SOCIETATEA UMANA

Societatea umana este un ansamblu de indivizi grupati in clase si categorii sociale.

Societatea nu se refera la un simplu grup de oameni, ci la acel grup care este unit prin norme
comportamentale care apar si se dezvolta in societatea respectiva.
Elementele sale definitorii care o fac sa se deosebeasca de societatea animala sunt
ratiunea umana, constiinta umana si caracterul organizat. Societatea umana este influentata
de mai multi factori, cum ar fi:
1. Factorii ideologici: orice societate umana are la baza un sistem de valori
2. Factorii economici
3. Factorii istorici
4. Factorii psihologici si de traditie
5. Factorii internationali

STATUL
Statul este cea mai importanta institutie dintre toate cele care exista intr-o societate.
Cuvantul “stat” are mai multe acceptiuni, anume:
1. Lato sensu: Teritoriu + populatie + suveranitate
2. Stricto sensu: Puterea politica organizata
3. Persoana juridica: Subiect de drepturi si obligatii
4. Sens strict juridic: Ansamblu sistematic de organe de stat.
Poporul este suma indivizilor care se afla la un moment dat pe teritoriul unui stat.
Populatia este comunitatea de indivizi care exista inca dinaintea statului. Pot exista populatii
fara stat.
Statul mai are functia fundamentala de a exprima vointa poporului ca vointa general
obligatorie.

DREPTUL
Dreptul reprezinta totalitatea normelor juridice create, garantate si sanctionate de catre
stat care reglementeaza relatiile sociale dintre indivizi si au ca scop functionarea societatii si
disciplinarea indivizilor.
Categoria drept are doua acceptiuni:
1. Dreptul obiectiv reprezinta totalitatea normelor juridice dintr-un stat.
2. Dreptul subiectiv reprezinta prerogativa recunoscuta de lege a unui individ de a
pretinde unui tert sa aiba o anumita conduita (a da, a face sau a nu face ceva) si
de a apela, in caz de nevoie, la forta de constrangere a statului.
Dreptul mai poate fi clasificat si in:
1. Dreptul natural care reprezinta conceptia filozofica cum ca unele norme juridice
isi au sursa in divinitate sau in natura.
2. Dreptul pozitiv care reprezinta totalitatea normelor juridice in vigoare intr-un stat
la un anumit moment dat.
Dreptul obiectiv cunoaste inca o clasificare, si anume:
1. Dreptul public care are ca obiect relatiile autoritatilor statului cu indivizii si
foloseste ca metoda de reglementare metoda subordonarii, unde statul este
peste individ.
 2. Dreptul privat care are ca obiect relatiile patrimoniale, nepatrimoniale, de munca,
de servicii etc ale indivizilor si foloseste ca metoda de reglementare metoda
egalitatii juridice.

NOTIUNEA DE DREPT CONSTITUTIONAL SI NOTIUNEA DE INSTITUTII POLITICE

Ramura principala a dreptului romanesc este dreptul constitutional, care, prin normele
sale, consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si politice. Dreptul
constitutional se cristalizeaza mult mai tarziu, decat alte ramuri de drept cum ar fi dreptul civil
sau dreptul penal. In alte tari, cum ar fi Germania sau Rusia, dreptul constitutional poarta
denumire de drept de stat.
Dreptul constitutional este definit ca acea ramura a dreptului roman formata din normele
juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii,
mentinerii si exercitarii statale a puterii.
Prin institutie intelegem un ansamblu de norme juridice grupate care au obiect de
reglementare comun. Institutiile politice se refera la organele insarcinate sa realizeze puterea
politica si normele privitoare la aceasta realizare, cum ar fi Presedintele Romaniei, primul
ministru, Parlamentul etc.

RAPORTUL JURIDIC DE DREPT CONSTITUIONAL

Identificarea raporturilor de drept constitutional
Obiectul de reglementare al dreptului constitutional este faptul ca relatiile sociale apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.
Se impun anumite reguli a caror menire este de a consolida factorii care determina
continutul puterii, de a reglementa exercitiul acestei puteri in asa fel incat ea sa poata realiza in
cele mai bune conditii vointa guvernantilor ca vointa de stat.
Se observa, de asemenea, ca in literatura juridica este respinsa teoria bivalentei,
conform careia dreptul constitutional ar cuprinde si alte ramuri de drept si ca ar cuprinde numai
normele care ar avea un obiect de reglementare mai limitat, un obiect propriu zis.
Astfel, s-a considerat ca normele din constitutie care privesc sistemul economic, relatiile
de proprietate, sistemul social nu reglementeaza relatii sociale, ci consfintesc esenta statului,
bazele acestuia, ele fiind reglementate de alte ramuri ale dreptului. Ajungem astfel la concluzia
ca toate dispozitiile constitutionale in discutie au doar un caracter de consacrare a unor
fenomene sociale obiective, care stau la temelia puterii statale.
Aparut mai tarziu, dreptul constitutional contine insa norme cu caracter deosebit,
indispensabile pentru consolidarea pozitiei guvernantilor, indispensabile pentru mentinerea si
exercitarea puterii. In sistemul de drept ar exista doua categorii de norme juridice si anume
norme fundamentale care privesc statornicirea unori grupuri sau clase sociale si toate celelalte
norme. Astfel, apare criteriul fortei juridice si criteriul obiectului de reglementare.
In concluzie, obiectul de reglementare al dreptului constitutional cuprinde doua
relatii de categorii sociale:
a. Relatii cu o dubla natura juridica, adica cele care sunt reglementate atat de
constitutie cat si de alte ramuri de drept.
b. Relatii specifice de drept constitutional care formeaza obiectul de
reglementare numai pentru normele de drept constitutional.
Subiectele raporturilor de drept constitutional
Privitor la raporturile de drept constitutional, trebuie precizat faptul ca unul din subiecte
este totdeauna fie detinatorul puterii de stat, fie statul, fie un organ reprezentativ, si ca
aceste subiecte actioneaza in mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de
instaurare, mentinere si exercitare a puterii.
a. Unitatile administrativ-teritoriale ar putea fi subiecte ale raporturilor de drept
constitutional, dar nu intelese ca un teritoriu, ci ca grupuri de populatie organizate
pe teritoriu, deocarece subeicte de drept sunt doar oamenii si nu si bunurile.
b. Poporul este subiect de drept constitutional, deoarece suveranitatea nationala
apartine poporului roman, care incredinteaza exercitiul ei unor organe alese prin
vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
c. Statul poate aparea ca subiect de drept fie direct, fie reprezentat prin organele
sale. Statul ca intreg apare direct ca subiect de drept in cadrul raporturilor juridice
privitoare la acordarea sau retragerea cetateniei sau in statele federale.
d. Organele statului pot fi subiecte de drept constitutional cu conditia ca raportul
juridic la care participa sa fie de drept constitutional, in care celalalt subiect este
poporul, statul sau organele leguitoare.
e. Cetatenii pot aparea ca subiecte ale unora din raporturile de drept constitutional
ca persoane fizice (pentru realizarea drepturilor lor fundamentale), ca persoane
investite cu anumite demnitati sau functii intr-un organ de stat (raport de
reprezentare) si ca fiind organizati pe circumscriptii electorale (subiecte cu
alegerea de deputati etc.)
f. Strainii si apatrizii pot aparea ca subiecte ale raporturilor de drept constitutional
in raporturile ce se nasc cu privire la acordarea cetateniei romane, a azilului
politic.

Specificul normelor de drept constitutional

Norma juridica este regula de conduita cu caracter general, tipic si obligatoriu care
reglementeaza relatiile sociale dintre indivizi, regula adusa la implinire fie de buna voie, fie
apeland la forta de constrangere a statului.
Normele dreptului constitutional reglementeaza conduita oamenilor in relatiile sociale
fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Aceste norme sunt
cuprinse atat in Constitutie, cat si in alte acte normative care sunt izvor de drept constitutional.
Toate prevederile constitutionale contin norme juridice. Ceea ce distinge o norma
juridica de o norma morala este aceea ca, in ultima instanta, respectarea ei este asigurata de
forta de constrangere statala.
Unele sanctiuni ale normelor de drept constitutional se regasesc in alte ramuri de drept.
Normele de drept constitutional pot fi clasificate in norme
a. Cu aplicatie mijlocita: dau reglementari de principiu si care, pentru a fi puse in
aplicare, sunt urmate de reglementari din alte ramuri de drept.
b. Cu aplicatie nemijlocita: reglementeaza direct, nemijlocit, relatiile sociale si nu
mai au nevoie de a fi precizate printr-o lege ordinara.
IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI CONSTITUTIONAL
Prin izvoare de drept intelegem formele de exprimare a normelor juridice. Izvoarele de
drept constitutional sunt numai actele normative care sunt adoptate de autoritatile publice
reprezentative. Aceste acte normative trebuie sa indeplineasca cumulativ si conditia de a
contine norme juridice care sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii statale.

Obiceiul juridic
Cutuma, ca izvor de drept, are o importantă pondere în sistemele de drept anglo-saxon,
constituind, în unele cazuri, chiar parte a Constituţiei, situaţie care nu se regăseşte în sistemele
de drept romanic.
Apariţia statului şi apoi a scrisului a determinat în timp ca o însemnată parte a normelor
din sfera obiceiului nejuridic să fie preluate şi consacrate de puterea de stat învestindu-le cu
forţa sa de constrângere. Pentru a constitui izvor de drept, obiceiul nu trebuie să contravină
ordinii publice şi bunelor moravuri.
Constituţia României face trimitere la obicei în dispoziţiile art. 44 alin. (7)

Constitutia
Constitutia este izvorul principal al dreptului constitutional. Aceasta constituie in totalitate
izvor de drept constitutional, intrucat provine de la organul reprezentativ suprem al poporului
(adunarea constituanta) si reglementeaza cele mai importante relatii sociale fundamentale
pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii.

Legea
Imediat dupa Constitutie, legea este izvor al dreptului constitutional, inteleasa stricto
sensu, ca act juridic al Parlamentului. Nu toate legile sunt izvoare de drept constitutional (Codul
civil este izvor de drept civil).
Legile, atat cele organice cat si cele ordinare sunt izvoare ale dreptului constitutional cu
conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul de instaurare,
mentinere si exercitare a puterii. (legea cetateniei romane, legea functionarii Parlamentului)

Regulamentele parlamentare
Regulamentele de organizare si functionare ale camerelor Parlamentului sunt izvoare de
drept constitutional deoarece sunt emise de principala autoritate reprezentativa a statului si
reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitarii puterii. In sistemul nostru sunt trei categorii: Regulamentul Camerei Deputatilor,
Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune.

Tratatul international
Pentru ca un tratat international sa fie izvor de drept constitutional trebuie sa fie
indeplinite mai multe conditii, si anume
1. Sa fie licit, doar tratatele licite pot fi izvoare de drept in general
2. Sa fie de aplicatie directa, nemijlocita
3. Sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale
 4. Sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional

Dupa examinarea Constitutiei Romaniei, extragem mai multe reguli privitoare la tratatele
internationale:
a) Numai tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern
b) Statul roman se obliga sa respecte aceste obligatii ce ii revin din aceste tratate
c) In cazul in care un tratat cuprinde dispozitii contrare, acesta poate fi adoptat doar
dupa reviziuirea constitutiei.
d) Interpretarea si aplicarea dispozitiilor se face in concordanta cu DUDO.
e) Reglementarile internationale au prioritate in cazul unor neconcordante intre
acestea si reglementarile interne, cu exceptia cazului in care Constitutia sau
legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Hotararile Guvernului
Hotararile Guvernului pot fi ele izvoare de drept constitutional cu conditia ca acestea sa
reglementeze relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea
puterii, cum ar fi HG in materia alegerilor sau in materia organizarii executarii legilor.

Decizii CCR
Pot fi izvoare de drept constituțional în măsura în care interpretează dispozițiile
constituționale. Au caracter general obligatoriu și pentru viitor pentru toate subiectele de drept

LOCUL DREPTULUI CONSTITUTIONAL IN SISTEMUL DE DREPT

Dreptul constitutional reprezinta ramura principala a oricarui sistem juridic. Normele
juridice ale dreptului constitutional stabilesc cadrul de reglementare si constituie temeiul
reglementarilor pentru toate celelalte ramuri de drept. Duce la doua consecinte: regula
conformitatii, adica toate reglementarile din alte ramuri de drept trebuie sa fie compatibile cu
dispozitiile constitutionale si modificarea unei norme din dreptul constitutional impune
modificari corespunzatoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care contin reglementari
ale acelorasi relatii sociale. Dreptul constitutional a ramas principala ramura a dreptului,
“locomotiva care trage dupa sine vagoanele reprezentate de celelalte ramuri de drept” (N.
Prisca). + vezi carte, cele 4 tipuri de influenta.

NOTIUNEA DE CONSTITUTIE
Ansamblu de reguli juridice învestite cu forță juridică supremă și adoptate după o
procedură specială, reguli care privesc instaurarea, menținerea și exercitarea puterii de stat
(autoritățile esențiale ale statului și organizarea și funcționarea lor, drepturile, libertățile și
îndatoririle fundamentale ale cetățenilor).
Se indentifica astfel un criteriu material, prin precizarea domeniului sau de
reglementare, adica a relatiilor sociale ce intra in sfera de cuprindere a normelor constitutionale,
si un criteriu formal, pentru definirea conceptului de constitutie, adica o modalitate de
consacrare a normelor de drept constitutional.
 De asemenea, se constata ca ea are o forta juridica suprema, ceea ce situeaza
constitutia in varful ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii dreptului cu
dispozitiile constitutionale.
Tot o trasatura care s-a impus este forma scrisa a constituției. Constitutia scrisa este
preferata constitutiei cutumiare din foarte multe motive. Mai mult decat atat, alti autori retin ca o
trasatura solemnitatea adoptarii sau forma sistematica, plecandu-se de la ideea ca “Nu
exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar.” (Thomas Paine). In fine, nu lipseste nici
ideea stabilitatii constitutiei.

APARITIA CONSTITUTIEI
Constitutia apare din necesitatea aformarii si protejarii puterii statului instaurate printr-un
ansamblu de norme cu forta juridica suprema adoptate in forme solemne. Prima constitutie
aparuta in lume este constitutia engleza, Magna Charta Libertatum. Prima constitutie scrisa este
cea americana din 1787 (Constitutia de la Philadelphia).
In Europa, se afirma ca prima constitutie a fost in Franta in 1791.

Constitutia cutumiara
Constitutiile se divid in doua categorii si anume in constitutii nescrise (cutumiare) si
constitutii scrise. Constitutiile cutumiare se intalnesc in Anglia, Israel si Noua Zeelanda.
Constitutiile cutumiare sunt rezultatul experientei si a practicii zilnice, al unor traditii, uzante,
precedente, principii fundamentale cristalizate de-a lungul timpului in activitatea statala.
Desi Anglia a dat ideea de exemplul constitutiilor scrise, aceasta nu are constitutie
scrisa. Constitutia engleza se prezinta ca fiind formata dintr-o parte scrisa, in care sunt cuprinse
Dreptul Statutar (statute law), dreptul judiciar (common law) si dintr-o parte nescrisa formata din
dreptul cutumiar.
Constitutia engleza cuprinde astazi Magna Charta Libertatum (1215), Petition of Right
(1628), Habeas corpus (1679), Actul referitor la drepturile omului (1998) si multe altele.
In Israel, mult timp a fost modelul englez si a fost considerat ca model de referinta si a si
a supravietuit proclamarii independentei de stat in 1948. Intre 1990 si 1992 au fost adoptate 3
legi fundamentale (libertatea profesionala, libertatea si demnitatea individului, legea guvernului
prin care se alege direct prim-ministrul).
In Noua Zeelanda nu exista constitutie dintr-un singur document, ci o colectie de legi
fundamentale.

Constitutia scrisa
Regulile scrise prezinta o serie de avantaje: sunt clare, fara incertitudini, sunt
permanente si intangibile atat timp cat nu intervine o procedura de revizuire
RESTUL, VEZI PDF.
CETATENIE VEZI CARTEA