Sunteți pe pagina 1din 220

A CUNOAŞTE PENTRU A SCHIMBA. STUDII ŞI CERCETĂRI DE ASISTENłĂ SOCIALĂ

Coordonator: Prof. univ. dr. VIOREL PRELICI

VASILE GOLDIŞ UNIVERSITY PRESS ARAD

2009

1

CUPRINS

PrefaŃă ……………………………………………………………

3

Noi resurse pentru a reda delincventului minor sensul ascendent al construirii de sine(Viorel Prelici)…………………………………………… …… 6 AsistenŃa socială din România în spaŃiul ComunităŃii Europene(Claudia

Boghicevici, Flavius Şipoş) ……………………………………………………….10 PerfecŃionarea sistemului de finanŃare externă a serviciilor specializate de protecŃia copilului şi adultului (Claudia Boghicevici)…………………… 18 Sărăcia copilului în România (Aurora Lupaş)………………………… 22 Capacitatea de simbolizare în relaŃia terapeutică (Gabriel Balaci) … 34 Aspecte teoretice ale fenomenului de combatere şi prevenire a exploatării prin muncă a copiilor (Flavius Şipoş)……………………………….42 Integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale (Oana Morcan)…………………………………………………………………………… 54 Prefigurarea rolului asistentului social în consilierea mamelor aflate

în dificultate (Oana Morcan) ……………………………………………………

Copiii străzii, un fenomen actual (Laura Andreş) …………………………81 Aspecte privind noua reglementare a ocrotirii copilului minor prin adopŃie

(Simina Cociuba)………………………………………………………………… 90 Domeniul protecŃiei copilului: între experierea vocaŃională a asistenŃei socaile şi exactitatea juridică (preot drd. Ion Petrică)………………………….96 Consilierea şi abordarea funcŃională a serviciilor de asistenŃă socială în şcoală (Alina Constantin) ………………………………………………………108 Pedagogia socială, teorii şi reprezentanŃi de seamă (Dorin Bătrân)….117 Noi direcŃii de intervenŃie ale asistenŃei sociale în România. Bolnavul mintal – problemă a asistenŃei medicale versus asistenŃă socială (Oana Morcan)…………………………………………………………………………… 122 Workkaholismul – fenomen dezaptativ în rândul asistenŃilor sociali din Timişoara (Loredana Simerea)……………………………………………… 139 ImplicaŃii sociale ale consumului de droguri(Adela Lucia Şteam)…………………………………………………………………………… 147 Reintegrarea socială a consumatorului de droguri (Adela Lucia

Şteam)……………………………………………………………………………156

Egalitatea de şanse pentru toŃi – un deziderat al democraŃiei (Aurora

Lupaş) ………………………………………………………………………

Negrii din Statele Unite ale Americii. De la discriminare la integrare (Sorin

Bulboacă)………………………………………………………………………….170

Prognoza demografică pentru România, 2010-2030 (Sorin

Bulboacă)………………………………………………………………………….180

ConsecinŃe ale declinului comunităŃilor rurale (Bustescu Radu Emanuela Paula)…………………………………………………………… … 187 Îmbătrânirea – un proces ireversibil (Dorin Bătrân)………………….194

70

….163

Problematica persoanelor vârstnice din comunităŃile rurale ale MunŃilor Apuseni (Bara Monica Angela)………………………………………….209

2

PREFAłĂ

Locul unei prefeŃe, aşa cum îi spune şi denumirea, este în faŃa conŃinutului, dar se elaborează întotdeauna la urmă. Adica dupa ce ai incheiat ce ai avut de spus in continutul unei carti. Deci, eventual să inviŃi/îndemni/provoci cititorul sau, eventual, să-i spui ceva înainte de a începe sa citeasca. Lucrurile se schimbă, întrucatva, atunci când volumul este o culegere de studii, ca în cazul de faŃă, adică rodul unui efort al mai multor autori.

Ce vor să spună fiecare şi toŃi împreună ? Au ei un element comun ? S-ar putea să existe puncte de vedere diferite, chiar contradictorii. Cum poŃi armoniza totul ? Cum aşezi materialele micşorand riscul ierarhizarilor supărătoare ? Fiecăruia ne sunt foarte dragi produsele noastre intelectuale şi suntem foarte sensibili pe acest teren. Poate cu atât mai mult cu cât e vorba despre tineri. E mai greu, e mai uşor decat în cazul unei singure persoane care scrie o carte ? Misiunea mea este placută, dar şi delicată întrucât autorii acestui volum îmi sunt binecunoscuŃi şi apropiaŃi : unii foşti studenŃi sau actuali doctoranzi alŃii tineri colegi, cadre didactice sau colaboratori din colectivul de asistenŃă socială a FacultaŃii de Psihologie, ŞtiinŃele EducaŃiei şi AsistenŃă Socială de la Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » din Arad. PuteŃi urmări în acest volum tineri cercetători în curs de formare şi afirmare. Asta nu inseamnă că nu veŃi putea găsi contribuŃii interesante şi valoroase, demne de a fi citite şi citate, într-un mănunchi mozaicat de teme, toate având drept numitor comun asistenŃa socială, dar ilustrative pentru diferite domenii specializate ale acesteia. Totodată, veŃi putea descoperi puncte de vedere proprii, originale, care merită a fi luate în considerare. Din lucrarea elaborată de Sorin Bulboacă,îin domeniul demografiei, este de reŃinut, în privinŃa României, abordarea prognozei normative. Autorul încadrează această formă de estimare într-un context complex, istorico-socio- economic. Este pusă în valoare ideea potrivit careia demografia fară istorie este oarbă, dupa cum istoria fara demografie ramâne o enigma. Oricarui cercetător interesat de evoluŃia unor fenomene sociale îi vor fi utile date privind prognozele demografice în Europa şi pe plan mondial, prezentate de Sorin Bulboaca. Caracterul pesimist al prognozei demografice pe termen lung pentru Romania este foarte bine demonstrat cu cifre preluate din publicatii de referinŃă.Este remarcabila prezentarea unor aspecte ale evoluŃiei demografice negative din România. Semnificativă în acest sens este prezentarea perspectivei privind populaŃia şcolară, comasarea şcolilor, reducerea numărului de cadre didactice etc. Consideram ca nuanŃarea particularităŃilor îmbătrânirii populaŃiei în Ńara noastră, reprezintă una din contribuŃiile majore ale studiului prezentat. Aurora Lupaş expune o serie de idei, rod al experienŃei în domeniul protecŃiei copilului, respectiv al rolului familiei în dezvoltarea armonioasă a acestuia. Autoarea optează pentru strategii de intervenŃie pe care le-am putea denumi directiviste, în opozitie, adaugăm noi, cu orientarea nondirectivistă. Este vorba despre raportul între cel care formează, consiliază, influenŃează, educă etc., şi cel care beneficiază sau suportă efect(ul)ele. Atunci când primul deŃine rolul preponderent, ne aflăm în faŃa orientării directiviste. În cel de al doilea caz este vorba de orientarea nondirectivista. Fiecăreia dintre aceste

3

orientări i se găsesc avantaje şi dezavantaje. Aurora Lupaş optează pentru o orientare mai mult directivistă. În lucrarea Oanei Morcan transpare formaŃia de asistent social a autoarei prin pledoaria bine şi entuziast susŃinuta în favoarea dezinstituŃionalizării bolnavului psihic. Analiza efectuată se face de pe poziŃiile psihiatriei comunitare. Citându-l pe E. Goffman, este subliniat faptul că, până acum, psihiatrul se afla, din punct de vedere social, preponderent in partea opusa pacienŃilor. ConsideraŃiile critice pe care le face Oana Morcan - referitor la spitalele de psihiatrie – le putem prelungi remarcând faptul că tratamentul în aceste instituŃii pavează, de fapt, drumul spre infern (parafrazând maxima potrivit căreia drumul spre infern e pavat cu bune intenŃii). Paradigma dezinstituŃionalizării bolnavului psihic, a integrării lui în comunitate, sunt foarte bine susŃinute în acest studiu. În aceasta perspectivă, rolurile asistentului social, desigur, vor spori. Ele sunt menŃionate, după cum urmează : mediator, advocacy, educator, consilier de familie, facilitator. De asemenea, sunt subliniate o serie de sarcini îndeplinite de către asistentul social în acest cadru : să dezvolte, să propună şi să implementeze politici eficiente pentru bolnavul psihic, să atragă finanŃarea pentru acest tip de activitate, să-şi centreze intervenŃia pe mediu etc. Pe lângă roluri şi sarcini, sunt clarificate principii de activitate cu bolnavul mintal cum ar fi participarea şi responsabilitatea comunităŃii în ameliorarea sănătăŃii mintale a bolnavului psihic. Din cele de mai sus, autoarea deduce logic necesitatea specializării asistentului social ce lucrează în domeniul psihiatriei. Această demonstraŃie a necesităŃii asistenŃei sociale în domeniul psihiatriei se impune a nu fi uitată, Ńinând seama de faptul că însăşi profesia de asistent social, în accepŃia sa modernă, se regăseşte de la începuturile ei în aşezările psihiatrice. Pe buna dreptate se remarcă faptul că în instituŃiile psihiatrice « rolul asistentului social se contureaza din ce in ce mai clar, deşi atribuŃiile sale sunt adesea trecute cu vederea sau ‘împarŃit’ altor profesii »(p ). Dacă vreŃi să vă clarificaŃi modul cum trebuie utilizate fondurile structurale şi de coeziune în finanŃarea serviciilor de asistenŃă socială în România, citiŃi articolul Claudiei Boghicevici. Dăm în acest sens un citat edificator : « ÎmbunătăŃirea şi diversificarea serviciilor oferite de centrele multifuncŃionale şi rezidenŃiale pot contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităŃii muncii şi vieŃii atât a celor activi cât şi a celor dependenŃi » (p. ) remarcă autoarea. Într-adevar, dupa cum se subliniază, fondurile alocate sistemului de protecŃie a copilului, cele ale Programului PHARE, dar şi cele guvernamentale, şi-au probat eficienŃa : s-au diversificat tipurile de prestări de servicii, în special cele cu caracter privat, s-a dezvoltat reŃeaua asistenŃilor maternali şi, mai ales, ceea ce era esenŃial, a scăzut în permanenŃă numarul de copii institutionalizaŃi. Laura Andreş face o analiză a situaŃiei copiilor străzii pornind de la o informare bibliografică esenŃială şi fundamentându-se pe o experienŃă proprie. O intrebare vitală careia autoarea caută să-i raspundă în finalul studiului este următoarea : poate fi cu adevărat eradicat fenomenul ? Raspunsul este, în general, optimist : integrarea copiilor străzii în sistemul rezidenŃial, deşi anevoioasă, nu este imposibilă, la vârste fragede. ExistenŃa

4

unor profesionişti în acest domeniu, care să colaboreze îndeaproape la integrarea lor, face recuperarea posibilă. (p. ). Cociuba Simina Codruta prezintă şi comentează propria sa experienŃă în cadrul programului Adoptă ! Copilul este sufletul familiei, derulat la DirecŃia Generalş de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului din Arad. Iată, deci, o reflectare, caleidoscopică, desigur a preocupărilor ştiinŃifice pe care le au câŃiva tineri cercetatori grupaŃi în ceea ce putem considera că devine un nucleu de cercetare in domeniul asistenŃei social.

Arad, martie 2009

VIOREL PRELICI

5

NOI RESURSE PENTRU A REDA DELINCVENTULUI SENSUL ASCENDENT AL CONSTRUIRII DE SINE VIOREL PRELICI Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” Arad Abstract

Cercetarea îşi propune să găsească mijloace prin care să contribuie la educarea/reabilitarea infractorului minor din România. S-a lucrat cu un număr de 53 de infractori minori (cu vârste de până la 18 ani) dintr-un penitenciar din România. Componenta grupului este cea prezentată în anexa 1. Ipoteza cercetării În activitatea de reabilitare, probablitatea unor rezultate pozitive creşte dacă se pune accent pe mijloace afective dintre care, în penitenciar, grupul este dintre cele mai importante iar în afara lui, familia. Metodologie În lucrarea de faŃă se prezintă rezultatele unei părŃi a cercetării şi anume, importanŃa elementului afectiv al grupului. În acest scop s-a utilizat Chestionarul sociometric Moreno şi Chrestionarul privind tendinŃele de dezadaptare a personalităŃii. S-a căutat a se evidenŃia modul în care se percep, din punct de vedere afectiv (al teelementului , potrivit teoriei moreniene), membrii grupului între ei, pe de o parte şi în ce măsură preferinŃele afective corelează cu trăsăturile de personalitate evidenŃiate prin chestionarul aplicat. CorelaŃiile obŃinute se prezintă în anexa 2. Nu ne-am propus, în lucrarea de faŃă, să prezentăm şi să analizăm celelalte două componente alte tehnicii sociometrice, matricea sociometrică şi sociograma. Discutarea rezultatelor şi importanŃa lor Corelarea parametrilor chestionarului Moreno cu cei ai chestionarului privind tendinŃele de dezadaptare a personalităŃii ne oferă posibilitatea de a releva indici semnificativi , după cum urmează:

- număr de respingeri cu antecedente personale;

- număr de respingeri cu frustrare;

- suma intensităŃii respingerii cu psihopaŃii;

- suma intensităŃii respingerii cu aspect mental.

Concluzii CorelaŃia dintre cele două chestionare probează că în alegerile lor – atât în ceea ce priveşte preferinŃele, cât şi respingerile – membrii grupului utilizează, în cunoştinŃă de cauză, criterii privind trăsăturile de personalitate ale celor vizaŃi. Acest lucru se realizaeză în privinŃa respingerilor (atât ca număr cât şi ca intensitate), în coreŃie cu tendinŃele de dezadaptare cum sunt antecedentele presonale, frustrarea, psihopatiile şi nivelul mintal mai scăzut. Ca atare, cele două chestionare pot fi utilizate pentru o mai bună cunoaştere a grupelor de deŃinuŃi minori în vederea creării unui climat socioafectiv care să contribuie la reabilitarea lor (redarea sensului ascendent al construirii de sine). Sistemul şi cadrul juridic întârzie să păstreze un concept despre copilul deviant mai mult restrictiv şi punitiv decât educativ, recuperatoriu, terapeutic şi umanitar. Se poate vorbi despre o dublă devalorizare a şcolii:

6

- ca instituŃie ce se sustrage tot mai mult responsabilităŃilor sale educative şi ca statut socio-profesional al cadrelor didactice, tot mai depreciate şi devalorizate, în rândul celorlalte profesiuni;

- ca preocupare pentru copilul –problemă.

Cum altfel se poate explica diminuarea sensibilă a preocupărilor cadrelor didactice în domeniul educativ? Este indmisibil ca profesorii să nu se mai preocupe de timpul liber al copiilor, de contactul cu familia, de comportamentul elevilor. Unii chiar spun că cestea Ńin de perioada comunistă. Total fals! Educarea copilului s-a făcut din antichitate şi până azi, iar un profesor care nu-şi face lecŃia abandonează vocaŃia şi responsabilitatea lui socială. Câteva date statistice sunt ilustrative: în anul şcolar 1991-1992, 6067 de elevi au fost eliminaŃi din cauza abaterilor de la disciplină, dintre acestea 4676 fiind în clasele I-IV, ceea ce este de-a dreptul absurd. Şcoala abandonează copiii cu abateri de comportament, trimiŃându-i unde? În stradă! La discreŃia factorilor poluanŃi ai societăŃii. Este inadmisibil să elimini din şcoală copii de 9 şi 10 ani. Ce-au putut face aceşti copii ca să merite o asemenea pedeapsă? Este un abandon de la atribuŃiile fundamentale ale şcolii şi de la datoria dascălului de a se ocupa de soarta copilului, nu numia de notele lui. În aceste condiŃii, omul de la catedră se transformă într-un birocrat care are menirea să umple rubricile catalogului şi atât. Dacă se urmăreşte şi situaŃia elevilor eliminaŃi din cauza absenŃelor, din totalul de 17 432, 1276 sunt la clasele I-IV. Apare, în mod justificat întrebarea: chiar nu se poate face nimic, mai ales la vârstele mici, ca elevul să fie atras, în primul rând, să frecventeze şcoala, să participe la programul de educaŃie?Această abdicare de la misiunea de educator au sesizat-o chiar şi străinii. Iată deci că şcoala devine ea însăşi factor de favotrizare a fenomenului de comportament deviant al minorilor. Modificarea din temelii a mentalităŃilor

Trecerea spre economia de piaŃă a adus şi aduce cu sine o bruscă şi nu întotdeauna benefică schimbare a mentalităŃilor, nu numai în rândurile adulŃilor, dar şi în cele ale minorilor. Apare astfel ca atiudine cvasi predominantă fuga de muncă, efort şi responsabilitate, cultul banului şi al câştigului facil, parazitismul social, căutarea unor căi ocolite şi oneroase de parvenire, de la care până la fuga în stardă, delincvenŃă, consum de droguri, alcoolism, promiscuitate sexuală nu mai sunt decât câŃiva paşi. ReacŃia de respingere a comunităŃii Scăderea genearlă a sensibilităŃii oamneilor faŃă de semeni, efect al aceleiaşi lupte acerbe pentrus supravieŃuire se exprimă şi printr-o dură respingere şi marginalizare a minorilor cu comportament deviant. În cazuri de infracŃionalitate se constată chiar preferinŃa adolescenŃilor de a continua să rămână, decât să părăsească sau să revină în penitenciar, pentru simplul motiv că în „afară” sunt stigmatizaŃi şi repeinşi de colectivitate, viaŃa devenind mai nesigură şi primejdioasă. Delincventul este bolnav pentru că a fost iubit greşit sau nu a fost iubit deloc: dragostea se dovedeşte, deci, singurul remediu posibil”. Acesta este mottoul care exprimă etica unui cămin de delincvenŃi de la Vitry, înfiinŃat în 1950 şi condus multă vreme de Joe Finger. La Vitry, aceasta se desemnează

1

1 V. Radulian (coordonator), Comportamentul deviant la minori. Structuri cauzale generatoare. Prevenire şi combatere, Bucureşti, Comitetul NaŃional Român UNICEF, Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei, 1994, p. 7-8.

7

cu trei vocale, A.A.A. – atitudine autentic afectivă faŃă de subiecŃii din cămin (217 băieŃi). RevoluŃionarea terapeutică din acest cămin (care „este un loc de primire cordial ce nu cunoaşte nici predica, nici mustrarea, nici lecŃia de morală”, unde tinerii vin şi pleacă de bunăvoie şi care înregistrează 70% succese confirmate) l-a determinat pe judecătorul J. Chazal să mai creeze încă 208 „centre semi – libere” în FranŃa, menite să înlocuiască vechile case de corecŃie cu cămine de readaptare mai umană. 2

Anexa 1 ComponenŃa grupului

N = 53 Grupă de vârstă:

14-16 ani – 32% 17-18 ani – 68%

Mediul de provenienŃă Urban – 52% Rural – 48%

OcupaŃia părinŃilor:

mama

tata

muncit(oare)or

36%

20%

şomer(ă)

28%

36%

casnică

20%

-

pensionar(ă)

6%

-

pensie boală

2%

4%

detenŃie

8%

34%

decedat

-

6%

SituaŃia familială:

Nu au părinŃi

2%

PărinŃii sunt despărŃiŃi

64%

PărinŃii sunt împreună

34%

SituaŃia şcolară:

Mai puŃin de patru clase

28%

Cls. I-IV

30%

Cls. V-VIII

28%

Cls. IX-XII

14%

CORELAłII ÎNTRE NUMĂRUL DE PREFERINłE /RESPINGERI ŞI REZULTATELE LA ITEMII CHESTIONARULUI DE TENDINłE DE DEZAPTARE A PERSONALITĂłII N= 53

REZULTATELE LA ITEMII CHESTIONARULUI DE TENDINłE DE DEZAPTARE A PERSONALITĂłII N= 53 2 C. Bonnafort, 1972,
REZULTATELE LA ITEMII CHESTIONARULUI DE TENDINłE DE DEZAPTARE A PERSONALITĂłII N= 53 2 C. Bonnafort, 1972,

2 C. Bonnafort, 1972, p. 62.

8

Codificare: Chestionar – TendinŃe de dezadaptare a personalităŃii 1- onestitate 8 – isterie 2-

Codificare:

Chestionar – TendinŃe de dezadaptare a personalităŃii

1-

onestitate

8 – isterie

2-

antecedente personale

9- psihopatie

3-

psihastenie

10 – nivel mental

4-

depresivitate

11- reacŃie la frustrare

5-

imaturitate emoŃională

12 – echilibru emoŃional

6-

schizoidie

13 – motivaŃie

7- paranoia

Chestionar sociometric

14 – număr preferinŃe

15 – sumă preferinŃe

16 – număr respingeri

17 – sumă respingeri

9

ASISTENłA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA ÎN SPAłIUL COMUNITĂłII EUROPENE

Lect. univ. drd. CLAUDIA BOGHICEVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Asist.soc. FLAVIUS ŞIPOŞ DGAS ARAD

ABSTRACT

The thesis focuses on the comparative anlysis between the Romanian social aid system and that of the European Union. The national social aid system represents the complex of institutions and measures through which the state, through the central and local public administration authorities, the local collectivity and the civil society take action to prevent, limit or abate the temporary or permanent effects of situations that could generate the marginalization or the social exclusion of some persons, families, groups or communities. During the communist regime there existed no university education in the spehere of social aid. After 1990 a series of laws have been passed against poverty and for the protection of disabled people and the university education has been reintroduced in the field of social aid. Nowadays, the Romanian social aid services are fragmented, many organizations and institutions having attributions in this field. Thus, the child protection services are under the jurisdiction of the National Authority for the Protection of Child Rights and the services for disabled people are organized inside the Department Councils under the administratorship and coordination of the National Authority for Disabled People and its regional inspectorates; the mintal health services are comprised in the atributions of the Sanitary Authority.

AsistenŃa socială este un sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului 3 . AsistenŃa socială este un ansamblu de instituŃii, programe, măsuri, activităŃi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri comunităŃi cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate, în criză şi deci vulnerabile. AsistenŃa socială oferă celor în nevoie posibilităŃi de cunoaştere şi de acces la servicii specializate de protecŃie socială, îi orientează către înŃelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de protecŃie socială, mobilizează comunitatea, persoanele şi grupurile în dificultate de a influenŃa activ politicile sociale. SuportuI financiar sau produsele destinate asistenŃei sociale provin fie de la bugetul de stat, fie din contribuŃiile voluntare individuale sau comunitare şi sunt acordate celor în nevoie în funcŃie de necesităŃile lor urgente 4 .

3 Mic DicŃionar enciclopedic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1978,

pag. 67

4 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, pag. 594-601

10

Un alt autor 5 defineşte asistenŃa socială ca o prestaŃie realizată cu banii statului şi care se adresează celor aflaŃi în stare de sărăcie, specificând că asistenŃa socială este prin natura sa un ajutor acordat de către stat. AlŃi autori 6 apreciază că "asistenŃa socială desemnează un ansamblu de instituŃii, programe, măsuri, activităŃi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităŃilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care din cauza unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod decent de viaŃă”.

O definiŃie strict juridică a asistenŃei sociale este stabilită de Legea nr.

47/2006 privind sistemul naŃional de

prevede: " Sistemul naŃional de asistenŃa socială, reprezintă ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care statul, prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaŃii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităŃilor”. De asemenea, alineatul 2 al aceluiaşi articol precizează conŃinutul acesteia, în sensul că “AsistenŃa socială, componentă a sistemului naŃional de protecŃie sociala, cuprinde serviciile sociale si prestaŃiile sociale acordate in vederea dezvoltării capacitaŃilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităŃii vieŃii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala. ".

asistenŃă socială 7 , care în art. 2 alin.1

Îm momentul de faŃă, toate Ńările membre a ComunităŃii Europene urmăresc în domeniul asistenŃei sociale acelaşi deziderat, respectiv o politică socială integrată, chiar dacă fiecare stat este responsabil de organizarea şi

finanŃarea protecŃei sociale pe teritoriul său. În acest sens, în anul 1999, luna iulie, Comisia Europeană a propus o “Strategie concretă pentru modernizarea protecŃei sociale „ iniŃiativă care trebuie privită în continuelor dezvoltări în cadrul politic, legislativ economic şi social în care operează politicele de protecŃie socială, atât la nivelul statelor membre cât şi la nivelul Uniunii Europene. Strategie conŃine patru obiective cheie pe care le vom enumera în cele ce urmează:

Muncă plătită şi venituri sigure;

Pensii sigure şi un sistem de pensii viabil;

Promovarea incluziunii sociale;

Asigurarea unei asistenŃe medicale susŃinute şi de o înaltă calitate.

Cu toate că obiectivele enumerate mai sus sunt comune tuturor Ńărilor membre, vom constata însă, faptul că în ciuda eforturilor de a armoniza sistemul de protecŃiesocială, la nivelul ComunităŃii Europene funcŃionează mai multe modele respectiv:

5 Sergiu Tămaş, DicŃionarul politic ediŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Sansa, Bucureşti, 1996, pag. 56

Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale. România în context european, Editura Politica , Bucureşti, 1995, pag. 1-24

6

7

Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 239 din 16 martie 2006

11

Modelul continental – Ńările care aplică acest model sunt Germania, FranŃa, Belgia, Austria, Olanda şi Luxemburg. Aceste sisteme sociale s-au dezvoltat pe baza relaŃiei dintre nevoile sociale şi merit – performanŃă în muncă, fiind finanŃate de către angajator şi prin contribuŃia angajaŃilor la programele de asigurări sociale şi naŃionale, precum şi prin impozite directe. Ponderea majoră în aceste servicii o reprezintă ajutoarele sociale.

Modelul social – democratic sau modelul scandinavic. Acest model a fost dezvoltat pe baza principiului că individul este parte a unei comunităŃi (colectivităŃi sociale) unde serviciile universale şi intrarea femeilor pe piaŃa muncii au devenit mecanismul de satisfacere a nevoilor sociale, finanŃarea făcându-se din impozite directe. Modelul este bazat pe principiile drepturilor sociale derivate din cetăŃenie, universalism, redistribuŃie, parteneriat social şi un puternic sector public. Deşi acest model se bazează pe prestarea şi finanŃarea serviciilor de către sectorul public şi pe aşa numita bunăstare instituŃionalizată, ultimele trenduri sunt spre creşterea implicării sectorului privat în sistemele de securitate socială, introducerea taxelor şi plăŃilor pentru servicii şi cumpărarea serviciilor de asistenŃă.

Modelul britanic – îl întâlnim în Marea Briatnie şi în Irlanda şi reprezintă un model social care îşi are originile în principiile universalismului, deşi ajutoarele sociale înregistrează niveluri mai scăzute şi un grad mai ridicat de selectivitate decât în modelul social – democratic. În ultimii 20 de ani, în Marea Britanie modelul a fost marcat de o politică a diminuării rolului statului, de dezvoltarea mixului bunăstării, focalizat asupra concurenŃei pieŃei şi concentrat mai degrabă pe selectivitate şi pe obiective decât pe universalism.

Modelul sudic pe care îl întâlnim în Portugalia, Spania, Italia şi Grecia au dezvoltat sisteme de servicii sociale rudimentare, bazate în principal pe sprijinirea familiei şi a organizaŃiilor de voluntariat, implicarea organizaŃiilor de voluntariat, implicarea statului fiind limitată. Portugalia, Spania şi Grecia sunt caracterizate prin nivele crescute ale intervenŃiei statului în ultimii ani. Oricum, familia rămâne principalul instrument de solidaritate între generaŃii, iar angajarea în domeniul serviciilor sociale rămâne scăzută.

Din 1990, obiectivele programelor de asistenŃă socială din România s-au modificat treptat, începând prin a înlătura din legislaŃia şi practica în domeniu măsurile restrictive, astfel încât să fie reflectate valorile unei societăŃi democratice. O atenŃie deosebită s-a acordat protecŃiei copilului şi în mod special adopŃiei şi reintegrării copilului în familie. Au fost adoptate o serie de legi pentru combaterea sărăciei şi în domeniul protecŃiei persoanelor cu handicap şi au fost reînfiinŃat învăŃământul superior în domeniul asistenŃei sociale.

12

Actualmente serviciile de asistenŃă socială din Ńara nostră sunt fragmentate, mai multe organisme şi instituŃii având competenŃe în acest domeniu. Astfel, serviciile pentru protecŃia copiilor intră sub jurisdicŃia AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului iar serviciile pentru persoanele cu dizabilităŃi sunt organizate în, cadrul consiliilor judeŃene sub tutela şi coordonarea AutorităŃii NaŃionale pentru Persoane cu Handicap, respectiv a inspecŃiilor regionale din subordinea acesteia, serviciile de sănătate mintală intră în competenŃa, autorităŃilor sanitare. În afară de acestea, autorităŃile locale au creat, în funcŃie de priorităŃile existente şi în conformitate cu noul cadru legislativ, la nivelul fiecărei unităŃi administrativ- teritoriale, servicii publice de asistenŃă socială şi diferite aşezăminte sociale. LegislaŃia privind sistemul naŃional de protecŃie socială au fost influenŃate de o serie de acte normative internaŃionale dintre care amintim câteva în cele ce urmează. Articolul 22 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului 8 proclamă că „Orice persoană, în calitate de membru al societăŃii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăŃită să obŃină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităŃii sale, prin efort naŃional şi cooperare internaŃională, Ńinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei Ńări". Articolul 25 al aceluiaşi document prevede că : „Orice persoană are dreptul la un nivel de viaŃă corespunzător asigurării sănătăŃii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrană, îmbrăcămintea, locuinŃa, îngrijirea medicală precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneŃe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenŃă ca urmare a unor împrejurări independente de voinŃa sa. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. ToŃi copiii, fie că s-au născut în cadrul sau în afara căsătoriei, se bucură de a aceeaşi ocrotire socială". Normele elaborate de organismele internaŃionale cu atribuŃii şi în domeniul asistenŃei sociale, cum sunt OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană au ca scop îmbunătăŃirea şi dezvoltarea asistenŃei sociale. Normele primelor două organisme nu produc efecte prin ele însele, ci numai ca urmare a ratificării lor de către statele membre şi a transpunerii lor în practică în legislaŃia internă a fiecărui stat membru 9 . Un alt document important elaborat de Consiliul Europei este Carta Socială Europeană care împreună cu normele privind securitatea socială rezolvă, prin ratificarea către statele membre, o multitudine de probleme din domeniul legislaŃiei interne, o strânsă legătură economică, socială şi politică între statele europene.

8 DeclaraŃia punctează nevoia asigurării tuturor fiinŃelor umane şi stabileşte principiile conform cărora persoanele care se află în stare de risc social trebuie să fie identificate şi ajutate cu precădere.

9 ConvenŃia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a LibertăŃilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005, cunoscuta si sub denumirea de ConvenŃia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)

13

Carta Socială Europeană, semnată în 1961 şi intră în vigoare în 1965, completată cu Protocolul AdiŃional din 1988, conŃine două mari părŃi: prima, declarativă, în care se enumără 19 drepturi sociale, a doua, cu caracter tehnic, prescrie obligaŃiile ce revin statelor pentru respectarea acestor drepturi. PărŃile sunt obligate, conform Cartei să garanteze în materie de protecŃie socială următoarele :

dreptul la protecŃie a copiilor şi adolescenŃilor (art.7)

dreptul muncitoarelor (în caz de maternitate) la protecŃie (art.8)

dreptul la protecŃia sănătăŃii (art.11)

dreptul la securitatea socială (art.12)

dreptul la asistenŃă socială şi medicală (art.13)

dreptul de a beneficia de serviciile sociale (art.14)

dreptul persoanelor cu handicap la formare profesională, la readaptare profesională şi socială (art.15)

dreptul familiei la protecŃie socială, juridică şi economică (art. 16)

dreptul mamei şi copilului la protecŃie socială şi economică (art. 18)

dreptul muncitorilor emigranŃi şi al familiilor lor la protecŃie şi asistenŃă (art. 19) Prin Protocolu1 AdiŃional la Cartă din 1988 a mai fost prevăzut dreptul persoanelor în vârstă la protecŃie socială (art. 4). Prin art. 13 al Cartei, părŃile semnatare s-au angajat "să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să

şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă, în

special prin prestaŃii rezultate dintr-un regim de securitate socială, să poată beneficia de o asistenŃă corespunzătoare şi, în caz de boală, de îngrijiri impuse de starea sa; să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de asistenŃă să nu sufere din acest motiv o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale, să prevadă ca fiecare să poată obŃine, prin servicii competente

cu caracter public sau privat, orice sfat şi orice ajutor personal necesar pentru

a preveni, îndepărta sau atenua starea de nevoie de ordin personal şi ordin

familial". În vederea asigurării exercitării efective a dreptului de a beneficia de serviciile sociale, statele se obligă să încurajeze sau să organizeze serviciile care utilizează metodele specifice serviciului social şi care contribuie la bunăstarea şi dezvoltarea indivizilor şi grupurilor într-o comunitate, ca şi adaptarea lor la mediul social (art. 14). Carta a proclamat că, în vederea exercitării efective a drepturilor persoanelor cu deficienŃe fizice sau mentale, în pregătirea profesională şi socială, este necesar a se lua măsurile corespunzătoare pentru a pune la dispoziŃia celor interesaŃi mijloace de formare profesională, inclusiv, dacă este cazul, instituŃii specializate cu caracter public sau privat. De asemenea, trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru plasarea persoanelor cu deficienŃe fizice, mai ales prin intermediul serviciilor de plasare specializate, prin existenŃa unor locuri de muncă protejate şi prin măsuri menite să-i încurajeze pe patroni să angajeze persoane cu deficienŃe fizice (art. 15). DiferenŃa esenŃială între Consiliul Europei şi Uniunea Europeană este următoarea: membrii Uniunii se reunesc în spiritul "integrării", iar întâlnirile Consiliului au loc în spiritul "colaborării".

14

Dreptul comunitar este constituit din ansamblul regulilor juridice, elaborate de organele Uniunii şi aplicabile relaŃiilor sociale, inclusiv celor de asistenŃă socială a Ńărilor membre. În 1989, la Strasbourg, conducătorii statelor membre ale Uniunii Europene (cu excepŃia Marii Britanii) au adoptat Carta privind drepturile sociale fundamentale ale cetăŃenilor. Astfel:

art. 10 prevede că toŃi muncitorii şi funcŃionarii ComunităŃii Europene au dreptul la o protecŃie socială adecvată şi trebuie să beneficieze de plăŃile pentru protecŃia socială, independent de nivelul funcŃiei ocupate şi unitatea în care activează.

Toate persoanele excluse de pe piaŃa muncii din motiv că nu au acces la ea sau nu au reuşit să se reintegreze în aceasta şi care nu dispun de mijloace de trai trebuie să primească alocaŃii suficiente, adecvate cu situaŃia lor individuală.

art. 16 prevede egalitatea de tratament între bărbaŃi şi femei.

art. 20-23 se referă la protecŃia copiilor şi adolescenŃilor.

art. 26 stipulează dreptul persoanelor cu handicap la formare, integrare şi readaptare profesională. În Comunitatea Europeană, alături de problemele economice comune, se prefigurează tot mai multe probleme sociale comune a căror soluŃionare cere coordonare şi acŃiuni comune. Carta Socială este considerată drept o afirmare a voinŃei de a căuta activ dezvoltarea spaŃiului social european. IntervenŃia sociala se realizează după principiul subsidiarităŃii, potrivit

căruia responsabilitatea revine, in primul rând, celor dispuşi in vecinătatea celor aflaŃi în situaŃie critică, adică familiei, în faza secundară a intervenŃiei se găseşte comunitatea, iar în cea de-a treia, statul. Statul a luat măsurile necesare pentru a proteja copiii şi adulŃii, pentru ca aceştia să nu devină victime sub nici o formă. Statul, prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale, îşi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor şi acŃiunilor prevăzute în actele normative privind prestaŃiile sociale şi serviciile sociale (art. 6 Legea

47/2006).

AdministraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale se întemeiază pe

principiile

publice (art. 120 ConstituŃia României).

descentralizării 10 , autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor

10 Legea –cadru nr.195/2006 a descentralizării a fost publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 453 din 25 mai 2006 şi are prevederi speciale referitoare la transferul de competenŃe, inclusiv în sfera asistenŃei sociale. Astfel,conform art.21 din lege, autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercita competente exclusive privind:

-serviciile de asistenta socială cu caracter primar pentru protecŃia copilului şi pentru persoane varstnice; -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru victimele violenŃei în familie; Art.22 stipulează că autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul judeŃului exercita competente exclusive privind:

-serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru victimele violenŃei în familie; -serviciile de asistenta socială specializate pentru persoanele varstnice;

15

Consiliile locale şi primăriile funcŃionează, în condiŃiile legii, ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă nevoile publice din comune şi din oraşe (art. 121, alin. 2 ConstituŃia României). Consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean (art. 122 ConstituŃia României). AutorităŃile administraŃiei publice centrale asigură transferul atribuŃiilor şi al mijloacelor financiare necesare către autorităŃile administraŃiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituŃiile de cult recunoscute de lege (art. 6 alin. 2 Legea 47/2006). Statul a încredinŃat responsabilităŃile sporite colectivităŃii locale, delegându- i din autoritate şi eliberând centralismul administrativ. În acest sens se înfiinŃează în fiecare localitate Consiliul Comunitar Consultativ 11 care au obligaŃia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităŃii şi de soluŃionare la nivel local a problemelor sociale. Astfel se pot crea Consilii Comunitare Consultative cuprinzănd dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoŃi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliŃişti respectiv cele mai infulente persoane din comunitate. Aceste persoane vor promova valorile familiale, vor sprijini părinŃii care se confruntă cu unele dificultăŃi etc., iar activitatea desfăşurată de membrii consiliului este de voluntariat şi vor avea în vedere interesul beneficiarului în orice decizie luată şi vor evita excluderea persoanelor defavorizate, indiferent de problele specifice ale acestora, fie sărăcie, alcool, handicap, boală psihică handicap, boală psihică, drog etc. Vor încuraja toleranŃa şi spiritul de solidaritate, vor păstra confidenŃialitatea informaŃiilor şi vor da dovadă de disponibilitate şi receptivitate. Rolul acestor consilii este atât de soluŃionare a unor cazuri concrete, cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităŃi. Mandatul acestor consilii se va stabili prin acte emise de către autorităŃile administraŃiei publice locale, iar pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create, acestea vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenŃei sociale şi protecŃiei copilului. Încă de la început trebuie precizat faptul că de prin înfiinŃarea acestor consilii consultative, nu se doreşte înlocuirea serviciilor sociale, care practic în

În acelaşi timp, conform art.24, autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercita competente partajate cu autorităŃile administraŃiei publice centrale privind:

-serviciile de asistenta socială cu caracter primar pentru persoane cu dizabilitati. Art.26 reglementează principiul conform căruia autorităŃile administraŃiei publice de la nivelul judeŃelor exercita competente partajate cu autorităŃile de la nivelul administraŃiei publice centrale privind:

-serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru protecŃia copilului; -serviciile de asistenta socială specializate pentru persoane cu dizabilitati

11 Consiliile Comunitare Consultative se înfiinŃează în baza Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 557 din 23 iunie 2005. Chiar dacă aceste consilii consultative se înfiinŃează în baza legii privind protecŃia drepturlior copilului, activitatea acestora nu se va limita doar la probleme privind minorii ci şi la cele care vizează, persoanele adulte, cele cu handicap, vârstnici etc.

16

unele comunităŃi din mediul rural nici nu există, ci sunt o formă de sprijin a activităŃii de asistenŃă socială şi protecŃia copilului. InstituŃiile publice de asistenŃă socială, finanŃate parŃial sau total de la bugetul de stat, se înfiinŃează prin hotărâre a Guvernului, iar cele finanŃate de la bugetul judeŃean sau de la bugetele locale, prin hotărâre a consiliului judeŃean sau local şi oferă servicii de specialitate, ocrotire, găzduire, îngrijire, activităŃi de recuperare şi reintegrare socială pentru copii, persoane cu dizabilităŃi, persoane vârstnice şi alte categorii de persoane, în funcŃie de nevoile specifice. Astfel, statul a devenit un stat al bunăstării care reuşeşte să reducă în mod considerabil consumul de resurse publice şi să soluŃioneze cât mai multe cazuri sociale. Observăm faptul că şi Ńara noastră a făcut paşi mari în ceea ce priveşte asistenŃa socială, precum şi alinierea la standardele europene fapt ce reflecătă gradul de maturitate a a Ńării noastre privind sistemul de protecŃie ocupând în acelaşi timp un loc meritat în panoplia asistenŃei sociale a ComunităŃii Europene.

BIBLIOGRAFIE

Mic DicŃionar enciclopedic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1978, pag. 67 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, pag. 594-601 George NeamŃu, Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi,2003 Sergiu Tămaş, DicŃionarul politic ediŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Sansa, Bucureşti, 1996, pag. 56 Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale. România în context european, Editura Politica , Bucureşti, 1995, pag. 1-24 Legea nr. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 239 din 16 martie 2006 Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005 Legea –cadru nr.195/2006 a descentralizării a fost publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 453 din 25 mai 2006 Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 557 din

17

PERFECłIONAREA SISTEMULUI DE FINANłARE EXTERNĂ A SERVICIILOR SPECIALIZATE DE PROTECłIA COPILULUI ŞI ADULTULUI

CLAUDIA BOGHICEVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” ARAD

După 1989, managementul programelor s-a dezvoltat şi a cuprins aspecte diverse ale socialului, datorită asistenŃei ComunităŃii Europene în domeniul protecŃiei persoanelor defavorizate. Poate că acest lucru face să fie considerată drept “o modă a proiectelor, legitimă în condiŃiile tranzaŃiei”, dar fenomenul marchează o nouă paradigmă a intervenŃiei, un nou model de management eficient în condiŃiile unei societăŃi dinamice marcate de

postmodernism. Elaborarea standardelor minime de calitate , constituie un rezultat al procesului de maturizare a practicilor sociale din domeniul asistenŃei sociale În perioada de pre-aderare, România a fost beneficiarul unor importante fonduri, fie sub forma unor granturi, fie sub forma împrumuturilor, completate de co-finanŃarea naŃională (acolo unde era necesar), îndreptate spre diverse scopuri, de la investiŃii majore în infrastructură şi sprijin pentru mediul de afaceri până la consolidarea capacităŃii administrative a administraŃiei publice româneşti de a transpune şi implementa acquis-ul european. Principalul sprijin a venit din partea Uniunii Europene, prin intermediul programelor de pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD), asistenŃei

, împrumuturilor

bilaterale a Statelor Membre UE, programelor comunitare

BERD şi BEI etc. Alte finanŃări au fost furnizate de către Banca Mondială (ex. SAMTID), PNUD şi UNEP (ex. Facilitatea Globală de Mediu). In perioada 1991- 2006, România a primit de la UE cca. 6,5 miliarde Euro în cadrul celor trei instrumente de pre-aderare: PHARE (inclusiv componentele CES şi CBC), ISPA şi SAPARD. Începând cu anul 2000, când a început procesul de negociere a aderării României la UE, alocarea anuală a fondurilor europene în cadrul acestor trei instrumente a reprezentat echivalentul a 25% din totalul investiŃiilor realizat de la bugetul naŃional, în 2006 atingând suma de 1,1 miliarde Euro. Fondurile alocate sistemului de protecŃie a copilului prin Programul PHARE, împreună cu cele având aceeaşi destinaŃie puse la dispoziŃia instituŃiilor de profil de către Guvernul României au condus la mutaŃii majore atât în ceea ce priveşte scăderea permanentă a numărului de copii instituŃionalizaŃi cât şi cu privire la diversificarea tipului de prestatori din acest

12

12 Socrate II (2000-2006), Leonardo da Vinci II (2000-2006), TinereŃe (2000-2006), ViaŃă (2000-2004), Cultura 2000 (2000-2004), Programul pentru Întreprinderi şi Spirit Antreprenorial (2001-2005), Ida II (1998-2004), AcŃiunea Comunitară în domeniule SănătăŃii Publice (2003- 2008), E-content (2001-2005), Egalitate de Şanse (2001-2005), Combaterea Discriminării (2001-2006), Combaterea Excluziunii Sociale (2001-2005), Programul cadrul nr. 6 pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică, inclusiv Euratom (2002-2006), Măsuri de încurajare în domeniul ocupării forŃei de muncă (2001-2005), Mecanismul de ProtecŃie Civilă (2002-2007), Vamă (2003-2007), Fiscalis (2003-2007), AcŃiune Comunitară în Sprijinul ProtecŃiei Consumatorului (2004-2007), AgenŃia Europeană de Mediu.

18

domeniu, în special prin apariŃia şi dezvoltarea organismelor private acreditate, precum şi a asistenŃilor maternali profesionişti.

UTILIZAREA FONDURILOR STRUCTURALE ŞI DE COEZIUNE ÎN FINANłAREA SERVICIILOR DE ASISTENłĂ SOCIALĂ DIN ROMANIA Uniunea Europeană este una dintre regiunile cele mai prospere din

lume.

De la data lărgirii acesteia cu încă noi 12 membri, la 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007, are puterea unei pieŃe interne a 27 de state membre cu aproape 500 milioane locuitori care locuiesc în aproape 300 de regiuni . Însă nu toŃi europenii au aceleaşi avantaje şi şanse de succes în termeni socio- economici, ceea ce a condus la elaborarea unei politici de coeziune economică şi socială care să înlăture aceste disparităŃi. Pentru programarea 2007-2013 exista:

trei Fonduri cunoscute ca Fonduri structurale, respectiv:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul Social European(FSE)

Fondul de Coeziune (FC)

doua Fonduri cunoscute ca AcŃiuni Complementare, respectiv:

Fondul European pentru Agricultura şi Dezvolare Rurală (FEADR)

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Fondurile contribuie, fiecare în conformitate cu dispoziŃiile specifice care le reglementează, la realizarea celor trei obiective mentionate anterior, după cum urmează:

(a)

la obiectivul de convergenŃă: FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune;

(b)

la obiectivul de competitivitate regională şi locuri de muncă: FEDER şi

FSE;

(c) la obiectivul de cooperare teritorială europeană: FEDER.

Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor Ńării se va realiza printr-o abordare integrată, bazată pe o combinare a investiŃiilor publice în infrastructura locală, politici active de stimulare a activităŃilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale, pe următoarele axe prioritare tematice ale POR :

1.Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - potenŃiali poli de creştere 2.ÎmbunătăŃirea infrastructurii de transport regionale şi locale 3.ÎmbunătăŃirea infrastructurii sociale 4.Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local 5.Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului 6.AsistenŃă Tehnică

Axa prioritară 3 – ÎmbunătăŃirea infrastructurii sociale 3.2 Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale Obiectivul specific al acestui domeniu de intervenŃie îl constituie îmbunătăŃirea calităŃii şi a capacităŃii serviciilor sociale acordate prin sprijinirea echilibrată a acestora pe întreg teritoriul Ńării, pentru asigurarea unui acces egal al cetăŃenilor la astfel de servicii.

19

Analizele POR au evidenŃiat situaŃia precară a infrastructurii serviciilor sociale şi necesitatea realizării de investiŃii în reabilitarea, modernizarea şi dotarea clădirilor în care se desfăşoară acestea. Totodată, necesitatea investiŃiilor apare şi ca urmare a stabilirii unor standarde minime de calitate pentru serviciile sociale ce trebuie să fie îndeplinite de centrele rezidenŃiale. În multe situaŃii, calitatea slabă a infrastructurii şi lipsa dotărilor cu echipamente obligă persoanele aparŃinând grupurilor sociale defavorizate să apeleze la servicii sociale din alte zone, îndepărtate de domiciliu. În acelaşi timp, această situaŃie afectează şi desfăşurarea în condiŃii normale a activităŃilor de pe piaŃa muncii din două motive: pe de o parte din cauza faptului că nu se acordă asistenŃă calificată şi suficientă persoanelor aparŃinând grupurilor vulnerabile, care ar putea fi reinserate pe piaŃa muncii; pe de altă parte persoanele active care au în familie membri dependenŃi alocă un timp important îngrijirii acestora, dar insuficient şi necalificat, cu repercusiuni atât asupra celui dependent, care nu beneficiază de îngrijire specializată permanentă, cât şi asupra calităŃii muncii şi vieŃii persoanelor care au în familie membri cu diferite disabilităŃi, sau a persoanelor singure care au în îngrijire copii minori. ÎmbunătăŃirea şi diversificarea serviciilor sociale oferite de centrele multifuncŃionale şi rezidenŃiale poate contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităŃii muncii şi vieŃii atât a celor activi, cât şi a celor dependenŃi. Centrele sociale cu destinaŃie multifuncŃională pot acoperi o gamă variată de servicii, cu scopul de a ajuta persoanele în dificultate, începând cu acceptarea lor în centru, până la rezolvarea problemelor specifice cu care acestea se confruntă, temporar sau permanent (materiale, financiare, culturale, juridice şi administrative, relaŃionale, ocupaŃionale, medicale), inclusiv prin organizarea unor ateliere de lucru pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independente şi a competenŃelor profesionale. Dezvoltarea acestor centre sociale va fi completată de investiŃii în centrele rezidenŃiale deja existente, care asigură servicii de cazare de lungă durată, asigurându-se astfel un cadru adecvat de găzduire şi îngrijire a persoanelor aflate în dificultate. O atenŃie specială va fi acordată populaŃiei de etnie rromă.

Prin urmare, implementarea unor astfel de proiecte va avea rezultate pozitive, atât din punct de vedere umanitar, cât şi din punct de vedere al reinserŃiei pe piaŃa muncii a numeroase persoane aflate în dificultate. Pentru facilitarea accesului grupurilor defavorizate din interiorul comunităŃilor la servicii sociale, va fi respectat „principiul porŃilor deschise”. Identificarea la nivel regional a proiectelor de reabilitare, modernizare şi dotare a infrastructurii centrelor sociale şi rezidenŃiale se va realiza în concordanŃă cu priorităŃile stabilite prin Strategia NaŃională privind Serviciile Sociale, precum şi cu nevoile identificate prin strategiile judeŃene de incluziune socială şi strategiile şi Planurile de Dezvoltare ale Regiunilor. FINANłAREA PROIECTELOR în cadrul Programului OperaŃional Regional – în sfera protecŃiei sociale AutorităŃi ale administraŃiei publice locale şi centrale

ContribuŃie FEDR: 85 %

ContribuŃie de la bugetul de stat: 13 %

20

ContribuŃie de la bugetul local: 2 %

Persoane juridice care nu sunt societăŃi comerciale (ONG-uri):

ContribuŃie FEDR: 85 %

ContribuŃie de la bugetul de stat: 13 %

ContribuŃie proprie: 2 %

Axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale Obiectiv:

Facilitarea accesului pe piaŃa muncii a grupurilor vulnerabile şi promovarea unei societăŃi inclusive în scopul asigurării bunăstării tuturor cetăŃenilor. Fundamentare:

Această axă prioritară urmăreşte dezvoltarea de programe specifice de dezvoltare personală, în scopul creşterii motivaŃiei grupurilor vulnerabile pentru formare profesională şi integrare pe piaŃa muncii, precum şi îmbunătăŃirea accesului lor pe piaŃa muncii. Incluziunea socială poate fi realizată cu succes printr-o abordare complexă care se adresează tuturor domeniilor (ocupare, educaŃie, protecŃie socială, ocrotirea sanatatii, gospodărie etc.), în acelaşi timp utilizând la maximum resursele disponibile, în mod eficient şi concentrat. Totuşi, coordonarea eficientă se poate realiza doar prin conştientizarea tuturor părŃilor interesate cu privire la scopul urmărit şi beneficiile unei asemenea acŃiuni de sincronizare. Aceasta poate fi realizată prin furnizarea accesului adecvat la servicii de bază (apă, electricitate etc.), la informaŃii, precum şi prin asigurarea tratamentului nediscriminatoriu, în sensul de a avea acces la toate oportunitatile oferite de societate. Obiectivul ambiŃios al României este să construiască cu succes o societate incluzivă bazată pe înŃelegerea generală şi respectarea drepturilor omului. Desi au fost făcuŃi paşi importanŃi, este necesară imbunătăŃirea în continuare a modului de abordare a oamenilor ce apartin grupurilor vulnerabile, acordându-le sprijin în recuperarea handicapului ce-i separa de populaŃia majoritară, din punct de vedere al educaŃiei, al culturii muncii şi al aptitudinilor cerute pe piaŃa muncii. Pana la sfarsitul lunii decembrie aplicantii spera sa apara ghidurile de finantare pentru axele aferente domeniului social , astfel incat sa se poata da startul pentru scrierea de poiecte si accesarea de fonduri europene.

21

SARACIA COPILULUI IN ROMANIA

Aurora Lupas Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » Arad

“Nu-i nici o rusine sa fii sarac,dar este teribil de neplacut” (Sydney Smith)

Saracia a fost multa vreme acceptata ca un fenomen natural,inevitabil sau chiar iremediabil.Explicatia saraciei era cautata in ghinion,neputinta celui ce trebuia sa aduca un venit familiei dar uneori saracia era explicata prin prostie,lipsa de caracter,iresponsabilitate. Datorita ariei de raspandire ,saracia nu poate fi explicata atat de simplist ci trebuie privita si studiata ca un fapt social,un fapt public,un fapt politic.Acest fenomen-saracia-variaza in functie si in spatiu si se distribuie in cadrul societatii,nu in functie de factori individuali ci de variabile macrosociale(rasa,etnie,sexul,varsta,statut occupational,statut marital) De regula saracia este definita operational prin lipsa veniturilor,dar aceasta lipsa de venituri este doar cauza saraciei si nu o caracteristica a ei.Conceptul de saracie se refera la modul de viata sarac:neacoperirea nevoilor fundamentale si in consecinta o functionare umana sub un anumit standard;astfel” saracia este asociata cu orientari umane si atitudini specifice:demoralizare ,lipsa de sperante ,lipsa de capacitate,lipsa de vointa de efort de a iesi din situatia de dificultate,resemnare,adaptare la un mod de viata sarac ,toate avand impact distructiv asupra vietii personale si familiale,supra vietii colective”. 13 Astfel ,numai prin faptul ca cineva are un standard economic scazut(este sarac),acel cineva va fi privit cu suspiciune si va fi considerat deviant,chiar daca modul sau de comportare se inscrie in normele societatii respective.Ca urmare,” saracii sunt stigmatizati de catre restul societatii,adica sunt tratati ca devianti nu pentru ceea ce fac ci pentru ceea ce sunt” 14 .Stigmatul devine astfel un motor ,o forta capabila sa condamne oamenii la marginalizare,la izolare sociala,din cauza unor lucruri asupra carora acesti oameni nu au practic nici un control Familiile trebuie ajutate sa fie mai integrate si mai capabile sa se autointretina iar societatea trebuie sa deschida canalele mobilitatii sociale ,ale egalitatii de sanse(anul 2007 a fost considerat Anul Egalitatii de Sanse in Europa).si a dialogului intercultural-anul 2008 este Anul European al Dialogului Intercultural sub sloganul “Impreuna in diversitate”an in care are loc promovarea culturii ca factor de crestere economica si coeziune sociala ,avand astfel efecte benefice asupra reducerii saraciei.

13 Zamfir C.,Elemente pt. o strategie antisaracie,in Strategii antisaracie si dezvoltare

comunitara,Ed.Expert,2000

14 Erving Goffman, Stigma: Notes on the Management of a Spoiled Identity, Prentice-Hall, New York, 1963.

22

GRUPURI DE COPII EXPUSI SARACIEI

Copilul reprezinta una din categoriile puternic dezavantajate,vulnerabile la excluziune sociala in societatea romaneasca actuala.Excluziunea copilului poate fi privita ca o incalcare a drepturilor copilului,deoarece copii sunt cetateni cu anumite drepturi,excluziunea sociala este in acest sens o incalcare a acestora. O societate incluziv social pentru toate categoriile sociale si in mod special pentru copil, reprezinta un obiectiv essential in cadrul politicilor sociale derulate in Romania. Saracia este o cauza de baza importanta pentru existenta tuturor grupurilor de copii exclusi si marginalizati.Print-un efect de propagare invers,copiii pot deveni victime ale unor fenomene cum ar fi:” neglijarea,violenta si abuzul in familie,alcoolismul ,ramanerea fara adapost,dezintegrarea familiei,abandonul,viata pe strada si cele mai grave forme de munca a copilului,incluziv traficul”. 15 Un copil nascut intr-o familie saraca va fi deprivat nu numai din punct de vedere material,dar si educational ,el avand sanse reduse de a face fata competitiei cu copiii nascuti in familii cu resurse culturale si educationale. Studiile realizate pe aceasta tema au identificat principalele puncte critice ale sistemului de suport pentru copil si familie si de asemenea au incercat sa evidentieze cateva directii de actiune pentru promovarea incluziunii sociale a copilului.Datele prezentate in referat se bazeaza pe rezultatele cercetarii”Conditiile sociale ale excluziunii copilului”proiect finantat de Ministerul Muncii ,Solidaritatii Sociale si Familiei,beneficiara fiind Comisia Antisaracie si Promovarea Incluziunii Sociale(CASPIS),Rapoartele si analizele UNICEF asupra situatiei copiilor confruntati cu excluziunea sociala in Romania.,Raportul de cercetare privind copii rromi al Organizatiei Salvati Copii Romania si nu in ultimul rand pe rezultatele minicercetarii pe care am intreprins-o impreuna cu studentii anului II asistenta sociala din cadrul Universitatii de Vest Vasile Goldis Arad,pe grupuri aflate in zone defavorizate din municipiul si judetul Arad. Conform cifrelor nationale prezentate in Memorandumul Comun in domeniul Incluziunii sociale/2005,incidenta saraciei la copii este sensibil mai ridicata in raport cu media:29,9%pentru copiii sub 15 ani,31,9%la tinerii intre 15-24 ani fata de 25% pe ansamblul populatiei in anul 2003.Riscul de saracie este cel mai ridicat pentru familiile monoparentale si pentru familiile cu multi copii.

15 Raport Salvati Copiii,Copii Rromi,2006

23

Sărăcie şi sărăcie severă în 2004(%) şi diferenŃa faŃă de anii anteriori (%), pe total şi pe grupe de vârstă

 

Rata sărăciei

 

Scăderea în 2004 (%) faŃă de

Rata sărăciei severe

 

Scăderea în 20 (%) faŃă de

2

Ani

1995

2000

2003

2004

1995

2000

2003

1995

2000

2003

2004

1995 2000

Total

25,4

35,9

25,1

18,8

-

-

-

9,4

13,8

8,6

5,9

-

-

-

 

26,0

47,6

25,1

37,2

57,2

3

Copii

29,1

42,2

30,9

24,4

-

-

-

11,6

18,3

11,8

8,2

-

-

-

 

16,2

42,2

21,0

29,3

55,2

3

Tineri

31,3

43,8

30,9

24,7

-

-

-

12,6

19,4

12,1

8,8

-

-

-

 

21,1

43,6

20,0

30,2

54,6

2

AdulŃi

21

31,3

21,6

15,9

-

-

-

7,2

11,3

6,9

4,7

-

-

-

 

24,3

49,2

26,3

34,7

58,4

3

Vârstnici

30,8

35,2

24,9

16,7

-

-

-

10,8

10,3

7,1

4,4

-

-

-

 

45,8

52,6

32,9

59,3

57,3

3

Sursa: INS

Situatia grupurilor de copii vulnerabili ,exclusi si/sau discriminati este o tema de larg interes in ciuda reformelor considerabile in domeniul

Protectiei Copilului,Aceste grupuri de copii includ urmatoarele categorii:

Copii lipsiti de ingrijire parinteasca

Copii abandonati

Copii in institutii

Copii implicati in cele mai grave forme de munca a copilului

Copii victime ale traficului

Copii care lucreaza si/sau traiesc pe srazi

Copii aflati in conflict cu legea

Copii discriminati inclusiv cei de etnie rroma,cei cu HIV/SIDA si cei cu dizabilitati. Populatia rroma constituie unul dintre cele mai afectate grupuri sociale din toate punctele de vedere.,fiind suprareprezentati in toate categoriile defavorizate;80%din copiii ce apartin etniei rromilor se afla in saracie si 43,3% in saracie severa. .Desi exista unele progrese,copiii rromi continua sa fie una din categoriile cele mai defavorizate din tara.Chiar daca saracia nu are conotatie etnica,este mai evidenta in comunitatile rrome.Lipsa de resurse materiale a familiilor si a locurilor de munca-o cauza fiind si insuficienta pregatire scolara si profesionala a rromilor-impieteaza asupra dezvoltarii normale a copiilor,asupra educatiei lor si mai ales asupra calitatii acestei educatii.Pe de o parte interesul redus al parintilor pentru scoala-generat de lipsa de intelegere a utilitatii ei-,pe de alta parte imposibilitatea de a asigura copiilor cele necesare scolii si faptul ca foarte multi copii trebuie sa participe la realizarea veniturilor familiilor,conduc la absenteism si rezultate scolare slabe.Copii insisi nu dau o mare importanta scolii,iar unii dascali chiar nu depun suficiente eforturi pentru a-i motiva.Astfel se pune intrebarea daca exista o perspectiva in a schimba in bine viata acestor copii;se impune o implicare accentuata a autoritatilor in sprijinirea familiilor rrome de a-si

24

asigura o viata decenta;de asemeni „o politica sociala coerenta si sustinuta privind grupul de etnie rroma,este solutia cea mai potrivita pentru schimbarea situatiei rromilor si astfel oferirea unui viitor mai bun copiilor rromi”. 16 La inceputul anilor 1990,in Romania aprox.100000 de copii traiau in institutii rezidentiale.La 31 decembrie 2007 numarul copiilor beneficiari ai sistemului de protectie speciala era de 46160 copii .(v.situatia prezentata de ANPDC la 31.dec.2007)

de 46160 copii .(v.situatia prezentata de ANPDC la 31.dec.2007) 1 6 Raport Salvati Copiii Romania,Copii Rromi,2006

16 Raport Salvati Copiii Romania,Copii Rromi,2006

25

Sursa: Situatie prezentata de ANPDC la 31 dec.2007 CAUZE GENERALE ALE SARACIEI COPIILOR Dintre cauzele

Sursa:

Situatie prezentata de ANPDC la 31 dec.2007

CAUZE GENERALE ALE SARACIEI COPIILOR

Dintre cauzele care au determinat si determina aceasta stare de saracie in care se afla majoritatea copiilor,amintesc cateva pe care le consider determinante in persistenta acestei stari:

Suprapunerea activitatilor intre diferitele institutii prin incapacitatea sistemului de a articula politicile sectoriale cre vizeaz copilul si familia privite ca un intreg Deficiente in implementarea noii legislatii si a standardelor privitoare la protectia copilului Proceduri necorespunzatoare existente pentru ajutorarea familiilor aflate in situatii dificile Insuficienta orientare pe activitati de prevenire Lipsa serviciilor de asistenta,sprijin si monitorizare a copilului la nivel comunitar. Risc ridicat de saracie in cazul familiilor rurale cu multi copii(riscul saraciei in aceste familii se ridica la 57% fata de numai 29% in cazul familiilor cu un singur copil) Disparitati rural-urban- acoperirea cu servicii sociale in mediul rural este extrem de slaba. Neajustarea de catre autoritatile locale a facilitatilor de care dispun la copiii cu dizabilitati,copii cu HIV/SIDA,copii rromi care nu vorbesc limba romana,copii si familii analfabete. Abandonul timpuriu al scolii generale( riscul de saracie scade substantial odata cu cresterea nivelului de educatie) Precaritatea conditiilor de intrare in viata adulta a copiilor Deficite de ingrijire si supraveghere a copiilor,deficit educational si de socializare. Discriminare pozitiva in sensul crearii unor servicii specifice pentru anumite grupuri de copii care s-ar putea dovedi

26

contraproductiva pe termen lung si sa favorizeze discriminarea negativa(de ex,scolile temporare pt.copii cu HIV/SIDA au devenit in cele din urma permanente si exclusive,ceea ce a contribuit si contribuie pe termen lung la stigmatizarea copiilor cu HIV/SIDA.) Discriminare structurala a serviciilor cu acces slab la servicii de sanatate de calitate pentru grupurile de copii vulnerabile Datorita scaderii accentuate a natalitatii,dupa 2008,cand generatiile mult mai putin numeroase nascute dupa 1990.vor intra pe piata muncii,este probabil sa inceapa o criza a fortei de munca tinere in Romania criza care se va acutiza treptat si va afecta si sistemul de asigurari sociale.

.

În România,- marea majoritate a familiilor sunt de tip conjugal- nuclear, fiind alcãtuite din cuplul conjugal si copii acestuia; aceasta înseamnã cã numãrul persoanelor aducãtoare de venit rãmâne acelasi, indiferent de dimensiunea familiei. -veniturile medii (salariale sau de altã naturã) sunt foarte reduse ca putere de cumpãrare. Aceasta înseamnã cã fiecare copil în plus reprezintã o sporire a gradului de sãrãcie: alocatiile pentru copii sunt aproape simbolice, neconstituind un aport semnificativ la bugetul familiei; ele nu acoperã nici pe departe costul copilului. În afara acestor alocatii, practic nu mai existã niciun alt sprijin pentru familiile cu multi copiii (scutiri de impozite, de exemplu) În România nu numai cã familiile cu multi copii sunt sãrace – dar, si invers, familiile sãrace au multi copiii. Este vorba de un anumit model cultural si de un grad redus de educatie, mai ales în ceea ce priveste utilizarea mijloacelor moderne de planificare familialã. Conform datelor furnizate de Comisia Antisaracie si Promovarea Incluziunii Sociale( CASPIS),copiii care traiesc in gospodarii sarace au o probabilitate de peste doua ori mai mare de a abandona scoala,comparativ cu copiii care traiesc in gospodarii care nu sunt sarace. In ceea ce priveste populatia rroma ,participarea la scoala a elevilor rromi este cu 25% mai mica decat pentru populatia globala.Scolile in care invata copiii rromi,copiii saraci in general,au adesea profesori necalificati sau fara experienta.Copiii din zonele cu risc ridicat de saracie se confrunta cu lipsa de interes fata de scoala,acestia avand aspiratii limitate.

EFECTELE SARACIEI ASUPRA COPIILOR

Sărăcia afectează puternic formarea viitoare a copiilor, prin expunere la:

DeficienŃe în alimentaŃie, subnutriŃie, malnutriŃie (în modul cel

mai dramatic sărăcia se resimte în consumul alimentar insuficient şi

dezechilibrat care în cazul copiilor poate avea urmări pentru toată viaŃa).

Locuire precară – multe familii sărace nu au locuinŃe, trăiesc pe

stradă, în locuinŃe improvizate, insalubre, uneori fără curent electric,

27

apă, încălzire sau alte utilităŃi, supraaglomerate, în condiŃii care afectează puternic dezvoltarea copilului.

Lipsa unor bunuri elementare: îmbrăcăminte şi încălŃăminte,

cărŃi şi rechizite şcolare, etc

Degradarea stării de sănătate (după 1989 tuberculoza şi bolile

infecŃioase, specifice sărăciei, au explodat la copii), acces scăzut la

îngrijire medicală corespunzătoare

Dezvoltare fizică întârziată datorită hranei dezechilibrate şi stării de sănătate precară

Dezvoltare intelectuală întârziată datorită condiŃiilor inadecvate

de trai, stimulării insuficiente în familie, neparticipării şcolare etc.

EducaŃie insuficientă, lipsa unei calificări, analfabetism

ViolenŃă, abuz, exploatare economică şi sexuală, trafic

DelincvenŃă, practica cerşetoriei, consum de droguri

Abandon (copiii din familiile sărace se confruntă cu riscul cel mai ridicat de abandon, de plasare în grija serviciilor de protecŃie a copilului ).

PROPUNERI DE AMELIORARE A SARACIEI COPIILOR

Dintre propunerile cele mai importante menite sa amelioreze sau chiar sa reduca substantial saracia copilului fiind in consens cu obiectivele unor documente deosebit de importante pentru dezvoltarea politicilor sociale viitoare-Planul National Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale,Raportul asupra Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului,Memorandumul Comun de Incluziune Sociala si Planul National de Dezvoltare ,amintesc:

Imbunatatirea participarii scolare si calitatii educatiei Programe de educatie compensatorie Servicii de consiliere si terapie familiala Imbunatatirea accesului la servicii medicale Reducerea nr.de copii nedoriti Dezvoltarea alternativelor de tip familial si dezvoltarea serviciilor de recuperare pentru copiii lipsiti de ingrijire parinteasca Suport adecvat pentru tinerii care parasesc institutiile de ocrotire Prevenirea si diminuarea cazurilor de neglijare,abuz,exploatare a copilului Prevenirea si combaterea traficului de copii Prevenirea si diminuarea delincventei juvenile si a consumului de droguri Prevenirea si controlarea fenomenului strazii Dezvoltarea sistemului comunitar de servicii sociale pentru copil si familie Eliminarea disparitatilor in acoperirea cu servicii de asistenta sociala Dezvoltarea capacitatii de asistenta sociala a tuturor institutiilor implicate in problematica copiilor.

28

Ca si obiective srategice pentru imbunatatirea situatiei sociale a copiilor in Romania ma opresc la urmatoarele,pe care le consider determinante in acest sens:

Eradicarea saraciei extreme a copiilor prin asigurarea unei locuinte,inclusiv provizorii,pentru toate familiile cu copii lipsite de locuinta,cresterea alocatiei pentru copii,mentinerea si extinderea formelor de suport/gratuitati pentru copii din familiile sarace,promovarea unei politici sociale de suport pentru familiile monoparentale,diversificarea serviciilorde suport pentru copii in cadrul comunitatii. Scaderea riscului de abandon inclusiv prin asigurarea dreptului copilului de a fi nascut intr-o familie care il doreste prin asigurarea accesului la mijloacele moderne de planificare familiala,educatie sexuala eficace cu accent pe adolescenti si grupuri defavorizate. Reducerea rapida a nr.si gravitatii cazurilor de copii neglijati prin dezvoltarea unui program de responsabilizare a parintilor,prin servicii de asistenta sociala in situatii de risc,intarirea relatiei cu scoala si sustinerea participarii scolare a copiilor. Cresterea gradului de profesionalizare a personalului antrenat in protectia copilului.

RECOMANDARI

COPIILOR

EXTERNE

PRIVIND

REDUCEREA

SARACIEI

Copiii prezinta un risc de saracie peste medie in majoritatea statelor membre UE.Viata intr-o familie cu un singur parinte sau fara locuri de munca sporeste riscul saraciei.Aceasta ameninta coeziunea sociala si dezvoltarea durabila.Copiii defavorizati au mai putine sanse dacat semenii lor sa se descurce bine la scoala,sa se mentina in afara sistemului penal de justitie,sa se bucure de o sanatate buna si sa se integreze in societate si pe piata muncii. Consiliul European le solicita statelor membre”sa faca demersurile necesare pentru a se reduce rapid si in mod semnificativ saracia copilului,oferind tuturor copiilor oportunitati egale indiferent de mediul social din care provin” 17 Ca si recomandari externe ,Comitetul pentru Drepturile Copilului ,atrage atentia asupra faptului ca „trebuie adoptate masuri comprehensive pentru asigurarea unei parentalitati responsabile si pentru sprijinirea familiilor sarace pentru a le asista in indeplinirea responsabilitatilor legate de cresterea copilului,in lumina articolelor 18 si 27 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului limitand astfel destramarea familiei,reducand numarul de copii institutionalizati”.

17 Comisia comunitatilor europene,Propunere de raport comun asupra protectiei sociale si integrarii sociale 2007,p.5

29

Statele membre trebuie sa sprijine familiile cu un risc ridicat de destramare prin masuri practice cum ar fi beneficii financiare,locuinta,ingrijire de zi,ajutor in casa,sprijin psihologic.Dincolo de a oferi suport familiilor „nevoiase”se recomanda statelor membre sa-si recunoasca responsabilitatea de a sprijini toti parintii.Serviciile cu caracter universal si beneficiile financiare sunt o recunoastere din partea statului a responsabilitatii sale si a interesului pentru copii;in plus,”asigurarea de servicii universale este adesea cea mai eficienta forma de prevenire deoarece familiile supuse procesului de destramare nu sunt indepartate de la primirea ajutoarelor datorita stigmatizarii,datorita ignorantei sau datorita dificultatilor in solicitarea acestora”. Tintele cantitative rezumate in Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului vor avea o influenta directa asupra situatiei copiilor vulnerabili la excluziune; dintre acestea o sa enumar cateva :

Reducerea la jumatate a ratei saraciei severe pana in 2009,in comparatie cu 2002

Reducerea la jumatate a deficitului de consum al populatiei foarte sarace pana in 2009 si reducerea polarizarii sociale

varstele

18

Cresterea

nivelului

de

angajare

a

persoanelor

cu

intre15-24 ani

Asigurarea absolvirii scolii primare si gimnaziale de catre cel putin 95% din copiii din mediul rural pana in 2012

Cresterea ratei de alfabetizare in randul populatiei rrome

Reducerea la jumatate a ratei mortalitatii la copiii intre 1-4 ani pana in 2015

Reducerea la jumatate a ratei mortalitatii materne pana in 2009. Se impune utilizarea eficienta a transferurilor sociale disponibile in prezent,cum ar fi alocatiile pentru copii,alocatiile pentru familiile monoparentale si venitul minim garantat pentru a se putea ajunge la cei mai saraci dintre saraci.”,asigurarea accesului la sanatate si educatie al celor mai sarace dintre familiile sarace,pentru a se evita situatia in care copiii lor devin cei mai saraci dintre saracii viitorului”. 19

CONCLUZIILE

JUDETULUI ARAD

MINICERCETARII DE LA NIVELUL MUNICIPIULUI SI

In consens cu propunerile si recomandarile externe de mai sus,am intreprins o minicercetare in vederea studierii riscurilor asociate saraciei(abandonul familial, abandon scolar,stare de sanatate precara)pentru o parte din grupurile vulnerabile care locuiesc in zone recunoscute ca avand un risc ridicat de saracie,din municipiul si judetul Arad,in vederea identificarii nevoilor celor mai stingente ale grupurilor intervievate si propunerii catorva masuri urgente care s-ar impune.

18 Manual pentru implementarea Conventiei cu privire la drepturile copilului,UNICEF,p.289-

290

19 .Banca Mondiala,Romania-Evaluarea saraciei,sept.2003

30

Metodologia cercetarii

In realizarea minicercetarii s-a utilizat cu precadere o metodologie de

tip calitativ, concentrata pe zonele defavorizate din municipiul Arad ,zona

Sezatorii,orasele Sebis,Ineu,Chisineu-Cris,Lipova

si comunitati

defavorizate

din

comunele

judetului

Arad:

Sepreus,Vladimirescu,Beliu,Vinga,Sagu,Dorobanti,Savarsin,Halmagiu,Archis Metodele de cercetare utilizate au fost:

Metoda anchetei sociale si observatiei sociologice Pentru culegerea datelor s-au utilizat urmatoarele tehnici

cercetare:interviu individual si

chestionarul.

de

In fiecare dintre zonele mentionate au fost realizate interviuri si aplicarea chestionare pentru urmatoarele tipuri de

de

subiecti:parinti,copii.vecini.

Conditii de trai

Problema locuirii in Romania a capatat, in ultimii ani, accente dramatice care in cele din urma duc la excludere sociala. Aceasta problema este una foarte grava, manifestata in diferite forme:

lipsa locuintelor, lipsa actelor de proprietate, spatii insuficiente sau insalubre, lipsa mijloacelor necesare pentru intretinerea corespunzatoare a locuintelor, lipsa interesului din partea autoritatilor pentru sprijinirea categoriilor defavorizate privind accesul la o locuinta. Evaluarea conditiilor de viata ale grupurilor sociale studiate ,in marea majoritate populatie de etnie rroma ,a avut in vedere calitatea locuirii, sursele de venit si resursele de care dispun membrii acestor comunitati.In cazul persoanelor varstnice participante la acest studiu,acestea au fost destul de reticente in oferirea de raspunsuri la chestionarele aplicate.

1. Locuirea

Cele mai multe dintre locuintele studiate ce au in componenta una sau doua camere de locuit. in majoritatea cazurilor aceste locuinte sunt lipsite de camere de baie si grupuri sanitare. Desi exista si cazuri in care o locuinta este ocupata de o singura familie nucleara (un cuplu si copii minori), lipsurile materiale (ale posibilitatilor de construire si intretinere a unei case, lipsa terenurilor), dar si obiceiul casatoriilor la varste tinere au condus la generalizarea situatiilor in care mai multe familii, adesea apartinand mai multor generatii, locuiesc in aceeasi locuinta chiar in aceeasi camera. Astfel, supra-aglomerarea locuintelor constituie una dintre principalele probleme ale locuirii in aceste comunitati.

2. Surse de venit si resurse

31

Principalele surse de venit ale locuitorilor din comunitatle studiate sunt reprezentate de venitul minim garantat – VMG –, alocatiile copiilor si activitatile ocazionale. Pentru o mica proportie din locuitorii comunitatilor studiate, sursele de venit sunt constituite de salarii, pensii,venituri obtinute din activitati lucrative si agricultura.

3.Principalele probleme de sanatate cu care se confrunta

Majoritatea problemelor de sanatate cu care se confrunta aceste categorii se datoreaza, conditiilor improprii in care acestia traiesc, sunt de parere cei mai multi dintre subiectii intervievati. In ceea ce priveste accesul la medicul de familie,o mare parte din cei inervievati au raspuns ca sunt refuzati de medicul de familie si ca atunci cand au probleme de sanatate solutia este chemarea salvarii.

a) Precaritatea condi]iilor de locuit

Lipsa unei locuinte adecvate unui trai normal are un impact direct asupra sanatii.

b) Supra-aglomerarea locuintelor

Standardele foarte scazute de viata coroboreaza cu marimea familiei. Numarul foarte mare al celor care traiesc intr-un spatiu extrem de restrans

constituie, in cazul bolilor contagioase, principala sursa de imbolnavire pentru toti ceilalti membri ai gospodariei.

c) Alimentatia

Alimentatia copiilor din comunitatile investigate ramane la fel de deficitara, atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ. Datorita veniturilor foarte scazute, parintii nu le pot oferi copiilor lor o alimenta]ie sanatoasa.

4. Participarea copiilor la procesul instructiv-educativ:

Frecventa la scoala a copiilor din comunitatile studiate este direct legat de mai multi factori care o influenteaza:

Resursele materiale familiale

Atitudinea profesorilor

Atitudinea parintilor

Rezultatele scolare

Migratia (parintilor) in cautarea surselor de venituri

Munca timpurie

Ingrijirea fratilor mai mici

Relatia scoala-familie Chiar daca in majoritatea cazurilor parintii vin la sedintele cu cadrele didactice, participarea lor la educatia copiilor este limitata. Situatia scolarizarii copiilor rromi-majoritari in studiul nostru- ramane in continuare una negativea datorita incidentei destul de mari a nescolarizarii . S-a spus de multe ori ca solutia pentru rezolvarea “problemei rromilor” este cresterea accesului acestora la educatie, motiv pentru care s-au implementat o multitudine de programe educationale derulate de ONG-uri si adresate populatiei de romi si in special copiilor.In municipiul Arad functioneaza centrul multicultural “ Curcubeul” care are tocmai aceasta

32

misiune, avand rezultate deosebite in ceea ce priveste antrenarea copiilor rromi in procesul educativ Educatia este cheia schimbarii situatiei grupurilor defavorizate si indeosebi a situatiei rromilor, intrucat da posibilitatea continuarii pregatirii pe plan profesional avand drept consecinta un acces sporit pe piata muncii, asigurarea unui venit decent pentru familie, deci o viata mai buna.

CONCLUZII

Am parcurs in mare parte cateva considerente determinante ale saraciei copilului precum si ce efecte are saracia asupra celei mai nevinovate si in acelasi timp vulnerabile categorii sociale-COPIII. Ne revine noua adultilor,autoritatilor,institutiilor ,comunitatilor locale dar si comunitatii internationale , implicate in asigurarea bunastarii copiilor,a implementa cat mai multe masuri menite sa reduca sau chiar sa extirpe saracia in general si saracia copiilor in special.Nu ne ramane decat sa ne implicam activ in viata copiilor pe care ii avem in grija ,pe care ii protejam,sa sprijinim familiile cu risc ridicat de saracie;sa identificam cat mai exact nevoile copiilor si familiior aflate in dificultate astfel incat sa propunem masurile cele mai potrivite pentru ameliorarea situatiei acestor grupuri defavorizate.”O buna analiza a nevoilor poate contribui la o alocare eficienta a resurselor pentru programe sociale” 20 necesare pentru bunastarea copiilor. , Comunitatea şi autorităŃile locale trebuie să cunoască aceste situaŃii şi să ofere rezolvări concrete în funcŃie de caz (servicii, utilităŃi, donaŃii, sprijin material sau financiar ori pentru găsirea unui loc de muncă etc.). Statul trebuie să stabilească un nivel mai crescut al prestaŃiilor sociale (venitul minim garantat, alocaŃii monoparentale,șomaj). La nivelul comunitatii se impune dezvoltarea serviciilor destinate acestei categorii defavorizate in functie de cerere si nu in functie de resursele bugetare;tot la nivel de comunitate s-ar impune dezvoltarea unor programe

pe tema deprinderilor parentale care sa vizeze grupurile vulnerabile de familii.

A nu se uita ca “solutiile eficiente la multiplele probleme ale copilului-

saracia,abandonul copiilor,abandonul scolar,delincventa juvenila,abuzurile,neglijenta in familie si in institutii-nu pot fi gasite in afara cadrului familial si comunitar” 21

Bibliografie

Alexandrescu, Gabriela (coord.), Copiii rromi din România, Mini Print IMAS S.A., 2000

Erving Goffman, Stigma: Notes on the Management of a Spoiled Identity, Prentice-Hall, New York, 1963.

20 Hatos,A.;in

sociale,Editura Polirom,Iasi,p.46.

Zamfir,C.;Stanescu,S.(coord),2007,Enciclopedia

21 Zamfir Elena;2006,coord.Zamfir.C.;Stoica,L;p206

33

dezvoltarii

Hatos,A.;in Zamfir,C.;Stanescu,S.(coord),2007,Enciclopedia dezvoltarii sociale,Editura Polirom,Iasi

Zamfir Elena, DirecŃii ale reformei sistemului de protecŃie pentru copil şi familie, Revista de AsistenŃă Socială, nr. 2 / 2002

Zamfir, Cătălin (coord.), Dimensiuni ale sărăciei, Editura Expert, 1995

Zamfir, Cătălin (coord.), Pentru o societate centrată pe copil, Editura Alternative, 1997

Zamfir, Cătălin (coord.), Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, Bucureşti, 1995

Zamfir, Cătălin şi Preda, Marian (coord.) (2002). Romii în România. Bucureşti: Editura Expert

Zamfir, Cătălin; Marius Augustin Pop, Elena Zamfir, România ’89 – ’93. Dinamica bunăstării şi protecŃiei sociale, Editura Expert, 1994

Zamfir, Elena (2002). AsistenŃa socială în România. În Revista de AsistenŃă Socială, nr.1

Zamfir, Elena, (coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Editura Expert, Bucureşti 2000

Zamfir,Elena,inZamfir,C.,Stoica,L.(coord),2006, O noua provocare:dezvoltarea sociala,Editura Polirom,Iasi

UNICEF, INS, ANPCA, Familia şi copilul în România, Bucureşti, 2001

UNICEF, SalvaŃi Copiii, Studiu naŃional privind situaŃia copiilor fără adăpost 1998-1999, Gabriela Alexandrescu (coord.)

UNICEF,Copii la limita sperantei ,Bucuresti ,2006

la

UNICEF;Manual

pentru

implementarea

Conventiei

cu

privire

Drepturile Copilulu2006

USAID;Raport privind reforma protectiei copilului in Romania,2006

Comisia comunitatilor europene,Propunere de raport asupra protectiei sociale si integrarii sociale 2007

34

CAPACITATEA DE SIMBOLIZARE ÎN RELAłIA TERAPEUTICĂ

GABRIEL BALACI Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad

În activitatea mea practică am întâlnit mai multe persoane care prezentau simptome depresive în urma separării de familie sau în urma pierderii a ceva important pentru ei, fie persoane, fie propriile idealuri. Doliul care se instalează ulterior acestei pierderi era depăşit cu mai multă sau mai puŃină dificultate de către aceste persoane, însă majoritatea a avut nevoie de sprijin terapeutic. În această prezentare mi-am propus să abordez rolul capacităŃii de simbolizare în travaliul doliului bazându-mă în prezentarea studiului de caz pe teoriile psihanalitice ale unor autori ca Freud, Winnicott, M.Klein, R. Roussillon, Prado de Oliveira. În cadrul centrului, în care am lucrat şi unde am cunoscut acest caz, am putut observa că pacienŃii depresivi întâmpină mari dificultăŃi în a-şi exprima verbal experienŃa dureroasă a pierderii, iar pe măsură ce cu ajutor terapeutic, reuşesc să pună în cuvinte această experienŃă negativă şi să-şi descrie afectele, sentimentele avute în urma pierderii, simptomele depresive scad în intensitate şi apoi dispar. Capacitatea de exprimare verbală rămâne blocată în suferinŃa cauzată de pierdere, putând fi stimulată de un context securizant, în care pacientul să se simtă ascultat şi înŃeles. Un astfel de context este un context simboligen. Individul uman devine subiect, pentru sine şi pentru celălalt, prin accesul la limbaj. Urmărind procesul de subiectivare a individului uman constatăm că subiectivitatea se structurează dialectic. René Roussillon, psihanalist şi psiholog clinician la Universitatea Lyon II, identifică paradoxul care stă la baza acestui mod de subiectivare şi anume, pentru a deveni subiect, o persoană are nevoie să se identifice cu Celălalt şi să se diferenŃieze de Celălalt. SuferinŃa este întotdeauna în legătură cu atribuirea sensului experienŃei subiective trăite şi a situaŃiilor particulare de eşec. Instrumentul cel mai util şi mai eficient pentru o abordare complexă şi comprehensivă a subiectivităŃii şi realităŃii psihice atât în stare de normalitate, cât şi în stare de suferinŃă este metapsihologia. Metapsihologia reprezintă ansamblul de principii, legi, concepte articulate intre ele pentru a forma o reprezentare coerenta a realităŃii şi a vieŃii psihice şi pentru a le face inteligibile.

Realitatea psihica si metapsihologia

Realitatea este un concept folosit în opoziŃie cu conceptul de fantasmă sau cu toate modurile de depreciere, derealizare, denegare a psihicului. In raportul dintre realitate şi fantasmă trebuie să avem în vedere consistenŃa, rezistenŃa şi autonomia proprie a psihicului.

35

In cadrul metapsihologiei aplicată în psihopatologie abordăm mai multe tipuri de realităŃi:

Realitatea fundamentală a fiinŃei umane. Ne naştem, creştem, îmbătrânim, murim, iubim, ucidem, juisăm, în raport cu realitatea psihică, în funcŃie de care dăm sens lumii şi vieŃii. Realitatea obiectivă, care are propriile ei constrângeri şi efectele sale proprii, care condiŃionează modul nostru de viaŃă. Realitatea complexă care cuprinde o parte conştientă şi o mai mare parte inconştientă, necunoscută percepŃiei care are influenŃă majoră asupra subiectivităŃii noastre. Partea inconştientă sau inaccesibil direct a acestei realităŃi se manifestă prin semen si poate deveni accesibila prin interpretarea acestor semene. Realitatea organizată, (chiar de mai multe ori în diferite etape ale vieŃii şi în moduri diferite) de raŃiunea noastră proprie, dar organizată şi de inconştientul nostru. Nu trăim oricum un eveniment ci in manieră proprie. Realitatea ascunsă care scapă atât părŃii noastre conştiente cât şi părŃii inconştiente, dar care implică ceea ce urmează să devină, să aibă loc. Realitatea non-totalizată şi non-totalizabilă. Este o realitate hipercomplexă pe care nu o putem atinge decât într-o formă redusă. Această realitate este caracterizată prin faptul că este enigmatică, este o zonă de umbră din care izvorăsc toate enigmele noastre interne. Dificultatea de a retrage libidoul investit în obiectul pierdut, când aşa cum spune Freud în Doliul şi melancolia „…realitatea arată că obiectul iubit nu mai există şi impune retragerea totală a libidoului şi a conexiunilor sale cu obiectul”, precum şi dificultatea de a găsi noi obiecte în lumea exterioară susceptibile să primească libidoul retras, pot fi depăşite când relaŃia terapeutică face parte dintr-un context simboligen. În cadrul acestei relaŃii, terapeutul trebuie să fie suficient de flexibil pentru a accepta rolurile pe care i le atribuie pacientul şi pe care Roussillon le numeşte obiect pentru simbolizat şi obiect de simbolizat. Astfel terapeutul, prin modul cum conduce relaŃia terapeutică, trebuie să stimuleze capacitatea de simbolizare a pacientului devenind obiect pentru simbolizat, iar atunci când devine obiect de simbolizat trebuie să accepte ca pacientul să transfere asupra sa imaginea obiectului pierdut şi care urmează a fi transformat din obiect extern în obiect intern, deci simbolizat. Roussillon consideră că „…doliul nu se poate face decât dacă subiectul este capabil să- şi formeze o reprezentare a obiectului pierdut. Pentru a simboliza este suficient ca subiectul să încheie doliul pentru obiectul pierdut, iar pentru a face doliul trebuie să-şi reprezinte şi simbolizeze acest obiect”. Conform teoriei sale asupra simbolizării, a simboliza înseamnă a transforma, a da o formă, a da sens, a reuni altfel ceea ce în prealabil a fost separat. La nivelul subiectului simbolizarea presupune modificarea raportului Eu- Lume şi implică un travaliu ce include trei procese: separare, diferenŃiere, reunire. Prin simbolizare subiectul atribuie sens sieşi şi lumii externe. Reducerea capacităŃii de simbolizare este însoŃită de o regresie a dorinŃei de sociabilitate, repliere narcisică, procese de clivaj şi izolare. Sentimentul de vid interior caracteristic depresiei evocă o incapacitate de simbolizare care poate afecta inclusiv imaginea corpului, corpul nefiind perceput în totalitatea sa.

36

Pierderea obiectului se află la originea reprezentării, a elaborării, a gândirii, a creaŃiei. Altfel spus, obiectul, prin absenŃa sa lasă loc simbolizării cu condiŃia ca durerea produsă de pierdere să nu blocheze această capacitate. Depresia reacŃională apare de multe ori ca reacŃie la o pierdere, iar depăşirea ei presupune parcurgerea unui travaliu al doliului, prin care subiectul trebuie sa dezinvestească obiectul pierdut şi să investească alte obiecte din lumea externă, adică să desimbolizeze obiectul pierdut şi să resimbolizeze obiecte din lumea exterioară. PersistenŃa în depresie este consecinŃa unei simbolizări negative atât a lumii exterioare, faŃă de care nu manifestă interes şi faŃă de care încearcă să se izoleze, cât şi faŃă de propriul Eu care este dominat de sentimente de culpabilitate generate de un supra- eu tiranic.

Réné Roussillon distinge în cadrul simbolizării două etape:

simbolizarea primară şi simbolizarea secundară. Prin simbolizare primară date psihice primare sunt supuse unui travaliu de reprezentare pentru ca eul să poată să metabolizeze experienŃa subiectivă. Acest proces de reprezentare se desfăşoară tot în două etape:

Transformarea reprezentantului psihic al pulsiunii prin pierderea caracterului său pasional, în semnal de afect, Se formează o primă reprezentare a acestui semnal de afect – reprezentare a lucrului. Simbolizarea secundară presupune transferarea acestei reprezentări la nivelul limbajului, realizându-se transformarea reprezentării lucrului în reprezentare a cuvântului. Eul are nevoie pentru a metaboliza experienŃa subiectivă de un proces de figurabilitate, de reprezentare şi de semnificare. La nivelul subiectului simbolizarea vizează reconstrucŃia lumii interne, a unei noi identităŃi. Dacă situaŃia care trebuie simbolizată mobilizează aspecte inconştiente ale vieŃii psihice, potenŃial traumatizante sau depăşeşte capacitatea de simbolizare a subiectului, acesta se asigură de o protecŃie suficientă în faŃa acestei situaŃii şi o va reaborda mai târziu într-un cadru securizant, simboligen. In cadrul procesului de simbolizare primară trebuie să distingem cei doi timpi în care se desfăşoară: timpul experienŃei, adică momentul în care se întâmplă situaŃia şi timpul în care această situaŃie este reprezentată, elaborată. Foarte rar se întâmplă ca o persoană să fie capabil de simbolizare chiar în momentul în care apare situaŃia. Uneori această a doua etapă a simbolizării primare are loc în cadrul terapiei. Putem considera relaŃia terapeutică drept spaŃiu în care au loc contacte, întâlnirile şi tranzacŃiile dintre terapeut şi pacient, între interiorul şi exteriorul fiecăruia dintre ei. Este spaŃiul tranziŃional, în sens winnicottian, care va deveni pentru pacient un spaŃiu al experimentării realităŃii, un spaŃiu ce va trebui interiorizat de către pacient şi în care prind formă simbolurile. M. Klein, în 1930, în lucrarea Psihanaliza copilului, spune că „Simbolismul este nu doar baza tuturor fantasmelor şi sublimărilor, ci pe el se edifică relaŃia subiectului cu lumea exterioară şi cu realitatea în general”. Voi încercă în continuare să prezint studiul de caz din perspectiva acestor repere teoretice prezentate foarte pe scurt până acum.

37

Este cazul unui tânăr care a fost internat într-un centru de terapie

ocupaŃională, la vârsta de 21 de ani, având diagnosticul de depresie reactivă

şi de handicap fizic locomotor.

Tânărul I.V. provine dintr-o familie modestă, din mediul rural de la graniŃa judeŃelor Hunedoara şi Arad, fiind copil unic. Tatăl a fost miner actualmente pensionar şi mama casnică. Din discuŃiile avute cu mama, un verişor a lui IV şi cu IV însă mai târziu, reiese că acesta a avut o copilărie şi o adolescenŃă fără antecedente psihopatologice, însă cu destule frustrări datorită nivelului economic scăzut al familiei. La terminarea şcolii primare, la vârsta de 15 ani, tatăl s-a opus continuării

studiilor de către I.V. în ciuda rezultatelor şcolare ale acestuia. Începând cu acest dezacord relaŃia lui I.V. cu tatăl său a început să devină tensionată. În cele din urmă, la insistenŃele mamei şi ale lui I.V. tatăl a cedat, dar i-a impus să urmeze studii în domeniul mineritului. Astfel a început cursurile unei şcoli profesionale de profil. După doi ani tatăl l-a obligat să renunŃe la studii ne mai plătindu-i locul la internatul şcolar. Varianta pe care i-a oferit-o a fost de a se angaja ca ajutor de miner, putând astfel contribui la bunăstarea familiei. Astfel, puŃin după împlinirea vârstei de 17 ani s-a angajat la o unitate minieră în Valea Jiului. S-a integrat foarte repede, spune el, în grupul de mineri, începând să îi însoŃească tot mai des in cârciumi, ajungând astfel să consume zilnic băuturi alcoolice, cantitatea lor fiind în creştere. La mai puŃin de un an de la angajare a suferit un accident de muncă în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng şi a fost obligat să se pensioneze

şi să revină în familie.

Revenirea sa în familie nu i-a fost deloc favorabilă, relaŃia cu tatăl deteriorându-se tot mai tare. Şi după întoarcere în familie a continuat să bea pentru a mai uita de stare în care se afla, spunea el. La nouă luni de la accident este internat de vărul său într-un spital de psihiatrie, după ce timp de

o lună a refuzat să mai comunice cu cineva, mânca foarte rar şi puŃin,

refuzase să se mai spele, iar în ultimele două săptămâni a refuzat să mai iese din camera sa chiar şi pentru necesităŃi fiziologice. La internare i s-a stabilit diagnosticul de depresie reactivă şi a urmat tratament medicamentos. După două săptămâni de la internare verişorul său consideră că se poate ocupa de el şi solicită externarea. Aceasta încercare a eşuat şi astfel a fost internat în centrul de terapie ocupaŃională. La sosirea în centru a solicitat să îşi ia locul în primire cât mai repede pentru că e obosit şi doreşte să doarmă. Aspectul său exterior era extrem de neîngrijit, fapt justificat de verişorul său prin faptul ca toată luna cat a stat la el a refuzat să se schimbe şi să se spele. I s-a dat un pat unde să poată să se odihnească, urmând să i se prezinte centrul şi programul care se desfăşura acolo. Odihna sa se prelungise până a doua zi. Atunci a avut loc şi prea mea

întâlnire cu el, din cadrul programului terapeutic ce a durat 18 luni. Atât în această întâlnire cât şi în următoarele două I.V. nu a vorbit nimic. Întâlnirile se desfăşurau cu o frecvenŃă de 3 întâlniri pe săptămână. În tot acest timp refuza igiena, iar la programul de masă nu mergea în sala de mese, însă mânca foarte puŃin în cameră. În prima şedinŃă în care a vorbit, a patra din programul terapeutic, i-am spus ca voi sta o oră cu el în cameră şi că sunt dispus să-l ajut dacă şi el va fi cooperant. Răspunsul lui a fost următorul: „Nu e nevoie de ajutor, (răspuns depersonalizat) poŃi sta cât doreşti că nu am ceas să verific dacă stai o oră sau nu. E o porcărie timpul astă, l-au inventat oamenii să se

38

laude cât de mult trăiesc. Eu mi-am dat seama că trebuie să mor când m-am ciontit, nu pot trăi doar o bucată. Fără carcasă nu merge, nici melcul nu trăieşte”. După această replică şi-a acoperit faŃă cu o batistă destul de subŃire încât să poată respira şi şi-a strâns foarte puternic pătura în jurul corpului. La una din următoarele şedinŃe, după ce în prealabil făcuse duş şi se bărbierise, mi-a spus că ar dori să mergem în curte pe bancă şi să vorbim acolo. Pentru a ajunge în curte era nevoie să coborâm nişte scări şi l-am întrebat daca se descurcă singur. El se deplasa cu cârje şi uneori doar sărind într-un picior. Mi-a spus că are nevoie de ajutor, să-l Ńin cu braŃele şi să strâng puternic de piept, eu stând în spatele său. I-am propus să stau lângă el şi să se sprijine de mine pentru a putea coborî, iar explicaŃia lui a fost următoarea:” dacă corpul e strâns asculta mai bine comenzile”. În timpul şedinŃei respective mi-a spus că refuză baia pentru că deşi ştie că nu e adevărat, are totuşi impresia că îi intră apa în corp, iar avantajul e că nu pot suporta colegii mirosul său şi astfel el rămâne singur în cameră. În aceste două şedinŃe am constatat regresia eului său la nivelul eului corporal sau cum îl numeşte D. Anzieu, eul-piele. De asemenea, imaginea corporală are de suferit din cauza acestei regresii, limitele corpului fiind percepute ca foarte nesigure, aproape inexistente şi incapabile să-i protejeze eul. Astfel, I.V. recurge la modalităŃi de defense arhaice cum sunt clivajul corpului, negarea nevoilor corporale, dezinvestirea propriului corp. Nevoia de proximitate, de a fi strâns exprimă nevoia de a-şi percepe limitele corporale şi care să-i permită ulterior reorganizarea imaginii corporale. Imaginea corporală fiind o reprezentare simbolică a unei limite şi are funcŃia de imagine stabilizatoare, pielea fiind un tot unificator. Tulburările imaginii corporale denotă un deficit de simbolizare primară, reducerea capacităŃii de simbolizare este în general însoŃită de o reducere a dorinŃei de sociabilitate, o repliere narcisică, procese de clivaj şi izolare. łinând cont de nevoia lui de limite am stabilit condiŃiile, cadrul în care se va desfăşura procesul terapeutic. L-am anunŃat că orele de terapie se vor desfăşura în cabinetul psihologic şi nu mai în pavilionul de locuit, intre orele 11 si 12, luni, miercuri şi vineri, ulterior rămânând doar două întâlniri pe săptămână. La început era foarte indiferent şi rezervat faŃă de spaŃiul cabinetului. Când îl invitam să ia loc întreba: „Fotoliul ăstă e de stat?” Treptat a început să exploreze spaŃiul cu mai mult interes şi să-l investească în paralel cu reinvestirea propriului corp. După o perioadă de aproximativ 4 luni făcea afirmaŃii legate de mobilier în raport cu propriul corp. „E confortabil fotoliu, într-adevăr poŃi să-Ńi relaxezi toŃi muşchii.” Investirea cadrului terapeutic îi permite să exploreze spaŃiul şedinŃei şi să creeze treptat spaŃiul tranziŃional care să-i permită resimbolizarea, adică re-construirea şi reprezentarea lumii interne şi a lumii externe. Orarul şedinŃelor i-a permis re-integrarea temporară a eului, elaborându-şi programe pe perioade de timp de la câteva zile la o lună. SpaŃiul din şedinŃă în care simŃea nevoia să discute despre corpul său se reducea în acelaşi timp cu renunŃarea la punerea batistei pe faŃă şi la strângerea cât mai tare a păturii în jurul corpului. Faptul că putea să exprime verbal frustrările, sentimentele de ură faŃă de propriul corp, dar şi sentimentele de culpabilitate pe care le nutrea considerându-se vinovat de faptul ca şi-a pierdut piciorul, i-a permis faptul să- şi reinvestească propriul corp, să-l simbolizeze şi pornind de la imaginea

39

propriului corp să-şi re-construiască o nouă identitate în paralel cu finalizarea doliului pentru vechea identitate, cea dinaintea accidentului. Putem spune că subiectul şi-a re-organizat imaginea corpului său, şi-a redefinit propriile limite mai întâi în sfera limbajului, prin simbolizare secundară, imaginea obŃinută fiind baza re-construirii noii identităŃi. În funcŃie de această identitate nou construită se vor dezvolta noile sale raporturi cu lumea şi cu realitatea în general. Această simbolizare fiind posibilă doar prin interiorizarea spaŃiului tranziŃional din timpul şedinŃei şi stă la baza organizării propriei subiectivităŃi. Prin subiectivitate înŃeleg modul prin care subiectul atribuie sens la tot ceea ce i se întâmplă. Remarcând schimbările pe care le-a înregistrat I.V. am considerat oportună implicare sa în programul de ergoterapie. Odată cu implicarea lui în acest program am scăzut şi frecvenŃa întâlnirilor de la 3 la 2 întâlniri pe săptămână. În ciuda faptului că I.V. se declara satisfăcut de activitatea pe care o desfăşoară nu finaliza niciodată sarcinile ce-i reveneau. Când am abordat această problemă cu el în timpul şedinŃelor terapeutice, răspunsul său a fost: „Nici eu nu sunt complet, cum pot să fac o treabă până la capăt?” În următoarele trei şedinŃe am discutat cu I.V. despre sentimentul său de incompletitudine, fără însă, a modifica frecvenŃa şedinŃelor. După cele trei şedinŃe am înŃeles că nu se putea simŃi complet sau împlinit pentru că accidentul i-a blocat definitiv şansa de a face în viŃă ceea ce visa el, adică să aibă propriul său atelier mecanic. Acest lucru l-am considerat un semn pozitiv pentru programul terapeutic deoarece, nu doar eul a fost reinvestit ci şi idealul eului care încearcă să şi-l acordeze cu noua identitate. După ce i s-a oferit posibilitatea să repare mici motoare de la motocositoare sau motociclete starea sa de spirit s-a schimbat, a devenit preocupat de modul cum arată, de părerea celorlalŃi colegi despre el. Programul terapeutic s-a terminat în momentul plecării sale într-un alt centru, însă de câte ori are ocazia mă contactează telefonic atât pe mine cât şi pe alŃi membrii ai echipei din cadrul centrului.

BIBLIOGRAFIE

Abraham K., Oeuvres complètes, 2 vol., Edition Payot, Paris, 1977 Bergeret J, La dépression et les états limites, Edition Payot, Paris, 1974 Freud S, Deuil et mélancolie, dans Oeuvres complètes, Edition PUF,

Paris1988

Freud S, Inhibition, symptôme, angoisse, Edition PUF, Paris, 2005 Freud S, Le moi et le ça, in Essais de psychanalyse, Payot 1981 Klein M, Deuil et dépression, Edition Payot et Rivage, Paris, 2004 Klein M, Psychanalyse d’enfants, Petite bibliothèque Payot, Paris, 2005 Prado de Oliveira, Sublimation et symbolisation www.psychanalyse.lu Perciun V, Psihanaliza clinica, Editura Eorustampa, Timisoara, 1998, Roussillon R, Agonie, clivage et symbolisation, Presses Universitaires de France, Paris 1999 Roussillon R, Le processus de symbolisation et ses étapes,

http://psycho.univ-lyon2.fr/IMG/pdf/doc-226.pdf

Winnicott D.W. Procesul de maturizare la copii, Editura Trei, Bucureşti 2004 Winnicott D.W. De la pediatrie la psihanaliza, Editura Trei, Bucureşti 2003

40

Winnicott D.W. Joc si realitate, Editura Trei, Bucureşti 2006 Winnicott D.W. Consultatia terapeutica la copii, Editura Fundatia Generatia, Bucureşti 2005

41

ASPECTE TEORETICE ALE FENOMENULUI DE COMBATERE ŞI PREVENIRE A EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ A COPIILOR

Insp. as.soc. Flavius Şipoş DGAS ARAD

Motto: Copilul râde Tânărul cântă Bătrânul tace

,

, Noi spunem Stop exploatării prin muncă a copiilor.

,

,

Abstract:

Preocupările în ceea ce priveşte protecŃia copilului împotriva exploatării prin muncă a existat încă din cele mai vechi timpuri (mai precis din anii 400 î. Hr.). De aceea fiecare Ńară are obligaŃia morală de a promova o serie de acte , norme, măsuri care să protejeze cea mai de preŃ comoară. Copiii.

Cuvinte cheie: copil, protecŃie, exploatare, muncă.

Fenomenul de exploatare a copilului prin muncă este frecvent întâlnit atât în rândul Ńărilor dezvoltate cât şi în cadrul pieŃelor emergente. Din acest punct de vedere, în momentul de faŃă nu putem evidenŃia (în scop de comparaŃie) o atare maturitate socială şi morală în cadrul unei societăŃi indiferent de dezvoltarea ei economică, pentru a, o putea da model de bune practici. Pentru a înŃelege mai bine fenomenul, în primă fază vom efectua o operaŃie de determinare a însuşirilor proprii, următorilor termeni:

- copil

- muncă

- exploatare prin muncă.

Asfel penru termenul de copil vom avea următoarele definiŃii:

1) Conform DicŃionarului Explicativ al limbii române prin cuvântul copil se înŃelege orice fiinŃă, băiat sau fată, în perioada de la naştere până la adolescenŃă; 2) Conform art. 4 lit a) a Legii nr.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, prin copil se înŃelege „ persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplină de exerciŃiu, în condiŃiile legii”; 3) Conform art . 3 lit. g) a Legii nr. 273/2004 , privind regimul juridic al adopŃiei, prin termenul de copil se înŃelege „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu, în condiŃiile legii”; Prin termenul de muncă se înŃelege activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acŃiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinŃelor sale.

42

Exploatarea prin muncă desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtământul în mod liber. Munca forŃată este interzisă prin lege (conform prevederilor art.4 din Codul muncii). „Când copiii sunt lăsaŃi să facă orice, în loc să înveŃe, ei nu deprind nici cititul, nici nuzica, nici gimanstica şi nici bunul obicei care păstrează în chipul cel mai desăvârşit virtutea: respectul”.(Democrit, Fragmente). Observăm faptul că preocupările pentru a crea un mediu propice unei dezvoltări armonioase a copiilor, au existat cu mult înainte de Hrsitos. Ocolind circumnavigaŃia prin normele etice şi legislative elaborate şi impuse de-a lungul istoriei, ne vom opri la cele mai recente, respectiv:

LegislaŃie internaŃională

Scopul reglementărilor internaŃionale în domeniul combaterii exploatării prin muncă a copiilor este de a asigura condiŃii normale de dezvoltare fizică şi psihică a tinerei generaŃii. Vom expune cateva instrumente internaŃionale care operează in acest domeniu :

ConvenŃia NaŃiunilor Unite Privind Drepturile Copilului - un catalog al drepturilor copilului, la care au aderat 191 de state, angajandu-se să ia măsurile necesare pentru ca minorii să se bucure de toate drepturile menŃionate aici. Această ConvenŃie reafirmă drepturile minorilor expuse în alte tratate, luând în considerare nevoile speciale şi vulnerabilitatea copilului. Una dintre inovaŃiile pe care le aduce ConvenŃia este faptul că prevede dreptul copilului care a fost exploatat la reabilitare şi înlăturarea de către guverne a practicilor dăunătoare sănătăŃii copiilor. O altă dispoziŃie stipulată în convenŃie prevede protecŃia copilului împotriva exploatării economice, împotriva folosirii ilicite a stupefiantelor şi contra oricăror forme de exploatare sexuală, înclusiv prostituŃia.

ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor - un instrument care are ca prioritate majoră acŃiunea imediată, de ansamblu, care să Ńină seama de importanŃa unei educaŃii de bază gratuite şi de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauză de la toate aceste forme de muncă şi de a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială, luand în considerare şi nevoile propriilor familii. ConvenŃia defineşte << cele mai grave forme de muncă a copiilor >> astfel : muncile care, prin natura lor sau condiŃiile în care se exercită sunt susceptibile să dăuneze securităŃii, sănătăŃii sau moralităŃii copilului toate formele de sclavie sau practici similare, munca forŃată, munca obligatorie sau cea care poate dăuna sănătăŃii, securităŃii sau moralităŃii copilului, utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producŃiei de materiale pornografice sau spectacole pornografice.

43

ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) nr.138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă se angajează să urmărească o politică naŃională care să asigure abolirea efectivă a muncii copiilor şi să ridice în mod progresiv vârsta minimă de încadrare în funcŃie sau de folosire la muncă la un nivel care să permită adolescenŃilor cea mai completă dezvoltare fizică şi mintală. Precizăm faptul că majoritatea Ńărilor au ratificat ConvenŃia OIM nr. 182/1999 şi 138/1973, fapt ce se va vedea şi din imaginea de mai jos.

138/1973, fapt ce se va vedea şi din imaginea de mai jos. Legendă: łări care au

Legendă:

łări care au ratificat ConvenŃiile OIM nr. 182 şi 138.

łări care au ratificat ConvenŃia 182 dar nu şi ConvenŃia 138

łări care au ratificat ConvenŃia 138 dar nu şi ConvenŃia 182

Tări care nu au nicio ratificare

łări care nu sunt membre a OrganizaŃiei InternaŃiuonale a Muncii

LegislaŃie naŃională

Cadrul legal naŃional vine să ratifice convenŃiile internaŃionale şi să le adapteze la specificul condiŃiilor socio-economice din Romania.

Legea 18/1990, pentru ratificarea ConvenŃiei cu privire la Drepturile Copilului. Articolul 32 prevede obligaŃia statului de a oferi protecŃie copiilor împotriva exploatării economice şi pentru a nu fi constrans la vreo muncă ce comportă vreun risc potenŃial sau care este susceptibilă să îi compromită educaŃia sau să îi dăuneze sănătăŃii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Legea 203/2000, pentru ratificarea ConvenŃiei OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii nr. 182/1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor.

44

Hotărârea Guvernului nr.1769/2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor. Acesta prevede următoarele obiective : 1) Dezvoltarea capacităŃii instituŃionale a structurilor cu atribuŃii în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă ; 2) Dezvoltarea de programe de acŃiune directă în vederea implicării premature în munca copiilor, precum şi a retragerii din muncă, reabilitării şi (re)integrării educaŃionale şi sociale a copiilor care muncesc ; 3) Informarea, conştientizarea şi mobilizarea societăŃii în vederea prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă ; 4) Dezvoltarea de politici naŃionale referitoare la prevenirea şi combaterea exploatării prin muncă.

Hotărârea Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinŃarea şi organizarea Comitetului naŃional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă - organism de coordonare şi monitorizare a programelor desfăşurate în Romania pentru prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului, în coordonarea ministrului muncii, solidarităŃii sociale şi familiei. Comitetul are următoarele atribuŃii principale :

a) formulează orientări de politică pentru programele

menite să elimine cele mai grave forme ale muncii copilului şi pentru integrarea activităŃilor Programului InternaŃional privind Munca Copilului în celelalte eforturi naŃionale pentru combaterea celor mai grave forme ale muncii copilului;

b) îndruma cu privire la domeniile prioritare pentru

programele privind prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului, precum şi cu privire la sprijinul acordat prin Programul InternaŃional privind Munca Copilului în

acest domeniu;

c) analizează, monitorizează şi evaluează periodic activităŃile Programului InternaŃional privind Munca Copilului, propunand revizuirea acestora acolo unde este necesar;

d) sprijină îndeplinirea de către Guvern şi agenŃiile

responsabile a obiectivelor şi scopurilor stabilite prin programele Biroului InternaŃional al Muncii în domeniul eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului;

e) formulează propuneri privind modificarea şi completarea legislaŃiei în domeniul eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului.

Legea

272/2004

privind

protecŃia

şi

promovarea

drepturilor

copilului. SecŃiunea referitoare la protecŃia împotriva exploatării,

45

cuprinde, prin articolul 87, prevederi referitoare la exploatarea economică a copilului :

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrans la o muncă ce comportă un risc potenŃial sau care este susceptibilă să îi compromită educaŃia ori să îi dăuneze sănătăŃii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinŃi ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia.

(3) În situaŃiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăŃămant, desfaşurând munci cu nerespectarea legii, unităŃile de învăŃămant sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenŃă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistenŃă socială împreună cu inspectoratele şcolare judeŃene şi cu celelalte instituŃii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării şcolare a copilului.

(4) InspecŃia Muncii, în colaborare cu Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului, are obligaŃia de a promova campanii de conştientizare şi informare:

a) pentru copii - despre măsurile de protecŃie de care pot

beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de

exploatare economică;

b) pentru publicul larg - incluzand educaŃie parentală şi

activităŃi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecŃie împotriva exploatării economice;

c) pentru angajatori sau potentiali angajatori.

Hot.600/2007-privind protecŃia copilului Codul Muncii

Pentru a înŃelege mai bine ce stă la baza fenomenului de explatare a copilului prin muncă, vom prezenta în cele ce urmează câteva concepte de bază, privind cele mai grave forme de muncă a copilului, respectiv:

a) toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea de sau comerŃul cu copii, servitutea pentru datorii şi

46

munca de servitor, precum şi munca forŃată sau obligatorie, inclusiv recrutarea forŃată sau obligatorie a copiilor in vederea utilizării lor în conflictele armate; b) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producŃiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;

c) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor

activităŃi ilicite, mai ales pentru producŃia şi traficul de stupefiante, aşa cum le definesc convenŃiile internaŃionale pertinente;

d) muncile care, prin natura lor sau prin condiŃiile în care se

exercită, sunt susceptibile să dăuneze sănătăŃii, securităŃii sau moralităŃii copilului.

Nu pot fi considerate cazuri de muncă a copilului, cazurile în care un copil este angajat cu contract de muncă, cu îndeplinirea condiŃiilor referitoare la vârsta de angajare, tipul de muncă, şi durata muncii prestate etc., precum şi cu respectarea celorlalte prevederi ale legislaŃiei referitoare la angajarea tinerilor cu vârstă de până la 18 ani. Vârsta minimă de angajare :

Persoana fizică dobandeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani ;

Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinŃilor sau al reprezentanŃilor legali, pentru activităŃi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinŃele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională ;

Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă ;

Încadrarea în muncă în locuri grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani.

Munca tinerilor în varstă de până la 18 ani :

Durata timpului de muncă de 6 ore pe zi şi de 30 ore pe săptămană, fără posibilitatea prelungirii acesteia ;

InterdicŃia de a presta muncă suplimentară ;

InterdicŃia de a presta muncă de noapte ;

Pauză de masă de cel puŃin 30 minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate ;

Concediu de odihnă suplimentar de cel puŃin trei zile lucrătoare.

ActivităŃi interzise în munca tinerilor sunt cele prin care se :

Depăşesc capacităŃile lor fizice sau psihologice ;

Implică o expunere nocivă la agenŃi toxici, cancerigeni, care determină alterări genetice ereditare, avand efecte nocive cronice asupra fiinŃei umane ;

Implică o expunere nocivă la radiaŃii ;

47

Prezintă riscuri de accidente pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni din cauza absenŃei simŃului lor de securitate sau a lipsei lor de experienŃă ori de pregătire ;

Pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori vibraŃiilor.

Din cele de mai sus observăm faptul că legislaŃia privind munca copilului în România intezice orice formă de ocupare a unui loc de muncă pentru copiii care nu au împlinit încă vârsta de 15 ani.

Segmentul de vârstă 15-18 ani este tratat diferenŃiat în lege, vârsta de 16 ani fiind considerată un prag de trecere de la muncile uşoare la muncile industriale. De asemenea, lipsa cerinŃei de a avea şi consimŃământul părinŃilor la încheierea contractului de muncă pentru tinerii cu vârstă cuprinsă între 16 şi 18 ani constituie un plus de responsabilitate acordat acestei vârste spore deosebire de tinerii sub 16 ani pentru care, în plus, legea cere şi un aviz medical.

Fenomenul de exploatare a copilului prin muncă este determinat de mai mulŃi factori dintre care amintim următorii:

DiferenŃele existente între regiunile Ńării Factori legaŃi de cultură Factori legaŃi de poziŃionarea geografică Factori legaŃi de educaŃie Factori legislativi. MenŃionăm faptul că preocupările pentru eliminarea explotării prin muncă au un contur internaŃional drept dovadă măsurile luate de majoritatea Ńărilor în acest sens; măsuri ce se vor reflecta în tabelul de mai jos:

łara

Vârsta

de

Durata

Munca

de

Programul

Timpul

încadrare în

orelor

de

noapte

pentru

pentru

muncă

 

muncă

odihnă (timp

pauză

 

liber)

pe

săptamânal şi după o zi de muncă

Directivă

15

ani

(cu

8h. 40 ore / săptămână (excepŃii reglementat

Interyis

de

2

zile

30 minute /

Europeană

anumite

la

22h la 6h.

consecutive

4h:30

mn

excepŃii)

sau 23h la 6

,

inclusiv

lucrate

 

h

(admis cu

duminica,

e)

anumite

dar

nu mai

excepŃii

puŃin

munca

de

desfaşurată

36h/săptăm

de la17h)

ână.

Între

zile

12h

(cu

excepŃii

reglementat

48

       

e

de

către

 

fiecare

stat

membru)

Belgia

16

ani

10h

pentru

Interzis între intervalul 20h-6h (cu unele excepŃii se poate lucra până la 23h

Repaus

în

30

de

mn

 

toŃi angajaŃii

zilele

 

de

după

4h30

(fără

duminecă şi

de

lucru

şi

excepŃii

 

în

zilele de

1h după 6h

funcŃie

 

de

sărbătoare

de muncă.

vârstă)

 

(după

o

zi

 

de

muncă

sau

să se

minim

 

12

înceapă

 

ore pauză)

ziua

de

muncă de la

5h).

Danemarca

15

ani

În majoritatea cazurilor 10h / zi

Înterzis în intervalul 20h-6h. Cu unele excepŃii se poate lucra până la 22h.

36h

 

la

Fără

 

sfârşit

de

dispoziŃii

 

săptămână

speciale.

şi 12 h după

 
 

o

zi

de

muncă.

FranŃa

16

ani (de la

7h /zi

şi

nu

Între

20h

24h

 

la

Este

15

ani

cu

mai mult de

interzisă.

la

sfârşit

de

posibilă

 

excepŃii)

36

de

ore

6h. Anumite

sîptămână

efectuarea

 

/săptămână.

excepŃii

 

şi

14h între

unei

pauze

reglementat

zilele

 

de

30mn

e

în

mod

lucrătoare.

după

4h30

corespunzăt

de

muncă

or .

dar

nu

obligatorie,

rămâne

la

latitudinea

angajatorulu

i.

Germania

Variază

în

8h

pe

zi

De

la

20h

Liber

 

30mn după

funcŃie

de

40h

pe

la

6h

sâmbăta

şi

4h30

de

Land.

În

săptămână

interzis.

dumineca

muncă şi 1h

general

16

(cu

unele

Unele

(se

admite

după

6h

ani

şi

cu

excepŃii

se

excepŃii

de

axcepŃii)şi

lucrate.

excepŃii la 15 ani.

de

poate

 

la 23h şi de

12

h după

 

depăşi

la 5h.

 

o

zi

de

 

timpul

 

mai

 

muncă.

sus

 

menŃionat)

Grecia

15

ani

În

cazul

Este

 

Este interzis

Nu

există

 

când

un

interzisă

copiilor

sub

prevederi.

 
 

49

   

tânăr(ă)

 

munca între 20h şi 6h.

16

ani

 

frecventeaz

munca

în

ă

cursuri

 

zilele

de

şcolare

 

îi

duminecă.

este permis

Pauza

între

lucreze

zilele

de

2h pe

zi.

În

muncă este

cazul artiştilor şi a muncitorilor asimilaŃi activitatea

de 12h.

lucrativă

 

este

 

desfăşuraŃă

în

baza

unor

prerogative

speciale.Pre

cizăm faptul

sunt

interzise

 

orele

 

suplimentar

e.

Republica

16

ani

9h

pe

zi

şi

Este interzisă

 

24h

pe

30mn

după

Irlanda

 

45h

pe

săptămână

5h

de

săptămînă.

munca intervalul 22h şi 6h.

în

şi

12h intre

muncă.

zile

lucrătoare

Italia

15

ani iar în

8h

pe

zi

şi

Este interzisă

 

24h inclusiv

1h

după

cazuri

 

40h

pe

dumineca

4h30 lucrate )se pot face excepŃii de la regulă cu condiŃia ca acestea să fie curpinse în contractul colectiv).

excepŃional

săptămână.

muncă de la orele 22.

(se

pot

e

de

la

14

obŃine

ani.

   

anumite

 

derogări)

şi

12h

între

zilele

lucrătoare.

Luxemburg

15

ani

8h

pe

zi

şi

Este interzisă

 

44h

Nu

mai

 

40h

pe

consecutive

puŃin

de

săptămână.

munca intervalul 22h şi 6h. Derogarea este posibilă

în

inclusiv

15mn

după

duminecă şi

4h lucrate.

12h

între

zilele

lucrătoare.

 

50

     

până la ora

   

23.

Olanda

16

ani

8h

pe

zi

şi

Este

De

2

ori pe

30mn

după

 

40h

pe

interzisă

lună câte 36

4h30

săptămână.

munca

în

de

ore şi

lucrate.

intervalul 18h şi 7.( În

fiecare zi de

sâmbătă

şi

cazuri

duminecă şi

speciale

se

12

ore între

poate

lucra

zilele

 

până

la

lucrătoare.

orele 23).

Portugalia

16

ani

Nu

există

Este

Nu

există

Nu

există

(Începând

prevederi

 

interzisă

dispoziŃii

 

dispoziŃii

cu

anul

speciale.

muncă între

speciale;

în

speciale, în

1997

există

Acestea pot

intervalul

general sunt

general 1h-

o

fi

cuprinse

orar

20-07

2

zile

de

2h

de

prerogativă

în

pentru tinerii

repaus.

pauză la 5h lucrate.

prin

care

contractele

cu

vârstă

 

tinerii/minori

colective

 

mai mică de

 

i

în

vârstă

încheiate pe

16

ani.

În

de

14

ani

unitate.Orel

general

dacă nu mai

e

munca

de

frecventeaz

suplinentare

noapte este

ă

nicio

sunt

interzisă,

formă

de

interzise.

 

pentru tinerii

învăŃămant

 

cu

vârstă

pot

fie

cuprinsă

angajaŃi.)

între

16-17

ani,

dar

se

acceptă

unele

excepŃii.

Spania

16

ani

Nu

există

Munca

2

zile

pe

30mn

după

 

prevederi

 

tinerilor

în

săptămână,

4h30

speciale.

În

intervalul

inclusiv

 

lucrate.

general

orar

22-06

dumineca şi

programul

este

12

h

între

de

lucru

interzisă.

zile

este

de

8h

lucrătoare.

pe zi şi 40h

pe

săptămână,

iar

orele

suplimentar

e

sunt

interzise.

 

UK

16

ani

Nu

există

Nu

există

Nu

există

Nu

există

 

51

   

limitări (doar

reglementăr

reglementăr

reglementări

dacă

sunt

i.

i (în general

speciale

cuprinse

în

12h).

 

(doar

dacă

contractul

 

sunt

colectiv).

cuprinse

în

 

contractul

colectiv).

România

16 ani

6h

pe

zi

şi

Munca

2

zile

pe

30mn la 4h lucrate.

30h

pe

tinerilor

pe

săptămână

săptămână.

timp

de

inclusiv

   

noapte este

sâmbătă

şi

interzisă.

duminecă şi 12 ore pe zi lucrătoare.

Din cele de mai sus conchidem faptul că România are un regim juridic adecvat normalor OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii şi a ComunităŃii Europene în ceea ce priveşte sistemul de combatere a fenomenului de exploatare a copiilor prin muncă.

Bibliografie:

www.banquemondiale.org

Codul Muncii Codului de procedură civilă Convention (n° 138) sur l'âge minimum, 1973

Convention (n° 182) sur les pires formes de travail des enfants,

1999

www.eu.europa.eu Legii nr.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului Legii nr. 273/2004 , privind regimul juridic al adopŃiei

***, L'abolition du travail des enfants. Guides à l'intention des

employeurs,2008

Liviu ZăpârŃan, Constructia europeana , Editura Imprimeriei de vest, 2000, Oradea Ovidiu Tinca, Drept comunitar material, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003 Hot.600/2007-privind protecŃia copilului George NeamŃu, Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi,

2003

Ion, P., Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti,

1995

52

***, SCREAM: Module spécial sur le VIH, le sida et le travail des enfants, 2008

***, Travail , nr.64, decembre 2008, Bureau International du Travail Geneve, pp.6-10,64-66.

53

INTEGRAREA ÎN ŞCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU DEFICIENłĂ MINTALĂ

MORCAN OANA Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad

Keywords:

deficienŃă

mintală,

integrată, şcoală incluzivă

ABSTRACT:

incapacitate,

handicap,

educaŃie

Integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale este un proces complex de normalizare a vieŃii acestor copii şi o măsură de conştientizare a rolului şcolii care asigură accesul la educaŃie pentru toŃi copiii. Plecând de la principiile educaŃiei integrate avem posibilitatea să intervenim pentru a modifica sau îmbunătăŃii unele păreri negative sau defavorabile, existente în comunitate, despre copiii cu deficienŃe mintale.

The integration in the normal school of children with mental illness (disease, deficiencies) is a complex process of integrate these children in a normal life and a measure of making every one clear of the importance of school witch make possible the access to education for all children. Beginning with the principle of the integrate education we have the possibility to interfere to modify or to improve some negative or unfavourable opinion witch are still exist in the community about children with mental deficiencies.

Copiii cu deficienŃe mintale au aptitudini şi capacităŃi de învăŃare şi instruire care trebuie să fie valorificate la maximum, iar ei, prin ceea ce fac sau prin ceea ce pot face pot fi utili societăŃii. De asemenea, avem posibilitatea de a apăra şi susŃine dreptul acestor persoane la educaŃie pe măsura potenŃialului de care dispun. În acest sens se impune renunŃarea la sistemele omogene de învăŃământ care, prin specificul lor, marginalizează copiii cu deficienŃe datorită unor prejudecăŃi care mai persistă încă. Trebuie să intervenim astfel încât să convingem părinŃii şi cadrele didactice din şcolile de masă de necesitatea şi avantajele integrării acestor copiilor cu deficienŃe mintale în sistemul obişnuit de învăŃământ. O şcoală integrată care să-şi merite pe deplin denumirea ca atare, trebuie să treacă dincolo de simpla acceptare a elevilor cu nevoi speciale, asigurând o mai bună interacŃiune şi interdependenŃă a tuturor beneficiarilor ei, în primul rând al celor cu deficienŃe. Aplicarea programelor de educaŃie integrată în şcoli trebuie percepută ca o oportunitate de egalizare a şanselor de acces la educaŃie pentru toŃi copiii. Astfel se creează un mediu educaŃional în care fiecare îl acceptă şi îl respectă pe celălalt aşa cum este şi aşa cum se poate exprima în diferite situaŃii de viaŃă, într-un mediu caracterizat prin acceptare, toleranŃă şi diversitate.

54

În domeniul sănătăŃii, OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte deficienŃa ca:„orice pierdere sau anomalie a structurii sau funcŃiei psihologice, fiziologice sau anatomice”. 22 „ Întârzierea mintală se referă la limitări substanŃiale ale nivelului de funcŃionare actual. Se caracterizează prin funcŃionare intelectuală semnificativ sub medie, care se manifestă concomitent cu limitări asociate în doua sau mai multe dintre următoarele arii de abilităŃi adaptative: comunicare, autoservire, viaŃa în mediu de familie, abilităŃi sociale, viaŃa în comunitate, autodirecŃionarea, sănătatea şi securitatea personală, capacitatea de învăŃare teoretică, timpul liber şi munca. Întârzierea mintală se manifestă înainte de vârsta de 18 ani.” 23 . Potrivit acestei definiŃii, handicapul mintal nu mai este văzut ca o boală (deşi poate fi consecinŃa ei), ci este considerat pur şi simplu un mod diferit de organizare şi funcŃionare mintală. Boala mintală este diferită de handicapul mintal, dar, multă vreme şi chiar şi în prezent se mai face confuzie între ele. Spre deosebire de persoana cu deficienŃă mintală, o persoană bolnavă mintal poate avea o inteligenŃă obişnuită sau chiar peste medie, dar, din diferite motive, comportamentul se modifică semnificativ.

ObservaŃii generale privind integrarea şi educaŃia copiilor cu deficienŃe mintale. OperaŃionalizarea conceptelor

Integrarea copiilor cu deficienŃe mintale la structurile sociale reprezintă un mare interes, mai ales din punctul de vedere al practicii sociale. În întreaga lume sunt organizate, aplicate în raport cu înŃelegerea naturii umane, cu respectarea drepturilor copilului, a drepturilor la educaŃie şi instruire. Integrarea semnifică faptul că relaŃiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaştere a integrităŃii lor, a valorilor şi drepturilor pe care le au. Integrarea se referă la relaŃia stabilită între individ şi societate; din acest punct de vedere putem diferenŃia:

Integrarea fizică – permite persoanelor cu deficienŃe satisfacerea nevoilor de bază ale existenŃei lor: o locuinŃă, organizarea claselor în şcoli obişnuite, profesionalizarea în domenii diverse, locuri de muncă, etc, făcând în acest sens referire la prezenŃa copiilor cu deficienŃe alături de ceilalŃi , reducerea distanŃei fizice dintre copii. Prin intermediul acestei integrări se facilitează familiarizarea şi cunoaşterea reciprocă.

Integrarea socială – se referă la ansamblul relaŃiilor sociale stabilite între persoanele cu deficienŃe şi ceilalŃi membrii ai comunităŃii, are în vedere aspectele legate de includerea copilului în toate activităŃile comune din viaŃa şcolii, din pauze, de joc, activităŃi cotidiene.

Integrarea funcŃională – se referă la posibilitatea accesului persoanelor deficiente la utilizarea tuturor facilităŃilor şi serviciilor

22 Vezi, în acest sens Raportul O.M.S, cu privire la sănătatea mintală 23 American Association on Mintal Retardation, 1992, Mental Retardation, Definition, Classification and Systems of Support, 9th Edition, p.68

55

oferite de societate pentru asigurarea unui minim de confort (folosirea mijloacelor de transport în comun, facilităŃi privind accesul în diferite instituŃii, etc.).

Integrarea personală – este reprezentată de relaŃiile de interacŃiune cu diferite persoane în cursul vieŃii. Aceste relaŃii sunt diverse, în funcŃie de perioada de interacŃiune cu alte persoane.

Integrarea în societate – se referă la asigurarea drepturilor şi a autodeterminării persoanei deficiente; apare atunci când copilul integrat dobândeşte sentimentul de apartenenŃă şi participare deplină la comunitate. Acest tip de integrare presupune asumarea unor responsabilităŃi sociale, acceptarea deplină de către ceilalŃi membrii ai comunităŃii şi existenŃa sentimentului de încredere în sine şi în ceilalŃi.

Integrarea organizaŃională – face referire la structurile organizaŃionale care sprijină integrarea, pentru ca serviciile publice oferite să satisfacă necesităŃile tuturor indivizilor.

Integrarea şcolară – reprezintă procesul de includere în şcolile de masă, în clase obişnuite, la activităŃile educative formale şi nonformale, a copiilor consideraŃi ca având cerinŃe educative speciale.

Perspectiva pedagogică a integrării Având ca scop primar pregătirea pentru integrarea în societate precum şi dezvoltarea maximă a potenŃialului, şcoala trebuie să-i ajute pe tineri să se cunoască şi să se accepte, să-şi asume responsabilitatea pentru a se implica în dezvoltarea societăŃii. Semnificativ pentru viziunea actuală asupra deficienŃei mintale este opinia larg răspândită că persoanele cu dizabilităŃi de învăŃare sunt mai întâi fiinŃe umane, care au foarte lucruri comune cu ceilalŃi oameni. EducaŃia obişnuită a oferit foarte mult timp, o „omogenitate” a elevilor, un conŃinut unic al învăŃării, pe care să-l însuşească toŃi copii la fel, indiferent de capacitatea cognitivă/intelectivă a fiecărui elev. În unele domenii ale dezvoltării şi învăŃării, aceşti copii au realizări comparabile cu ale semenilor de vârstă. Studiile au indicat faptul că, de multe ori, dificultăŃile de învăŃare la aceşti copii se datorează inabilităŃii lor de a-şi dezvolta strategii de mediere a învăŃării, decât unor deficienŃe inerente. Aceste deficienŃe pot fi adeseori ameliorate, prin strategii adecvate de instruire. TendinŃa în educaŃia copiilor cu deficienŃe mintale vizează transferul rezultatelor obŃinute în urma cercetărilor, în principii şi strategii de predare- învăŃare cu aplicabilitate în clasă. Deoarece şcolii îi revine sarcina de a prelua şi prelucra o parte a mesajelor educaŃiei informale, integrarea instituŃiilor educaŃionale în sistemul instituŃiilor sociale dobândeşte o semnificaŃie şi sarcini foarte mari. Perspectiva pedagogică a integrării este fundamentată în mare parte pe concepŃia holistică în abordarea problematicii educaŃiei, care a devenit o perspectivă atât pentru cercetători, cât şi pentru educatori. Potrivit concepŃiei

56

holistice, frontierele dintre tipurile de educaŃii cunoscute nu sunt rigide, între ele trebuind să existe o interdependenŃă, educaŃia formală având de câştigat dacă va reuşi să integreze influenŃele datorate modalităŃilor de educaŃie nonformale şi informale. Necesitatea unui curriculum adaptat şi individualizat este evidentă din perspectiva eşecului şcolar la deficienŃii mintali. Una din direcŃiile de decompensare a personalităŃii deficientului aste cea a eşecului, a nereuşitei. Solicitarea deficientului la nivelul copilului normal (de pildă pe linie de inteligenŃă) duce la determinarea unui nivel de aspiraŃie echivalent cu uşor din scala normală. Acest nivel este însă atins cu mari dificultăŃi, resimŃite ca un dezechilibru, pentru că deficientul îşi fixează pentru sine un nivel de aspiraŃie foarte apropiat de cel al copilului nedeficient. ”El are tendinŃe de a merge spre nivelul de aspiraŃie dorit, dar limita capacităŃii sale îi deviază forŃele în sens contrar – spre limita inferioară a capacităŃii individuale” 24 . Se creează astfel o mare discordanŃă între reuşita copilului nedeficient şi a celui deficient. Unii cercetători susŃin că şcoala trebuie să se deschidă spre conŃinuturile susceptibile de a fi asimilate de elevi în afara şcolii, să le valorifice şi să furnizeze elevilor criterii pentru selecŃionarea şi interpretarea informaŃiilor. O importanŃă deosebită trebuie acordată relaŃiei profesor-elev. Profesorul nu mai reprezintă doar o sursă de informaŃii, el devine un organizator, îndrumător al activităŃii elevilor, iar aceştia încetează a fi doar receptori ai informaŃiei, ci devin la rândul lor participanŃi activi şi coparticipanŃi la propriul proces de formare. Modernizarea relaŃiei pedagogice presupune lărgirea statusurilor atât din perspectiva profesorului cât şi a elevului, cu o serie de atribute care să faciliteze o cooperare reală între ei. Nu în ultimul rând, o atenŃie deosebită trebuie acordată şi perfecŃionării profesionale a cadrelor didactice. ExperienŃa şi pregătirea lor îşi vor pune amprenta asupra evoluŃiei şi calităŃii relaŃiilor cu elevii. Resursele educaŃiei integrate Conceptul de „resurse”, ce poate fi regăsit în toate domeniile vieŃii,

corelează cu acela de „nevoi”. Resursele apar şi se manifestă şi în sfera educaŃiei, în raport cu toŃi educabilii, dar şi în raport cu educatorii, instituŃiile şi sistemele de învăŃământ. Integrarea educativă recurge la trei mari categorii de resurse: şi anume resursele materiale, cele acŃional – suportive şi umane. Nucleul resurselor umane îl constituie corpul profesoral; corpul profesoral de educaŃie integrată grupează trei categorii de cadre didactice specializate în abotdarea integrativ-educativă a educabililor unei şcoli integrative:

- profesorul-tutore

- profesorul de sprijin

- profesorul itinerant.

Profesorul de sprijin şi profesorul itinerant pot fi consideraŃi ca parte integrată în acest proces de educaŃie.

24 Păunescu,

Constantin,

1977,

DeficienŃa

mintală şi

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.347

57

organizarea personalităŃii,

Editura

EducaŃia pentru toŃi DeclaraŃia de la Salamanca

EducaŃia pentru toŃi poate să fie un mijloc de îmbunătăŃire a educaŃiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă anumitor copii. Modalitatea prin care care o serie de particularităŃi de dezvoltare şi învăŃare determină împărŃirea copiilor în categorii determinate, se doreşte a fi înlocuită, de o metodă diferenŃiată ca stil de intervenŃie, care să fie adaptat particularităŃilor fiecărui copil în parte. „Fiecare copil are dreptul fundamental la educaŃie şi fiecărui copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăŃare” 25 . ConferinŃa mondială asupra educaŃiei pentru persoanele cu cerinŃe speciale de la Salamanca a condus la un nou cadru conceptual, dar mai ales de acŃiune, în vederea atingerii obiectivului – educaŃie pentru toŃi - care implică reforma şcolii şi societăŃii, care să răspundă nevoilor şi aspiraŃiilor tuturor copiilor, deci şi celor cu nevoi educative speciale. Şcoala publică trebuie să permită incluziunea în sistemul de învăŃământ general a cât mai multor copii cu cerinŃe educative speciale. In DeclaraŃia de la Salamanca se spune că “Şcoala obişnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează comunităŃi primitoare, construiesc o societate incluzivă şi oferă educaŃie pentru toŃi; mai mult, ele asigură o educaŃie eficientă pentru majoritatea copiilor şi îmbunătăŃesc eficienŃa şi, până la urmă, chiar şi rentabilitatea întregului sistem de învăŃământ.” EducaŃia pentru toŃi a fost definită (Salamanca, 1994) ca acces la educaŃie şi calitate a acesteia pentru toŃi copiii. S-au identificat două obiective generale :

1. Asigurarea posibilităŃilor participării la educaŃie a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiŃi sunt ei şi se abat prin modelul personal de dezvoltare de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune în primul rând acces şi apoi găsirea căilor ca fiecare să fie integrat în structurile care facilitează învăŃarea socială şi individuală, să-şi aducă contribuŃia şi să se simtă parte activă a procesului. Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influenŃele educative ale unei societăŃi (familie, şcoală, comunitate), de a se integra în şcoală şi de a răspunde favorabil solicitărilor acesteia. 2. Calitatea educaŃiei se referă la a găsi acele dimensiuni ale procesului şi calităŃi ale agenŃilor educaŃionali care să sprijine învăŃarea tuturor, să asigure succesul, să facă sistemul deschis, flexibil şi eficient. EducaŃia pentru toŃi este o cerinŃă atât pentru politicile cât şi pentru practicile educaŃionale. Dacă pentru politicile educaŃionale se pot determina direcŃiile şi recunoaşte nevoile acestei orientări, pentru practici, schimbările cerute sunt de profunzime şi în acelaşi timp de orientare.

Şcoala integrată

25 DeclaraŃia de la Salamnca şi DirecŃiile de acŃiune în domeniul educaŃiei speciale, 1994, Spania, 7-10 iunie

58

Şcoala integrată este acea şcoală care admite şi cuprinde în efectivele sale, între beneficiarii serviciilor sale educative curente, elevi de mare diversitate, între care şi pe cei cu nevoi speciale, cărora încearcă să le identifice şi să le satisfacă cerinŃele educative speciale. În acest fel grupurile educaŃionale apar ca eterogene, fireşti, renunŃându-se la relativa „omogenitate” a educaŃiei tradiŃionale. Eterogenitatea elevilor unei şcoli integrate înseamnă recunoaşterea diversităŃii educabililor normali consideraŃi până atunci în mod forŃat ca omogeni pe vârste şcolare. „Aşa cum educaŃia obişnuită se sprijină pe şcoala de masă, tot aşa şi educaŃia integrată devine realitate şi practică integrativ-educativă efectivă prin intermediul şcolii integrate”. 26 Elevul vine la şcoală cu un anumit stil de învăŃare, propriu experienŃei sale anterioare. Acest stil poate să nu fie cel mai eficient pentru el. Rolul profesorului este de a identifica stilul eficient, care se potriveşte cel mai bine

elevului şi să-l sprijine să-l folosească. El poate realiza acest lucru Ńinând cont de faptul că reŃinem acele informaŃii care au o relevanŃă afectiva şi reuşesc să ne capteze atenŃia.

În ceea ce priveşte integrarea copiilor cu deficienŃă mintală în clasele

mai mari (clasele V-VII) sau în finalul procesului de şcolarizare, atunci când solicitările depăşesc cu mult capacităŃile lor de utilizare a gândirii formale, iar dezideratul unei calificări şi al integrării sociale, prin participare la activităŃile

productive, depăşesc limitele ergoterapiei. Actuală formă de pregătire profesională pentru această categorie de deficienŃi este ineficientă, nu răspunde cerinŃelor existente pe piaŃa muncii, unde oricum aceştia nu pot intra în concurenŃă cu absolvenŃii şcolilor profesionale obişnuite, fapt ce determină ca marea majoritate dintre ei să ajungă şomeri sau să lucreze în diverse sectoare, altele decât cele pentru care s-au pregătit.

O posibilă soluŃie pentru rezolvarea acestei situaŃii, pe lângă clasicele

ateliere protejate, este reprezentată de integrarea acestor copii în şcolile obişnuite de ucenici unde pot învăŃa o meserie cu cerere pe piaŃa muncii, urmată de angajarea sau integrarea în unităŃi productive aparŃinând unor asociaŃii de tip familial sau în mici ateliere meşteşugăreşti. EducaŃia copiilor cu deficienŃe pune cu totul alte probleme decât educaŃia tradiŃională deosebirea regăsindu-se în adaptarea structurii şi organizării şcolare la nevoile copilului, activitatea şcolară, adică formarea este aceea care trebuie ajutată după particularităŃile psihofiziologice ale copilului şi nu invers. Nu elevul este acela care trebuie să se adapteze şcolii, ci mai degrabă cerinŃele şcolare să fie adaptate în mai mare măsură particularităŃilor individuale. AsistenŃa socială îşi face tot mai mult loc în ultima perioadă în şcoală. Scopul fundamental al asistenŃei sociale în cadrul şcolii urmăreşte să creeze condiŃiile necesare pentru ca elevii să-şi satisfacă trebuinŃele educative de bază, să-şi dezvolte abilitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme, de a se adapta la schimbare şi nu în ultimul rând de a-şi asuma responsabilitatea pentru propria conduită. Elevii care sunt susŃinuŃi să găsească satisfacŃii în procesul învăŃării, dezvoltă o autonomie personală şi socială definitorie pentru

26 Ungureanu, Dorel, 2000, EducaŃia integrată şi şcoala inclusivă, Editura De Vest, Timişoara, , p.73

59

integrarea în comunitate. Tocmai de aceea, obiectivul general al asistenŃei

sociale în şcoală urmăreşte „identificarea barierelor învăŃării şi îndepărtarea

acestora

27 În acest cadru asistentului social îi revine rolul de facilitator, de

egalizator de şanse, care să promoveze drepturi şi oportunităŃi egale cu a

fiecărui individ.

1. Scopul, ipotezele şi obiectivele lucrării

Scopul lucrării:

Scopul lucrării este să demonstreze necesitatea creşterii gradului de receptivitate şi interes în ceea ce priveşte integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale în rândul părinŃilor, elevilor şi profesorilor, precum şi necesitatea organizării programului şcolar la cerinŃele şcolii integrate.

Ipotezele lucrării:

Ipoteza 1 Dacă în şcoli educaŃia copiilor s-ar face într-un mod care să respecte individualitatea fiecăruia, atunci nu ar exista diferenŃe în ceea ce priveşte nivelul de integrare al elevilor cu deficienŃe mintale. Ipoteza 2 Dacă părinŃii şi elevii nu ar avea prejudecăŃi în ceea ce priveşte copiii cu deficienŃe şi integrarea lor în şcoala de masă, atunci aceştia ar fi integraŃi cu mai multă uşurinŃă.

Ipoteza 3 Dacă în rândul profesorilor nu ar fi prejudecăŃi şi diferenŃe privitoare la integrarea elevilor cu deficienŃe mintale şi a elevilor fără deficienŃe în şcoala de masă, atunci integrarea ar fi facilitată.

Obiectivele lucrării:

1. Identificarea elevilor cu deficienŃe mintale în cadrul Şcolii Generale

Numărul 1 Timişoara

2. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din

perspectiva profesorilor

3. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din

perspectiva elevilor

4. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din

perspectiva părinŃilor

5. Identificarea motivelor pentru care integrarea copiilor cu deficienŃe

mintale în şcoala de masă este îngreunată

2. Metodologia

27 NeamŃu George , 2003,Tratat de AsistenŃă Socială