STUDIUL CĂDERII LIBERE A CORPURILOR

SCOPUL LUCRĂRII

În această lucrare se va calcula acceleraţia gravitaţională, pe baza determinărilor

experimentale realizate cu ajutorul unui corp lăsat liber să cadă.

CONSIDERAŢII TEORETICE

Exemplul cel mai simplu de miscare cu acceleraţie constantă este căderea unui corp pe
Pământ. Neglijând rezistenţa aerului, toate corpurile aflate în acelaşi punct de pe suprafaţa
Pământului cad cu aceeaşi acceleraţie indiferent de marimea şi greutatea lor. Dacă însă şi
distanţa parcursă este mică în comparaţie cu raza Pământului, atunci acceleraţia ramâne
constantă pe timpul căderii.
Această mişcare "idealizată" - neglijînd rezistenţa aerului şi micşoarea acceleraţiei cu
altitudinea - poartă denumirea de cădere liberă. Acceleraţia unui corp în cădere liberă se
numeşte acceleraţie gravitaţională şi se notează cu g.
La suprafaţa Pământului mărimea acceleraţiei este de 9,8 m/s2. Pe suprafaţa Lunii
acceleraţia este datorată în principal forţei de atracţie exercitată asupra unui obiect de către
Lună şi nu de către Pămănt. Pe Lună g = 1,67m/s2, iar pe Soare, g = 274m/s2.

Determinarea poziţiei şi vitezei unui corp în cădere liberă (figura 1) se realizează după
următoarele ecuaţii cinematice ale mişcării, considerând că la momentul iniţial (t=0) corpul se
află în repaus (v0=0) (se fixează originea O în punctul de plecare):

1 1 2
a=g  y  v 0 t  gt 2  y gt (1)
2 2

v  v 0  gt v  gt . (2)

O

v0 , t 0


v,t
Figura 1

1
 Elimimând timpul între cele două ecuaţii, obţinem:

1 v2
t
v
 y g  v2  2gy . (3)
g 2 g2
1 2
y gt
2
Acceleraţia gravitaţională se va obţine din relaţia:
2y
g (4)
t2

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

Dispozitivul experimental pentru studiul căderii libere este constituit din:

1. suport metalic;
2. lansator mecanic de bilă;
3. mufe de prindere;
4. cronometru electronic pentru măsurarea timpului t;
5. senzori pentru cronometru;
6. riglă pentru măsurarea spaţiului y;
7. coşuleţ pentru captarea bilei.

Se realizează montajul din figura 2, cu ajutorul căruia se verifică ecuaţiile căderii libere de mai
sus, având grijă ca senzorul corespunzător pornirii cronometrului să fie plasat cât mai aproape
de lansatorul de bilă, astfel încât viteza iniţială să fie aproximativ v0=0, eliminându-se astfel, pe
cât posibil, erorile de măsură.

Figura 2

MODUL DE LUCRU

2
- Se fixează senzorul de oprire al cronometrului la o distanţă y, citită pe riglă, faţă de primul
senzor (de pornire).
- Se lansează bila cu ajutorul lansatorului mecanic şi se notează timpul t înregistrat de
cronometru.
- Pentru acelaşi spaţiu y se realizează experimentul de zece ori, urmând ca media
t  t  ...  t10
t mediu  1 2
10
a timpului să aibă o prcizie cât mai mare.
- Se realizează experimentul pentru zece valori ale spaţilui y citit pe riglă.
- Se calculează spaţiul y parcurs de bilă (în funcţie de timpul t îregistrat) după relaţia (1) şi se
compară cu valoarea citită pe riglă.
- Se calculează viteza v după relaţiile (2) şi (3).
- Rezultatele se trec în tabelul de mai jos:

Nr. yteoretic yexperimental t tmediu v v2 g g Δg

[%]
det. [m] [m] [s] [s] [m/s] [m/s] [m/s2] g [m/s2]
1.
2.

10.

- Se trasează (pe hârtie milimetrică ) graficul y  f ( t 2 ) , care, teoretic, trebuie să fie o dreaptă
g
cu panta tg  . Aproximănd graficul printr-o dreaptă se va calcula g din panta dreptei,
2
după relaţia (5).

y[m]

y10

g sin  y gt 2
tg =   2, y
2 cos  t 2

y2
g = 2 tgα (5)
y1

O t2[s2]
2
t12 t 22 t 10

CALCULUL ERORILOR

3
 g
Erarea relativă este: .
g
Pentru a afla eroarea absolută Δg făcută asupra măsurătorii mărimii determinate se
porneşte de la relaţia de calcul pentru acceleraţia gravitaţională şi anume:
2y
g 2 .
t
Această relaţie va fi logaritmată şi apoi diferenţiată:

ln g  ln 2  ln y  2 ln t ,
dg dy dt
 2 .
g y t
Eoarea relativă maximă va fi:

g y t
 2 ,
g y t

iar eroarea absolută va avea expresia:

g 2g
g  y  t
y t
şi înlocuind pe g, Δg se va calcula după expresia:

2 4y
g  y  3 t .
t t

Erorile relative cu ajutorul cărora se vor determina mărimile măsurate direct vor fi:

Δy = 1 mm = 10-3 m şi Δt = 0,01s.