In atentia studentilor din anul I PIPP / disciplina Fundamentele Psihologiei

Facultatea de Litere/Departamentul de comunicare, jurnalism și ştiinţe ale

educaţiei 25.11.2o22
Buna ziua tuturor !
Conf. univ. dr. NOVAC CORNELIU va prezint TEMA

Structura si procedeele imaginației;

imaginaţia ca proces predilect al creativității

Prin asimilarea continutului tematic prezentat mai jos veti putea sa:
- aveti o viziune de ansamblu asupra modului de functionare a procesului psihic
imaginativ, in prelucrarea logica a datelor din realitatea cotidiana, precum si a datelor din
planul subiectiv, furnizate de procesele senzorial-perceptive, de reprezentare mentala, memorie
si gandire ;
- sa intelegeti mai bine corelatia dintre treapta senzoriala a cunoasterii si cea logica
in prelucrarea combinatoric-imaginativa si creativa a datelor din realitatea cotidiana, precum si
a datelor din planul subiectiv ;
- sa intelegeti si sa discutati rolul procesului psihic cognitiv superior ( imaginatia ),
in activitatea de invatare;
- sa descrieti si sa evaluati metode, tehnici şi procedee de stimulare a imaginatiei
adaptate situaţiilor de învăţare desfăşurate la nivel preşcolar şi şcolar mic.

CONTINUT TEMATIC

8. 1.Definire şi caracterizare

Imaginaţia este procesul psihic de producere a unor noi imagini, idei şi proiecte, a unei
noi reflectări şi modelări informaţionale a existenţei, reale sau posibile, pe baza activităţii
mentale autonome, relativ detaşate de contactul direct cu realitatea imediată în cadrul căreia se
prelucrează prin operaţii specifice, imaginile şi ideile acumulate anterior.
În consecință imaginaţia se defineşte ca proces cognitiv complex şi imediat de
elaborare a unor imagini şi idei noi pe baza combinării într-o manieră originală a datelor
anterioare .

Cele mai importante caracteristici ale procesului imaginativ sunt:

-imaginaţia este un proces psihic de cunoaştere, specific uman, componenţă sau funcţie
a intelectului;
-produsele imaginaţiei nu sunt numai imagini, sunt imagini şi idei, informaţii în
general sub diferite forme;
-aceste imagini şi idei sunt noi, originale, n-au mai existat anterior în mintea
subiectului sau, în unele cazuri, în informaţia umanitaţii acumulate de-a lungul timpului;

1
 -imaginile şi ideile imaginaţiei nu rezultă dintr-un contact de reflectare direct cu
realitatea, adică prin trecerea treptată de la simularea senzorială, la percepţie, reprezentare
şi în final la concept;
-produsele imaginaţiei rezultă din prelucrarea altor imagini sau idei stocate şi
reactualizate amnezic, care au rezultat la rândul lor din experienţa cu realitatea ;
-această relativă detaşare sau desprindere de realitate, reflectarea mediată, indirectă a
ei, prin intermediul unor modele informaţionale generate mintal permite lărgirea cadrelor
conştinţei şi cunoaşterii, reflectarea unor aspecte necunoscute încă, anticiparea unor
acţiuni şi fenomene viitoare, creaţia de noi produse materiale şi spirituale.
Imaginaţia este o cunoaştere mediată prin funcţiunea autonomă a subiectului.
În sens strict imaginarea înseamnă generarea de imagini mentale din alte imagini
mentale. Trecerea de la o imagine mentală existentă la alta nouă, deosebită de prima dar
provenind din ea,se face prin intermediul unor operaţii specifice de prelucrare a imaginilor care
determină combinarea, transformarea şi restructurarea lor. Aspectul esenţial care trebuie subliniat
aici constă în faptul că în cazul imaginaţiei, conţinutul procesării,punctul de plecare al
desfăşurării procesului cognitiv îl reprezintă alte imagini mentale şi nu stimularile senzoriale
directe,nemijlocite ale obiectelor din realitate care produc percepţiile. După cum s-a arătat
anterior,reprezentările sunt în raport cu percepţiile imaginii mentale secundare, de al doilea
ordin, întrucât se întemeiază pe evocarea sau prelucrarea remanenţelor senzoriale perceptiv de
prim ordin. Imaginile imaginaţiei sunt produse de prelucrarea reprezentărilor care le putem
considera ca o nouă treaptă în dezvoltarea imaginii mentale, a patra, după reprezentare.
Reprezentările pot fi ale memoriei sau ale imaginaţiei.
Prin urmare din compararea imaginilor produse de imaginaţie cu cele produse de
percepţie rezultă că există două căi sau modalităţi psihice diferite de producere a lor.
Un prim mod sau regim de funcţionare centrat pe obiect, pe realitate presupune o
deschidere către exterior, o conexiune şi contact cu ambianţa. Această deschidere înseamnă
receptarea stimulărilor exterioare, constituirea imginilor primare senzorial-perceptive şi
întreţinerea generală a unei stari de constienţă senzorială, de contact energetic cu ambienţă.
Imaginile perceptive pot fi desigur, stocate şi reactualizate sub forma de reprezentari ale
memoriei. Imaginile memoriei sunt cu atât mai fidele cu cât reproduc mai bine percepţiile
anterioare. Sensul general al acestei funcţionari centrată pe obiect este reflectarea realităţii care,
prin gândire se prelungeşte in generalizare şi abstract.
Un al doilea mod sau regim de funcţionare neuropshică presupune o conectare la sursele
de stimulare interne, endogene. Este o funcţionare psihică care are loc în condiţiile unei relative
detaşări de impresiile nemijlocite, directe, prin relativa obturare a surselor externe de stimulare,
resimţite în acest caz, ca perturbate: închiderea ochilor, distragerea atenţiei de la lumea externă şi
orientarea ei către derularea mentală internă, proiecte, imagini-reprezentări, amintiri etc. Astfel,
este posibilă o funcţionare neuro-psihică endogenă : visul nocturn din timpul somnului, care este
o formă de imaginare, o expresie a imaginarului. Visul este o înlătuire spontană de imagini,
nedirijată, fără control conştient, dar cu acces la conştiinţă pe care amnezică, adică prin

2
reactualizarea ulterioară a imaginii mentale in starea de trezire. În timpul somnului, deşi
stimularea externă este aproape total blocată (nu receptam prin organele de simţ, conştientă
sensorială este inhibată) totuşi activitatea unor zone corticale este intensă. E. E. G. este
asemănătoare cu cea din starea de veghe (Popoviciu), ceea ce conduce la concluzia că o
excitabilitate corticală şi o formă de activitate mentală neuropshică este posibilă si numai pe baza
resurselor energetice endogene. În stare de veghe, acest regim de fucționare se manifestă printr-o
parţială desprindere de stimulare externă, o orientare şi concentrare internă a atenţiei în cadrul
unei conştinţe de sine psihice, de "prise de conscience" - centrată pe sine. Psihanaliza acordă
mare importanţă acestui contact al conştinţei cu sine şi deschiderii către transgresiunile
inconştientului, pe calea visului, a asociaţiei libere ş.a. Baza fiziologică a reglărilor modulare şi
alternaţilor celor două regimuri funcţionale se află în mecanismele cortico-reticulo-corticale de
întreţinere şi autoreglare a vigilităţii corticale în acord cu necesităţile orientării atenţiei şi
conştiinţei pentru realizarea adaptării şi cunoaşterii.
În cadrul unei scheme cibernetice a stărilor de vigilitate, Ed Nicolau şi C. Bălăceanu,
identifică două circuite de activare corticală: cel extern (formaţie reticulată - organe sensoriale şi
efectoare-contex) şi cel intern (informaţie reticulată-memorie-context).
Circulaţia informaţiei prin circuitul extern, în stare de veghe, asigură percepţia şi motricitatea, iar
prin circuitul intern, activitatea imaginativă şi reflexivă .
În cadrul acestui al doilea regim de funcţionare neuropsihică al creierului, al stării de
conştienţă de sine psihică se realizează procesul de imaginaţie. Reprezentările imaginaţiei, sau
imaginile imaginaţiei, spre deosebire de percepţii şi reprezentările memoriei, sunt dinamice, se
schimbă, se întrepătrund, se restructurează dând naştere la noi imagini.
Adaptarea anticipativă. Adaptarea este modificarea de conduită în raport cu cunoaşterea
realităţii przente şi experienţă trecută. Imaginaţia adaugă o nouă dimensiune determinativă a
adaptării şi anume modificarea (optimizarea şi perfecţionarea) conduitei prezente în raport cu
viitorul, cu anticiparea consecinţelor şi rezultatelor. Optimizarea răspunsurilor adaptative la
stimulările prezente este determinată atât de memoia răspunsurilor anterioare (aducerea
trecutului în prezent) cât şi de imaginaţia răspunsuluin anticipat la evoluţia stimulărilor (aducerea
viitorului în prezent).

Imaginaţia este un proces psihic complex care implică alte funcţii şi procese psihice.
Imaginaţia este un proces psihic superior,componentă a creaţiei, care apare pe o anumită
treaptă a dezvoltării psihice a omului cand se pot manifesta alte procese şi funcţii psihice care
pregătesc apariţia ei (T.Creţu).
Legătura dintre imaginaţie şi gândire constă în faptul că produsele imaginaţiei sunt
verificate de gândirea critică, operaţiile gândirii se întrepătrund cu cele imaginative în modelarea
complexă a realului şi crearea noului. Imaginarea implică şi o combinare, mai liberă a ideilor, a
sensurilor şi formelor abstracte, o prelucrare euristică divergentă a informatiilor simbolice şi
semantice, asociate cu schematizări figurale.

3
 Relaţia dintre imaginaţie şi limbaj constă în rolul esenţial al limbajului în detaşarea
funcţiuni mintale autonome a subiectului de impresiile nemijlocite, în organizarea planului
mintal al imaginaţiei (A.T.Bogdan). În afazii (afectarea centrală a limbajului) se constată şi o
scădere până la zero a imaginaţiei. Pacienţii nu pot inventa ceva fictiv care nu are legătură cu
impresiile directe a realităţi. Nu pot admite să spună "zapada neagră " când o văd albă sau
"creion albastru " dacă văd un "creion galben".
Relaţia dintre imaginaţie şi afectivitate se observă în faptul că în unele forme de imaginare,
mai puţin controlate de voinţă şi gândire, asociaţia spontană, liberă a imaginilor, urmează
înlănţuirea nedirijată a trăirilor emoţionale, constituind din punct de vedere psihanalitic o cale de
cunoaştere şi exprimare a inconştientului. In acest caz, arată Jung, imaginile care urmează fără
întrerupere la fel ca sentimentele, o tendinţă se impune tot mai mult, care organizează şi
ordonează totul după dorinţele noastre şi nu ca în realitate. Interesele, motivele, dorinţele au un
rol important în susţinerea energetică şi direcţionarea efortului imaginativ voluntar pentru
atingerea unui scop creator. Imaginaţia puternică este asociată cu trăiri afective intense, cu
sentimente profunde şi pasiuni puternie pentru anumite forme de activitate.

8. 2. Formele imaginaţiei

Imaginaţia este un proces complex care se desfăşoară în forme variate, de la înlănţuirea

emoţională, nedirijată a imaginilor la combinările internaţionale simbolice şi sematice în care
gândirea şi limbajul au un rol important. Formele de imaginare se clarifică după mai multe
criterii:
a- după tipul de activitate:
- artistică;
- ştiinţifică;
- tehnică, etc.
b- după tipul de reprezentări dominate:
- plastic-vizual;
- auditiv-muzicală;
- motică;
- verbal-logică, simbolică.
c- după gradul de intenţionalitate:
- involuntară - visul
- reveria
- voluntară - reproductivă
- creatoare
- visul de perspectivă
- d- după gradul de realism
- realistă;
- fantastică;

4
 e- după gradul de normalitate:
- normală;
- tulburări de imaginţie -scăderea imaginaţei
-exaltarea imaginaţiei
Visul din timpul somnului este o formă de imaginare involuntară care se manifestă în
starea de somn paradoxal. Psihologic are caracter scenic şi simbolic. În stare de somn când este
inhibat diminuat, controlul şi reglajul conştient în acord cu cerinţele realităţii şi interdicţiilor
sociu-morale (superego freudian), apar în prim plan imaginile care satisfac dorinţele refuşate şi
reprimate din starea de veghe. Visul este expresia funcţionării neuropsihice a inconştientului a
cărei organizare şi dinamică corespunzătoare mai ales cerinţelor emotivităţii, dorinţelor şi
trebuinţelor este diferită de organizarea naţională a conştiinţei. În vis dispare sentimentul
realităţii, referinţele spaţio-temporale, rezistenţele şi interdicţiile realului, ceea ce duce la o
libertate totală a asocierii imaginative, adesea bizară şi absurdă complet desprinsă de realitate.
Din punct de vedere fiziologic, după cum arăta Popoviciu şi alţii, prin înregistrările E.E.G.
şi a mişcărilor oculare (R E M ) visul constituie o activare mentală, a treia stare a creierului, care
are loc pe fundul unei puternice excitaţii corticale. O importntă constatare asupra mecanismului
fiziologic al visului este producerea unei puternice excitaţii cu corticale excitaţii simultan cu o
puternică inhibiţie musculară, un blocaj al afereţelor senzoriale şi eferenţelor motorii. În timpul
visului "...corpul nostru este paralizat, prin masiva hipotonie, până la atonie musculară "(6, p.
19), "...calea de descărcare motorie periferică se închide în timpul fazelor paradoxale ...în timp
ce activitatea halucinatorie devine din ce în ce mai manifestă, ca şi cum una din căile de
descărcare se substituie cu cealaltă" (6, p.73). Diferitele cercetări arată că sistemul activator
reticulat (S A R -FR) asigură ciclul veghe-somn, excitabilitatea ascendentă şi inhibiţia periferică
în timpul visului. În vis este necesar ...să intervină un sistem de neuroni specializaţi, care să
împiedice in mod eficient execuţia "fizică" a mişcărilor visate" (6, p.19). Visul are și o funcţie de
stocare mnezică a informaţiilor, de trecere a lor din memoria de scurtă durată în memoria
biochimică, de lungă durată. Asociativitatea liberă din timpul visului, ca expresie a funcţionării
inconştientului, neconstrânsă raţional, permite adesea stabilirea unor relaţii noi, inedite, originale
a unor soluţii creatoare visate, care rezolvă astfel pe calea defulării emoţional-imagistice
frământarile şi preocupările din timpul zilei.
Reveria este o formă de imaginare care constă în "visarea de zi" visarea în starea de veche
sau cu ochii deschişi. O înlănţuire liberă asociativă de imagini determinată de derularea
emoţională tematizată afectiv pentru satisfacerea fictivă a dorinţelor. După cum s-a arătat
anterior are valoare compensativ-substitutivă în unele situaţi tensionale tranzitorii. Prelungită,
instalată ca obijnuinţă este defavorabilă personalităţii.
Imaginaţia reproductivă, este o formă voluntară, activă de imaginare care constă în
reconstituirea mintală a realităţii din trecut sau prezent care nu poate fi percepută direct, constă în
transpunerea în imagini a informaţiilor transmise pe cale verbală, şi are rol deosebit în lectura
literară şi în învăţarea şcolară a diferitelor stiinţe ( istorie, geografie , geologie ş.a.).

5
 Imaginaţia creatoare, productivă, despre care s-a mai vorbit anterior, este cea mai
importantă formă de imaginare, componentă esenţială a activităţii creatoare. Este activă şi
voluntară, subordonată unui scop creativ de producere a noului în diferite domenii de activitate.
În cazul imaginaţiei productive cuvintele preced imginile mintale, în timp ce în cazul celei
productive imaginile preced cuvintele, fiind mai întâi create de u autor şi apoi transpuse în forme
verbale comunicabile.
Tulburările de imaginaţie se manifestă prin scăderea imaginaţiei săracă, în sub
dezvoltările mintale oligofrenice, în urma convulsiilor epileptice repetate, în stările depresive
asociate cu îngustarea câmpului conştiinţei, sau, prin exaltarea imaginaţiei în paranoia şi
intoxicaţia cu droguri.

8. 3. Procedeele imaginaţiei

Procedeele de imaginare sunt modalităţi de operare imaginativă, mai mult sau mai puţin
tipice, de prelucrare a reprezentărilor şi experienţei anterioare,din care rezultă noi imagini şi idei.
Imaginaţia este un proces psihic şi intens activism mental, în care se produce o reorganizare a
datelor experienţei în cadrul unui constructivism psihic care antrenează amplu întregul sistem,
urmele senzoriale ale percepţiei, memoria, gândirea, emotivitatea, verbalizarea, aptitudinile
creatoare ş.a. Activismul cortical crescut, suport al procesului imaginativ, este pus în evidenţă
prin creşterea potenţialului excitator (A.T.Bogdan) la nivelul lobului temporal, asociat cu
modificări fiziologic, însoţitoare privind pulsul, respiraţia, emotivitatea psihogalvanică, mişcările
oculare şi microkinesteziile care însoţesc derularea imaginilor mintale, micromişcările labiale ale
citirii în gând, schiţarea posturală a direcţiei înainte când se scrutează imaginativ viitorul etc.
În activitatea psihică imaginativă s-au pus în evidenţă o serie de procedee sau moduri de
combinare a imaginilor. Aceasta se aseamănă întrucâtva cu operaţiile gândirii ca structuri
procesuale, moduri de desfăşurare relativ constante în situaţii variate. Se deosebesc însă prin
faptul că nu se organizează în structuri operatorii riguroase, nu se înlănţuie strict unele cu altele,
au o anumită modulare şi desfăşurare în funcţie de conţinut şi fiecare act imaginativ.
Din punct de vedere operator, prof. univ. dr. Popescu-Neveanu Paul a pus in evidenta (1997
) o combinatorică a imaginaţiei, similara cu operationalitatea euristica a gândirii, care este
capabila sa dezvolte şi sa genereze noi procedee inovative si inventive. Aceasta combinatorică
a imaginaţiei exprima disponibilitatea procesului imaginativ pentru activitatea creativa.

Prezentam mai jos cele mai folosite procedee sau moduri de combinare a imaginilor.

Din punct de vedere operator se vorbeşte de o combinatorică a imaginaţiei, ca şi a gândirii,

dar care este în continuă dezvoltare şi generare de noi procedee imaginative.
1. Contopirea este un procedeu de imaginare care constă în crearea de imagini noi,
mai compleze (ireductibile la părţi) din combinarea altor imagini mai simple sau
elemente de reprezentare distincte. De exemplu acordurile muzicale sunt compleze
sonore armonice, ireductibile la componente, deşi acestea pot fi reproduse şi auzite separat.
Figurile decorative
6
sunt contopiri de imagini separate mai simple, linii, puncte, arabescuri, figuri geometrice, care
numai împreună formează o imagine de ansamblu nou.

2. Aglutinarea este un mod de imaginare care constă în unirea într-o imagine în nouă părţi
sau segmente de imagini ale obiectelor reale,în care aceestea rămân distince. Procedeul este
amplu utilizat în mitologie şi în creaţia tehnică modernă.
Imagini mitologice:
"sirenă"= corp de peşte+cap de femeie;
"pegasul"= cal+aripi,calul înaripat;
"sfinxul"= corp de leu+cap de om;
"bou înaripat"= corp de bou+aripi de pasăre+cap de om (triplă aglutinare; în palatul lui
Saragon, rege al Asiriei);
"centaurul"= corp de cal+bust de om
"divolul"= figură de om + coarne şi coadă;
"îngerul"= copil + aripi (copil înaripat);
Imaginări constructive tehnice moderne
"hidravionul", "radiocasetofonul", "combină muzicală", "autoamfibia", "navetă spaţială"
(avion+rachetă), "combina agricolă" (secerătoare+treerătoare), "robotul casnic", "autotrenul",
etc.
3. Accentuarea procedeu de imaginare care constă în obţinerea de noi imagini din
modificarea dimensiunilor şi proporţiilor unor imagini de obiecte şi fenomene cunoscute. Are
două forme amplificarea şi diminuarea.
Amplificarea constă în exagerarea prin hiperbolă pentru a accentua anumite
caracteristici:
"Făt-Frumos", frumuseţea şi vitejia;
"Muma-Pădurii", urâţenia şi răutatea;
"Setilă", setea;
"Flămânzilă", foamea;
"Gerilă", frigul.
Gigantomania constructivă este o dilatare imagistică determinată emoţional de
exacerbarea complexului de putere a unor conducători sau tirani a căror imaginaţie, adesea
paranoică, nu putea fi controlată de supuşi.
Diminuarea-procedeu invers de a obţine noi imagini şi efecte prin micşorarea
dimensiunilor şi proporţiilor. În literatură se scot astfel în evidenţă anumite dimensiuni
"porumbiţă", "steluţă", "clopoţei de argint în glas", "mijlocul de trestie" etc. - pentru delicateţe şi
gingăşie. Procedeu amplu utilizat în imaginea tehnică actuală de miniaturizare a aparaturii
electonice, concomitent cu sporirea funcţionalităţii: microprocesorul, minicalculatorul,
minitelevizorul. S-au obţinut de asemenea, rezultate spectaculoase în miniaturizarea unor
animale: cal şi vacă de apartament.

7
 4. Tipizarea, procedeu de imaginare care constă în exprimarea caracteristicilor esenţiale
comune (generale) ale unui grup de persoane sau categorii de obiecte, într-un "portret
reprezentativ concret, imagine tipizată esenţializată". Tipuri de personaje în literatura:
"Harpagon" şi "Hagi Tudose", pentru avariţie, "Caţavencu", politician veros, "Luceafărul-
Hyperion", e om de geniu.
5. Schematizarea-procedeu de imaginare prin reprezentarea schematică esenţială
caracteristicilor unui obiect. Constă în eliminarea unor aspecte de detaliu pentru evidenţierea
celor generale, comune claselor de obiecte:schema figurală a unei construcţii, a unui munte, a
unei plante, animal, a unui dispozitiv tehnic etc.
6. Adaptarea-procedeu de imaginare privind utilizarea unui obiect sau principiu funcţional
într-o nouă situaţie din care rezultă alte efecte şi funcţii. De exemplu imaginarea "tăierii
metalelor prin laser" transpusă în "operaţii chirurgicale pe ochi"; imaginarea "holografică şi
electronooptică" a procesului de "imaginare neuropsihică".
7. Diviziunea şi rearanjarea, procedeu de obţinere de noi imagini prin descompunerea unei
imagini cunoscute în părţi şi rearanjarea lor într-o altă formă; de exemplu separarea părţilor
automobilului şi dispunerea tracţiunii din spate în faţă. Diviziunea unor funcţii umane complexe
şi realizarea lor tehnică separată: senzorii, perceptronul, braţul şi dispozitivul de prehensiune al
robotului etc.
8. Modificarea-procedeu de creare de noi imagini prin păstrarea unor elemente ale imaginii
prelucrate şi schimbarea altora. De exemplu se obţin noi imagini de obiecte prin schimbarea
formei, mărimii, culorii (bunuri de larg consum, laleaua neagră, "roşia galbenă").
9. Simbolizarea-exprimarea unei idei prin forme imagistice abstracte, transpunerea
generalului într-o imagine sau formă fenomenală sensibilă. Infinitul spaţial şi temporal,
în"Coloana Infinitului", zborul, în "pasărea măiastră" sunt astfel de simbolizări artoistice în
operarea lui Brâncuşi, de mare efect emoţional sugestiv.
10. Substituţia-imaginarea înlocuirii unor substanţe, a unor obiecte, părţi sub ansambluri sau
persoane cu altele. În tehnică înlocuirea de materiale, în teatrul substituirea unor personaje
produc noi efecte.
11. Analogia-construirea de noi imagini de obiecte-dispozitive, structuri funcţionale prin
modelarea asemănătoare cu altele cunoscute. Modelul cosmic al atomului, modelul inteligenţei
artificiale, modelul tehnic al omului, robotul ş.a.
12. Empatia-transpunerea imaginară în altă persoană sau într-un obiect sau fenomen pentru a
le putea înţelege mai bine. Empatia şi intropatia artistice şi empatia eductivă.

8.4. Imaginația ca proces predilect al creativității

Inovația, invenţia şi creaţia de noi produse spirituale şi materiale, originale, presupune
abordarea unor noi căi constructive, mintale şi acţional-practice, renunţarea tranzorie la
modalităţile anterior utilizate, care, fie conduc numai la producerea de obiecte deja realizate (prin
aplicarea aceloraşi procese operatorii fie nu permitt soluţionarea unor probleme puse, întucât
acestea nu au soluţie în ceea ce este deja cunoscut.) Sub aspect psihologic este deci necesară o

8
desprindere de vechile trasee operaţionale de desfăşurare gândirii şi acţiunii, o relativă
destructurare a organizărilor şi stărilor funcţionale mental-comportamentale instalate, însoţite de
o negare a lor emoţional-atitudinală, şi trecerea în altele, diferite, prin restructurări şi organizări
care să permită noi puncte de vedere şi modalităţi operativ -constructive, invenţii şi asociaţii
inedite, iluminări datorate unor noi perspective şi viziuni mintale.
Este evident că imaginaţia este procesul psihic care exprimă cel mai clar o astfel de
funcţionare mintală şi aceasta în dublu sens.
În primul rând, relativa detaşare de impresiile nemijlocite directe şi de rezistenţele
realului în acţiunea cu obiectele permite o mai mare uşurinţă în prelucrarea constructivă a lumii,
în plan mintal-informaţional faţă de modificarea ei efectivă în plan material.
În al doilea rând în procesul imaginativ intervin şi operaţii specifice, diferite de cele
prezente în gândire, care permit desprinderea tranzitorie de rigorile gândirii logice şi critice, o
relativă desfacere a unor rigidităţi mentale instalate de operativitate receptivă cât și algoritmică şi
utilizarea unor conbinatorici euristice, nestandardizate. Această dublă detaşare, prin fucţionarea
imaginativă a minţii, de realitatea perceptivă acţional concretă ca şi de vechile forme instituite
de gândire, determină o mai mare libertate şi mobilitate operatorie a activităţi mintale, absolut
necesară unei noi construcţii creatoare. Obiectivarea imaginaţiei este evidentă în orice forma de
creaţie, artistică, ştinţifică, practică etc. care îmbogăţesc continuu existenţa materială şi
spirituală, civilizaţia şi cultura umană cu noi elemente componente, inexistente anterior. Aceasta
nu e posibilă psihiologic, decât printr-o relativă detaşare de existent ,retragerea propcesului
acţional -constructiv din planul realului în planul imaginarului, permiţând astfel construcţia
fictivă, mintală aceea ce încă nu există şi anticiparea viitorului.

25. 11. 2o22

Buna ziua tuturor !
Conținutul activității de seminar - planificat pentru Tema :
Structura si procedeele imaginației;

Activități de învățare pentru fixarea și consolidarea celor

prezentate:

Activitatea 1. Studiați PLANul TEMATIC și Biblografia conexă :

8.1. Delimitari conceptuale

Conceptele < cheie > : la gasiti in text marcate cu galben

9
 8.2. Formele imaginatiei
8.3. Procedeele imaginaţiei
8.4. Imaginația ca proces predilect al creativității

Bibliografie :

1. Marcus, P.P.- Imaginaţia, Editura Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti,

1980;
2. Novac, C., (2021). Fundamentele Psihologiei, Note de curs .
http://www. Google class-room. 2021 / 2022.
3. Novac, C.,( 2012), Psihologie educaţională pentru pregătirea
profesorilor, Ed. Univ. Craiova
4. Novac C., Mogonea R., (2014 ), Elemente de psihologie a educaţiei,
Craiova: Ed. Sitech,
5. Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Creţu, T. (red.) (1987). Psihologie
şcolară. Bucureşti: TUB
6. Popoviciu, N., (sub redacţia)- Visul- Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1978.

Activitate 2. Identificaţi şi definiţi principalele concepte şi

sintagme cheie din Tema Structura si procedeele imaginației; imaginaţia ca
proces predilect al creativității;

Sarcini didactice și de reflecţie :

S. 1. Parcurgeți Suportul de curs și răspundeţi la întrebările următoare:
- Care este locul si rolul imaginației in sistemul psihic uman?
- În ce constă continutul informational al imaginației?
- Care sunt funcţiile imaginației in cadrul intelectului uman ? ?
- În ce constau formele imaginației?
- Care este spercificul psihologic al visului ?
- Care este spercificul psihologic al reveriei?
- Care este spercificul psihologic al imaginaţiei creatoare?
- Ce se înțelege prin sintagma ”combinatorica imaginaţiei ”?
- Prezentați cele mai folosite procedee sau moduri de combinare a imaginilor.
- Analizați disponibilitatea procesului imaginativ pentru activitatea creativă.

10
 S. 2. Analizaţi comparativ procesele de imaginație și de memorare
după următorii indicatori:
- 1 ) conţinutul prelucrării informaţionale;
- 2 ) modalităţi de prelucrare psihică a informaţiilor;
- 3 ) valoarea cognitivă şi rezultatul final al prelucrării informaţionale ;
- 4 ) rolul imaginației în cadru cunoașterii, adaptării și învățării;
- 5 ) rolul memoriei în cadrul cunoașterii, adaptării și învățării.

S.3. Imaginatia fiind procesul predilect al creativitatii, va invit sa formulati

interpretari personale privind combinatorica imaginaţiei, corelatia dintre procesele cognitive
( gândirea, memoria și imaginația ) in activitatea de invatare creativa si de elaborare a ideilor
originale.
Important :
Rezolvările sarcinilor didactice le îndosariați in Portofoliul Didactic
in format fizic .
(! ) Termen :: 09.12.2o22
Succes în activitatea de rezolvare a sarcinilor didactice
conf. univ. dr. Corneliu Novac

11