ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala este un sistem articular osos, lung, care se întinde între baza
craniului și oasele bazinului. Este o structură rezistentă, dar în același timp flexibilă,
care susține capul și corpul, menține trunchiul în poziție dreapta, permițând în același
timp mișcarea acestuia.
Coloana vertebrală este scheletul axial al trunchiului și este localizată posterior și
median. Există 33 – 34 de vertebre, dispuse metametric. În funcție de locul unde sunt
amplasate, aceste vertebre sunt denumite: cervicale, toracale, lombare, sacrale și
coccigiene.

 Vertebrele cervicale sunt în număr de șapte;

 Vertebrele toracale sunt în număr de doisprezece;
 Vertebrele lombare sunt în număr de cinci;
 Vertebrele sacrale sunt în număr de cinci;
 Vertebrele coccigiene sunt patru-cinci

Pentru a denumi vertebrele sunt folosite literele corespunzătoare zonei unde se găsesc
acestea (C pentru cervical, T pentru toracal, L pentru lombar, S pentru sacral) și se
numerotează în funcție de poziția lor pe coloana vertebrală (L1 prima vertebră a coloanei
lombare și C4 a patra vertebră a coloanei cervicale).

DESPRE VERTEBRE:
Vertebrele sunt alcătuite din: corp, arc și gaura vertebrală.
Corpul este cilindric și este asezat în partea anterioară a vertebrei. i se descriu o fața
superioară și una inferioară.
Arcul vertebrei este localizat în partea postero-laterală a vertebrei și este alcătuit din
pedicul, incizura superioară și inferioară ambele delimitând gaura intervertebrală, proces
transvers, proces articular superior și inferior, lama arcului vertebral și proces spinos.
Gaura vertebrală: prin suprapunerea tuturor găurilor vertebrale se formează canalul
vertebral în interiorul căruia se află măduva spinării. Gaura vertebrală este delimitată de
corpul și arcul vertebral.
Punctele slabe ale coloanei vertebrale sunt discurile intervertebrale, un fel de amortizoare
elastice formate dintr-un nucleu pulpos și fluid. Discurile intervertebrale sunt înconjurate în
întregime de un inel fibros care are ca rol limitarea dilatării discurilor și legarea vertebrelor
între ele. Nucleul pulpos își pierde din flexibilitate cu trecerea timpului, volumul i se
diminuează, iar discurile își pierd poziția normală.
Fețele superioare și inferioare ale fiecărei vertebre sunt separate cu ajutorul discurilor
intervertebrale, care sunt alcătuite din cartilaj, și a căror funcție este de a amortiza șocurile
și presiunile. Grosimea acestor discuri este variabilă în funcție de zona coloanei unde se
găsesc atingând maximul în zona lombară.
Vertebrele sunt legate între ele prin ligamente (anterioare, posterioare, intervertebrale),
localizate pe toata lungimea coloanei vertebrale.
Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale