Sistemele de depozitare a deșeurilor de diferite

material

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

Facultatea ŞAIAPM

Specializarea: Controlul si expertiza produselor alimentare

anul ȋntai

Nume: Ganciulescu Roxana-Elena

Cuprins :

1 Inceputuri

2.Deseurile o problema generala

3.Managementul deseurilor

4.Tipurile de deșeuri

5.Reciclare

6. Gestionarea deseurilor

7. Recuperarea materialelor
 1.Din 1970, oamenii au realizat tot mai mult că deșeurile o problemă, iar metodele de
depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. Există și problema reciclării materialelor care fac parte din
aceasta. La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) desfășurată la Rio de Janeiro în
1992, politică au fost adoptate la nivel mondial. În Uniunea Europeană, îngrijorările au fost mult mai
devreme, prima directivă a Comisiei Europene privind deșeurile datează din 1975. Oamenii au fost obișnuiți
cu reciclarea celor mai vechi timpuri. Studiile arheologice au arătat că în epoca resurselor de materii prime
în scădere, groapă de gunoi din orașul antic conține mai puține deșeuri (unelte, ceramică) cu potențialul de
reciclare.

2. Deșeurile nu ci doar o problemă de mediu, și o pierdere economică. În medie, europenii

produc 481 de kilograme de deşeuri municipale pe an. O parte din ce în ce mai mare a acestei cantităţi este
reciclată sau transformată în compost, în timp ce o parte mai mică ajunge la depozitele de deşeuri. Cum
putem modifica modul în care producem şi consumăm, în aşa fel încât să producem din ce în ce mai puţine
deşeuri, utilizând în acelaşi timp toate deşeurile ca resursă?

Europa generează cantităţi foarte mari de deşeuri: de alimente şi din grădinărit, deşeuri
din construcţii şi demolări, deşeuri miniere, deşeuri industriale, nămol, televizoare vechi, maşini vechi,
baterii, pungi de plastic, hârtie, deşeuri sanitare, haine vechi şi mobilă veche... şi lista poate continua.

Cantitatea de deşeuri pe care o generăm este strâns legată de tiparele noastre de

consum şi de producţie. Numărul foarte mare de produse care intră pe piaţă reprezintă o altă provocare.
Schimbările demografice, precum creşterea numărului de gospodării alcătuite dintr-o singură persoană,
afectează, de asemenea, cantitatea de deşeuri pe care le generăm (de exemplu, ambalarea produselor în
pachete mai mici).

3.Managementul deșeurilor, cunoscut și sub denumirea de management al deșeurilor,

se referă la educația despre colectarea, transportul, procesarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. În
general, termenul se referă la materialele produse de activități umane care pot reduce impactul asupra
sănătății umane, asupra mediului sau asupra aspectului habitatelor. Managementul deșeurilor urmărește și
conservarea resurselor naturale prin reutilizarea piețelor reciclabile. Deșeurile gestionate pot fi solide,
lichide sau gazoase sau pot avea diverse proprietăți (cum ar fi radioactivitate) și necesită metode de tratare
specifice.
4.În funcție de sursă, se pot distinge tipuri de deșeuri:

A. Deșeuri urbane și similare, adică deșeuri generate în zonele urbane și rurale. Ele sunt împărțite în:

1-Deșeuri menajere, de la gospodării, magazine, hoteluri, restaurante și instituții publice.

2-Gunoi stradal, specific miscarii stradale (hartie, plastic, frunze, praf).

3-Deșeuri din construcții și demolări din modernizarea și întreținerea clădirilor și străzilor.

4-Namolul municipal, produs de statiile de tratare a apelor uzate si menajere.

B. Deseuri sanitare din spitale, farmacii si cabinete medicale.

C. Deșeuri de producție generate de proces tehnologice industriale sau agricole.

1 Deșeuri industriale unice, clasificarea standard europeană este: Deșeuri industriale de categoria 1
periculoase, dar netoxice, cum ar fi azbest. Deseuri industriale nepericuloase și netoxice de categoria

2. Deșeuri inerte de tip 3, cum ar fi deșeurile de construcții. Deșeuri toxice de categoria 4, cum ar fi
deșeurile medicale și deșeurile radioactive. Categoria 5 Deșeuri industriale produse în cantități mari,
cum ar fi cenușa de la centralele pe cărbune.

2 Deșeuri tehnice agricole și zootehnice din agricultură, în special din creșterea animalelor.

3 Categorii de deșeuri speciale, explozivi și materiale radioactive.

4. În funcție de tipurile de deșeuri acceptate, depozitele de deșeuri sunt împărțite în depozite de

deșeuri periculoase (categoria a), depozite de deșeuri nepericuloase (categoria b), depozite de
materiale inerte (categoria c) și depozite de deșeuri de tip unic. Depozitul trebuie să dispună de
sisteme de securitate, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de stocare de
recuperare a gazelor și de tratare a levigatului, utilaje și servicii de întreținere pentru astfel de utilaje.

Astfel, România a obținut o durată de tranziție, respectiv deșeuri industriale periculoase până la
sfârșitul anului 2009, deșeuri miniere până la sfârșitul anului 2011 și deșeuri energetice, chimice și
metalurgice până la sfârșitul anului 2013. Până pe 16 iulie 2017, deșeuri municipale.

5. Reciclarea se referă la extragerea deșeurilor care pot fi reutilizate. Reciclarea se

poate realiza prin recuperare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor
prime auxiliare. Atât materialele, cât și energia pot fi reciclate. Materialele pot fi refolosite pentru a
produce noi produse, iar energia poate fi transformată în electricitate. [11] La ca eliminarea,
reciclarea trebuie efectuată fără a pune în pericol sănătatea umană, nici nu utilizează procese sau
metode care pot fi dăunătoare mediului. Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție
de calitatea materialului, sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi
separate și în instalații de sortare a deșeurilor.

În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate

prima operație este mărunțirea, care este operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri.
Urmează sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare balistice, sortarea
densimetrică în cicloane, sortarea magnetică a materialelor feroase, sortarea optică (pentru sticlă) și,
eventual, sortarea manuală. Urmează operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și
purificate sunt balotate în prese, fiind gata de livrare spre beneficiar. Dacă deșeurile amestecate
conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât
posibil celelalte materiale recuperabile.
 În România recuperarea este efectuată de o serie de Societăți specializate în
tratarea deșeurilor în vederea reciclării.
6. Eliminarea deșeurilor este o activitate complexă și costisitoare. Numai prin luarea de măsuri coordonate
pot fi rezolvate problemele grave de mediu ale deșeurilor. Principiile care stau la baza coordonării sunt
următoarele: Principiul precauției este aranjat în ordinea importanței activităților: evitarea apariției
deșeurilor, reducerea la minimum a cantității de deșeuri generate, reutilizarea, reciclarea și eliminarea.
Principiul BATNEEC, care stipulează că va fi utilizată cea mai bună metodă disponibilă care nu implică costuri
excesive (Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost). Principiul „poluatorul plătește”, conform
căruia costul gestionării deșeurilor și a daunelor mediului este suportat de producător. 

Principiile de coordonare sunt următoarele: Principiul precauției este aranjat în ordinea importanței
activităților: evitarea apariției deșeurilor, reducerea la minimum a cantității de deșeuri generate,
reutilizarea, reciclarea și eliminarea. În ceea ce privește reciclarea deșeurilor municipale, un raport din 2015
al Agenției Europene de Mediu a arătat că rata de reciclare a unor astfel de deșeuri în România a fost de
doar 4,5% (în 2012), în timp ce Germania (primul clasament) era de 4,5%. Rata de recuperare este de peste
60%. Situația României nu este foarte satisfăcătoare pentru că trebuie să atingă o rată de reciclare de 50% a
deșeurilor municipale până în 2020. Mai multe obiective de reciclare stabilite pentru România pot fi studiate
și în Decizia nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Deșeurilor 2014-2020.

Sortați după importanță: evitați deșeurile, minimizați cantitatea de deșeuri generată, reutilizați, reciclați și
eliminați. În ceea ce privește reciclarea deșeurilor municipale, un raport din 2015 al Agenției Europene de
Mediu a arătat că rata de reciclare a unor astfel de deșeuri în România a fost de doar 4,5% (în 2012), în timp
ce Germania (primul clasament) era de 4,5%. Rata de recuperare este de peste 60%. Situația României nu
este foarte satisfăcătoare pentru că trebuie să atingă o rată de reciclare de 50% a deșeurilor municipale
până în 2020. Mai multe obiective de reciclare stabilite pentru România pot fi studiate și în Decizia nr.
870/2013 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Deșeurilor 2014-2020.
7. Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului, sortare care începe
prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor.

Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de băuturi ( bere, răcoritoare,

energizante, etc.), oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de înaltă densitate (engleză High-
density polyethylene - HDPE) și ambalajele de polietilen tereftalat (engleză Polyethylene terephthalate -
PET), sticlele și borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje.Pot fi recuperate mase
plastice ca policlorura de vinil (engleză Polyvinyl chloride - PVC), polietilena de joasă densitate (engleză Low-
density polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși acestea nu sunt colectate în mod
curent în unele țări . Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei omogene, conținând câte o
singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor electrice și
electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de separare a diferitelor materiale care le compun.
 Bibliografie

-ro,Wikipedia.org

-eea.europa.eu