COMPUNEREA OSCILAŢIILOR PARALELE

SCOPUL LUCRĂRII

Se compara rezultatele teoretice cu cele experimentale obţinute în cazul oscilaţiilor

paralele a două pendule de mase egale şi lungimi egale, având un defazaj Δφ unul faţă de
celălalt, precum şi fenomenul de “bătăi” (în cazul în care lungimea celor două pendule diferă).

CONSIDERAŢII TEORETICE

Un punct material poate fi supus unei forţe care să producă simultan două sau mai multe
oscilaţii, după o aceeaşi direcţie. Ca urmare, punctul material va avea ca efect ale mişcărilor
oscilatorii luate independent. Este un caz când se aplică principiul suprapunerii efectelor.

A. CAZUL OSCILAŢIILOR DE FRECVENŢE EGALE

Fie un punct material supus în acelaşi timp la două forţe care îi imprimă oscilaţii
armonice având aceeaşi frecvenţă, deci perioade egale şi aceeaşi direcţie. Aşadar este necesar să
compunem oscilaţiile
x1  A1  sin t  1  şi
x 2  A1  sin t  2  (1)
După cum ştim, oscilaţia rezultantă va fi
x  A  sin t   , cu (2)
A  A12  A22  2A1A2 cos2  1  şi (3)
A sin 1  A 2 sin 2
tg  1 (4)
A1 cos 1  A 2 cos 2

B. CAZUL OSCILAŢIILOR DE FRECVENŢE NEEGALE

În acest caz compunem oscilaţiile

x1  A1  sin 1t  1  şi
x 2  A1  sin 2 t  2  (5)
de frecvenţe foarte apropiate, astfel încât
1  2   (Δω<<ω1) (6)
În acest caz se poate scrie:
 x 2  A2 sin1t  t  2  (7)
Difernţa de fază a celei de-a doua oscilaţii este deci funcţie de timp şi deoarece Δω este
foarte mic, se poate considera că, în timpul unei perioade, diferenţa de fază rămâne constantă. Ca
urmare expresia vibratiei rezonante este de forma:
x  A sin 1t   , (8)
unde A şi φ sunt date de expresiile:
A  A12  A22  2A1A2 cos  t  2  1  şi (9)
A sin 1  A 2 sin 2
tg  1 (10)
A1 cos 1  A 2 cos 2
În concluzie, amplitudinea oscilaţiilor rezultante trece prin valori minime şi maxime,
datorită periodicităţii în timp a cosinusului:
Amax = A1 + A2 şi Amin + A1 – A2.
Considerăm A1 = A2, Amin = 0: în acest caz apare fenomenul de “bătăi”, când
amplitudinea rezultantă variază asemănător unei sinusoide de perioadă mare.
Dacă notăm cu θ intervalul de timp – constant – la care se succed aceste maxime şi
minime, se poate scrie:

t  2  1  2n
t     2  1  2n  1 (11)

de unde
2
  2 sau   .


Notând cu fb frecvenţa bătăilor (cu

care se succed maximele şi minimele), se
obţine:
1  1  2
fb     f1  f 2 (12)
 2 2

Figura 1
În figura 1 este reprezentat grafic
fenomenul de bătăi prin compunerea a două oscilaţii paralele de frecvenţe apropiate.

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

Se utilizează ansamblul din figura 2. Punctual material supus simultan la două oscilaţii
paralele este reprezentat de acul indicator (3). Se pot urmări amplitudinile unghiulare, citind
unghiurile descries de acul indicator, respective amplitudinile liniare descries de vârful acului
indicator.
 Sursele de oscilaţie coerente sunt reprezentate de
pendulele (1) şi (2) cu mase relative mari şi cu un cuplaj
neglijabil între ele, pentru ca oscilaţiile lor să se considere
independente. Cele două pendule se vor fixa la aceeaşi
lungime, reglând corespunzător poziţia discurilor pendulelor.
Oscilaţiile celor două surse se transmit acului indicator prin
intermediul unei tije. Aceasta va avea oscilaţia rezultată în
urma compunerii oscilaţiilor transmise independent de cele
două surse.

MODUL DE LUCRU

- Se pune în oscilaţie pendulul (1) cu amplitudinea

A1 citită pe scala Sp (pendulul (2) fiind în repaus) şi se
citeşte amplitudinea unghiulară a1 a acului indicator pe scala
S.
- Se procedează la fel la pendulul (2) ăi se citesc
amplitudinile A2 şi a2.
- Se pun simultan în oscilaţie cele doua pendule cu
aceleaşi amplitudini A1şi A2 şi se citeşte amplitudinea “a” a
oscilaţiei rezultate a acului indicator. Se scrie relaţia:

a 2  a 2  a 2  2a a cos  ,
Figura 2 1 2 1 2

unde Δφ este defasajul dintre cele două pendule. Se analizează în primul rând cazurile
particulare:

a) Δφ = 0, când pendulele oscilează în fază, atunci se obţine: a  a 1  a 2 ;

b) Δφ = π, când pendulele oscilează în antifază, atunci: a  a1  a 2 ;

 
c) Δφ = , când pendulele sunt în defazaj de , situaţie care se poate obţine, de
2 2
exemplu, astfel: se lasă pendulul (2) să oscileze cu amplitudinea A2 şi în momentul în
care aceasta atinge elongaţia maximă, se imprimă pendulului (1) un impuls, prin
lovire în acelaşi sens cu mişcarea pendulului (2).

Observarea fenomenului de bătăi la dispozitivul pentru compunerea oscilaţiilor paralele

Se reglează poziţia discului unuia dintre pendule astfel încât lungimea lui să difere puţin
de al celuilalt; astfel cele două pendule vor reprezenta două surse de oscilaţie de frecvenţe
apropiate.
 n
Se pot determina frecvenţele 1 şi  2 ale celor două pendule conform relaţiei   , în
t
care n este numărul de oscilaţii complete efectuat de unul din pendule în timpul  t (30s sau
1min).
Cele două pendule se lasă să oscileze în fază şi cu aceeaşi amplitudine urmărind oscilaţia
acului indicator. Se va putea observa că acul indicator descrie periodic maximul de oscilaţie,
(bătaie). Se notează numărul de bătăi şi timpul în care acestea se realizează, obţinându-se
frecvenţa bătăilor (  b ).
Se va verifica relaţia  b  1   2 .