Circulaţia auto şi poluarea atmosferică. Cauze, efecte şi soluţii posibile.

Aerul atmosferic reprezinta un element important pentru menţinerea veţii pe Terra, de aceea
de calitatea lui depinde şi calitatea vieţii în ansamblu. Aerul este unul din elementele de bază
ale mediului înconjurător şi participă în toate procesele care au loc la suprafaţa scoarţei
terestre şi în interiorul acesteea. Prin funcţiile sale aerul participă la procesele geologice,
ecologice, de reglare termică, de protecţie, obţinere a resurselor energetice, necesităţi tehnice
şi auxiliare, şi este un component al proceselor de producere cu importanţă vitală directă şi
hotărâtoare asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă a omului, activităţii vitale a plantelor şi
lumii animale, climei,stării şi integrităţii valorilor materiale. Importanţa aerului pentru
activitatea normală a organismului este una primordiala.
Deşi societatea umană se afla într-o continuă dezvoltare prin rogres tehnologic prea putin se
constientizeaza de impactul tehnologic produs asupra mediului ambiant, şi anume prin modul
de poluare cu aceşti poluanti care este unul dezstruos .Poluarea aerului constă în schimbarea
compoziţiei sub aspectul proporţiei dintre constituenţii săi sau prin apariţia unor noi
constituenţi cu efecte dăunătoare asupra biocenozelor şi biotopului.Poluarea aerului poate fi
provocată de diverse surse de poluare cum ar fi.
-după origine (naturale, artificiale);
– după formă (de volum , liniare, de suprafaţă , punctate);
-după înălţime (la sol, joase, medii, înalte, foarte înalte);
-după regim de funcţionare (continuă, intermitente, instantanee);
-după mobilitate (fixe, mobile).
Sursele de poluare, principalii poluanţii şi acţiunea lor.Din punct de vedere al acţiunii
substanţelor poluante în atmosferă asupra organismelor şi mediului pot fi: cu efect direct şi
efect indirect.
 Poluanţii care au efectele directe- se caracterizează prin modificări promte ale morbidităţii
şi mortalităţii organismelor (monoxidul de carbon, dioxidul de sulf oxizii de azot, hidrogenul
sulfurat, metalele grele ).
 Poluanţii care au efecte indirecte- se caracterizează prin influienţă indirectă asupra
mobirdităţii şi mortalităţii organismelor (efectul de seră, ploile acide, distrugerea stratului de
ozon).
Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de
gazele de eşapament a autovehicolelor. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ
în primele 2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de
eşapament.Totuşi în prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au
existat în circulaţie acum 30 de ani dat fiind faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind
diminuarea poluǎrii produse de motoarele autovehiculelor şi s-a realizat optimizarea
procedeului de ardere şi prin utilizare a dispozitivelor antipoluante.
În oraşele mari, poluarea este cauzată de transport, în categoria căruia intră: transportul rutier,
feroviar, naval, aeriantre, datoritǎ numǎrului foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea
autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor
deosebit de important în poluarea oraşelor.
În ultimul deceniu ca şi în alte oraşe din Europa în Republica Moldova transportul auto, a
devenit şi continuă sa ramîna sursa principala de poluare a bazinului aerian în prezent
ponderea lui constituie 159, 0 mii tone (gaze de esapament) sau 92% din emisiile sumare.
I. Gaze de eşapament Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două mari
particularităţi
1.În primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor
concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare
capacitate de difuziune în atmosferă.
2.În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii
depinzănd de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii.
Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând
se situează gazele de eşapament. Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi depind de
tipul de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare.
Compoziţia gazelor de eşapament.
a) CO – monoxidul de carbon;
b) CHx- hidrocarburi
c) SO₂- dioxidul de sulf;
d) NOx- oxizii de azot;
e) compuşi organici volatili (benenul);
f) funigine, azbest.
II. Efectele negative asupra sănătaţii organismelor şi mediului
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai
mare printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural se
formează în urma arderii combustibilului, în mod natural în urma metabolismul
microorganismelor şi în cel al anumitor plante. El se răspandeşte în atmosferă sau se
formează în stratosferă sub efectul razelor UV. O cantitate echivalentă de CO se formează
prin acţiunea omului în momentul combustiei carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO
provine de la vehicule, combustia carora nefiind complete decât dacă motoarele merg în plină
viteză.Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei. Monoxidul de
carbon este un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plamâni şi
blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare
este de 240 de ori mai importantă decât cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de
saturaţia sanguină, de cantitatea de CO din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este
toxic, dar în condiţii atmosferice se leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2,
CHx şi oxizii toxici emişi în atmosferă participă la aş anumitul efect de seră.
Bioxidul de carbon întalnit în atmosferă în proporţie de 0, 03% nu produce tulburări
manifestate decât în situaţiile în care este împiedicată trecerea gazului din sângele venos în
alveola pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar în
momentul în care presiunea parţială a CO2 din aer creşte atât de mult încât împiedică
eliminarea acestui catabolit. Iniţial apare o creştere a CO2 din sânge, mai puţin datorită
pătrunderii lui din aerul exterior, cât datorită autointoxicării organismului. Pe măsură ce
creşte concentraţia în aerul atmosferic, intervine şi solubilizarea lui în plasma sanguină
datorită presiunii parţiale crescute; la autointoxicare se asociază intoxicaţia exogenă .Primele
tulburări apar în jurul concentraţiei de0,05 % manifestată prin tulburări
respiratorii(accelerarea respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii şi
circulatorii însoţite de fenomene legate de disfuncţia SN central.
Aditivii din combustibili sedimentează pe suprafaţa solului, ca apoi, cu hrană, să se
depoziteze în organism.
Dioxidul de sulf (SO2), produs în principal de arderea cărbunelui dar prezent şi în emisiile
motoarelor diesel, se combină cu apa din atmosferă şi provoacă ploile acide care distrug
vegetaţia şi clădirile.
Azotul – compuşii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO2
este unul din cei mai periculoşipoluanţi.
Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu ardere internă, în special a
automobilelor. NO2 se formează la temperatură ridicată din ţevile de eşapament. Cantităţi
importante de NO2 dau naştere şi la arderea cărbunilor. În afară de faptul că NO2 este toxic
ca atare la anumite concentraţii, el contribuie nemijlocitla formarea smogului – fotochimic,
un
produs complex alcătuit din diverşi compuşi chimici şi avândca substrat fizic particule de
aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosferă).Sub influenţa razelor solare mai ales
ultraviolete (UV) între aceşti compuşi se produc reacţii secundare şi terţiare din care iau
naştere alte substanţe, ca ozon, acroleina, formaldehida, peroxiacetilnitraţi, etc. Dintre acestea
PAN şi ozonul au efecte toxice deosebit de puternice. Bioxidul de azot sub acţiunea razelor
UV reacţionează şi dă oxid de azot şi oxigen atomic. O parte din acesta se combină cu oxidul
de azot regenerând NO2, proces ce duce la menţinerea NO2 înatmosferă. Altă parte
aoxigenului atomic se combină cu O2 şi dă ozonul, foarte reactiv şi puternic oxidant. În
rezultatul măririi concentraţilor de noxe eliminate în atmosferă duc la formarea
dezechilibrului ecologic sau problemele ecologice mondiale cu care se confrunta omenirea în
sec. XXI.
III. Ploile acide
Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi cei de azot se
combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi
transportaţi la distanţe mari de locul originar producerii, şi care pot precipita sub formă de
ploaie.Ploaia acidă este în prezent un important subiect de controversă datorită acţiunii sale
pe areale largişi posibilităţii de a se răspândi şi în alte zone decât cele iniţiale formării.
Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi efectele
acesteia continuă să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost
de mult recunoscută pe plan local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic
industrializate, dar problema s-a ridicat şi în plan global. Oricum, efectele distructive pe
areale încontinuă creştere a ploii acide au crescut mai mult în ultimele decenii.
IV. Intensificarea efectului de seră
Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce
carbonul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale
radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce
provoacă o reîncălzire a aerului, efectul de seră. Creşterea pe scară mondială a consumului de
petrol şi cărbune încă din anii’40 au condus la creşteri substanţiale de dioxid de carbon.
Efectul de seră ce rezultă din această creştere de CO2, ce permite energiei solare să pătrundă
în atmosferă dar reduce reemisia de razeinfraroşii de la nivelul Pământului, poate influenţa
tendinţa de încălzire a atmosferei, şi poate afecta climatul global. Pe Venus, într-o atmosferă
foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470°C
Principalii poluanţi care produc efectul de seră şi care sunt emişi în mare parte
deautovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (NH4) alături
de alţicompuşi chimici care provin din alte surse, în special industriale. Consecinţele cele mai
importante vor fi transferurile zonelor climatice cu lărgirea regiunilor aride, restrângerea
zonelor subtropicale cu ploi hibernale şi reducerea precipitaţiilor în latitudinile mediane cu
consecinţe catastrofice pentru aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate. Rezultatul
efectului de seră este creşterea temperaturii planetei care duce la schimbăriclimatice şi de
relief, datorită în primul rând topirii calotelor glaciare de la poli. O posibilă mărire a păturii
de nori sau o mărire a absorbţiei excesului de CO2 de cătreOceanul Planetar, ar putea stopa
parţial efectul de seră, înainte ca el să ajungă în stadiul de topire acalotei glaciare. Oricum,
rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate în anii ’80 indică faptul că efectulde seră este în
creştere şi ca naţiunile lumii ar trebui să facă ceva în această privinţă
V. Punerea în pericol a sănătăţii populaţiei
Poluarea aerului exercită o acţiune negativă asupra sănătăţii omului, cauzând boli ale
căilor respiratorii, cum sunt anghina, faringita, pneumonia, bronşita, emfizemul, tuberculoza.
Rezultă din aceste date importanţa pentru sănătate a compoziţiei aerului atmosferic, la care se
adaugă şi faptul că bariera pulmonară reţine numai în mica măsură substanţele pătrunse până
la nivelul alveolei, odată cu aerul inspirat. Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează
sănătatea atât prin compoziţia sa chimică,cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură,
umiditate, curenţi de aer, radiaţii, presiune). În ceea ce priveşte compoziţia chimică distingem
influenţa exercitată asupra sănătăţii de variaţii în concentraţia componenţilor normali, cât şi
acţiunea pe care o exercită prezenţa în aer aunor compuşi străini.
Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în starea de sănătate a populaţiei
ca urmare a expunerii la agenţi poluanţi. Aceste modificări se pot traduce în ordinea
gravitaţiei prin: creşterea mortalităţii, creşterea morbidităţii, apariţia unor simptome sau
modificări fiziopatologice, apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau încărcarea
organismului cu agentul sau agenţii poluanţi.Efectele de lungă durată sunt caracterizate prin
apariţia unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite la poluanţii atmosferici.
Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanţilor în organism, în situaţia poluanţilor
cumulativi (Pb, F etc.), până când încărcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificările
patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe
sau sisteme. Efectele de lungă durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot
fi de ani sau chiar de zeci de ani. Poluanţii iritanţi realizează efecte iritative asupra mucoasei
oculare şi îndeosebi asupra aparatului respirator. În această grupă intră pulberile netoxice,
precum şi o suma de gaze şi vapouri ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul şi
substanţele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritantă constitue cea mai răspândită
dintre tipurile de poluare, rezultând în primul rând din procesele de ardere a combustibilului,
dar şi de celelalte surse de poluări. Poluanţii fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul
aparatului respirator. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la modificări fibroase
pulmonare. Există foarte mari dificultăţi în estimarea rolului poluanţilor atmosferici ca factori
etiologici ai cancerului. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului în deosebi în mediul urban, a
impus luarea în considerare şi a poluanţilor atmosferici ca agenţi cauzali posibili, cu atât mai
mult cu cât în zonele poluate au fost identificate în aer substanţe cert carcinogene. Putem
clasifica substanţele cancerigene prezente în aer în substanţe organice şi substanţe
anorganice. Dintre poluanţii organici cancerigeni din aer, cei mai răspândiţi sunt
hidrocarburile poli ciclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc.
Cel mai răspândit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cât şi
mobile. Ia naştere în timpul arderii, se volatilizează la temperatură ridicată şi condensează
rapid pe elementele în suspensie. Substanţa cancerigenă este cunoscută de multă vreme, iar
prezenţa în aer indică un risc crescut decancer pulmonar. Un aspect deosebit îl
prezintăazbestul, mai periculos decât se presupunea cu câţiva ani înurmă şi a cărui prezenţă a
fost demonstrată atât în atmosfera urbană cât şi în plămâni unui procent apreciabil din
populaţia urbană neexpusă profesional. CO este un gaz toxic pentru oameni şi animale. El
pătrunde în organism prin plămâni şi blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe
al hemoglobinei, puterea sa defixare este de 240 de ori mai importantă decât cea al
oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea de CO din aer şi
volumul respirat.
Meteorologia şi efectele asupra sănătăţii
Produse poluante sunt reduse chimic de amestecurile moleculare din atmosferă de multe ori
modificănd concentratia ei în zona dată, şi depind de condiţiile atmosferice, ca de exemplu
temperatura, viteza vântului şi mişcările sistemelor, aceste inversiuni termice pot surveni sub
un front atmosferic staţionar de presiune ridicată cuplat cu viteze scăzute ale vântului.
Perioade de numai trei zile cu astfel de condiţii pot duce la apariţia unor concentraţii
periculoase de materiale poluante, în arealele în care există un grad ridicat de poluare şi, în
condiţi severe pot rezulta maladii sau chiar moartea .Cei mai expuşi pericolului unei
îmbolnăviri din cauza poluării sunt cei foarte tineri, bătrânii, fumătorii, cei care muncesc
într-un mediu în care sunt expuşi direct la materialele poluante, şi mai
ales persoanele cu afecţiuni cardiace sau pulmonare. Alte efecte negative ale poluării sunt
deteriorarea culturilor agricole şi chiar îmbolnăvirea animalelor.
VI. Masurile de prevenire şi ameliorare
Utilizarea catalizatorilor purificării oxidative asigură o micşorare considerabilă a cantităţi
I componenţilor arderii incomplete a combustibililor şi CO în gazele de eşapament.
Metode de reducere a cantităţii emisiilor toxice de la motoarele cu ardere internă sunt
următoarele.
Utilizarea combustibililor gazoşi (H2, CH4) previne formarea unor compuşi toxici în
gazelle de eşapament iar utilizarea metanului conduce la reducerea emisiilor toxice în
atmosferă. Utilizarea acestor gaze este eficientă pentru transportul auto din raza urbană.
Folosirea amestecurilor de combustibili spre exemplu, de gaze-benzină, această metodă
permite de a reduce emisiile toxice la funcţionrea motorului în regim staţionr, deorece
în acest caz ard doar gazele combustibile – fenomen important pentru exploatarea
transportului auto în zonele urbane.
Curăţirea catalitică a gazelor de eşapament. Măsurile pentru tratarea catalitică a gazelor de
eşapament sunt necesare pentru respectarea valorilor limită ale emisiilor de noxe la arderea în
moto, impuse de către legislaţia referitoarela gazele de eşapament. Înaite de a ajunge în aer
liber, gazele de ardere trec printr-un catalizator montat pe traseul destinat acestor gaze. În
catalizator, anumite straturi adecvate fac ca noxele existente în gazele de eşapament să fie
supuse unor reacţii chimice care să le transforme în substanţe netoxice. Sondele sa aiba
utilaje adecvate să măsoară conţinutul rezidual de oxigen din gazele de eşapament. În acest
fel, amestecul aer-combustibil poate fi reglat astfel încât catalizatorul să aibă un randament
cât mai bun. De-a lungul timpului s-au folosit diverse principii de convertire catalitică a
noxelor.Catalizatorul de oxidare. Catalizatorul de oxidare tranformă hidrocarburile şi
monoxidul de carbon, din gazele de eşapament în vapori de apă şi dioxid de carbon.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc,
colectează, captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de
vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin
măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată.
Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosişi de către automobile este
posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin
recircularea gazelor provenitede la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea
gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. VII. Principalele măsuri
de conservare a calităţii aerului sunt
– implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere);
– folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de poluanţi, care
presupune utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi captare a pulberilor
(separatoare, precipitoare electrostatice, scrubere, filtre), a gazelor şi vaporilor toxici
(dispozitive de neutralizare, comprimare, lichefiere etc.);
– perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili mai puţin poluanţi
(de exemplu: metan, hidrogen etc.);
– utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a energiei electrice;
– amenajarea zonelor verzi;
– reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-vehicule.
VIII. Alte probleme legate de poluare
Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa lucreze
alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor ţări să
nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Strategiile de conservare a
mediului ar trebui sa fie acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se
gandeasca la reducerea considerabila a consumului energetic fara a se sacrifica insa confortul.
Cu alte cuvinte, avand la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului
inconjurator ar putea fi stopata.
Diminuarea poluării aerului atmosferic cu substanţe nocive.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc,
colectează, captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de
vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin
măsuri de conservare a combustibilului mai superior se efectuiază prin anumite mijloace de
protecţie .
Mijloacele generale de protecţie a aerului atmospheric urmaresc 3 principii.
1. Reducerea emisiilor poluante prin mijloace şi tehnici cît mai eficient;
2.Neutralizarea diverselor substanţe cu potenţial poluant;
3. Respectarea legilor în domeniul protecţie atmosferii.
Înrtu respectatrea strategiilor de control a poluaării aerului atmosferic este nevoie de
implimentat (elaborate )măsuri socio-economice de prevenire cit şi măsuri individuale de
protecţie a aerului.
Măsurile socio-economice de prevenire a poluarii atmosferii.
1. Stabilirea normelor şi standertelor privind calitetea aerului;
2. Normarea emisiilor emise de la sursele staţionare cît şi cele mobile de poluare;
3. Metode decontrolare a poluării atmosferei ce include şi îndepărtează materialele poluante
direct din produsul brut, înainte ca acesta să fie folosit sau imediat dupa ce s-a format;
4. Respectarea principiului “Poluatorul plăteşte “;
5. Tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea
concentraţiei de poluanţi;
6. Înlocuirea combustibililor inferior cu cel superior ,mai puţin poluant ;
7. Reducerea emisiilor SO2, NOx CO2 prin instalarea echipamentelor de poluare a gazelor
provenite din termocentrale;
8. Conservarea energiei electrice şi termice prin îmbunătaţirea izolaţiilor termice a călduriişi
energiei;
9. Supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiză, amplasarea punctelor şi
instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenţa măsurătorilorşi altele;
10. introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinereapoluanţilor la sursă.
Măsuri individuale de protecţie a aerului.
1. Producerea energiei netradiţionale prin aplicarea procedeelor nepoluant(solar, eolian);
2. Interzicerea fumatului în locurile publice ;
3. Menţinerea în stare optimă dispozitivile de încălzire şi de condiţionare a aerului;
4. Utilizarea cit mai rară a spraiurilor ;
5. Plantare aşi îngrijirea arborilor;
6. Folosirea transportul în comun în locul autovehiculelor personale ajută de asemenea la
îmbunătăţirea calităţii aerului urban;
7. Evitare ambuteiajelor şi ambalare amotorului maşinelor in stare de stopare.
Efectele poluării atmosferei pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor,
astfel epuizînd stratul de ozon, aducînd ploaia acidă, creînd smogul şi efectul de seră.

Băcanu Ionuț