc cu menirea de ,, a prăznui, a
cânta și de a Preamări pe Preasfânta,Preacurata,Preabinecuvântata pururea
Fecioara Maria”.
 Dat fiind faptul,din punct de vedere istorico-biblic, că Ea Este,cea Care a întrupat
<<Cuvântul lui Dumnezeu Celui Viu >>1 ;cel mai înainte decât toată suflarea și
avea să-I devină <<Mamă >> Dumnezeul Cel Preaînalt și Atotputernic avea s-o
Preamărească fându-o mai mai Cinstită decât heruvimii și mai Mărită,fără de
asemănare decât Serafimii.

Sfântul Maxim adaugă că Ea(n.n. Preacurata fecioară Maria) odată ce a devenit

Preasfântă a primit o vastă titulatură:Templu al Duhului Sfânt;izvorul Apei Celei
Vii;Raiul Pomului Vieții;Crinul Frumuseții Dumnezeiești;Grânarul mântuirii noastre
mai Înalt decât toate puterile cerului ș.a.m.d .

Înșirând aceste titluri ,Sfântul dorește să scoată la iveală,într-o manieră subtilă pe

care puține oameni o pot percepe, anume că nimeni nu a deținut vreodată în decursul
istorie o asemenea o gamă largă de titluri onorifice înafără de Domnul Dumnezeu cel
Sfânt.Cel mai bun exemplu constituindu-l Vechiu Testament unde Domnul Dumnezeu
apare numit:Dumnezeul cel Praînalt(Fac.14,8;9) ; Dumnezeu
Atotvăzător(Fac.16,13);Dumnezeul cel Atotputernic(Fac.17,1) ; Doamne(cu sensul
de Stăpân,Fac.18,3); Domnul puterilor(Ps.45,7;11);Dumnezeu
sprijinitorul(Ps.61);Dumnezeul tuturor semințiilor(Ier.,cap.31,1) ;Domnul
Savaot(Ier.,cap.32)-.

De ce acest lucru?;mulți întreabă,probabil și în zilele de

astăzi.
Pentru a nu (mai) exista vreo îndoială,în inimile mulțimilor,cu privire asupra
Tainelor și a Proniei Dumnezeiești,Însuși Dumnezeu a fost Cel Care i-a revelat
Sfântului Maxim faptul că Frumusețea sa I-a plăcut.2 Însă frumusețea despre care
Sfântul ne vorbește nu se referă la una trecătoare,lumească și înșelătoare;ci la una
lăuntrică,care este înfăptuită dintr-o inimă smerită, pură și fără de nici o prihană3.

El chiar îl citează pe Sfântul Grigorie al Nyssei,care spunea la rândul său:,,După cum

am citit într-o carte…Părintele Preasfintei Feciore Maria era renumit pentru
milostenia sa”. Astfel putem deduce că familia din care Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu provine este una cu frică de Dumnezeu si drept-măritoare.

Sfântul pentru a-și întregi argumentele se preocupă și cu părinților prezentarea

Părinților Preacuratei Fecioare,,drepții Ioachim și Ana;unul fiind din casa lui David
(dreptul Ioachim),iar celălalt,din casa lui Iuda(dreapta Ana).

După cum ne precizează Sfântul,cei doi au fost lipsiți de copii până la bătrânțe;ne face
cunoscut faptul că ambii soți au avut destul de multă ocară din partea oamenilor(la
acea vreme cei care nu aveau măcar un sigur copil erau considerați ca fiind părăsiți și
chiar pedepsiți de Dumnezeu).
1
Sfânta Evanghelie după Sf.Ap.și Evanghelist Matei(cap.16,v.16) și cea după Sf.Ap.și Eanghelist Ioan(cap.1,v.1-4)
2
Psalmul 44,versetele:13-15
3
Psalmul 50,versetul 18.
 După o vreme precum Ana,mama prorocului Samuel4,Dreapta Ana (a Noului
Testament) și-a pus mari speranțe în Domnul,fapt pentru care a mers la Templu(loc
unde știa că dacă se va ruga Sfântului Domn Savaot,Acesta îi va auzi cererea și
astfel îi va dărui un copil;aceasta a urmat să-I făgăduiască că Lui îi va închina
odrasla).

La fel și dreptul Ioachim a procedat;i-a cerut Atotputernicului Dumnezeu o odraslă cu

care să-I fie mângâiată bătrânețea.

Dumnezeu,din negrăita Sa mila față de neamul omenesc,S-a îndurat de ambii soți. I-

a răspuns mai întâi dreptului Ioachim care încă se ruga,grăindu-i:<<Vei primi ,,un
copil”care va fi o slavă nu numai pentru tine,ci pentru lumea întreagă>>. El s-a
grăbit acasă pentru a-i vesti cele ce s-au întâmplat și soției sale.Aceasta la auzirea
celor petrecute nu s-a oprit din rugăciune.

A urmat ca Dumnezeu să îi vestească și dreptei Ana cele bune. Dumnezeu i-a

descoperit dreptei Ana,printr-un mesager(înger) că va naște o fiică, care avea să
fie ,,vestitoarea bucurie,iar numele avea să-I fie cel de Maria,căci prin se va face
mântuirea întregii lumi.”

Mai departe el continuă să menționeze despre cum Sfânta Scriptură face unele
referiri despre înfățișarea trupească a Fecioarei și podoabele sale.Mai departe continuă
să relateze despre devotamentul Fecioarei Preacurate față de povețele cele bune,pe
care le primea, și despre cugetarea sa neîntreruptă asupra Dumnezeieștilor Învățături
din Sfintele Scripturi.

Pe lângă acestea Fecioara Preacurată păzea cu strictețe ,,primele două

porunci”;Iubea din tot sufletul și cugetul Ei pe Domnul Dumnezeu;tot odată temându-
se de El și pe aproapele(care putea fi orine)5. ,,Astfel,această fericită și slăvită pururea
Fecioară era săracă și smerită cu sufletul,potrivit fericirii rostite de Domnul.”6

Sfântul îl citează în continuare pe David proorocul,care a descris-o pe Feciaoră

astfel:,,muntele lui Dumnezeu în care a binevoit Dumnezeu să locuiască”;,,Sionul
care a plăcut lui Dumnezeu și pe care Și l-a ales drept sălaș.”7

Fecioara a rămas mult timp la templu,unde pe ziua ce trecea tot mai mult sporea cu
Duhul;devenea foarte înțeleaptă și iscusită.

Preoții însă se temeau de un singr lucru,anume scoaterea Sa din Templu,deoarece

conform spuselor Sfântului Maxim Ea a ajuns la vârsta de 12 ani(aceasta conform
legii iudaice era vârsta căsăstorie).A urmat ca preoții să facă o mare întrunire unde să
se discute despre ședera Feciaorei în Templu( tradiția prevedea că Ea nu mai avea ce
să caute în Templu).

4
I Regi,cap.1,v.10-11
5
Ieșirea,cap.20;Deuteronumul,cap.5
6
Maxim_Marturisitorul_Viata_Maicii_Domnul.pdf,p.14.
7
Op.cit.,pdf.
 Dumnezeu din marea Sa milă și dragoste, a rânduit ca Fecioara Preacurată să fie dată
doar spre logodnă;însă nu după un bărbat tânăr,ci după unul ,,bătrân și ramolit”8.El
avea menirea să devină păzitorul Fecioarei.Acest om virtuos era nimeni altul decât
dreptul Iosif.

Acesta la momentul logodnei era în jur de șaptezeci de ani.El era dulgher de

meserie.Traiul său era cam precar,însă cea mai are comoară a sa o constituia
bunătatea pe care o avea în suflet.

El a dus-o pe Fecioară la casa lui,unde a pus-o peste fiicele sale,cu menirea ca și ele
să ajungă înțelegătoare,după cum spune proorocul.

După o vreme avea să se întâmple un lucru nemaiîntâlnit până atunci în tot decursul
istorie omenirii;Arhanghelul(Gavriil) a mers la Fecioară și i-a grăit:Bucură-te,Ceea
ce Ești pină de Har!

Acest bucură-te a fost spus spre a nimici ,,întristarea dintâi și ursită vrăjmășiei;din
pricina harului celui nou făcut acum cunoscut oamenilor;plină de har, din pricina
bogăției podoabelor Fecioarei și a harurilor care au venit peste Ea.”9

Arhanghelul a urmat să mai adauge încă două fraze:

a)Domnul este cu Tine! Acest cuvânt a avut menirea să sublinieze că,Cuvântul Lui
Dumnezeu S-a Sălășluit în Pântecele Preacurat al Preacuratei Fecioare Maria.Și mai
semnifica faptul că El avea să fie dezlegătorul și nimicitorul blestemului dintâi ce
apăsa asupra femeilor;anume acela în care s-a specificat că bărbatul era domn al
femeii(de la izgonirea omului din cadrul Edenului);

b)Binecuvântată Ești Tu între femei.

Acest fapt era menit să specifice că prin Preacurata Fecioară femeile însele aveau să
devină vrednice de binecuvântare(nemaifiind considerate inferioare bărbaților).

Putem specifica faptul că de atunci Ea avea să-și preia supranumele de Născătoare

de Dumnezeu(datorită harului pe care Fiul lui Dumnezeu Celui Viu Avea să i-l
dăruiască;iar acesta avea să întreacă celelalte haruri).

A urmat să-i vestească Arhanghelul(n.n.Gavriil) despre Elisabeta,verișoara Sa,care la

rândul ei avea să nască.

Preasfânta Fecioară Maria a mers să o vizite;când Ea a ajuns la locație Elisabeta a

văzut-o,fapt pentru care i s-a adresat cu salutul: Binecuvântată eşti tu între femei şi
binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine
Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale,
pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

8
Op.cit.,pdf.
9
Op.cit.,pdf.
Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.”

Prin acest salut se poate vedea cum întruparea Fiului este și mai adevărată;mai ales că
dovada o dă chiar mărturia Elisabetei cu privire asupra fătului din pântecele ei care a
săltat în pântecele său.Acest salt însemna o bucurie ,cu privire la Cel venit în lume
(cel promis;Salvatorul neamului omenesc).

Iar fecioara a grăit,răspunzându-i:,, Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat

duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că,
iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi
Sfânt este numele Lui.”

Acest fapt simboliza faptul că Fecioara,mai exact sufletul ei era cuprins de o adâncă
smerenie,liniște și evlavie.

În concluzie pe baza argumentelor mai sus menționate,Maica Domnului este cu

adevărat o comoară neprețuită pentru întreaga umanitate.Ea este cea care a zdrobit
capul șarpelui care ne ținea în lanțuurile groaznicului păcat,prin însuți Cel pe care L-a
purtat în Preacuratul Ei pântece.

Bibliografie:Biblia sau Sfânta Scriptură Tipărită acum a doua oară sub

îndrumarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte
Justinan,patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,cu aprobarea Sfântului
Sinod,București;editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al
Bisericii Ortodoxe Române,1975.

Webografie: Viața Maicii Domnului,Sfântul Maxim

Mărturisitorul,traducere și postfață:diac.Ioan.I.Ică
jr.,Sibiu,Editura Deisis,1998