Colegiul Naţional „Elena Cuza” Craiova

Prof Trincă Ileana

Schiţa

1. Definiţie: operă epică în proză, de dimensiuni reduse, cu o acţiune

simplă, în care se prezintă un moment semnificativ din viaţa unuia sau a mai
multor personaje.

2.Caracteristici:
a) dimensiuni reduse;
b) subiect simplu;
c) prezintă evenimente veridice;
d) acţiune simplă, lineară, redusă la un singur episod semnificativ;
e) durată scurtă;
f) număr mic de personaje;
g) personajul principal este sumar caracterizat din perspectiva unei
trsături dominante;
h) personajele reprezintă tipuri umane: Ionel din “vizita” reprezintă tipul
copilului răsfăţat, Goe din “D-l Goe” reprezintă tipul copilului leneş;
i) stilul concis;
j) naraţiunea se îmbină cu dialogul, rar cu descrierea, limitată la detalii
semnificative pentru acţiune sau personaje.

“D-l Goe”
de I.L.Caragiale

Schiţa este o specie a genului epic, în proză, de mici dimensiuni, cu o

acţiune simplă, cu număr mic de personaje,surprinse într-un moment
semnificativ din viaţa lor
 I.L.Caragiale este considerat întemeietorul schiţei româneşti. Schiţa
„D-l Goe”, inclusă în volumul „Momente şi schiţe”, satirizează moravurile
vieţii de familie, permanentul contrast dintre esenţă şi aparenţă.
Tema schiţei este educaţia greşit primită de un copil din partea
familiei.
Titlul reprezintă numele personajului principal. Cele două substantive
din titlu sugerează contrastul. Este o asociere interesantă între apelativul
„domn”, adică tânăr bine educat şi numele „Goe”, care este un copil leneş,
obraznic, lipsit de educaţie, inversându-se astfel cele două tipuri umane: al
adultului şi al copilului. Autorul plasează, prevenitor, punctele de suspensie
după titlu, vrând să atragă atenţiua asupra caracterului personajului, invitând
totdată, la meditaţie asupra personajului, invitând, totdată, la meditaţie
asupra aspectului prezentat.
Fiind o operă epică, autorul îşi exprimă indirect sentimentele prin
intermediul acţiunii şi al personajelor, iar întâmplările relatate sunt plasate în
timp şi spaţiu, opera având cele trei elemente: acţiune, personaje, narator.
Modul de expunere dominant este naraţiunea, care se îmbină cu dialogul
viu, autentic, purtând pregnant amprenta oralităţii, şi scurte pasaje
descriptive (portretul lui Goe din expoziţiune). Faptele sunt relatate alert, la
persoana aIII-a, de către naratorul aflat în ipostaza unui martor omniscient
şi omniprezent, creând impresia unei scene reale.
Acţiunea este simplă, lineară, urmărind un singur eveniment din
viaţa personajului principal, şi anume, călătoria cu trenul de 10 Mai, la
Bucureşti – sărbătoarea naţională a României, în acea vreme.
Ca în orice operă epică, întâmplările narate se constituie în momente
ale subiectului literar. Caracteristic schiţei este debutul abrupt din nevoi de
concentrare epică. Schiţa se deschide cu intriga: “Ca să nu mai rămână
repetent şi anul acesta, mam’ mare, mamiţica şi tanti Miţa au promis
tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti la 10 Mai”, subliniind dezinteresul
tânărului pentru învăţătură.
În expoziţiune aflăm că familia lui Goe aştepta “pe peronul din urbea
X trenul” accelerat care trebuie s-o ducă la Bucureşti. Goe este nerăbdător,
insistând ca trenul să vină mai repede. Lipsa indicaţiilor toponimice
(sugestiv este neologismul “Urbea” asociat cu substantivul obţinut prin
conversiune “X”) şi cronologice precise oferă întâmplărilor un caracter tipic,
oriunde şi oricând repetabil. Discuţia “filologică” asupra formei corecte a
cuvântului “marinar” se încheie cu concluzia lui Goe: “-Vezi că sunteţi
proaste amândouă?”.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde călătoria cu trenul.
 Goe rămâne pe coridor, dar la scurt timp, nesocotind sfatul unui “urât”
de a nu scoate capul pe fereastră, rămâne fără pălărie şi bilet de călătorie.
Doamnele achită preţul unui bilet şi Goe este răsplătit ca de obicei, cu un
sărut. Apoi se autosechestrează la toaletă, provocând zarva şi panica celor
trei admiratoare. Eliberat de conductor, se va izbi cu nasul de clanţa uşii
urlând, iar episodul se încheie cu acelaşi sărut “binemeritat”.
Năzbâtiile lui Goe ating apogeul şi, deci, punctul culminant când
trage semnalul de alarmă. Dar nu se poate şti cine este vinovat, căci:
“mam’mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe”. Fuga de
răspundere este evidentă.
Urmează deznodământul acţiunii, trenul ajunge la Bucureşti cu o
oarecare întârziere şi întreaga familie porneşte spre bulevard.
Acţiunea este plasată într-un spaţiu limitat: pe peronul gării din urbea
X, în tren şi apoi plecare spre bulevard.
Timpul este, de asemenea, scurt: naraţiunea începe în dimineaţa zilei
de 10 mai şi durează câteva ore, adică cât ţine călătoria cu trenul.
Personajele sunt în număr redus. Goe este personajul principal, un
copil răsfăţat, obraznic, leneş, obişnuit să fie răsplătit chiar şi atunci când nu
merită.Clar conturat şi puternic individualizat este simbolul copiilor greşit
educaţi.Direct este caracterizat de narrator când îi realizează un portret
fizic, sumar schiţat, prin vestimenţatie. Goe poartă un frumos costum de
marinar, pălărie de paie cu inscripţia “Le Formidable” şi, sub panglică,
biletul de călătorie. T caracterizat de însoţitoarele sale care îl privesc cu
admiraţie : " -E lucru de mirare cât de deştept e ! "
Portretul moral se desprinde de-a lungul schiţei, realizat prein
mijloace indirecte. Tonul imperativ, nerăbdător sunt rezultate ale
răsfăţului. Pe peronul din urbea X comandă să vină trenul. Vorbeşte urât şi
jigneşte familia, arogant, corectează eronat cuvântul marinar. Aceeaşi lipsă de
respect, de bună creştere şi de bun simţ manifestă şi faţă de străini. Se
adresează nepoliticos unui tânăr care-l ameninţă să nu mai scoată capul pe
fereastră :" -Ce treabă ai tu, urâtului ?", urmat de gestul de a se strâmba la acesta.
Scriitorul ironizează şi atitudinea celor trei doamne care încearcă să îi
facă educaţie lui Goe: sunt tolerante, îi permit şi îi iartă orice. În ignoranţa şi
admiraţia lor, femeile îl divinizează.
Elementul ce dă substranţă acestei schiţe este comicul.
Este prezent comicul de situaţie, care constă în situaţiile în care sunt
puse personajele: pierderea biletului, amenda, autosechestrarea, tragerea
semnalului de alarmă; comicul de intenţie ce are în vedere atitudinea
autorului faţă de personaje, pe care le ironizează; comicul de caracter, care
creează tipologii, Goe – tipul copilului greşit educat; comicul de limbaj,
care face dovada inculturii personajelor.
Întâmplările se succed într-un ritm rapid, construcţia fiind riguros
simetrică şi gradată.
Dialogul are o mare forţă de sugerare a realităţii; caracterul viu de
scenă este realizat prin mijloacele oralităţii: expresii ale limbii vorbite:
“iacătă”, “te doare la inimă”, în contrast comic cu franţuzismele:
“impacient”, “puţin ne importă”, “parol”, interogaţii şi exclamaţii.
Schiţa recurge la puţine mijloace artistice: epitete, care au rol în
caracterizarea personajelor: “frumos gătite”, “foarte impacient”, repetiţiile
redau atitudini ale personajelor: “puişor”, “să pupe”, “sărută dulce” etc.,
comparaţia evidenţiază reacţia personajelor: “…îl sărută dulce, ca şi cum l-ar
vedea după o îndelungată absenţă”.
Atitudinile celor trei doamne, deloc lăudabile (îl recompensează pe
copil fără să merite, devin “complicele” său atunci când trage semnalul de
alarmă, îi iau apărartea chiar când greşeşte, sfidând intervenţia călătorului –
“nu-i treaba dumitale!”) reliefează indirect incapacitatea familiei de a-l
educa. De altfel şi personajele feminine reprezintă tipuri umane, după cum
reiese şi din onomastică; numele lor este redat de apelativele “mam’mare”,
“mamiţica”, “tanti Miţa” – personajele întruchipând toate mamele, bunicile,
mătuşile exagerat de permisive cu odraslele odorate.
Prin toate aceste trăsături specifice, opera literară “D-l Goe” are toate
notele definitorii ale unei schiţe.
 Compunere narativa
 
6.1. a) Povestirea unei intamplari amuzante din clasa
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o intamplare petrecuta la
scoala,
in clasa.
 
Intr-una din zilele lunii mai anul trecut, eram la scoala si toti eram nerabdatori sa
terminam mai repede orele si sa stam putin in parc, pentru ca afara era foarte frumos si
gandul nostru era numai la joaca.Mai aveam doua ore pana la sfarsitul programului si era
pauza. Deodata, vedem pe unul dintre colegi ca vine de afara, tinand cu grija ceva la piept.
Ne-am strans toti in jurul lui sa vedem ce are acolo. Din bluza de trening a colegului nostru se
zarea un cap mic si pufos al unui pisoi adorabil. Toti voiam sa il mangaiem si sa ne jucam cu el,
dar soneria ne-a anuntat ca ora urma sa inceapa.
  Cu regret, ne-am asezat toti in banci asteptand venirea profesorului. Aveam ora de
geografie si doamna profesoara a intrat in clasa, zambindu-ne ca de obicei. Lectia a inceput si,
dupa ce cativa colegi au iesit la harta si au raspuns, doamna profesoara a inceput sa predea.
Era liniste deplina in clasa si se auzea doar vocea doamnei care ne explica despre rauri si ape.
Dintr-odata, insa, s-a auzit un mieunat subtire si tremurat. Noi stiam despre ce este vorba, dar
doamna profesoara, nu. Mai intai, a tresarit,vizibil surprinsa. Apoi ne-a intrebat ce se aude... cu
chiu cu vai am recunoscut si colegul meu i-a aratat pisoiul. Atunci, doamna profesoara a luat
pisicuta si a asezat-o langa geanta dumneaei pe catedra.
  Cand, ce sa vezi? Pisoiul si-a gasit frumusel loc in geanta doamnei si a adormit acolo
multumit.Toti am inceput sa radem, iar la sfarsitul orei, doamna profesoara a plecat acasa cu
pisoiul in geanta. si acum il are si ne arata din cand in cand poze cu el. Mereu radem cand ne
amintim cum a dormit instantaneu in geanta doamnei.
 
6.1. b) Povestirea unei intamplari amuzante din timpul unei teze/lucrari de control
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o intamplare petrecuta in
timpul unei teze/lucrari de control.
 
 
Eram in ultimele saptamani ale semestrului al doilea si toti eram concentrati la maxim
deoarece erau saptamanile cu cele mai multe teste si cu tezele de sfarsit. Era luna mai si afara
era din ce in ce mai cald si mai frumos, dar niciunul dintre noi nu avea timp sa iasa in parc sau
pe teren la un meci de baschet.
Intr-una din zile, insa, s-a intamplat ceva care ne-a amuzat pe toti. Eram in clasa, in
timpul tezei la matematica, ultima teza, de fapt, dar si cea mai grea. Toti scriam concentrati,
cu mintea plina de calcule si de socoteli, dar mai ales problemele de geometrie ne dadeau
batai de cap. Deodata, insa, pe geamul deschis a intrat un fluture magnific. Avea aripile mari si
colorate cu o multitudine de nuante, de la rosu aprins la un albastru profund. Fluturele s-a
invarti de mai multe ori prin clasa, fiind atras mai mult de plantele care se aflau pe ici si colo.
Domnul profesor de matematica urmarea fluturele cu multa atentie, de parca nu mai vazuse
niciodata asa ceva pana atunci. Ce-i drept, fluturele era chiar frumos. „Ce-ar fi, mi-am soptit in
gand, sa se aseze pe umarul meu?”... si, spre surprinderea mea, dupa cateva clipe, fluturele s-a
oprit din zbor si mi s-a asezat pe umar, asa cum imi dorisem.
  Nu a plecat de acolo tot restul orei, iar toti colegii ma priveau invidiosi. Am facut cea
mai buna teza la matematica din viata mea si am luat nota zece cu felicitari... cred ca datorita
acelui fluture minunat care m-a inspirat.
 
6.2. Povestirea unui conflict dintre doi colegi pe care i-ai ajutat sa se impace
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi un conflict intre doi
colegi, pe care i-ai ajutat sa se impace.
 
Iarna trecuta ne jucam mai multi colegi afara in curtea scolii. Era pauza mare si toti ne
bucuram de zapada moale si pufoasa care era din belsug pe terenul de sport si din care
faceam bulgari mari si rotunzi cu care ne alergam sa ne lovim.
  Toata curtea scolii rasuna de rasetele si tipetele noastre de bucurie. Nu mai fusese
demult zapada si ne bucuram de ea cat puteam de mult. Deodata, mi-am dat seama insa ca
ceva e in neregula. Doi dintre colegii mei de clasa, Andrei si Mihai, transformasera joaca intr-o
adevarata cearta. Vocile lor rasunau ascutite si rautacioase, fiecare dintre ei il acuza pe celalalt
ca l-a lovit prea tare cu bulgari si ca a facut-o intentionat. Nu imi placea sa-i vad certandu-se,
pentru ca amandoi erau colegii si prietenii mei, asa ca m-am hotarat sa intervin. si... bine am
facut ca m-am indreptat spre ei, caci cearta era pe punctul de a se transforma in bataie in
regula. Am oprit tocmai la timp pumnul lui Mihai indreptat spre fata lui Andrei si i-am
despartit. Nu mi-a fost deloc usor sa ii conving pe cei doi baieti sa se calmeze si, mai mult, sa-
si ceara scuze unul fata de celalalt, caci, asa cum se intampla de obicei, vina era impartita.
Intr-un final, insa, am reusit sa-i impac si amandoi mi-au multumit pentru ca nu i-am
lasat sa strice o prietenie frumoasa. Rasplata mea a fost pe masura: nu mi-am pierdut niciun
prieten si, in plus, dupa ore, am baut toti trei o ciocolata calda pregatita de Andrei, numai
buna sa ne incalzeasca dupa alta repriza de bulgareala.
 
6.3. Povestirea unui film
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti un film vazut
recent/filmul tau preferat.
 
Filmul meu preferat este unul mai vechi, pe care l-am descoperit datorita parintilor mei
si de care niciunul dintre colegii mei nu a auzit macar. Se numeste „Terminator” si face parte
dintr-o serie intreaga de filme cu acelasi titlu.
  Cel care imi place mie mult este partea a doua si are ca protagonist un adolescent,
John Connor, care afla ca el este cel care va avea misiunea sa salveze omenirea de suprematia
robotilor care incercau sa distruga oamenii definitv. John este ajutat insa tot de un robot, pe
care el insusi il trimite din viitor sa ii fie aproape, dar si de mama lui, Sarah Connor, care il
pregatise inca din copilarie pentru rolul de salvator al lumii. Insa cei trei au de infruntat un
robot foarte avansat, T1000, si, in plus, incearca sa distruga Skynet, compania care urma sa
creeze robotii inteligenti ce au atacat apoi oamenii. Dupa o serie de aventuri palpitante, John
si mama lui, alaturi de Terminatorul care ii ajuta, reusesc sa-i distruga atat pe T1000, cat si
compania de la care a pornit totul. insa, pentru ca niciun pericol sa nu mai existe, trebuie
distrus si Terminatorul care le-a fost alaturi, chiar daca aceasta decizie ii sfasie inima lui John,
care gasise in robotul rece si impersonal cel mai bun tata pe care il avusese vreodata.
  M-a impresionat mult filmul acesta si, ori de cate ori il revad, inteleg valoarea
adevaratei prietenii si puterea sacrificiului.
 
6.4. a) Relatarea unei experiente personale amuzante
 
 
Cu ceva timp in urma, in vacanta de vara dinaintea clasei a VIII-a, eram la bunici, intr-un
sat de munte pierdut intre livezi umbroase si gradini inmiresmate. Ma bucuram din plin de
vacanta in care nu faceam nimic altceva cat era ziua de lunga decat sa ma joc cu prietenii mei
si sa colindam toate imprejurimile satului.
  Nimic nu imi placea, insa, mai mult, decat sa mergem la scaldat in raul de la marginea
satului si adesea uitam cu desavarsire de trecerea timpului cand ne zbenguiam in apele
racoroase. Intr-una din zile, insa, bunica ma roaga sa o ajut cu ceva treburi prin gospodarie...
lucru pe care il faceam cu placere, de altfel, mai ales ca nu se intampla prea des. I-am zis deci
bunicii ca o ajut, dar mintea mea era in cu totulalta pa rte, la scaldat alaturi de tovarasii mei de
joaca de care stiam ca sunt acolo. Ma simteam ca Nica din „Amintirile” lui Creanga, asa as fi
vrut si eu sa ma duc la scaldat. si... m-am dus. Dar tot ca la Creanga, bunica a venit si mi-a luat
hainele ca sa-mi dea o lectie…
  Lectia a fost bine-meritata si inca rad cu bunica atunci cand ne amintim de figura spasita
pe care o aveam cand am venit de la scaldat fara haine si infometat pe deasupra.
 
6.4. b) Relatarea unei experiente personale fericite
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o experienta personala
fericita.

Una dintre cele mai fericite clipe din viata mea de pana acum a fost atunci cand am luat
premiul I la un important concurs de desen, unul dintre cele mai grele de acest gen.
 Imi place sa desenez de cand ma stiu, dintodeauna mi-a placut sa imi exprim gandurile si
ideile sub forma unor linii care, incetul cu incetul, capata forme si culori. intreaga casa, de
altfel, este plina cu desenele mele, caci parintii mei le pastreaza pe absolut toate.
  Participam din cand in cand la concursuri de desen, la indemnul doamnei profesoare de
la scoala, dar nu ma gandeam niciodata la ce premiu voi lua. Pentru mine, mult mai importanta
era ocazia de a desena si, mai ales, provocarea de a-mi supune imaginatia sa ilustreze tema
data, care nu era chiar accesibila.
  Cu atat mai mult, la concursul national de desen dedicat pictorului Nicolae Grigorescu,
nu ma gandeam ca voi lua vreun premiu. Ma pregatisem, totusi, mult pentru acest concurs,
pentru ca orice prilej era bun sa-mi exersez calitatile, iar in ziua concursului, eram detasata si
cu sufletul impacat. Totusi, aveam in sufletul meu o mare liniste, iar tema care imi picase imi
placea foarte mult. Am dat, astfel, tot ce a fost mai bun, iar la sfarsit, chiar eram multumita de
creatia mea.
  A fost prima data cand ma gandeam ca, intr-adevar, lucrarea mea este buna si ca,
poate, voi lua o mentiune. Nu mica mi-a fost mirarea, insa, cand numele meu a fost strigat
ultimul, deoarece luasem premiul I al concursului, care imi aducea si o excursie de studii in
Italia, in galeriile pictorilor celebri ai Renasterii.
  M-am simtit extrem de fericita pentru reusita mea si asta mi-a dat incredere si curaj sa
merg mai departe cu pasiunea pe care o am.

Modele de compuneri imaginative

 
6.5. Continuarea unui text cu inceput dat
 
Redacteaza o compunere deminumum 150 de cuvinte in care sa continui textul care incepe
cu urmatoarea fraza: „ inca de cand m-am trezit dimineata, stiam ca ziua urma sa fie...”
 
 
Inca de cand m-am trezit dimineata, stiam ca ziua urma sa fie grozava de-a dreptul.
Soarele stralucea afara cu putere si eu ma simteam fantastic. Era ziua mea de nastere si
asteptam cu nerabdare sa vad ce surpriza mi-au pregatit parintii mei... doar implineam 14 ani.
 
Nu le cerusem niciun cadou in mod deosebit, le spusesem doar sa-mi faca o surpriza,
deci nu prea stiam la ce sa ma astept. De jos, de la bucatarie se simtea miros de clatite, micul
meu dejun preferat. Am coborat, iar mama ma astepta cu un teanc mare de clatite cu dulceata
de zmeura aburinde. Am mancat si apoi m-am schimbat in graba caci mama ma tot zorea. imi
spunea ca trebuie sa plecam, dar fara sa-mi spuna unde. in cateva minute, eram toti in masina,
iar tata a pornit la drum. Atmosfera era placuta, pana si sora mea care, de obicei, este din cale-
afara de stresanta era acum chiar suportabila. Dar... tot asteptam sa vad unde mergem si ce
surpriza mi s-a pregatit.
  Am mers ce am mers cu masina si, destul de previzibil, ne-am oprit la Gradina Zoologica
a orasului, unul dintre locurile mele favorite, de altfel. Am petrecut cateva ore bune printre
animale pana cand ii vad pe parintii mei ca se tot privesc semnificativ si am inteles ca trebuie
sa plecam.
  Credeam ca mergem direct acasa, dar... abia acum urma surpriza... toti colegii si
prietenii mei erau adunati la o terasa din apropierea casei mele si mi se pregatise o minunata
petrecere-surpriza... cea mai grozava din viata mea.
  M-am simtit extraordinar alaturi de cei dragi mie la petrecerea de ziua mea... intr-
adevar, ziua a fost grozava.
 
6.6. Continuarea unui text cu final dat
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa imaginezi inceputul si cuprinsul
unui text narativ care sa se incheie cu fraza: „Mai mult chiar, dupa toate cele intamplate, am
inteles valoarea adevaratei prietenii.”
 
Intr-una din zilele vacantei de vara a anului trecut eram impreuna cu prietenii mei la
joaca in satul bunicilor, undeva intr-un sat de munte din judetul nostru. Vremea era frumoasa
si calduroasa, numai buna pentru a sta afara si a te zbengui cat e ziua de lunga.
  Eram cu totii veseli si pusi pe sotii, ne alergam si ne ascundeam prin livada intinsa a
bunicului si, cand oboseam, ne asezam pe o patura la umbra si jucam carti. Deodata, insa,
Maria, una dintre fete, se ridica speriata de pe patura, tipand cat o tinea gura. Niciunul dintre
noi nu intelegea ce i s-a intamplat.Ba mai mult, Mihai, unul dintre baieti, a inceput sa rada de
ea. Maria, insa, era ingrozita de-a dreptul.Cu chiu cu vai, s-a linistit si a reusit sa ne spuna ca
tocmai fusese intepata de o albina si era alergica la albine... Toti am incremenit, fara sa stim ce
avem de facut... Doar Alexandra, cea mai mare din grupul nostru si prietena cea mai buna a
Mariei, nu si-a pierdut cumpatul. A luat telefonul si a sunat la salvare, iar apoi a fugit la
farmacia din apropiere si in cateva minute s-a intors cu un medicament antialergic pe care i l-a
dat Mariei. Noi priveam speriati cum Maria se simte din ce in ce mai rau si cele 15 minute
pana a venit salvarea ni s-au parut 15 ani.
  Medicul de pe ambulanta a fost impresionat de gestul Alexandrei care a si mers cu
Maria la spital ca sa fie sigura ca este in afara de orice pericol. Atunci mi-am dat seama cat de
bine este sa fii atent la orele de prim-ajutor de la scoala, care nu credeam ca au vreun rost.
Mai mult chiar, dupa toate cele intamplate, am inteles valoarea adevaratei prietenii.
 
6.7. Compunere narativa cu o fraza integrata in cuprins
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti o intamplare, iar in
cuprinsul compunerii sa fie integrata urmatoarea fraza: „Dar aventura nu s-a terminat aici, caci
protagonistii erau departe de a fi inteles lectia primita.”
 
 
Intr-una din zilele de scoala ale semestrului trecut, eram la ora de sport in sala. Tocmai
terminaseram incalzirea si domnul profesor ne anuntase ca urma sa dam probele la baschet si
gimnastica pentru a primi note. Eu nu aveam nicio emotie la aceste probe, caci sunt o fire
sportiva si ma descurc bine la elementele de gimanstica, iar baschetul este sportul meu
preferat.
  Nu stateau lucrurile la fel si pentru unii dintre colegii mei, insa mai ales pentru cei care
lipsisera mult de la orele de sport. Doi dintre ei, Mihai si Andrei, erau hotarati sa faca in asa fel
incat sa il pacaleasca pe domnul profesor si sa obtina o nota mare. Spre nenorocul lor, insa,
domnul profesor avea notat cu strictete absentele fiecaruia si nu le-a acordat nicio sansa,
oricat de mult au incercat ei sa-l impresioneze.
  Notele primite urmau sa fie o lectie pentru ei.
 Dar aventura nu s-a terminat aici, caci protagonistii erau departe de a fi inteles lectia primita.
Cei doi au continuat sa lipseasca la orele de sport, chiar daca la primele probe fiecare luase
nota 5. La sfarsitul semstrului, au urmat alte probe, iar Mihai si Andrei aveau din nou foarte
multe absente la ore. De data aceasta, insa, notele au fost de 4 pentru fiecare, si asa cei doi s-
au trezit corigenti la sport. Mai mare rusinea a fost pentru ei sa le spuna parintilor ca sunt
corigenti... la sport.
  De atunci, Mihai si Andrei sunt nelipsiti la orele de sport si acum au primit note pe
masura. Au invatat cu prisosinta lectia primita.
 
6.8. Povestirea unei intamplari la care autorul sa fie martor
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti o intamplare la care ai
fost martor.
 
Intr-una din zilele vacantei de iarna, ma aflam cu mai multi colegi si prieteni la
patinoarul nou-deschis in parcul din centrul orasului nostru. Eram veseli si plini de entuziasm
caci afara ninsese mult si zapada acoperea totul in jur, iar gheata era numai perfecta pentru
acrobatii pline de ingeniozitate.
 Alunecam fara grija pe gheata cand, deodata, vad pe o doamna din fata mea cum se
dezechilibreaza si cade. Nimic extraordinar, imi spun, si merg mai departe. Dar curiozitatea m-
a facut dupa cateva secunde sa intorc capul sa vad ce se mai intampla. Cand, spre
surprinderea mea, mai multe persoane erau stranse acolo si se auzeau exclamatii si gemetele
de durere ale doamnei respective. Nu e bine deloc, am gandit eu. in scurta vreme, sirena
Salvarii a acoperit orice alt zgomot si doi infirmieri au pasit cu grija pe gheata alunecoasa si, cu
ajutorul mai multor persoane, au ridicat-o pe accidentata si au pus-o pe targa.
  Salvarea a plecat apoi in graba spre spital, iar cei din jur vorbeau despre un picior rupt.
Mi-a parut rau ca s-a intamplat asa ceva, dar, in acelasi timp, incidentul acela m-a facut si pe
mine sa fiu mult mai atenta la patinoar.
  Dupa ceva timp, tot in iarna aceea, am revazut-o pe acea doamna la patinoar. Nu
avusese piciorul rupt, ci doar luxat, si asta m-a bucurat mult.
 
6.9. Redactarea unui articol de revista pe tema unei aventuri
 
Redacteaza un articol de revista de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti o aventura.
.
 
Atunci cand pornim intr-o aventura, se preupune ca avem macar habar unde mergem
sau ce anume ne trebuie ca sa fim pregatiti in orice situatie. Se presupune ca stim... dar acesta
nu a fost si cazul meu.Sa vedeti de ce.
  Acum ceva timp, ma trezesc ca ma suna un bun prieten si ma intreaba daca sunt liber in
week-endul care urma pentru ca se pregatea sa faca o scurta calatorie si avea nevoie de un
tovaras de drum. Cum nu aveam niciun program, am acceptat de indata si, in ziua stabilita, ne-
am intalnit la gara sa luam trenul spre o localitate de munte unde prietenul meu voia sa
gaseasca niste plante rare care ii trebuiau pentru un proiect al scolii lui pe teme de ecologie.
Dupa cateva ore de mers cu trenul si o alta ora de mers pe jos, am ajuns intr-un sat izolat,
undeva la poalele unui munte imens. Acolo... am dus-o din surpriza in surpriza... dar ceea ce a
constituit cea mai interesanta surpriza dintre toate a fost ca am descoperit ca era
chiar satul natal al bunicilor mei, din care ei plecasera cu multi ani in urma. M-am simtit ca
intr-o adevarata aventura sa explorez vechea lor casa, acum aflata in grija unor rude
indepartate si, mai ales, sa descopar multe din documentele si pozele vechi ale familiei.
  La intoarcere, i-am multumit prietenului meu pentru minunata aventura in care m-a dus
aproape fara voia mea, caci nu mi-as fi imaginat niciodata ca o simpla calatorie pentru niste
plante imi poate adduce atata bucurie in suflet. Asa ca, dragii mei, niciodata nu stim ce
aventura ne poate astepta odata ce am pasit dincolo de pragul casei noastre.
 
6.10. Compunere narativa cu titlu dat: „As vrea sa fiu erou”
 
Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte cu titlul „As vrea sa fiu erou”.
 
„As vrea sa fiu erou”
 
Dorinta mea cea mai mare, de cand ma stiu, a fost sa devin un erou... cum si in ce fel,
nu prea stiam eu, dar un lucru imi era clar: voiam sa fiu erou.
 
Mereu ma visam zburand peste oras ca Batman sau catarandu-ma pe pereti ca
Spiderman... capul imi era plin de idei pentru salvarea lumii si de titluri rasunatoare de articole
din ziare in care sa se povesteasca aventurile mele. Toate acestea pana intr-o zi cand... chiar
am devenit erou.
  Ma intorceam singur de la scoala, caci prietenii mei cei mai buni aveau un meci de
baschet in ziua aceea si, ca de obicei, imi faceam in minte tot felul de scenarii fanteziste
despre cum voi deveni cel mai mare erou al omenirii. Deodata, chiar cand ajunsesem pe strada
mea, vad un copilas de vreo 4 anisori cum iese in fuga dintr-o curte si fara sa se uite nici in
stanga, nici in dreapta, se repede spre sosea. O fractiune de secunda am inlemnit, caci pe
strada se apropia o masina care avea o viteza considerabila.
Nu am mai stat pe ganduri si, cu riscul de a fi eu accidentat, m-am repezit spre copilul care
alerga dupa mingea pe care o scapase spre sosea. Am reusit sa il prind si sa il trag pe trotuar
chiar sub privirile ingrozite ale mamei sale care venise si ea dupa el. Din nefericire pentru
mine, insa, m-am dezechilibrat eu si am cazut chiar pe sosea…
  Am avut putin noroc, totusi... soferul vazuse scena si a reusit sa opreasca... destul de
in siguranta pentru mine... nu pe deplin, insa, caci tot m-am ales cu o fractura de toata
frumusetea...
Dar visul meu de-o viata s-a indeplinit: am devenit eroul local, mi s-au luat interviuri,
iar fotografia mea a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din orasul nostru... si trebuie sa
recunosc ca ma simt bine in postura de erou.
 
6.11. a) Povestirea aceleiasi intamplari din perspectiva diferita, subiectiva
 
a) Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o intamplare
privita din perspectiva subiectiva.
 
 
Zilele trecute eram la scoala impreuna cu mai multi colegi si asteptam cu nerabdare
sa terminam orele ca sa putem merge in parc, unde aveam de gand sa incingem un meci de
fotbal pe cinste. Nu prea ne statea noua gandul la ora de matematica in care eram, iar
explicatiile domnului professor despre triunghiul isoscel si cel echilateral ne alunecau pe langa
urechi, fara sa intelegem mare lucru.
Dintr-odata, insa, mai mult fara sa-mi dau seama, am pornit spre tabla. Mi se paruse
ca mi-am auzit numele strigat de domnul profesor care terminase de predat si acum scrisese
la tabla cateva probleme pe care sa le rezolvam. Am vazut ca toata clasa se uita mirata la mine
si nu prea intelegeam de ce. Mai mirat era, insa, domnul profesor, care m-a intrebat ce caut la
tabla. Nu mai intelegeam nimic nici eu.
  Pana la urma, lucrurile s-au limpezit. Nu fusesem eu strigat, ci colegul meu de banca
ce avea acelasi nume de familie ca al meu. El insa se prefacuse ca nu aude cand e chemat la
tabla si, de fapt, chiar el imi spusese sa ies eu... am inteles si de ce, amintindu-mi ca lui nu ii
place deloc matematica.
Nu a scapat insa de rezolvarea unei probleme, caci domnul profesor mi-a spus mie sa
trec la loc si l-a chemat pe el. Pe mine m-a bucurat asta, caci am putut in continuare sa visez
cu ochii deschisi la meciul de fotbal care ne astepta dupa ore.
 
b) Povestirea aceleiasi intamplari din perspectiva diferita, obiectiva
 
Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi aceeasi
intamplare ca mai sus, privita din perspectiva obiectiva.
 
Zilele trecute, mai multi elevi erau la scoala asteptand cu nerabdare sfarsitul orelor ca
sa mearga in parc pentru un meci de fotbal.
 Gandul lor nu era deloc la ora de matematica in care se aflau, iar explicatiile profesorului
despre triunghiul isoscel si cel echilateral pareau ca aluneca pe langa ei, fara sa inteleaga mare
lucru. Dintr-odata, insa, unul dintre baieti porneste spre tabla. Profesorul terminase de predat
si acum scrisese la tabla cateva probleme care sa fie rezolvate. Toata clasa se uita mirata la el
si nimeni nu intelegea de ce. 
  Mai mirat era, insa, profesorul care l-a intrebat pe elev ce cauta la tabla.
  Pana la urma, lucrurile s-au limpezit. Nu fusese strigat baiatul acela, ci colegul lui de
banca ce avea acelasi nume de familie ca al lui. El insa se prefacuse ca nu aude cand e chemat
la tabla pentru ca nu-I placea matematica si voia sa scape de iesitul la tabla.
  Nu a scapat insa de rezolvarea unei probleme, caci profesorul l-a chemat pe el la tabla.
Colegul lui, scos din greseala, s-a bucurat, caci a putut in continuare sa viseze cu ochii deschisi
la meciul de fotbal care ii astepta dupa ore.