Simbolismul este primul curent modernist din literatura română, teoretizat de
Alexandru Macedonski la sfârșitul secolului al XIX-lea și reprezentat cu succes de George Bacovia câteva decenii mai târziu. Acesta se consideră un continuator al maestrului său și reprezintă simbolismul autentic românesc. În fruntea volumului său de debut se află cea mai cunoscută din poeziile sale, cea care dă titlul volumului din 1916, Plumb, și care prezintă principalele trăsături ale simbolismului. Este vorba de o poezie extrem de scurtă, alcătuită din doar 2 catrene construite simetric în jurul cuvântului plumb, cu un limbaj destul de simplu, dar extrem de sugestivă pentru universul poetic bacovian. Este o poezie lirică, iar lirismul este unul subiectiv. Printre mărcile lexico-gramaticale ale prezenței eului liric se pot recunoaște: verbul la persoana I, stam, am început, să strig, sau adjectivul pronominal meu din sintagma amorul meu. În primul rând, recunoaștem în poezie teme și motive literare specific simboliste. O astfel de temă este cea a morții, o temă ce l-a obsedat de-a lungul timpului pe poet, cu motive literare precum al cavoului, al sicrielor, al florilor de plumb. Ea este iubita moartă, iar el este bărbatul rămas singur, Stam singur lângă mort, deznădăjduit, singura lui reacție fiind strigătul, și am început să-l strig, dar e un strigăt inutil care nu o aduce înapoi pe cea pe care o plânge. După cum se poate vedea, pe lângă tema morții întâlnim în text și pe cea a iubirii. Astfel poezia poate fi receptată ca o tulburătoare elegie pe tema morții iubitei. Atmosfera descrisă este una sinistră, în cavou sunt sicrie, e întuneric, e vânt, coroanele de plumb scârțâie, amorul de plumb doarme, această atmosferă este în ton cu sentimentul de tristețe profundă pe care textul poeziei îl transmite. În al doilea rând, în poezie recunoaștem simbolul, sugestia și corespondențete, ca fiind reprezentative pentru simbolism. Laitmotivul plumb, repetat de 6 ori în poziții simetrice în text, devine simbolul lui central. La sens denotativ plumbul este un metal greu, maleabil, toxic de culoare cenușie. Prin greutate sugerează aici apăsare sufletească, prin culoare golul rămas în sufletul bărbatului, iar prin toxicitate iminența morții. Iată deci că nu este întâmplător acest cuvânt care dă nu numai titlul poeziei, dar și titlul volumului de debut al lui Bacovia. Iar ideea poetică este sugerată doar și se cere descoperită. Tot așa cum se cere descoperită și posibilitatea de a interpreta poezia și ca o artă poetică, în care e prezentată lumea-cavou, el e artistul claustrat și singur, iar ea este arta. În concluzie, poezia Plumb este, ca și alte texte similare precum Vals de toamnă sau Lacustră, sugestivă pentru un poet simbolist prin excelență despre care se spune că este poetul toamnelor târzii și al ploilor care cad direct pe nervi, un poet obsedat de boală și de moarte și care se simte singur în lumea în care trăiește.