Ilie Andrada Elena

AMG I,B

ECOGRAFUL

Ecograful este un dispozitiv medical cu ajutorul caruia se pot examina organele

interne, in baza imaginilor furnizate. Ecograful se bazeaza pe reflexii ale undelor
sonore la nivelul unor interfete. Un computer primeste aceste ultrasunete si le
foloseste pentru a crea imagini.
Ecografia este metoda prin care se pot vizualiza diferite structuri anatomice cu
ajutorul ultrasunetelor. Principiul ecografiei este asemanator celui sonar si consta in
emiterea de ultrasunete de catre o sonda speciala. Aceste ultrasunete sunt reflectate
de structurile anatomice intalnite si apoi receptionate si transformate intr-o scara de
tonuri alb-negru pe monitor. Ultrasunetele sunt vibratii mecanice cu frecvente de
peste 20.000 Hz, imperceptibile auzului uman, care sunt inofensive pentru structurile
anatomice pe care le intalnesc.
Practic este vorba de o harta acustica ce deseneaza organe sau tesuturi, in diferite
planuri, in functie de pozitia transductorului, de aceea fiind denumita si "stetoscop
optic".
Ecografia este o metoda imagistica sigura, fara efecte adverse asupra structurilor
examinate, usor accesibila, fara costuri mari si care poate vizualiza orice structuri
anatomice, cu limitari la nivelul plamanului, osului si creierului, din care se pot
vizualiza doar anumite parti, iar in cazul creierului, doar la varste tinere, cand suturile
dintre oasele care alcatuiesc cutia craniana - fontanelele, nu sunt inchise.
Fiind o metoda in care nu exista efecte adverse, nu foloseste radiatii, nu este
invaziva si care in majoritatea cazurilor nu necesita o pregatire speciala, cum ar
fi sedarea, ecografia poate fi repetata de cate ori este nevoie si la orice grupe de
pacienti, in special gravidele si copii. In cazul acestor pacienti, fie nu pot fi utilizate
alte metode datorita efectelor adverse fie necesita o colaborare apropiata cu medicul,
care in cazul copiilor poate fi dificila.
La ora actuala ecografia este principala metoda de screening in medicina,
datorita avantajelor pe care le ofera: rapiditatea obtinerii unui diagnostic pozitiv sau
de excludere, lipsa de nocivitate, posibilitatea de repetare, practic nelimitata ca
numar de examinari si timp, obtinerea de planuri multiple si diferite de examinare ale
aceluias organ, pret de cost si intretinere redus.
Din nevoia de a studia structurile anatomice cat mai bine, au aparut diferite tipuri de
sonde, unele pentru evaluarea structurilor situate mai profund, altele pentru cele
superficiale si altele pentru cavitatile anatomice  cum ar fi vaginul, rectul sau
esofagul.
Cu ajutorul explorarii ecografice pot fi depistate diferite modificari in structura
organelor, cum ar diferitele formatiuni tumorale sau suferintele organelor in cadrul
unor tulburari metabolice, spre exemplu dislipidemiile, diabetul zaharat sau bolile
inflamatorii. In afara modificarilor structurale, ecografia poate depista si modificari in
functionalitatea unor organe, prin vizualizarea in timp real a acestora, fiind foarte utila
in studiul tubului digestiv, al inimii, al activitatii musculare, etc.
In afara vizualizarii structurilor anatomice si a functionalitatii acestora, au aparut si o
serie de aplicatii care permit depistarea fluxurilor de sange si studierea acestora -
metoda Doppler. Aceasta metoda este utila in studierea vascularizatiei organelor si a
formatiunilor tumorale, precum si calitatii vaselor de sange si a afectarii acestora in
cadrul unor boli sistemice, cum ar fi hipercolesterolemiile, diabetul zaharat, etc.
In afara studierii vascularizatiei prin metoda Doppler, exista si ecografia cu substanta
de contrast. Aceasta consta in injectarea intravenoasa unei substante care este
formata din mici particule de gaz intr-un invelis elastic si permite o caracterizare
foarte  buna a tipului de vascularizatie a diferitelor structuri, ajutand la diferentierea
diferitelor tipuri de formatiuni tumorale, maligne sau benigne, in aprecierea
inflamtatiei sau a vaselor de sange. Avantajul acestei metode este reprezentat de
usurinta efectuarii precum si de efectele adverse minime sau absente ale substantei
de contrast.
O alta aplicatie a ecografiei o reprezinta elastografia, metoda prin care se poate
studia densitatea unui tesut. Pentru aparatele care sunt dotate cu aceasta
caracteristica, metoda poate fii folosita in orice tip de ecografie si este foarte utila
pentru diferentierea formatiunilor tumorale benigne de cele maligne si in aprecierea
gradului de fibroza.
Indicatiile de examinare sunt multiple, la ora actuala existand practic putine sau deloc
ramuri ale medicinii care sa nu benificieze intr-un fel, de examinare ecografica.
Aceasta se datoreaza in principal evolutiilor tehnologice ale aparaturii (atat hardware
- sondele cat si software), ceea ce a permis aparitia unor examinari speciale- noi
examinari Doppler (HD, B Flow, Ultra-fast), examinari volumetrice - 3D,4D,
sonoelastografia, ecografia cu substanta de contrast, ecoendoscopia.
Ca si metoda de diagnostic, ecograful prezinta si avantaje pentru pacienti:

 Procedurile efectuate prin intermediul ecografului nu provoaca durere si nu

este nevoie de ace, injectii sau incizii;
 Procedurile efectuate prin intermediul ecografului sunt sigure pentru sanatatea
pacientului in comparatie cu alte tehnici de diagnostic, pacientii nefiind expusi
la iradiere. Nu sunt cunoscute pana acum efecte adverse, daca aparatura este
folosita conform instructiunilor si de catre personal medical specializat;
 Procedurile efectuate prin intermediul ecografului sunt mai accesibile si mai
putin costisitoare pentru pacienti. 

Procedurile efectuate prin intermediul unui ecograf au totusi si cateva limitari:

sunetele nu se transmit foarte bine prin oasele dense sau prin parti ale corpului care
au aer sau gaz, cum ar fi intestinele.

TOMOGRAFUL

Tomograful este un aparat ce utilizeaza o combinatie de raze X ce sunt prelucrate apoi

de catre un soft computerizat si poate reda in imagini 3D intregul corp omenesc sau
numai anumite sectiuni din el, permitand astfel medicilor sa vada in detaliu organele
interne, vasele de sange sau structura osoasa.
Etimologic, cuvantul tomografie provine din grecescul „tomos” care inseamna
„sectiune” ori „felie” si „graphos” care inseamna „scriere”. Aceasta procedura a fost
inventata in mod independent de catre doi cercetatori – Godfrey Hounsfield,
Laboratoarele EMI din Anglia si Allan Cormack – Universitatea Tufts, Massachusetts.
Pentru aceasta descoperire care a marcat medicina moderna cei doi au primit Premiul
Nobel in 1979.

Care este diferenta intre un CT – tomografia computerizata – si RMN –

examinarea prin rezonanta magnetica?

Principala diferenta intre cele doua metode de examinare este reprezentata de

tehnologia utilizata. In cazul unui RMN se foloseste o combinatie intre un camp
magnetic si unde radio pentru a obtine o imagine a organelor sau altor structuri din
corp. Spre deosebire de acesta, un CT utilizeaza razele X pentru a face acest lucru.

In anumite situatii poate fi necesara si utilizarea unor substante de contrast pe baza de

iod pentru a evidentia mai bine anumite zone, organe sau structuri, precum sistemul
vascular principal, tumorile sau alte entitati patologice. Substanta de contrast poate fi
administrata intravenos (in brat) ori introdusa in alte parti ale corpului – intrarectal,
intraarticular sau administrata per os.

Substatanta de contract poate fi administrata si oral (pe gura) pentru a permite o mai
buna delimitare a formatiunilor anatomice numite anse – pe care le regasim in cazul
intestinului subtire si a celui gros – de celelalte structuri ce le inconjoara si totodata
pentru a putea verifica si vizualiza mai bine interiorul tubului digestiv (mucoasa).

Care este principiul de functionare a unei CT?

Aparatul de radiografie emite radiatii X ce strabat corpul. Acestea sunt absorbite de

catre tesuturi in mod diferit, in functie de densitatea lor. Astfel, fiecare tesut si fiecare
zona va reactiona diferit, iar imaginea colorata in umbre de gri pe care acestea o
produc se va reflecta dincolo de corp, pe o placa speciala, fotografica sau electronica,
rezultand in acest fel radiografia pe care o cunoastem cu totii.

In cazul unui CT-Scan aparatul este mai complex. Pacientul este asezat pe o masa si
este introdus usor in aparat. In jurul sau se roteste in permanenta un dispozitiv ce
emite raze X si transmite in timp real informatiile obtinute catre computer, care la
randul sau efectueaza o serie de calcule matematice complexe si apoi afiseaza
imaginea finala pe ecranul aparatului. Se obtin astfel imagini ale sectiunilor in orice
plan al zonei dorite, se pot recrea 3D organele sau se poate inlatura osul pentru o mai
buna vizibilitate a celorlalte tesuturi.

Deoarece examinarea este una de mare finete, pacientul este rugat sa ramana
nemiscat pe toata durata examinarii, care de regula dureaza doar cateva minute.
Tomografia computerizata nu este dureroasa, nu presupune de obicei alte pregatiri,
decat in cazul in care este necesara utilizarea substantei de contrast. In aceasta
situatie, pacientul trebuie sa se prezinte la cabinet cu o ora sau 90 de minute inainte
de ora efectiva a examinarii, pentru ca substanta administrata sa aiba timp sa ajunga
in zona de interes (de exemplu in intreg intestinul si in toate ansele sale).

In functie de zona examinata, este posibil sa se solicite pacientului sa nu consume

alimente sau bauturi cu 4 ore inainte de interventie.

Printre cele mai des intalnite intrebari pe care o adreseaza pacientii cu privire la
riscurile unui CT sunt legate de iradiere.

Orice om este expus in timpul vietii la diferite surse de iradiere, soarele fiind de
exemplu unul dintre cele mai mari.

Tomografiile computerizate si radiografiile, deoarece au la baza radiatiile X, expun

persoana respectiva la o doza noua de radiatii. 

Aceasta nu este una mare, insa nu este recomandata efectuarea unui numar mare de
astfel de examinari.

Cantitatea de radiatii este strict dozata astfel incat sa fie optima pentru a oferi imagini
corecte si concludente, fara ca nivelul sa fie mai mare decat necesar. Riscul asociat
unei expuneri prea mari si indelungate la aceste radiatii este reprezentat de cresterea
probabilitatii de a dezvolta un cancer. Iata de ce inainte de fiecare tomografie se pun in
balanta avantajele realizarii ei si riscurile de a nu o face.

Femeile insarcinate au o conditie aparte, caci fatul este mai sensibil la aceste radiatii
decat adultul. Tomografia computerizata poate fi efectuata asupra unei gravide daca
situatia o cere iar beneficiile sunt mult mai mari decat acest potential risc.